Gubernia Basarabia. Amintiri. (II)

31 mai 2011


Extras din textul publicat in revista «Viata Basarabiei», septembrie 1932:

«(…) Desi tatal meu era rus (de origine poloneza), si in primii ani ai casatoriei sale nu stia romaneste (invatase treptat aceasta limba mai pe urma) totusi in casa la noi se vorbea moldoveneste, mai ales ca toti servitorii erau sau moldoveni sau tigani romanizati din fosti serbi. Chiar si dadaca mea Marita, era o moldoveanca, asa incat limba primilor trei ani ai copilariei mele a fost moldoveneasca si de abia in cursul anului al patrulea am inceput a vorbi ruseste.

Imi aduc aminte de un incident. Intr'o zi tatal meu m'a prins in flagrant delict langa usa unei camere in care intrarea imi era strict interzisa si m'a tras de urechi strigand: «Eu tibe spunil ștob tu ne dutil» (ti-am spus sa nu te duci). Eu la mama: «Mamucuta, de ce oare tata zice 'spunil' si 'dutil'?» Iar mama: «Las, baiete, asa e naravul lui; cand vei fi mai mare, atunci vei intelege». Si cand am crescut, am inteles

Am inteles pe urma si psihologia mamei si cea a tatalui, precum si conflictele ce isbucneau intre dansii pe terenul sentimentelor nationale.

(…) m-am trezit intr'o buna zi student la facultatea de drept din Petrograd (pe atunci: Petersburg).
Din timpul anilor studentesti subliniez doua momente.

Primul moment: razboiul zis «desrobitor» din anul 1877. Mi-a ramas in memorie faptul urmator: venisem la Bratuseni in Iulie 1877, sa petrec vacanta si cu proectul tainic de a ma angaja ca sa lupt si eu pentru desrobirea Romaniei si aceea a fratilor slavi. Si cine stie, poate as fi reusit sa conving pe parintii mei, daca nu s'ar fi amestecat destinul in persoana unui unchi al meu Nicolae Talpa, capitan in armata rusa, care grav ranit a fost evacuat depe front si se afla in perioada convalescenta la Bratuseni.

Cate lucruri interesante ne-a povestit unchiul! Il ascultam cu gura deschisa. Iar cand intr'o zi i-am destainuit secretul meu, a sarit depe fotoliu in care era asezat si a inceput «opera de desmeticire»:

«Cum poti tu – (striga dansul) – cu judecata ta sanatoasa, sa planuesti o asemenea nerozie? Ai inebunit baiete! Uite-te la mine: am ramas schilod… si pentru ce? Pentru cine?...
- Cum pentru cine? Ripostam eu. Pentru fratii nostri romani!

«Ian lasa, baiete, aceste scornituri! Caci n'au inceput rusii razboiul pentru fratii nostri romani, ci pentru «fratii» lor slavi, precum si pentru cucerirea Bosforului, iar acesti frati – (bratușchi) – mai ales bulgarii, nu merita sa varsam sangele nostru pentru dansii… vei vedea pe urma ca eu am avut dreptate. (…)» (…)

Faptele de mai tarziu au aratat ca unchiul a avut dreptate.

(…) Alt moment istoric a fost asasinatul tarului Alexandru al doilea in ziua intai Martie 1881. Am fost taman in acea zi invitat la masa de catre prietenii mei basarabeni si trebuia sa trec prin fata palatului.

In apropierea pietii am auzit un mare sgomot; toti trecatorii se grabeau intr'acolo, iar cei putini ce veneau de acolo tipau: «Tarul nostru a fost ucis, Dumnezeu sa-l ierte»… Cand am ajuns in piata, era o multime de lume asa incat nu era chip de trecut. Am stat pe loc si am observat multimea. La un moment dat a inceput o mare miscare, toti s'au dat in laturi, imbrancindu-se unul pe altul, si deodata a aparut o sanie escortata de cazaci, in care era mostenitorul tronului Alexandru al treilea cu sotia Dagar… Deodata multimea s'a descoperit, strigand: «Ura! Traiasca Tarul! Traiasca Tarita!». Vorba franceza: «Le roi est mort, vive le Roi». N'am vazut nici un semn de doliu, n'am auzit nici o bocitura, nici un suspin de suferinta… desi defunctul purta titlul de desrobitor. (…)»

(Autor: Pavel Cuzminschi)

Traian Băsescu, între Smirnov și Tokeș


Preşedintele României a refuzat să meargă la reuniunea liderilor din Europa Centrală, eveniment ce a avut loc la Varşovia, în perioada 27-28 mai. Întâmplător sau nu, pe-acolo a trecut şi Barack Obama, după reuniunea G8.
Refuzul lui Traian Băsescu se explică numai prin gafa monumentală a Poloniei: la reuniune fusese invitată şi doamna Atifete Jahjaga, noua preşedintă a provinciei Kosovo. Chiar dacă Bucureştiul şi Belgradul au refuzat să recunoască existenţa acestei republici autoproclamate.

Gestul preşedintelui român este corect, chiar cu riscul că se supără planetarul Obama. Nu ne putem juca de-a democraţia pe arena internaţională.

Altfel, ne trezim că orice cătun are dreptul să-şi declare independenţa faţă de un stat naţional. Sigur că un asemenea criteriu „democratic” este instrumentat excelent timp de un secol, de către Imperiul Rus.

Aşa a fost posibilă apariţia puzderiei de „republici”, care mai de care mai suverane şi mai independente, dar numai în raport cu lumea normală: republicile „moldoveneşti”, inclusiv Republica Molotov, Găgăuzia, Transnistria, Abhazia etc. Cum vrea o etnie să se desprindă de imperiu, Kremlinul trimite tunurile, cum s-a întâmplat de-atâtea ori în Cecenia.

Nu discut aici despre drepturile albanezilor din Kosovo, care formează majoritatea absolută acolo. Chiar dacă mulţi se vor supăra, ei erau indigenii regiunii cu mii de ani înaintea venirii sârbilor în Peninsula Balcanică, dar, desigur, asta e o altă discuţie…

Revenim însă la gestul pe care Traian Băsescu l-a justificat printr-un ricoşeu excelent:

“Lucrurile sunt simple. Polonia a recunoscut Kosovo. România nu a recunoscut Kosovo. Polonia, ca ţară organizatoare şi care a recunoscut Kosovo, poate să invite alt stat pe care l-a recunoscut, chiar dacă acest stat nu este recunoscut de ONU. ONU are circa 190 de state şi doar 65 de state din lume au recunoscut Kosovo. Încă nu este un stat ONU. Dar cei care l-au recunoscut îşi pot lua libertatea să invite. România nu poate sta la aceeaşi masă cu un stat nerecunoscut de ea însăşi. Când Kosovo va fi recunoscut de ONU, vom vedea, dar nu vom fi printre cei care vor vota recunoaşterea”, a precizat preşedintele.

Bucureştiul a dovedit că nu se joacă totuşi cu impunerea unor precedente minore drept temeiuri juridice în dreptul internaţional. Sigur că anumite puteri au interesul să experimenteze un asemenea principiu pe seama statelor naţionale mai mici.

“Noi nu ne-am trezit acum că nu venim la masă cu Kosovo. Toţi aliaţii noştri ştiu din 2005 că noi am dus o adevărată campanie de explicare a faptului că nu recunoaştem Kosovo, ştiu din 2005 acest lucru. Ne vom menţine poziţia şi nu văd de ce ar trebui să ne-o schimbăm pentru că un stat sau altul doreşte acest lucru”, a adăugat Traian Băsescu.

Văzând că preşedintele român refuză participarea, polonezii au mers şi mai departe cu gafele (a se înţelege “insultele”): să vină Traian Băsescu la Varşovia şi organizatorii nu vor mai pune drapelul României în faţa delegaţiei lui, deci ţara nu ar fi implicată în acel moment penibil!

Ei bine, eu nu am mai auzit de o situaţie similară pe plan mondial în practica diplomatică.

Şi atunci Traian Băsescu a găsit replica potrivită – nici nu putea să rateze o asemenea inepţie ce trebuia taxată:

“Păi la masa aia rotundă ţara nu e reprezentată de steag, ci de preşedinte. Din acest motiv, România nu poate să meargă şi acest artificiu nu ni se pare un artificiu pe care România să-l poată accepta. Creând acest precedent, mâine s-ar putea să ne trezim că o ţară organizatoare ne invită să venim şi în stânga mea e Smirnov, preşedintele autointitulat al Transnistriei. România nu ar fi consecventă, nu ar fi serioasă, nu ar fi credibilă”.

Recunoaşterea Kosovo este un precedent american pe continent şi mulţi parteneri din Uniunea Europeană au tăcut, ba chiar s-au grăbit să-l aprobe.

Spania, România, Slovacia nu au admis un asemenea joc periculos.

Orice român normal pricepe ce înseamnă să încurajezi precedentele anticonstituţionale. Dovada cea mai bună este declaraţia recentă a lui Laszlo Tokes care a deschis reprezentanţa “Ţinutului Secuiesc” la Bruxelles.

Individul este vicepreşedintele Parlamentului European, iar mişcarea s-a făcut în perioada în care Ungaria deţine preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene. Aşa că Traian Băsescu îl are în stânga pe Igor Smirnov, iar în dreapta pe Laszlo Tokes…

Motivarea este oferită imediat de Borbely Csaba, preşedintele Consiliului Judeţean Harghita: “Vizăm direcţiile şi instituţiile europene răspândite peste tot în Bruxelles, care accesează bani europeni. Aşa cum se folosesc denumirile de Ţara Bârsei,Ţara Moţilor, Bucovina, se poate folosi şi denumirea de Ţinutul Secuiesc. Am găsit un spaţiu gratuit unde va fi amplasat biroul: Casa Regiunilor Ungare de la Bruxelles”.

Apar destule voci care ne îndeamnă să suportăm în linişte asemenea provocări ostentaive, să nu vedem că ungurii şi ruşii îşi dau din nou mâna pentru dezmembrarea spaţiului românesc. (De altfel, Budapesta şi-a urmărit acelaşi obiectiv strategic, indiferent cine erau stăpânii vremelnici prin Europa).

Iată ce reflecţii ne oferă Adrian Năstase, într-un interviu pentru “Telegraful” de la Constanţa:

“A irita în permanenţă Rusia este o dovadă de prostie şi, în orice caz, nu dovadă de inteligenţă strategică, pentru o ţară care ar fi putut să-şi găsească în proximitate şi surse pentru o energie mai ieftină şi o piaţă de desfacere mai largă pentru multe dintre produsele sale. Rusia este în vecinătatea României şi lucrul acesta nu-l vom putea schimba, indiferent cât de tare se va enerva în continuare Traian Băsescu. Nu ştiu cât foloseşte scutul. Ameninţările de securitate au forme noi acum. Dacă ruşii vor să trimită rachete spre americani, nu se vor lovi foarte tare de scutul din România, iar dacă vor să creeze o problemă pentru România, n-o vor crea prin rachete intercontinentale.”

Mai bine să tăcem, să mergem pe burtă! Indiferent de unde ar veni ameninţările.

În 1991, Mircea Druc, pe-atunci premier la Chişinău, i-a rugat pe Ion Iliescu şi pe Adrian Năstase să nu semneze tratatul cu Uniunea Sovietică. “Dar Uniunea Sovietică este o realitate, domnule Druc, de care trebuie să ţinem seama”, a replicat Adrian Năstase, ministru de Externe pe-atunci.

Se pare că politica de interes naţional este tot o chestiune de consecvenţă…

Viorel Patrichi
ARENA

Ultimul sunet la Corjova. Drapelul și imnul de stat - interzise


Sărbătoarea ultimului sunet pentru copiii gimnaziului din satul Corjova s-ar putea desfăşura fără onorarea simbolurilor de stat ale Republicii Moldova. Directorul gimnaziului, Constantin Sucitu a declarat pentru Info-Prim Neo că la insistenţa miliţiei transnistrene, subordonată regimului separatist de la Tiraspol, a semnat o avertizare prin care se obligă să nu desfăşoare manifestări cu arborarea drapelului şi intonarea imnului Republicii Moldova.

Constantin Sucitu spune că la data de 23 mai reprezentanţi ai miliţiei transnistrene i-au cerut să se prezinte la Secţia de miliţie din Dubăsari pentru a semna preîntâmpinarea de a nu onora simbolurile Republicii Moldova în cadrul manifestaţiilor. Directorul gimnaziului afirmă că a devenit o tradiţie că în fiecare an şcolilor din Transnistria subordonate Ministerului Educaţiei de la Chişinău, în special la 1 septembrie şi la 31 mai, le este interzisă onorarea simbolurilor Republicii Moldova.

„Lor nu le place, ei socot că este un alt stat străin şi nu se permit să respectăm simbolurile. În fiecare an ne cheamă pentru a semna că nu avem dreptul de a petrece mitinguri, alegeri, manifestări obşteşti. Ei spun că aşa sunt regulile şi trebuie să le îndeplinim. Dacă eu încalc regulile, ei pot să mă judece chiar, aşa cum s-a întâmplat cu primarul nostru la data de 2 martie, în jumătate de oră au chemat judecătorul fără avocat şi i-au dat 7 zile de arest”, spune Constantin Sucitu.

Directorul gimnaziului afirmă că a fost chemat pentru a semna preîntâmpinarea atât el, cât şi directorul Liceului „Mihai Eminescu” din localitate.

„E o prostie întreagă. Diaspora moldovenească din Canada are o şcoală acolo şi autorităţile canadiene le-au dat voie şi au ridicat drapelul şi au intonat imnul ţării noastre. În Canada se poate, dar aici, în ţara mea, în locul meu natal nu ne permit. Ei explică că acesta este un pământ care nu ne aparţine”, spune Constantin Sucitu.

Directorul gimnaziului „Corjova” spune că la 1 septembrie 2010, în timpul primului sunet, peste 20 de miliţieni transnistreni erau prezenţi la manifestare. Deşi a fost arborat drapelul Moldovei, până la urmă a fost nevoit să îl scoată şi să îl ascundă în cabinetul său.

„Vrem să încercăm. Ei numaidecât vor veni, la şase dimineaţa vor fi vreo 10 maşini împrejurul gimnaziului. Cum arborăm drapelul, ei vin şi se repăd la bătaie să fărâme tot. Reprezentanţii poliţiei noastre nu se amestecă pentru că se începe o bătaie, dar miliţienii atâta şi vor”, spune Constantin Sucitu.

Constantin Sucitu spune că a solicitat părerea Ministerului Educaţiei în ceea ce priveşte onorarea simbolurilor Republicii Moldova, însă nu a primit nici un răspuns. „Am telefonat la Minister şi i-am rugat să nu stresăm copii, colectivul pedagogic, părinţii, poate se petrecem linişit să nu ne stresăm pentru că e sănătate pierdută şi au spus că ne vor da răspuns, dar nu ne-au dat nici un răspuns concret ”, menţionează directorul gimnaziului din Corjova.

Sursa: info-prim.md

Moarte lumii! Trăiască Revoluţia Conservatoare!

Vreau să-ţi dau o veste proastă tinere. Viaţa ta este un mare căcat. Nu pentru că nu ai avea un mercedes, un iphone şi o casă cu piscină aşa cum vezi în filmele care se produc intenționat pentru a hrăni creierul tău cu iluzii deșarte. Lipsa acestora este un nimic pe lângă faptul că viaţa ta este un adevărat coşmar, un spectacol, alcătuit din iluzii, dorinţe neîmplinite, false iubiri şi false patimi. Eşti străin de tine, de trăirile tale, nu mai vorbim de înstrăinarea de cei din jur şi celor din jurul tău faţă de tine. Iar cel mai rău este faptul că îţi este frică să ieşi din această lume.

În fiecare zi încerci să te convingi că totul este normal selectând insistent mass-media care ţi-ar spulbera starea de nesiguranţă, îndoielile tale cu ajutorul unor informaţii care sunt, de fapt, de prisos. Îţi creiezi idoli politici care îţi vor aduce „schimbarea” ştiind prea bine că nici o schimbare nu va veni, te închini la ei pentru că această închinare îţi alungă starea de frică şi incertitudine.

„Dacă nu ei, atunci cine?”, te întrebi mereu şi prin aceasta nu faci decât să confirmi nimicnicia existenţei tale. În realitate, în sinea ta, ştii, înţelegi că retoricile electorale despre „marea schimbare” sunt o mare minciună. Totul va rămâne la fel. Ei vor rămâne acolo sus, tu vei rămâne să te zbaţi acolo unde ai fost. De fapt, nu este nevoie să îţi explic toate acestea, le ştii fără să-ţi spun. Ştii, dar totuşi accepţi şi taci. Nu doar te hrăneşti cu această otravă, dar şi o repeţi celor din juru tăul şi cu toţii, într-un hipnoz colectiv, din care nimeni nu îndrăzneşte să iasă, repetaţi în cor aceleaşi “adevăruri”. În cele din urmă, îţi este frică să-ţi pui o simplă întrebare “dacă nu eu, oare cine?”.

Preferi să minţi şi să fii minţit, pentru că în caz în care nu îţi vei administra doza zilnică de minciună, te-i fi simţit neajutorat, demoralizat, distrus. Încerci să te convingi mereu că sursa de informare pe care o consulţi este „cea mai obiectivă”, „cea mai echidistantă” ştiind prea bine că nu este aşa. Îţi este frică să recunoşti că eşti dependent de falsa realitate pe care ei te-au „ajutat” să ţi-o construieşti, eşti un sclav, un piesă a unei maşinării, nimic mai mult. Îţi este teamă de un viitor încert şi această frică te transformă într-un mieluşel ascultător. Nu te-ai întrebat niciodată de unde este această frică?

În cazul în care te-ai întrebat, te felicit, este primul tău pas de ieşire din MATRIX.

Realitatea este că toate alegerile tale sunt nişte iluzii. Totul este ales înaintea ta, în locul tău. Tot ce îmbraci, mănânci, priveşti la televizor, partidul pe care îl votezi nu sunt alese de tine, ci de cineva acolo sus, creind iluzia că tu decizi ceva. Nu, nu vorbesc de Dumnezeu. Dumnezeu este prea sus ca tu să îţi aminteşti de el. Vorbesc de vârful piramidei, adevăraţii tăi stăpâni, oamenii care joacă cu oamenii ca şi cu pionii pe tabla de şah. Ei îţi crează visele, ei îţi crează idei politice, ei îţi crează idoli în care tu crezi hipnotizat. Pentru ei nu este o problemă dacă într-o bună zi te vei dezamăgi în elita politică impusă de ei. Odată ce te vei dezămăgi, vor veni alte figuri „salvatoare”, pe care tu le vei primi cu braţele deschise. Se vor schimba păpuşile, iar păpuşarii vor rămâne aceeaşi. Va mai rămâne încă un lucru neschimbat, starea ta de zombi care rătăceşte cu mintea stinsă prin canalele tv sau web site-uri tâmpite. Ei îţi vorbesc şi îţi dau libertatea, o „libertate” pe care au inventat-o ei pentru tine. Eşti „liber” să alegi doar „libertatea” pe care îţi oferă ei.

Desigur, aceasta este viaţa ta şi tu o poţi trăi aşa cum vrei tu. Eşti stăpân pe viaţa ta sau cel puţin aşa crezi tu. Vei rămâne cu această credinţă până ce vei muri singuratic, privind cu amar la viaţa pe care ai trăit-o.

Dar există o altă cale. Calea revoltei împotriva lumii moderne. Revolta împotriva capitalismului, împotriva culturii de masă, împotriva clasei politice, împotriva ideilor otrăvitoare pe care ţi le bagă profii din şcoală sau facultate.

Pentru a nu mai fi străin de propria ta fiinţă trebuie să devii străin de înstrăinarea ta şi să simţi cum îţi pulseaza viaţa prin vine. Gândeşte-te mereu la moarte, acea bătrână cu coasa care poate veni oricând, oriunde. Oare ai vrea ca ea să vină pe nepregătite, fără ca tu să fi realizat ceva cu adevărat important în această viaţă? Gândeşte-te la moarte şi acest gând te va hrăni, îţi va da forţa necesară. Nu îţi pierde timpul cu lucruri mărunte, nesemnificative.

Înainte de a înghiţi o idee, gândeşte-te bine, oare va spulbera aceasta MATRIX-ul în care sunt adânciţii fraţii tăi? Nu risca să devii unealta a Sistemului. Nu visa să înlouieşti un stat explotator cu un alt stat explotator. Tot de ce ai tu nevoie este eliberarea persoanei tale şi a celor din jur de starea de conformism. În acelaşi timp, nu te transforma în teribilist. Eliberarea vine din interiorul naturii tale. Devii biruitor în momentul în care Lumea nu mai are nici o putere asupra ta, când eşti liber pentru căutări, nu atunci când distrugi clădirile statului noaptea pentru ca dimineaţa să te trezeşti din nou sclav.

Devino militant al unei noi revoluţii care nu coboară, ci înalță. Este vorba de Revoluţia Conservatoare. Revoluţia din tine însuţi care va însemna reîntoarcerea la trăirile adevărate, la instinctele primare, la viaţa reală pe care au simţit-o cândva strămoşii tăi. Reînviind, vei simţi cum reînvie universul din jurul tău, oamenii, natura. Reînviind devii o bombă care răspândeşte viaţă în jur.

Moarte lumii! Trăiască Revoluţia Conservatoare!

sursa: Octavian Racu

2 iunie 2011: Comemorarea ostaşilor români la Cimitirul de Onoare de la Țiganca

30 mai 2011

Joi, 2 iunie, de sărbătoarea Înălțării Domnului și Ziua Eroilor, la Cimitirul de la Ţiganca (raionul Cantemir, Republica Moldova), începând cu ora 10.00 va fi oficiată o slujbă religioasă în memoria celor 71.000 de ostaşi români căzuţi în luptele pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia sovietică, în timpul Campaniei de Est (iunie 1941 – august 1944).
Un autocar cu persoane interesate să participe la eveniment va porni de dimineață din Galați. Persoanele din Republica Moldova care vor să participe pot ajunge prin cursa de linie Chișinău-Țiganca.
Iniţiativa aparţine Consiliului Mondial Român și se va desfășura sub egida Platformei Civice ACŢIUNEA 2012.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 și 2001, sărbatoarea Înălțării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor. Cu acest prilej, în toate bisericile din țară și străinătate se face pomenirea tuturor eroilor români căzuți de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate și pentru apărarea țării și întregirea neamului. În Cimitirul românesc de onoare de la Țiganca se odihnesc 1020 de ostași români. Cimitirul a fost reconstruit și inaugurat, în anul 2006, de către Oficiul Național pentru Cultul Eroilor.

Protest anti-rusesc la Lvov, în Ucraina


Aproximativ 10.000 de persoane au participat duminică, în vestul Ucrainei, la Lvov, la un protest naţionalist în timpul căruia s-a cerut eliberarea militanţilor arestaţi după ciocnirile violente cu manifestanţii proruşi de la 9 mai, relatează AFP.

“Libertate deţinuţilor politici”, “Trăiască Ucraina, moarte duşmanilor”, “Ne trebuie un nou Bandera pentru restabilirea ordinii”, au scandat manifestanţii referindu-se la liderul naţionalist controversat Stepan Bandera (1909-1959), acuzat de colaborare cu naziştii, transmite Moldpres. La 9 mai, ziua în care este sărbătorită victoria împotriva naziştilor în fosta URSS, la Lvov au avut loc ciocniri foarte violente între militanţii naţionalişti şi manifestanţii proruşi, în cursul cărora s-au tras gloanţe de cauciuc şi s-au aruncat fumigene. Şase persoane, printre care şi deputaţi locali, au fost arestate în urma acestor violenţe care au evidenţiat din nou tensiunile persistente între Vestul naţionalist şi Estul prorus.

sursa: ziuaveche.ro

Ruşii vor să editeze un nou ”manual de limbă moldovenească”

29 mai 2011
Dicţionarul moldovenesc-român

Acesta va fi elaborat de specialiştii de la Universitatea de Stat de Studii Umanistice din Federaţia Rusă şi este destinat centrelor de instruire din această ţară.

Universitatea de Stat de Studii Umanistice din Federaţia Rusă pregăteşte pentru tipar un manual de limba moldovenească, a comunicat Aleksandr Levcenkov, doctor în ştiinţe istorice, conferenţiar la această instituţie de învăţământ, în cadrul mesei rotunde, axată pe relaţiile umanitare moldo-ruse, care a avut loc vineri la reprezentanţa din Moldova a agenţiei ruse RIA Novosti.

Manual de "limbă moldovenească" pentru Rusia

„Aceste manuale se pregătesc pentru centrele de instruire din Rusia, unde elevii vor putea lua cunoştinţă de limbile naţionale ale ţărilor CSI", a spus Levcenkov, precizând că această ediţie nu este un manual clasic.
„Va fi mai degrabă o carte lingvistică, care va oferi şi informaţie generală despre ţară la etapa contemporană", - a explicat istoricul.
Potrivit lui Aleksandr Levcenkov, „au fost deja editate manuale de acest tip de limba ucraineană, armeană, azeră şi tadjikă, ce-i drept, în tiraj limitat de 1000 exemplare".
La editarea cărţii vor contribui şi doi lingvişti din Republica Moldova, a specificat Tatiana Mleciko, rectorul Universităţii Slavone de la Chişinău.

sursa: www.adevarul.ro

In Memoriam. Cimitirul Eroilor din Chişinău.



Asociaţia Republicană a Participanţilor la Războaie
Asociaţia de Drept Umanitar
Asociaţia Victimelor Regimului Comunist și al Veteranilor de Război ai Armatei Române
Asociaţia Foştilor Deportaţi și Deţinuţi Politici din Moldova

În conlucrare cu Consiliul Mondial Român, cu sediul în Los Angeles, organizează în ziua de Vineri, 3 iunie 2011, la ora 12:00, o slujbă de pomenire în cinstea eroilor căzuţi la datorie, în timpul celor două războaie mondiale şi înhumaţi în cimitirul eroilor (sectorul Botanica, mun. Chişinău, din str. Decebal 17, în locul fostului complex spitalicesc TBC).

De reţinut este faptul că în acest cimitir şi-au găsit locul de veci militari din şapte armate beligerante - români, ruşi, austrieci, cehi, francezi, greci, polonezi, pe care jertfa supremă i-a unit întru veşnicie.

În perioada sovietică, cimitirul eroilor a fost demolat cu buldozerele, iar în prezent îşi mai păstrează parţial construcţia monumentală de la intrare şi fundaţia fostei capele.

Invităm pe aceasta cale bisericile ortodoxe şi catolică, reprezentanţele diplomatice ale ţărilor respective, mass-media, guvernul și conducerea capitalei Republicii Moldova.

Numai printr-un efort comun vom reuşi să refacem cimitirul şi să cinstim memoria celor care ne-au iubit atât de mult, încât şi-au sacrificat viaţa pentru noi.

Sperăm ca ambasadele României, Franţei, Austriei, Poloniei, Cehiei, Slovaciei şi Rusiei nu vor rămâne indiferente faţă de mormintele compatrioţilor lor.

Mihai Stan, preşedinte Consiliul Mondial Român
Neculai Popa, secretar Consiliul Mondial Român

(Sursa: Jurnal.md)
Foto: Regele Mihai, regina mamă Elena, Mihai Antonescu

FILM: ”Lobotomia” de I. Hașevațchii (2009)


Un film despre conflictul armat dintre Rusia și Georgie, din 2008 și NU DOAR !

Notă: LOBOTOMÍE s. f. secționare a unor fibre sau fascicule nervoase dintr-un lob cerebral. (< fr. lobotomie)

Concluziile vă aparțin.

Acum, dar și în viitor, America (va) menține ora exactă la Chișinău


Al doilea stat românesc pare focalizat pe alegerile locale, în care se vor confrunta reprezentanţii opoziţiei, cu cei ai alianţei pro-europene, ce girează acum preşedinţia landului, conducerea executivului şi aceea a parlamentului.

Adevărul este însă că, dincolo de discursurile electorale, liderii celor patru formaţiuni politice parlamentare sunt extrem de atenţi la deciziile luate în capitalele Uniunii Europene, ale S.U.A., Rusiei şi României.

Cele ce influenţează integrarea clamată în comunitatea europeană şi aceea care va veni de la sine - în zona euroatlantică.

Din Bruxelles, Washington D.C., Moscova şi Bucureşti au venit semnale distincte, care arată că s-a accelerat viteza schimbărilor vizibile la nivel global, pe bătrânul continent, dar şi în regiunea noastră.

Faptul că şeful delegaţiei U.E., Dirk Schubel, a surâs când anunţa încheierea lunii de miere, dintre Republica Moldova şi comunitatea pe care el o reprezintă, este un indiciu sever că oficialii de la Bruxelles pot avea şi alţi interlocutori la Chişinău.

Nicidecum că U.E. ar renunţa la integrarea landului dintre Prut şi Nistru în structura statelor democratice europene, cu aspiraţii total diferite de cele ale ţărilor membre ale C.S.I., unde este obligatorie recunoaşterea tutelei Moscovei, în schimbul tolerării regimurilor absolutiste, din ex-republicile sovietice rămase membre ale acestei comunităţi.

Surpriza – pentru nostalgicii statului sovietic – este faptul că Barack Obama a luat doar act de nemulţumirile Rusiei, reiterate de Medvedev, la Deauville, cu prilejul reuniunii G-8, fără a face nicio concesie, sau a identifica vreun mecanism diplomatic de menţinere a discuţiei pe această temă.

Asta demonstrează, fără putinţă de tăgadă, că America revine în forţă pe pământ european, nu îşi trădează aliaţii şi ceea ce a promis va face, pentru securitatea viitorului lor.

Chiar dacă Vladimir Putin se va reîntoarce pe scaunul prezidenţial, la Kremlin, cum sugera presa moscovită, în ultimele zile, de data asta va trebui să fie extrem de diplomat cu Statele Unite.

Altfel, într-o nedorită, dar posibilă situaţie de criză, S.U.A. pot instala scutul antirachetă, la graniţa de răsărit a NATO, în decurs de câteva ore.

Interceptoarele americane din România fiind în măsură să protejeze şi Republica Moldova, faţă de eventualele rachete lansate din Asia, indiferent din ce ţară. Acestea urmând a fi distruse, în aer, la o distanţă considerabilă de Nistru.

Faptul că preşedintele României a decis să nu fie prezent la reuniunea de la Varşovia, a omologilor din Europa Centrală şi de Est, ca urmare a invitării – de către Polonia – a entităţii Kosovo, nerecunoscută de Bucureşti, constituie un semnal dur, necesar şi fără echivoc, în legătură cu reacţiile viitoare la orice tentativă de impunere a unui areal teritorial ilegitim, ca stat de sine stătător, în detrimentul adevărurilor istorice.

România nu mai este ameninţabilă manu militari – nota bene - de niciunul dintre vecinii săi geopolitici.

După cum niciun stat limitrof nu are o forţă militară expediţionară, de peste 10.000 de militari, căliţi, prin rotaţie, în trei teatre de operaţiuni militare, aproape 2.000 dintre ei fiind acum în Afganistan.

Capacitatea disuasivă a României stabilizează sudul flancului răsăritean al Alianţei Nord-Atlantice, contribuind astfel la sprijinirea deciziei Statelor Unite de a ignora pur şi simplu ameninţarea Moscovei cu un nou Război Rece.

By the way!/Apropo! Chiar şi în eventualitatea recurgerii la ediţia sa a doua, la finalul noii confruntări, tot fosta superputere de la răsărit va avea de pierdut – pe plan geopolitic.

Un lux pe care Kremlinul, indiferent de voinţa locatarului principal de azi, sau a celui de mâine, nu şi-l poate permite.

De ce? Din două motive.

Peste patru ani, dacă pronosticurile se vor confirma, China va deveni puterea economică numărul 1 a lumii.

Dar, în deceniile următoare, Statele Unite rămân superputerea militară la nivel global.

Niciun lider al Rusiei viitoare, oricât de dur şi orgolios va fi, nu îşi va permite să fie confruntat, tacit, de doi adversari imposibil de învins.

Dintr-o asemenea perspectivă, trenul Republicii Moldova nu mai este în gara din care putea opta spre Occident, sau spre Răsărit.

Direcţia este cea indicată de vicepreşedintele american Joe Biden, în popasul său decisiv la Chişinău.

Disensiunile dintre cei trei mecanici ştiuţi ai locomotivei basarabene, zvonurile infantile - privind posibile demonstraţii de stradă stipendiate de Kiev şi Moscova, care ar putea răsturna actuala guvernare -, chemările provocatoare - privind unirea imediată cu întâiul stat românesc - nu sunt altceva decât convulsiile, mai mult sau mai puţin artificiale, tipice unei republici uluite că i se cere, din Vest, un singur lucru.

Seriozitate.

Cu precizarea că acum, dar şi în viitor, America (va) menţine ora exactă la Chişinău.

Ion Petrescu
ARENA.MD

Dragoș Galbur - Garda merge înainte

28 mai 2011
Aceeași istorie, același adevăr, același mesaj și aceeași... durere !


Text/melodie/voce/back vocal: Dragoș Galbur
Aranjament: GazdaRecords

 Culoare verde de pe fondal are și ea un mesaj 

Cui nu îi este lene, distribuiți cântecul pe rețelele de socializare. [mulțumesc]

Amintiri. Basarabia. 1932

27 mai 2011

Text publicat in revista «Viata Basarabiei», septembrie 1932, «Amintirile unui mosneag basarabean»:

«Au trecut cam multi ani, sa fie vre-o trei sferturi de veac din ziua cand, in comuna Bratuseni, jud. Balti (pe atunci al Iasilor) dintr-un tata rus si o mama moldoveanca, am venit eu pe lume.

Cate nu s'au petrecut de atunci! Nici nu stiu de unde sa incep. (…)

Comuna Bratuseni e situata in coltul nord-estic al judetului, megies cu judetele Soroca si Hotin si indreptat cu vre-o 20 de km de Prut. Mosia Bratuseni se intinde in lungime dela raul Ciuhur (un afluent al Prutului) pana la comuna Baraboi; iar in latime – dela Sofroncari pana la Chetrosica; in total vre-o 8000 ha, care in al doilea deceniu al veacului al XIX-lea apartineau stramosului meu Iordache Gafencu dela Botosani. Aceasta mosie s-a parcelat treptat, intai intre copiii lui si apoi intre descendentii lor, asa incat – dupa exproprierea dela 1864 facuta in favoarea taranilor - mama mea, nepoata lui Iordache Gafencu, mostenise dela parintii ei Nicolae si Ana Gafencu (nascuta Oras dela Ruseni) o razasie de vre-o doua sute de ha. (…)

Daca ne vom inchipui Bratusenii ca centrul unei circumferinte, o raza de 20-25 kilometri va atinge urmatoarele sate:
a) Branzeni, Zabriceni, Terebna, Hancouti, Galaseni, Saptebani, Zagaicani, Parjota, Rascanu, Baraboi si Chetrosica – toate in jud. Balti.
b) Dondiuseni, Tau, Corbu si Rujnita – in jud. Soroca.
si c) Ocnita, Cepeleuti, Hancouti, Corjeuti, Tranca, Hordinesti si Carpaci – in jud. Hotin.

Aceste notite sunt trebuincioase spre a arata etnografia satelor, cat si a mosierilor, cu cari parintii mei intretineau raporturi prietenesti.

Dupa cum vedeti numele satelor sunt romanesti; asemenea erau si sunt si numele satenilor si acele ale mosierilor. Toti vorbeau atunci, adica in epoca copilariei si a tineretii mele numai si numai romaneste si de abia prin ultimele decenii ale veacului al XIX-lea se putea auzi ici si colo in sate vorbindu-se ruseste.

De asemenea si in conacurile mosierilor se vorbea numai romaneste. Sa precizam cu cateva exemple:

Mosia Branzeni apartinea pana in anul 1875 familiei Botezat. Unul din descendentii ei, Nicolae Botezat, a fost mai multi ani in sir notar public la Chisinau, unde a si incetat din viata acum cativa ani, lasand un fiu, astazi jude-supleant la Tribunalul Lapusna. In anul 1875 Branzenii au trecut in stapanirea lui Vasile Stroescu, romanofil cunoscut, care acum cativa ani a murit la Bucuresti, ca si fratele sau Gheorghe Stroescu anahoretul dela Tranca.

Hancoutii apartineau lui mos Costache Tusinschi, care, desi purtand un nume polonez, era bastinas basarabean si nu vorbea decat romaneste. Venea mereu la Bratuseni, incarcat cu o colectie de ciubucuri – caci niciodata nu slobozia ciubucul din gura. Parca-l vad asezat intr'un fotoliu si spunand mameu mele:
«Pai, coana Anica, vremurile si ceea sunt grele»… (avea un obiceiu sa adaoga la fiecare fraza cuvintele: «si ceea»).
Soarta descendentilor lui Mos Costache n'o cunosc.

La Galaseni traia in epoca aceea conu Mihalache Ciuhureanu, fiul marelui mosier Irimia Ciuhureanu, caruia ii apartineau toate mosiile situate pe tarmurile Ciuhurului si care a lasat doi fii: pe mai sus mentionatul conu Mihalache dela Galaseni si pe conu Nicolae dela Zabriceni. Unul din descendentii lui Mihalache Ciuhureanu – dl Victor Ciuhureanu traeste si azi la Chisinau, unde se afla si dl Teodos Ciuhureanu, fiul lui Nicolae Ciuhureanu dela Zabriceni.

Parjota apartinea conului Nastasache Ciolac, urmasii caruia, traesc si azi acolo.

Dondiusenii, Țau si Plop din jud. Soroca, aveau ca mosier pe Iordache Stamati, fratele lui Costache Stamati dela Ocnita. Din urmasii lui Iordache Stamati a ramas numai dl Boris Butmi-Stamati, care traeste si azi cu familia la Plop; iar Tau si Dondiusenii au trecut in maini straine.

In apropiere cu satele mai sus aratate e situata comuna Corbu, rezidenta familiei Braescu. In a doua jumatate a veacului trecut mosia Corbu apartinea lui mos Petrache Braescu, casatorit cu Rozalia, nascuta, Stârcea, tot din jud. Soroca. Din aceasta casatorie a venit in lume generalul Constantin Braescu, fost ministru de razboi in republica moldoveneasca si decedat la Chisinau acum trei ani.
Mos Petrache, cu figura unui patriarh, era iubit de toti; ospitalitatea lui era proverbiala si in ziua lui onomastica veneau oaspeti din toate partile. Se dansa atunci 3-4 zile in sunetele unei orchestre de lautari aduse dela Iasi. Parca-l vad pe mos Petrache – dupa o cina copioasa – jucand hora ca un tanar si strigand catre mine: «Hai, Pavaluta – (asa ma chema batranul) – hai baeti cucueti». Frumoase «tempi passati»!

La vre-o zece kilometri mai departe, in hotar cu jud. Hotinului gasim o alta vatra ospitaliera – Rujnita, cu mosierul Ion Biberi, amator de baluri si de muzica romaneasca. Aici am auzit in 1876 pe vestitul lautar Sava Padureanu, care a avut apoi o mare influenta asupra desvoltarii capacitatii mele muzicale.

Si acum facem un pas peste Ciuhur si trecem in jud. Hotin ca sa terminam cu raza topografica cu care am inceput.

Mosia Ocnita – azi gara si nod important pe cale ferata – apartinea poetului roman Costache Stamati, cari muri in anul 1860, lasand doi fii: Mihail si Nicolae, ambii romanofili, desi nascuti sub dominatia ruseasca. Azi aceasta mosie se afla in maini straine.

La cativa kilometri dela Ocnita e situata comuna Cepeleuti cu mosierul de pe atunci Iotdache Cihodaru, a carui sotie coana profirita era cunoscuta mestesugasa in fel de fel de dulceturi si cozonaci. Ambii soti au incetat din viata in anul 1878, copii n'aveau.

Peste deal avem Hancautii, rezidenta familiei Stamo cu mosierul depe atunci Nicolae Zaharia Stamo, casatorit cu d-ra Loiz dela Iasi. Din aceasta familie n'a mai ramas nimeni, iar mosia a trecut in maini straine.

De aici ne indreptam spre Prut si trecand prin Corjeuti – fosta proprietate a defunctului Vasile Calmuschi dela Bacau - prin Trănca (mosia raposatului Gheorghe Stroescu, care traia intr'o stanca) – si apoi prin Hordinesti – fosta proprietate a familiei Scordelli – ajungem la Cârpaci, care apartinea pana in anul 1870 familiei Macarescu.
Conacul, inconjurat de o mare gradina, a fost cladit pe malul Prutului si eu ma bucuram totdeauna cand veneam cu parintii la Carpaci, intrucat Prutul imi parea o apa mare-mare: «de unde izvoraste?», «incotro curge?», «Ce-i pe celalalt mal?» etc, etc.

Dorinta mea cea mai arzatoare era de a ma scalda in Prut, insa acest lucru imi era strict oprit. Cat am rugat-o pe mama: nu si nu! «Nu se poate, draga – imi spunea dansa, - caci acolo, ai vazut, sta un soldat cu pusca si nu lasa pe nimeni».
Am rugat-o si pe doamna Macarescu: acelasi raspuns; si țaca Nastasâica – (asa ii spunea mama d-nei Macarescu si la fel ii spuneam si eu) – ma speria: «Ce vrei, Pavaluta, sa te impuste curcanul?» Iar la intrebarea mea – ce fel de curcan? Taca Nastasaica raspundea: «Pai, soldatul de peste Prut».

Aflasem pe urma, ca asa ii botezase pe granicerii romani, acesti bravi ostasi ce ne-au salvat acum 14 ani din ghiarele bolsevismului.

Traiasca armata noastra!

(…) Din cele de mai sus reese deci cu evidenta ca judetul Balti ca si toate celelate judete ale Basarabiei (cu exceptia jud. Cet.-Alba) avea inca in a doua jumatate a veacului trecut (sec. XIX – n.n.) o populatie omogena moldoveneasca, asa incat rusificarea provinciei nu incepuse a propasi decat in primul deceniu al veacului curent (sec. XX – n.n.), curmata insa in 1918 prin alipirea Basarabiei la Patria-Mama. (…)
Pavel Cuzminschi»

Nota: Toate sublinierile de text apartin autorului.

Moscova - Tiraspol - Budapesta - Belgrad: Axa distrugerii României

Axa anti-românească slavo-maghiară este mai activă ca oricând. Şi, aşa cum ne-am obişnuit de-a lungul timpului, cei pe care-i considerăm prieteni poartă, din păcate, alt hram. Lupta dirijată de la Moscova pentru deznaţionalizarea conaţionalilor noştri nu se duce doar în Basarabia, ci şi în Serbia şi, mult mai grav, chiar în România.
“Este evident că un guvern responsabil nu se poate implica oricum în atingerea scopurilor politice…acţiunile împotriva românilor din nordul Transilvaniei pot fi executate de patrioţi maghiari fără calităţi oficiale, spijiniţi în secret de guvernul ungar responsabil…(Cei implicaţi) in acţiunile îndreptate împotriva românilor trebuie asiguraţi că vor beneficia de imunitate”. “Transilvania a fost mereu ungurească… limba maghiară şi cultura ungurească sunt predominate acolo”. Sunt două citate care apar în cartea lui Larry Watts, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului sovietic cu România”. Primul se referă la un plan al guvernului maghiar din 1941. Al doilea este un fragment dintr-o declaraţie făcută de Nikita Hruşciov în 1964.
Oricât ar părea de incredibil pentru mulţi aşa-zişi intelectuali şi politicieni de doi bani care conduc, din păcate, astăzi, destinele românilor, aceste declaraţii citate mai sus sunt de o actualitate înfiorătoare. În cazul în care nu vom fi atenţi, din cauza indiferenţei majorităţii românilor, dar, în principal, a incompetenţei crase a exemplarelor care alcătuiesc fauna politică actuală, s-ar putea să ne trezim nu cu două (aşa cum se întamplă acum), ci cu trei state româneşti.
În disperarea de a-şi păstra şi creşte averile obţinute prin căpuşarea statului, adică a banilor publici, adunătura cu pretenţii de conducători ai României lasă de izbelişte interesele naţionale, gâdilând sub coadă orice pretins reprezentant al minorităţilor. Este inutil de menţionat cine sunt principalii beneficiari.
În sprijinul celor scrise mai sus, merită menţionate câteva evenimente recente. Păpuşarul se află la Moscova. Marionetele sunt în Republica Moldova, Serbia şiUngaria. “Morţii” din păpuşoi sunt la Bucureşti.
România sprijină Serbia – Serbia deznaţionalizează românii
Timoc (foto publicmedia.ro)
Agenţia oficială de presă din Serbia a anunţat că preşedintele sârb Boris Tadic nu va lua parte la summit-ul ţărilor Europei Centrale şi de Sud-Est la Varşovia la 27 şi 28 mai întrucât Kosovo nu va fi prezentat asimetric, iar mass-media poloneză a citat acelaşi motiv în spatele deciziilor luate de şefii de stat ai României şi Slovaciei de a se abţine de asemenea să participe la eveniment, relatează agenţia Tanjug, preluată de Agerpres. În jur de zece şefi de stat vor fi prezenţi la summit-ul ţărilor din Europa Centrală şi de Sud-Est, la care preşedintele Statelor Unite Barack Obama este aşteptat să participe în calitate de invitat special. România şi Slovacia au informat organizatorii summit-ului de la Varşovia că nu vor lua parte la un eveniment în care înalţi oficiali ai Kosovo au fost de asemenea invitaţi să participe, a declarat un consilier al preşedintelui polonez, Roman Kuznjar, organizaţiei naţionale de radiodifuziune poloneze Radio Polonia. Explicând motivul unei astfel de decizii, mass-media poloneză a reamintit că România şi Slovacia nu au recunoscut independenţa unilateral proclamată a Kosovo-Metohija, ceea ce este în contradicţie cu faptul că preşedintele Kosovo, Atifete Jahjaga, a fost invitată să participe la summit.
Între timp, preşedintele slovac, Ivan Gasparovic, a decis să participe la întâlnire. Participarea preşedintelui Gasparovic a fost confirmată de purtătorul său de cuvânt, care a subliniat că gazdele au acceptat propunerea Slovaciei de a modifica protocolul (să nu apară emblema de stat, steagul sau sintagma “Republica Kosovo” şi să nu se adopte nici o declaraţie comună pe care să apară semnătura preşedintelui de la Pristina) privind participarea reprezentanţilor din Kosovo.
Ieri, când scriam aceste randuri, din parta Cotrocenilor nu exista nici o reacţie şi nici o informaţie legată de eveniment. Între timp, a apărut una. “În perioada 27-28 mai, la Varşovia, va avea loc cea de a 17-a Reuniune a şefilor de stat din Europa Centrală şi de Est. Având în vedere că gazdele reuniunii din acest an au decis invitarea unei entităţi care nu este recunoscută ca stat de către ţara noastră, Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, nu va participa la acest eveniment”, a arătat purtătorul de cuvânt al preşedintelui, Valeriu Turcan, într-o precizare transmisă, miercuri, Agerpres.
Sprijinul pe care România îl acordă Serbiei este mai mult decât cunoscut, asta în situaţia în care sutele de mii de români care locuiesc în statul vecin şi “prieten” sunt supuşi unui proces rapid şi agresiv de deznaţionalizare. Un bun exemplu recent este faptul că, în cadrul unei întâlnirii recente desfăşurate la Bucureşti, o delegaţie a românilor din Timoc a invocat modul fraudulos în care autorităţile sârbe, prin partidele sârbeşti şi prin presiuni ale poliţiei şi procuraturii, au preluat Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Rumâne din Serbia, consiliu reprezentând pe românii/vlahii din Timoc. In acest sens, a fost anunţată intenţia de retragere din acest consiliu marionetă, care, mai nou, aşa cum a scris şi George Damian, vrea să inventeze o nouă limbă română scrisă cu alfabet chirilic.
Limbă vlahă cu chirilice
Astfel, potrivit corespondentului Romanian Global News din Timoc, sâmbătă, la Cucevo a fost convocata in regim de urgenţă o sedinta a Partiei Democrate a Rumanilor din Serbia (PDRS) cu scopul de a lua atitudine în legatură cu hotărârea Comitetului pentru păstrarea limbii din cadrul Consiliului Naţional al Minoritatii Nationale Rumâne, controlat de partidele sârbeşti. “Acest Consiliu care nu mai reprezinta pe romanii din Timoc , pe data de 15 mai, conform ordinelor primite de la Belgrad, a luat hotarărea absurda, de standardizare a asa zisei limbi vlahe si folosirea in scris alfabetului chirilic. Presedentia Partiei Democrate a Rumanilor din Serbia condamnă la modul cel mai ferm această hotărâre pe care care o consideră dată special pentru asimilarea totală a populaţiei româneşti din Timoc, căci nu există nici un exemplu prin care populaţiile romane ar folosi scrierea chirilică. Considerăm că această atitudine neserioasă a celor care sunt la conducerea Consiliului este defavorabila romanilor si ea este luata în interesul anumitor persoane din partidele sărbeşti care doresc să oprească emanciparea românilor. Având în vedere şi hotarărea Comitetului de informare al Consiliului Naţional al Minoritatii Nationale Rumâne care a facut recomandari televiziunii locale din Bor, ca atunci cand se realizeaza emisiuni TV în limba română să fie folosite şi cuvinte sărbeşti, se poate vedea că situaţia în care ne aflăm este de-a dreptul alarmantă. Este evident ca persoane importante din instituţiile statului sarb se grabesc pentru a accelera procesul de sărbizare a rumânilor din Serbia, folosind ca instrument persoane incompetente care pe care le-au pus la conducerea Consiliului. În acest fel, minoritatea rumână este asimilata fortat de către stat şi conducerea sa, desigur cu ajutorul conducerii actuale a CNMNR, deoarece limba unui popor este de o importanţă capitală, iar privarea dreptului la folosirea limbii materne este contrar Constituţiei Serbiei şi convenţiilor internaţionale care protejează drepturile minorităţiilor naţionale”, se precizează în declaraţia PDRS.
Patrioţii Moldovei cer limbă moldovenească
Iar dacă tot vorbim de limbă română cu alfabet chirilic, trebuie menţionat că, în ultima vreme, la Chişinău, la ordinul Moscovei, s-a relansat cu agresivitate teza limbii moloveneşti (eventual cu caractere slave, ca la Tiraspol, aşa cum a visat Stalin) şi a desfiinţării statului unitar român, în vederea formării “Moldovei Mari” şi în virtutea “dreptului la autodetrminare” al “popoarelor” care ar alcătui România. Astfel, potrivit NewsMoldova.md, Partidul „Patrioţii Moldovei” s-a adresat Ministerului Educaţiei de la Chişinău, solicitând readucerea în programele tuturor instituţiilor de învăţământ din R. Moldova studierea “limbii moldoveneşti”. Semnatarii menţionează că, în conformitate cu articolul 13 al Constituţiei Republicii Moldova, limba de stat a Republicii Moldova este „limba moldovenească”, dar în toate şcolile, instituţiile de învăţământ superior şi de specialitate nu există această disciplină, iar elevilor li se predă limba altei ţări, „româna”. „Astăzi, se încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor RM, în particular, dreptul la studii decente. Ce instruire „patriotică” pot obţine copiii noştri, dacă în programa de instruire, elaborată de Ministerul Educaţiei, nu este prevăzută studierea limbii materne, moldoveneşti”, susţin autorii sesizării.
Moldova Mare şi desfiinţarea statului unitar roman
“Moldova Mare”
Însă aberaţiile staliniste dirijate de la Moscova nu se opresc aici. Pe 18 mai, „Patrioţii Moldovei” au lansat un apel adresat comunităţii internaţionaloe, solicitând “restituirea” “Patriei-mamă – Moldova – a tuturor teritoriilor istorice ale statului moldovenesc, aflate în componenţa României”.„Partidul ‘Patrioţii Moldovei’, care întruneşte ideologic patrioţii Moldovei de pe ambele maluri ale Prutului, în mod conştient îşi asumă iniţiativa şi anunţă iniţierea procesului între naţiuni de rechemare unilaterală a tuturor semnăturilor şi angajamentelor, asumate de autorităţile Moldovei în timpul creării statului cu denumirea România”, a declarat la conferinţa de presă din Chişinău Mihail Garbuz, preşedintele formaţiunii politice sprijinite de Moscova. „Iniţiind procesul retragerii Moldovei din cadrul acestor acorduri (Unirea Principatelor Române, recunoaştere independenţei şi adoptarea numelui oficial România) poporul moldovenesc în acest mod anunţă începutul procesului ‘de destrămare’ a statului România, care a încălcat angajamentele acordului şi n-a îndreptăţit speranţele şi aspiraţiile poporului Moldovei”, a mai spus Garbuz. „Popoarele, care se află în componenţa României, trebuie să se autodetermine singure – în care anume state ele doresc să-şi realizeze viitorul. Poporul moldovenesc este devotat întru totul Patriei sale şi, cu toate încercările dure şi fără precedent ale forţelor proromâne, niciodată nu va deveni satelit al unei formaţiuni create artificial, cum este România”, a încheiat acesta.
Finanţare de la Moscova şi Tiraspol
În 2010, Karadeniz-Press, citând surse din cadrul Serviciului de Informatii si Securitate de la Chisinau, scria că ca formatiunea Patriotii Moldovei este finantata si de catre organizatii extremiste panslaviste din Federatia Rusa, iar o parte a activitatii lor este sustinuta logistic de catre institutii culturale ruse din Republica Moldova, inclusiv regiunea separatista transnistreana si Unitatea Teritorial-Administrativa Gagauzia (Gagauz Eri), locuita majoritar de populatie rusofona. Potrivit surselor citate, miscarea primeste un important sprijin mediatic din partea mass-media controlata de Ministerul Securitatii (MGB) de la Tiraspol, iar o parte importanta a membrilor formatiunii provin din institutiile universitare din stanga Nistrului, majoritatea fiind suspectati de ofiterii SIS ca fiind agenti ai serviciilor secrete transnistrene sau ale Federatiei Ruse. Aceeaşi sursă precizeză că un episod prezentat de mass-media de la Bucuresti este reprezentat de „Comunitatea Moldovenilor din Romania” (CMR), protejati si finantati cu generozitate de Victor Stepaniuc, fost vice-prim-ministru in Guvernul de la Chisinau, lider actual al partidului „Moldova Unita”. Stepaniuc ii asigura in 2007 pe fondatorii CMR, in urma vizitei oficiale efectuate la Chisinau, ca vor primi sprijin financiar si logistic de la Guvernul comunist al Republicii Moldova. „Legislatia noastra interna permite si toate tarile gasesc posibilitati, finante, ca sa sprijine diaspora. Aceasta comunitate este a 39-a diaspora moldoveneasca de peste hotare”, afirma acesta, citat copios de mass-media de limba rusa si procomunista din Basarabia. Fondatorii CMR sustineau in acel moment ca asociatia isi propune sa „promoveze si sa apere identitatea moldoveneasca, sa promoveze toate elementele culturale moldovenesti din Romania si sa creeze o unitate intre moldovenii din dreapta si din stanga Prutului”. Justitia romana a dispus ulterior desfintarea CRM, iar fondatorii s-au delimitat de acuzatiile regimului Voronin la adresa Romaniei. Delegatia CMR a vizitat Chisinaul si a fost primita, in 22 februarie 2007, cu aplauze in Parlamentul Republicii Moldova, dupa ce s-a intalnit cu presedintele moldovean Vladimir Voronin si deputatul Victor Stepaniuc. Dupa intalnirea oficiala cu CMR, Voronin a dat un interviu in mass-media moldoveana in care afirma ca aceasta organizatie nu se poate inregistra ca etnie, alaturi de alte minoritati nationale existente in Romania. „In Romania, din pacate, lista etniilor permise este strict limitata, toate minoritatile nationale posibile sunt enumerate in legislatie. Moldovenii nu figureaza printre acestea. Azi acesta, din cate inteleg eu, este astazi principalul obstacol pentru legalizarea moldovenilor si a culturii lor in Romania. Este vorba despre legalizarea acestui drept pentru o populatie de circa zece milioane de persoane, care locuiesc in Moldova romaneasca”, a declarat Voronin, acuzand astfel Bucurestiul de intoleranta fata de “minoritatea etnica a moldovenilor” din Romania. Voronin a adaugat ca “moldovenii din Romania nutresc speranta ca, dupa aderarea acestei tari la Uniunea Europeana, problema identitatii etnice va deveni o problema ce va tine de exprimarea vointei cetatenilor, dar nu o politica impusa de sus”.
Reacţii la renaşterea iredentismului maghiar
Legătura dintre ofensiva rusească şi iredentismul maghiar este destul de cunoscută. Anul trecut, semnalam faptul că portalul Patriotism.md luptă împotriva “pan-românismului” şi promovează ideea realizării unei Moldove Mari. Printre partenerii site-ului se numără Garda Secuiască şi Csibi Barna, liderul Gărzii Maghiare din Miercurea Ciuc (devenit celebru mai ales după spânzurarea simbolică a lui Avram Iancu). Printre titlurile promovate de portalul amintit se numără: “Teroarea şi abuzurile sub ocupaţia română”, “Exemplu demn de urmat-Ungaria a interzis organizarea Zilei naţionale a Romîniei pe teritoriul său”, “Mişcarea Naţional Democrată contra panromânismului”, “92 de ani de la fondarea Batalionului Secuiesc”, “CONGRESUL POPOARELOR MOLDOVEI CERE CONDUCERII SĂ NU ADMITĂ DESFĂŞURAREA MARŞULUI LEGIONARILOR PE 1 DECEMBRIE”.
Saptămâna trecută, la invitaţia Asociaţiei ‘Ţara Iancului – Iubirea Mea’ Deva, Primăriei şi Consiliului Local Crişcior, jud. Hunedoara şi a Grupului Şcolar ‘Cişan’ din Crâşcior , o delegaţie a Forumului Civic a Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş (FCRCHN), formată din reprezentanţi ai Centrului European de Studii Covasna- Harghita, Ligii Cultural – Creştine ‘Andrei Şaguna’, Fundaţiei Culturale ‘Mihai Viteaul – din Sf. Gheorghe şi ai Asociaţiei Cultural -Creştine ‘Justinian Teculescu din Covasna şi Fundaţiei ‘Miron Cristea’ din Topliţa, a participat la Festivalul Cultural – Patriotic ‘Ţara Crăişorului’- ediţia a IV-a, care a avut loc în localităţile Ţebea şi Crişcior, judeţul Hunedoara şi la simpozionul naţional organizat cu această ocazie. În intervenţiile lor, reprezentanţilor FCRCHN au abordat teme precum: rolul societăţii civile româneşti din Arcul intracarpatic pentru prezervarea şi afirmarea identităţii naţionale, în mediul multietnic şi pluriconfesional al judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş; modul de prezentare a istoriei României în mass -media maghiară din judeţele Covasna şi Harghita; iniţiativele, demersurile şi proiecte legislative pentru obţinere autonomiei teritoriale a aşa zisului Ţinut Secuiesc – în mod deosebit cele vizând regionalizarea României şi adoptarea Legii statutului minorităţilor naţionale; consecinţele negative, pe termen mediu şi de perspectivă, ale separatismului etnic şi ale formării unei enclave etnice maghiare, în inima României şi altele. La finalul dezbaterilor, participanţii au convenit să adopte următorul comunicat:
1.Solicităm Senatului României să adopte legea care modifică articolele din Legea Educaţiei referitoare la învăţarea Istoriei şi Geografiei României în limba română, de către elevii din şcolile cu predare în limbile minorităţilor naţionale, asigurându-se astfel cadrul necesar învăţării limbii naţionale de către toţi cetăţenii României.
2. Solicităm Camerei Deputaţilor să nu adopte Legea statutului minorităţilor naţionale, act normativ care urmăreşte în fapt reglementarea drepturilor persoanelor ce aparţin minorităţilor etnice ca drepturi colective, teritorialitatea ca element fundamental al exercitării drepturilor colective, delegarea competenţelor autorităţii statului la nivel central şi local către organe alese pe criterii etnice.
3. Solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român să ia măsurile ce se impun pentru respectarea Constituţiei României şi combaterea tuturor manifestărilor neorevizioniste, a celor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, sau prin care se exprimă dispreţ pentru însemnele României, manifestări de genul celor comise de Csibi Barna, la Miercurea -Ciuc şi Sf. Gheorghe.
4. Subscriem la conţinutul memoriului adresat de prestigioşi oameni de ştiinţă şi cultură din Cluj-Napoca şi din ţară, prin care se cere repunerea pe soclul statuii regelui Matei Corvin, la terminarea lucrărilor de restaurare a monumentului, a plăcuţei cu textul lămuritor propus de Nicolae Iorga, în spiritul adevărului istoric.
5. Cerem Consiliului Judeţean Covasna să solicite Consiliilor Judeţene Hunedoara, Alba şi Sibiu ca, pe bază de reciprocitate, în cadrul programelor de parteneriat stabilite între Centrele de Cultură ale judeţelor respective şi cel al judeţului Covasna, să se prevadă susţinerea realizării unor programe în domeniul cultural, educativ, ştiinţific, şi în comunităţile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita.
6. Considerăm că una dintre marile priorităţi ale societăţii româneşti actuale trebuie să o reprezinte sprijinirea iniţiativei de înălţare a Mausoleului de la Ţebea, închinat personalităţilor simbol ale Neamului Românesc – Horia, Cloşca şi Crişan şi Avram Iancu, precum şi tuturor martirilor şi eroilor transilvăneni care s-au jertfit pentru neam şi ţară,
7. Conducerile Forumului Civic a Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş şi a Asociaţiei ‘Ţara Iancului – Iubirea Mea’ din Deva, de comun acord, au convenit să permanentizeze şi să amplifice relaţiile pe tărâm cultural, spiritual, ştiinţific şi civic, între şcoli, asociaţii, fundaţii şi ligi ale societăţii civile, instituţii administrative, eclezistice, de asistenţă socială şi de cultură din localităţi din Ţara Moţilor şi din Arcul Intracarpatic, realizându-se astfel o punte trainică de legătură între cele două zone binecuvântate ale României, în scopul cunoaşterii şi apropierii dintre locuitorii acestora, şi unirii eforturilor împotriva separatismului şi enclavizării pe criterii etnice.
8. Reamintim faptul că, în perioada interbelică problemele Moţilor şi cele ale Românităţii din Arcul Intracarpatic şi din Sudul Basarabiei, au constituit probleme prioritare ale Statului Român şi ale societăţii româneşti în ansamblu, făcând parte din categoria problemelor ‘cu care nu se glumea’. Având în vedere evoluţiile postdecembriste, din aceste spaţii ale ‘românităţii periclitate’, a venit timpul trecerii de la vorbe la fapte, de la abordări politicianiste, la o strategie pe termen lung, care să garanteze apărarea intereselor naţionale, în consens cu valorile şi practica europeană.

Bustul lui Grigore Vieru la Ungheni



Pe data de 21 mai 2011 în scuarul din centrul oraşului Ungheni s-a produs un eveniment demult de toţi aşteptat - a fost instalat în oraşul Ungheni bustul lui Grigore Vieru.

Bustul a fost realizat in baza schiţelor doamnei Veronica Mireanu, pictoriţă din oraşul Ungheni.

A fost susţinută această idee de lumea bună cu suflet mare pentru că Grigore Vieru însuşi este suflet din sufletul neamului său; şi cum zicea Poetul:
Noros ori clar ca o amiază
Eu sunt poetul acestui neam
Şi-atunci cînd lira îmi vibrează
Ş-atunci cînd cîntece nu am.


La eveniment au participat şi copiii de la Gimnaziul din satul Ţighira, care poartă numele poetului, recitind din versurile lui Grigore Vieru, ale lui Adrian Păunescu, etc.

(In baza articolului publicat de Larisa Negru, or. Ungheni, Literatura si Arta, Nr. 21 din data de 26.05.2011)
(Foto: www.grigorevieru.md)

Biserica pe roţi

26 mai 2011


“Când eram copil, badea Petrea Dabija, fratele mamei, mi-a arătat într-o râpă de lângă un loc care se cheamă La Curte, unde ne aflam cu caii, un fragment de roată uriaşă, despre care mi-a vorbit: „E o roată de biserică”.

Nu ştiam ce înseamnă „roată de biserică”.

Abia mai târziu, din povestirile oamenilor mai în vârstă, am aflat că în satele din vecinătatea Bugeacului tătarilor nogai, bisericuţele de lemn erau cu roţi şi proţap, ca atunci când năvăleau tătarii din Bugeac, turcii de dincolo de Dunăre sau cazacii de peste Nistru şi „se dădea şfară în ţară”, adică se aprindeau focuri pe înălţimile de pază, la acestea să fie înjugate mai multe perechi de boi, ca să poată fi ascunse în desiş de codru sau în locuri mai ferite, unde aşteptau până trecea primejdia.

Credeam că bisericile pe roţi sunt un fenomen care aparţine doar sudului Basarabiei. Iată însă că la Gârbova raionul Ocniţa, la nord, lângă apa Nistrului, acum câţiva ani am văzut o biserică veche căreia i se mai cunosc osiile pentru roţi şi locul celor două proţapuri, unul în faţă şi altul în spate…

Bisericile din nord se făceau cu roţi de răul cazacilor…

Dascălul lăcaşului, Anatol Mocanu, ruda mea de la Satu-Nou, mi-a arătat urme de lemn ars, de la fulgere sau de la incendiatorii prădalnici…

Câteodată, năvălitorii, cu caii lor sirepi, ajungeau din urmă plăvanii greoi şi dădeau foc bisericilor din lemn uscat, după ce mai întâi scoteau din ele icoanele şi cărţile, care erau astfel „robite”.

Preotul Dimitrie I. Balaur din comuna Răzeni (din care făcea parte şi satul meu de baştină Codreni) a adunat de-a lungul vieţii mai multe inscripţii şi însemnări de pe file de cărţi vechi din diverse biserici într-un manuscris: „Bisericile din judeţul Lăpuşna, Material istorico-bisericesc”, Răzeni-Lăpuşna, 1928, 10+776 p., care se află la Biblioteca Centrală Universitară „M. Eminescu” din Iaşi, Ms. VI-74, şi pe care l-au publicat, împreună cu alte însemnări marginale din alte cărţi şi manuscrise româneşti, distinşii cărturari ieşeni I. Caprosu şi E. Chiaburu în corpusul din 4 volume „Însemnări de pe manuscrise şi cărţi vechi din Ţara Moldovei” (Iaşi, 2009, Casa Editorială Demiurg).

Din însemnările reproduse în această lucrare monumentală aflăm că sportul preferat al năvălitorilor în evul mediu era… furtul de cărţi.

Mulţi dintre ei veneau de dincolo de Nistru.

Aflăm de o Evanghelie din 1609 că ea a fost „răscumpărată de la cazaci” la 18 septembrie 1651, după ce a fost furată de „cazacii care au prădat Suceava şi apoi i-a închis sub cetatea Sucevei… şi am dat şi un felon şi un stihar, iar răscumpărate de la cazaci…” (p. 234).

Pe un Apostol din 1610, o inscripţie datată 10 august 1653, spune: „În anul 7161 (1650) luna august 10 zile, când a prădat Timuş Hmelniţki (fiul lui Bohdan Hmelniţki – n.n.), hatmanul oştirii zaporojene, sfânta mănăstire Dragomirna, şi a pustiit-o şi a bătut-o (cu tunurile –n.n.). Şi a luat atunci din sfânta mănăstire şi acest Pracsis (Apostol – n.n). Şi după aceea s-a ridicat pan Toma Cantacuzino, mare vornic al Ţării de Sus şi cu cneaghina lui Ana, şi a răscumpărat acest Pracsis de la oştire…” (p. 239).

Pe un Liturghier din 1609: „Ecaterina, doamna domnului Ioan Vasile Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei, a răscumpărat această Liturghie ferecată cu argint şi aurită, de la oştirea cazacilor, când a bătut şi a jefuit Timuş, hatmanul cazacilor, sfânta mănăstire Dragomirna”(p. 240).

Deci hatmanul cazacilor fură terfeloage din bisericile Moldovei şi i le vinde viitoarei sale soacre, doamnei Ecaterina, soţia domnitorului Vasile Lupu şi mama Ruxandei, care va deveni mireasa hoţului de cărţi.

Ecaterina-doamna mai răscumpără o Psaltire din 1616 „de la un ostaş atunci când s-a prădat mănăstirea de către cazacii lui Timuş Hmelniţki la anul 7162 (1653), luna septembrie în 28 de zile, şi reîntoarsă acelei mănăstiri Dragomirna” (p. 240).

Un Mineu e răscumpărat de la cazaci la 5 octombrie 1653 (pag. 240), un Tetraevanghel copiat de Anastasie Crimca (în 1616), e „dobândit de la cazaci, lângă Suceava” de către un ofiţer polonez la 8 octombrie 1653 (p.240).

După un Liturghier se duce în Zaporojie un Statie-negustorul: „Această sfântă Liturghie s-a prădat de la sfânta mănăstire Dragomirna când a prădat Timuş ţara şi a răscumpărat dumnealui Statie negustorul, în Ţara Căzăcească…” (p. 241).

Un alt Liturghier (1616), scris de Anastasie Crimca, înstrăinat „când a venit Timuş Hmelniţki cu cazacii şi cu mincinoasă înşelăciune a luat şi această carte…”, panul Saul şi cu doamna Erica l-au răscumpărat cu „13 poloboace de mied adevărat” (p. 244).

O carte era pe atunci o întreagă avere. Pentru ea se dădeau 35 de capre (p. 207), o iapă întăniţată (p. 219) sau „întarniţată” (p. 242), 18 părale (pag. 233), 16 lei bătuţi (p. 273), „12 florinţi” (p. 519), „o pereche de călămări” (p. 274), „4 lei bătuţi” (pentru „o Evanghelie a mănăstirii Chipriana” din 1636) (p. 287), „4 lei româneşti” (p. 496), o turmă de oi, o pereche de boi ş.a.

Cartea era, spre deosebire de zilele noastre, prilej de îmbogăţire. Mai ales pentru tâlhari.

Alte cărţi furate de cazaci: Tetraevanghelul de la Humor din 1473 cu portretul lui Ştefan ce Mare, răscumpărat „de la cazaci” de către domnitorul Gheorghe Ştefan la 25 septembrie 1656(pag. 246); un alt Tetraevanghel, manuscris din 1473 de la Humor, care se află azi la Moscova (pag. 246), fusese recuperat de serdarul Gligore Hăbăsescul la 25 septembrie 1656; un Tetraevanghel din 1512, cumpărat în satul Ciobârciu (localitate de pe malul Nistrului) la 2 martie 1657 „cu 7 taleri buni”, se păstrează şi el la Biblioteca de Stat a Federaţiei Ruse. (p. 248) ş.a.

„Această Sfântă Evanghelie au fost robită de cazaci…” (p. 250), citim pe un alt Tetraevanghel din 1617 (datat 8 august 1658).

„… am răscumpărat această carte din mâna cazacilor, c-au fost robită…”, e indicat pe un Mineu (înscris din 1676)…

Pe un Apostol din 1704 găsim o însemnare despre sosirea armatelor lui Petru I, în anul 1711, în Moldova: „Să se ştie de când au vinit muscalii în Ţara Moldovii şi au prădat-o şi ars” (p. 373).

Halal „eliberatori”!
S-au întors şi ei, bănuim, cu destule „trofee cărturăreşti” în patria lor pe lângă cele câteva care cu cărţi duse cu el de Dimitrie Cantemir (subl. n).

O altă însemnare din decembrie 1712 făcută pe o filă a cărţii „Îndreptarea legii” din 1652, care relatează despre bătălia de la Stănileşti din 1711 dintre ruşi şi turci, spune: „Această sfântă Pravilă fiindu robită de tătari cându au vinit moscalii în ţară… o am răscumpărat-o de la un tătar…” (p. 393).

Cele mai multe din acele furturi se păstrează azi în Biblioteca de Stat a Rusiei (fondurile Undolski, Iaţimirski, Lebedev, Egorov ş,a., la care am avut acces în 1985), la Muzeul Istoric de Stat din Moscova, la Biblioteca „M. E. Saltâkov-Şcedrin” din Sankt-Petersburg, la Muzeul „Rumeanţev” din Moscova, la Biblioteca Academiei de Ştiinţe a Ucrainei din Kiev, în Biblioteca Sinodală din Moscova, la Biblioteca Catedralei Sf. Sofia din Kiev ş.a.

Depozite întregi de cărţi furate care, ca şi cărţile şparlite în alte secole, ar trebui răscumpărate de către Academia sau Guvernul Republica Moldova, pentru un viitor Muzeu al Cărţii Româneşti din Basarabia.

Aproape în fiecare dintre aceste cărţi găseşti blesteme pentru hoţii de cărţi:
„…să fie afurisit şi blestemat şi neiertat, iar după moarte nedezlegat” (pe un Mineu din 1793) (p. 546);
„să intre dracul într-însu, să zbiere ca măgariu când îl mănâncă lupii”, blestemă popa Aron pe un Penticostar din 1743(p. 519).

Dar hoţilor puţin le păsa.

Tătarii şi turcii erau şi ei mari amatori de cărţi moldoveneşti.
„Acest Tetraevanghel a fost robit de păgânii tătari…”, se scrie pe un Tetraevanghel răscumpărat la 9 martie 1575 cu 1200 de aspri de către mănăstirea Golia.

„Această sfântă carte numită Mineu a cumpărat-o robul lui Dumnezeu Lucaci Uricarul şi cu soţia sa Măriica din mâinile păgânilor agareni (turci – n.n.)”, relatează o însemnare de la 27 noiembrie 1620 pe un Mineu.

„Această carte… este (dez)robită d-a tria oară, şi au venit un tătar şi am răscumpărat-o…”, citim pe o Evanghelie de la 1682 (p.292).

„… acest Apostol l-am răscumpărat di la tetari (tătari– n.n.)”, se spune pe un Mineu din 1683 (p.301).„… Această sfântă carte, Ucitenă, este a noastră găsită în steagul tătarilor cându au prădat Ţara Moldovei până la Siretu…”, e indicat pe o Cazanie a mitropolitului Varlaam din 1643, cu data: 14 ianuarie 1717.

„Acest izvod am scris io, Andrei Braşoz de la roubie tătarilor… au găsit-o de au scos al doilea robie…”, se pomeneşte pe o Cazanie la 15 martie 1717.

Unele cărţi erau „roabe” de mai multe ori, una şi aceeaşi carte fiind furată ba de unii hoţi, ba de alţii.

Popa Ştefan ot Rugineşti cumpără la 20 februarie „o ivanghelii din Smil” (Ismail). E vorba de Cazania lui Varlaam (p. 473).

Căpitanul de husari Ananie Samsonov Orheianul pradă cu ruşii Ţara Muntenească, de unde aduce ca pradă de război o Biblie (Biblia de la Bucureşti), pe care o donează în 1739 mănăstirii Dobruşa, ţinutul Soroca (p.488).

Părintele Alexandru Balaur în cartea-manuscris „Bisericile judeţului Lăpuşna” transcrie de pe un Ceaslov din 1745 o frază lapidară: „Într-această zi, 14 zile, au prădat tătarii Ţara Moldovei şi această carte au fost roabă…” (p.532).

A robi înseamnă a-i lua cuiva libertatea, a robi o carte înseamnă a o supune unei vieţi de rob, a o subjuga, inclusiv a-i încătuşa conţinutul ei şi a o face să trăiască într-o condiţie de sclav.

E o minune că ici-acolo s-a mai păstrat într-o bisericuţă, într-o chilie de mănăstire sau într-un depozit de bibliotecă, o carte veche, o icoană din alte secole, în contextul acelor năvale ale atâtor amatori de antichităţi româneşti, care intrau în ţară cu tot cu oşti pentru ca să-şi completeze colecţiile, pentru ca să le răpească şi să le revândă foştilor proprietari…

Multe din bisericile pe roţi duse în codri erau până la urmă incendiate cu tot cu pădurile în care erau dosite, deposedate de cărţile şi icoanele lor cu tot cu pruncii care învăţau cititul şi scrisul de pe acestea sau duse în robie cu tot cu credincioşi.

Biserica pe roţi este un alt simbol al Basarabiei noastre, cea care, pârjolită şi supusă unor năvăliri permanente, a ştiut să-şi dosească şi să păstreze puţinele vestigii ale unei istorii zbuciumate care continuă…»

Nicolae Dabija
(Sursa: Literatura si Arta, Nr. 21 din 26.05.2011)








(Foto: www.monument.sit.md)

Documente turcești. 1809.

25 mai 2011


Este redat textul «manifestului» din aprilie 1809, adresat populatiei autohtone din Tara Romaneasca (Eflak) de catre turci, la cererea expresa a domnitorului Alexandru Mihail Sutu, «…pentru ca locuitorii sa arate supunere fata de oastea otomana, care urma sa intre in tarile romane pentru a alunga armatele rusesti»:

«De asemenea, Inaltul Devlet cunoaste cu amanunte cele ce indurati de trei ani incoace din partea strainilor, datorita ocupatiei (rusesti – n.n.), care s-a ivit pe neasteptate si in ce masura sunteti lipsiti de avutiile voastre, ne mai avand liniste si siguranta.

Cu ajutorul lui Allah cel Maret (Akbar), ostasii moscoviti de sub comanda generalului print Prozorovski au fost infranti in toate partile pe unde si-au scos capetele. Indeosebi afurisitii de sarbi au fost nimiciti si distrusi cu desavarsire, ei fiind adusi ca si mai inainte sub ascultare, chestiunea fiind pe cale de a se reglementa definitiv.

In aceasta clipa, in afara ostirilor otomane la Braila (Ibrail), la Ismail, la Galati (Kalas) si in alte parti sau pe langa cele atasate pe malul Dunarii (Tuna), au mai fost numiti si alti multi ofiteri.

Impreuna cu ordia imparateasca, precum si cu toate ostile din Anatolia si Rumelia, adunandu-i si pe vitejii odjal-i ali, ca si pe alti ostasi, in numar de peste 15.000, in aceste zile (martie/aprilie 1809 – n.n.), vor trece pe malul celalt al Dunarii pentru a va salva pe voi.

Oastea moscovita , neputand cu voia lui Allah, sa opuna rezistenta, va fi pusa pe fuga si nimicita, iar voi sa capatati, ca si mai inainte, sub ocrotirea Inaltului Devlet, linistea, fericirea si siguranta voastra.

Numai ca, potrivit regulilor in vigoare al imparatiei, daca se va reusi sa se puna din noi piciorul in tara (Romaneasca – n.n.), cu noroc si cu glorie, atunci, inaintea tuturor vor ienicerii Ianltului Ogeac, apoi si celelate categorii de osti.

Dar voi nu cunoasteti bunele reguli ale acestei inalte ostiri ieniceresti si pentru a nu face cusur cu nestiinta, in cele privitoare la supunere si slujire, vi se face cunoscut, ca din fiecare sat sa alegeti dintre voi vre-o doi-trei kocabasi (fruntasi), iar daca aveti si papazi (preoti), ei sa-i insoteasca pe aceia si fiecare sa-si lege de gat cate o naframa. Cand veti hotara ca va trebui sa va supuneti si sa dati iar ascultare, ei toti sa mearga numaidecat la ordia Inaltului Ogeac si sa-si arate in felul acesta supunerea si ascultarea. Sa va feriti a face contrariul!

Locuitorii satelor care vor indeplini ceremonia supunerii, vor fi iertati si tratati cu binele.

Pe langa faptul, ca satele acele nu au sa fie atacate sub nici o forma, locuitorii lor vor fi ocrotiti de toate imprejurarile.

Dar daca pornind pe calea ratacirii, nu veti aduce la indeplinire ceremonialul ai sus amintit, care este semnul supunerii voastre, sau veti indrazni sa faceti vre-o tradare, in aceasta situatie neacordandu-se aman (iertare – n.n) nici fata de avutiile si nici fata de copiii si familiile voastre, raspunderea se va incolaci tot pe gatul vostru!

Noi stim, ca din partea altora (rusilor –n.n.) sunt raspandite printre voi hartii (manifeste instigatoare – n.n), zicandu-va, ca in aceste zile ostile islamice, patrunzand in cele doua tari (romanesti – n.n.), va vor robi si ca starea voastra va deveni asa si pe dincolo (foarte rea – n.n.). Acele hartii si zvonuri sunt doar viclenii (raspandite de rusi – n.n.), numai pentru a va introduce in eroare si ratacire.

Caci voi aveti cunostinta inca din trecut si pana acum despre mila si indurarea, de bunavointa si de grija continua a Inaltului Devlet cel Vesnic, fata de propriile sale raiale sincere.»

Iata, asadar, cum «biet roman saracu» se afla crucificat intre doua mari rele: pe de o parte, turcii indemnau populatia romaneasca la «supunere si ascultare» fata de Poarta; iar, pe de alta parte, rusii incercaru sa-si menitna veritabila dominatie asupora Principatelor Romanesti.

Ion Deboveanu, Jipa Rotaru, Mustafa Ali Mehmed
(Sursa: Anuarul Muzeului National de Istorie a Moldovei, II, Anul 1992)

Un grup de soldaţi ruşi beţi a luat ostatici pasagerii unui tren în Siberia

Un grup de soldaţi ruşi proaspăt plecaţi din armată, beţi, a luat ostatici pasagerii unui tren în estul Siberiei, incidentul terminându-se cu eliberarea călătorilor în siguranţă, informează RIA Novosti.
Incidentul a avut loc marţi, într-un tren aflat pe o rută în Siberia, în apropiere de Abakan. 
La intervenţia autorităţilor, toţi ostaticii au fost eliberaţi nevătămaţi.
Soldaţii obligaseră angajaţii trenului să sigileze vagonul în care se aflau aceştia, până când trenul ar fi ajuns în staţia din Abakan.
Poliţiştii de la transporturi au reuşit să reţină mai mulţi dintre suspecţi, cercetările fiind continuate.
 De Ioana Burtea – Gandul

Basarabia între ”Moldova Mare” și ”Moldova Mică”

24 mai 2011

A pronunţa numele Basarabia este ca şi cum ai riposta contra dominaţiei ruseşti, zicea marele poet naţional Mihai Eminescu. Cuvântul ”Basarabia” s-a imprimat în mentalul colectiv reprezentativ al elitei basarabene, din perioada sovietică şi după, ca fiind un strigăt de revoltă faţă de opresiunea sovietică/ rusească. Acesta a fost scoz din uzul guvernărilor moldoveneşti şi chiar a constituit dispute aprinse în privinţa cenzurării în instituţiile media şi publice.

De ce ”Basarabia” ne doare? !

În urma anexării teritoriului dintre Prut şi Nistru, acesta a fost denumit de autorităţile ţariste ruse ca Basarabia, datorită situaţiei politice care a rezultat din încheierea Tratatului de la Tilsit, din 1807, între Napoleon şi Alexandru I al Rusiei. Rusia se obligă să-şi retragă trupele din Moldova şi Valahia. Reprezentanţii ţarului la tratativele ulterioare de la Paris, pentru a putea menţine trupele ruseşti în teritoriile amintite, au susţinut că Basarabia nu este menţionată în Tratatul de la Tilsit şi, astfel, o importantă parte a Moldovei a putut fi înglobată la Imperiul Țarist Rus. În anul 1829, prin Tratatul de la Adrianopol, Rusia a anexat Delta Dunării şi Insula Şerpilor. În anul 1856, după războiul Crimeii, prin Tratatul de la Paris trei judeţe din sudul Basarabiei au fost retrocedate Moldovei, iar prin Protocolul din 1857, Delta Dunării şi Insula Şerpilor au trecut sub suveranitate otomană. Sudul Basarabiei a fost pierdut de România în anul 1878, prin Tratatele de la San Stefano şi Berlin, care au încheiat războiul ruso-turc. (Moldova se unise politico-administrativ cu Valahia în 1862, dupa venirea pe tronul celor doua principate a lui Alexandru Ioan Cuza în anul 1859, tânarul stat fiind din ce în ce mai cunoscut sub numele de România). Statul român participase la acest război cu mari sacrificii, pentru a obţine independenţa faţă de Poartă. Dobrogea şi Delta Dunării reveneau României prin reglementarile păcii. Regimul ţarist a practicat o cruntă politică de deznaţionalizare asupra populaţiei majoritare româneşti din teritoriile anexate, începând cu anul 1812.
Consolidarea conştiinţei de neam a avut drept consecinţă unirea în 1859 a principatelor Moldova şi Muntenia într-un singur stat – România. Românii din Basarabia, aflaţi sub ocupaţia Imperiului Ţarist, şi-au căpătat statalitatea şi suveranitatea abia în decembrie 1917 prin formarea Republicii (Democratice) Moldoveneşti. La 27 martie 1918, în conformitate cu dreptul popoarelor la autodeterminare proclamat de Rusia Sovietică şi ţinând cont de noile realităţi istorice – crearea Ucrainei independente, guvernul Republicii Populare (Democratice) Moldoveneşti, Sfatul Ţării, decide prin vot unirea Basarabiei cu România. În decembrie 1919, Parlamentul României, care cuprindea şi reprezentanţi ai noilor provincii, a confirmat Unirea Basarabiei cu statul român, iar in octombrie 1920 s-a semnat la Paris tratatul prin care Anglia, Franţa, Italia şi Japonia au recunoscut această unire (documentul nu a fost ratificat de Japonia). În ciuda unor repetate tratative şi a semnării de către România şi URSS a Protocolului de la Moscova din 1929 şi a Convenţiei de la Londra cu privire la definirea agresiunii, din 1933, Rusia sovietică nu a recunoscut niciodată Basarabia ca teritoriu românesc.

De la ”Moldova Mică”la Transnistria

După războiul civil din Rusia (1917-1922) şi constituirea Uniunii Sovietice se iniţiază un vast program de „autonomizare”. În aceste condiţii, în octombrie 1924, în partea vestică a Transnistriei, a fost creată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), cu capitala în oraşul Balta, iar din 1929 – la Tiraspol. RASSM făcea parte din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană şi avea o suprafaţă de 8,5 mii km2. Cum moldovenii transnistreni sunt supuşii Imperiului Rus încă din 1792, patria pe care a conservat-o memoria lor colectivă a fost Moldova, nu România, aceşti oameni se ştiu moldoveni şi nu români, se ştiu cetăţeni ai Rusiei, nu ai României. Cu atât mai mult, cu cât, în timp ce basarabenii în perioada 1941–1944 au revenit la patria-mamă şi au luptat pentru „cauza unităţii româneşti” sub tricolorul regal, moldovenii transnistreni au considerat acest act drept o ocupaţie… Românii transnistreni nu au conservat în memoria lor colectivă un 1859, un 1918…, iar anul 1944 nu a fost de ajuns pentru consolidarea unei conştiinţe româneşti.
Proiectul ”Moldova mică”(RASSM) chinesenţa existenţei Republicii Moldova? Sau a Transnistriei…. „Poporul moldovenesc” şi „RASSM”, inventate de către Stalin, sunt conturate după 1990, în raioanele de est ale Republicii Moldova într-o identitate nouă – „poporul transnistrean”. Presa din stânga Nistrului, speculând cu imaginarul colectiv (evenimente istorice, reprezentări, credinţe, amintiri din perioada sovietică, cât şi din perioada celor peste 10 ani de „existenţă” a autoproclamatei republici), continuă să construiască o identitate „nouă” pentru populaţia din stânga Nistrului – „poporul transnistrean”.
Unul din artizanii ”moldovenismului” lansat de Rusia bolșevică este considerat Grigorii Kotovski. Acesta s-a născut la Hinceşti, la căteva zeci de kilometri de Chişinău, este de origine rus, vorbitor perfect de limbă rusă, şi cunoscător de idiş şi poloneză. În anul 1904, se stabileşte la Chişinău. El a fost recunoscut ca ”hoț în lege”. A organizat o bandă cu care a acţionat în perioada de până la Marea Unire de la 1918, iar în perioada interbelică devine adeptul entităţii moldoveneşti din componenţa rusiei sovietice, iniţial cu sediul la Balta. Crearea entitaţii moldoveneşti a fost iniţiată de Grigore Kotovski, dar în scurtă vreme a devenit un motiv de dispută cu Comisarul Poporului pentru Afaceri Externe Gheorghii Cicerin, care considera înfiinţarea acestei regiuni administrative ca prematură. În plus, Cicerin considera că astfel se dă o mână de ajutor adepţilor “expansionismului şovinismului românesc”. În schimb, Kotovski susţinea că această nouă republică ar fi propagat comunismul în Basarabia învecinată, existând şanse să aducă revoluţia comunistă în România şi chiar şi în Balcani. La început, pe 7 martie 1924, s-a luat o decizie prudentă de creare a unei regiuni autonome moldoveneşti în cadrul RSS Ucrainiene. În cele din urmă, punctul de vedere a lui Kotovski a avut câştig de cauză şi regiunea a fost ridicată la rangul de republică autonomă pe 12 octombrie. Capitala oficială a fost proclamat “oraşul vremelnic ocupat Chişinău”, capitala executivă fiind până în anul 1929 oraşul Balta, iar mai apoi, până la desfiinţare (în anul 1940), oraşul Tiraspol. Crearea RASSM urma o tendinţă generală din Uniunea Sovietică a acelor vremuri, de creare a autonomiilor teritoriale şi de acordare a unor drepturi culturale pentru diferite naţionalităţi. Prin crearea RASSM conducerea sovietică spera să încurajeze iredentismul prosovietic în Basarabia. Două tendinţe au existat de la început printre conducătorii RASS Moldoveneşti: crearea unei “limbi moldoveneşti” separate de limba română, pentru a feri muncitorii moldoveni de influenţa nefastă a culturii româneşti “burgheze”, sau recunoaşterea unităţii de limbă şi etnie dintre moldoveni şi români, în speranţa că astfel se va putea realiza comunizarea şi sovietizarea întregii Românii. Astfel încât “teoria limbii moldoveneşti” , o teorie pseudoştiinţifică susţine că moldovenii sunt o naţiune distinctă de “români”. De fapt, proiectul ”Moldova Mică” este reprezentat prin proiecţia ”statală” Transnistria, care se şi consideră succesoare de drept.

În interesul Rusiei: de la ”Moldova Mică” la “Moldova Mare.

Statalitatea moldovenească invocată de Voronin a devenit un proiect compromis. Ca, de altfel, şi serbăririle celor 650 de ani de statalitate virtuală. Statul moldovenesc actual, denumit Republica Moldova, a rezultat în urma tranzacţiei dintre Stalin şi Hitler din august 1939 şi la 28 iunie 1940 Basarabia şi nordul Bucovinei (care nu aparţinuse niciodată Rusiei sau Ucrainei) sunt încorporate forţat în componenţa URSS. Statalitatea moldovenească invocată de Voronin se bazează pe o pan-idee şi harta mentală: ”Moldova lui Ştefan cel Mare şi Sfânt”. ”Statalitatea” după Voronin nu este văzută înfiinţată nici în anul 1991, întrucât guvernarea comunistă se număra printre adepţii “restabilirii Uniuniunii Sovietice” şi, deci, împotriva independenţei Republicii Moldova. Actualmente guvernarea de la Chişinău se pretinde a fi ”gestionarul” imaginilor sociale despre stat şi aşa zisa naţiune ”moldovenească”. Definirea naţiunii de către ideologiile violente, extremiste, expansioniste, prin agresarea etnicului şi supralicitarea politicului a fost şi este faţa nevăzută a bătăliei dintre centrele de putere. Implicarea ideologiilor violente, agresive, în abordarea conceptului de naţiune generează interpretări nesatisfăcătoare şi „tipuri politice” de naţiuni. Naţiunea a fost confundată voit cu tipurile de regimuri politice. Pentru fiecare doctrină politică, aceeaşi naţiune primeşte semnificaţie proprie. Ideologiile violente, extremiste, auto-legitimate prin violenţă, au ideologizat excesiv conceptul de naţiune şi au îndoctrinat oamenii pentru a accepta o anumită interpretare. Exemplele de referinţă sunt regimurile totalitare (fasciste-naziste sau comuniste) apărute în Europa. Pe de altă parte, ideologiile sunt generatoare ale unor imagini eronate despre naţiuni. Ideologii şi arhitecţii centrelor de putere şi statelor de dominaţie de astăzi le utilizează, la fel ca în vremea vechilor imperii de odinioară, în decizii politice.Acestea întreţin confuziile şi atitudinile contradictorii care afectează atât posibilitatea oamenilor de a se raporta la naţiune, cât şi existenţa naţiunii.
Trebuie de amintit că ideologia comunistă a dat o altă interpretare conceptului de naţiune, care a condus la situaţii ce au dezvăluit incompatibilităţi, au generat şi întreţinut stări sociale conflictuale care au dăinuit atât timp cât au dăinuit relaţiile de putere pe care le-a generat şi întreţinut. Precum se ştie, Lenin a considerat naţiunea o „realitate tranzitorie” care urma să dispară în timp şi să fie înlocuită cu noţiunea de „popor sovietic”. Pe semne, o astfel de teorie se bazează şi descendentul acestuia-Voronin când vorbeşte despre o ”naţiune moldovenească”.
Capcanele întinse de ideologii alterează interpretarea naţiunii chiar dacă aceasta este conceptualizată prin apelul la invocarea exclusivă a normelor de drept, juridice. Prin aceste interpretări se exagerează, pe de o parte, rolul statului – ca sistem de referinţă, iar unitatea culturală şi tradiţia naţională sunt interpretate doar ca „mit” şi „invenţie”.
Iluzia revigorării unui proiect de laborator ”Moldova Mare”,- în contrapondere faţă de proiectul ”România Mare”, care are tot mai mulţi adepţi,- mai poate fi reperată în minţile unor nostalgici sovietici. şi acest lucru se datorează cert nu doar a lipsei unor curente care ar însuşi acest proiect, ci a realităţilor şi factorilor mentaliti care nu mai înghit unele ”puseuri” anacronice. În Moldova Românească problema unei identităţi “moldoveneşti” distincte de cea românească nu are nici o legitimitate socială şi este exlusă din imaginarul social.
Politologii angajaţi în slujba Rusiei încă mai insistă pe reluarea unui proiect ruginit şi fără sorţi de izbândă, dar care are scopul de-a tensiona relaţiile româno-basarabene actuale. Proiectul ”Moldova Mare” nu este o noutate, acesta descinnde din proiectul ”Moldova Mică”. Ambele proiecte sunt servite de laboratoarele ruseşti.
“O atare poziţie activă a Rusiei de apărare a suveranităţii moldoveneşti faţă de amestecul extern, care se manifestă contrar neutralităţii menţionate de UE şi SUA, este firească şi întemeiată. Eu nu o dată am spus că Moldova Mare, cu Transnistria sau fără ea, este în interesele Rusiei. După cum în timpul său agresiva ”România Mare” sprijinită de democraţiile occidentale înfăptuia un rol alergic la frontierele URSS, astfel în prezent mărită în teritoriile sale şi având un potenţial în statul moldovenesc poate neutraliza factorul rusesc din Ucraina şi distruge ”cordonul sanitar” în detrimentul Rusiei, care se prefigurează în Europa. O Moldovă de la Carpaţi la Marea Neagră prietenă Rusiei ar desfiinţa planurile de transformare a Mării Negre într-un ”lac NATO” , consideră comentatorul politic de la Chișinău, angajat al birourilor informaţionale ruse, Olesi Stan. Problema constă în aceea că nu există cineva în Basarabia care ar realiza proiectul Moldovei Mari, conchide presa rusă.
“Moldovenismul” ca ideologie oficială a fost (re) lansat în anii 1992-93, de facţiunea „agro-socialistă” care era la guvernare în acea perioadă. Mircea Snegur a fost primul preşedinte care a îmbrăţişat curentul „moldovenismului primitiv” şi alături de premierul Andrei Sangheli l-a „iluminat” în Basarabia. Într-o formă mai extravagandă „moldovenismul” a fost preluat, ulterior, şi de către succesorul său, preşedintele Republicii Moldova Petru Lucinschi. În aceaşi perioadă, cu prinosul scriitorului „evanghelist” Ion Druţă, a fost lansată „Casa noastră comună-Republica Moldova”.
După anul 2001 ideologia ”moldovenismului” este iarăşi promovată masiv, pe verticală, de către guvernarea comunistă, instaurată la Chişinău, în rândul opiniei publice. Unul din liderii partidului comunist din Republica Moldova Victor Stepaniuc reia vechiul refren al ”moldovenismului primitiv” prin care afirmă că, ”toţi românii vorbesc limba moldovenească”.
După proclamarea independenţei faţă de URSS, Republica Moldova şi România sunt două state suverane cu o singură naţiune, şi aceasta o ştiu toţi cei cu o minimă educaţie civică. Ceia ce ne oferă guvernarea de la Chişinău înseamnă renunţarea la propria Naţiune, un stat bazat pe un melanj de episoade istorice controversate, cât şi episoade istorice ce se exclud reciproc. O naţiune, într-adevăr, este o creaţie modernă, iar rădăcinile ei sunt pre-moderne. Existenţa naţională are la bază mitul descendenţei, codul cultural, memorii comune şi este reprezentată de etno-simboluri. Ceea ce ne-a propus guvernarea de la Chişinău este mai mult decât o confuzie socio-lingvistică, iar perpetuarea unei atare manifestări echivalează cu „transnistrizarea” psihosomatică a Republicii Moldova, devierea din formatul etno-cultural, etno-lingvistic, etno-comportamental normal la unul anormal.
Ideologia „identitară” a statului moldovenesc după independenţă a constituit-o teoria moldovenismului. Impunerea de sus în jos a tezelor „ţarist-staliniste” n-au nici legitimitate, pentru că populaţia, practic, nu s-a pronunțat vizavi de caracterul „identitar” al statului. Ideologia de stat care promovează moldovenismul are la bază ştința leninist-stalinistă şi Pactul Molotov-Ribbentrop.

În loc de concluzii

Arhitecţii Kremlinului au lansat două proiecte cu bătaie lungă: ”Moldova Mare” contra României Mari şi ”Moldova Mică” (Transnistria) contra Basarabiei( Republicii Moldova). Ideologia politică a Kremlinului constă în: mascarea ideologiei rusificării prin creditarea că în societatea basarabeană se produce o ”românizare” excesivă. Lansarea unei ideologii a ”moldovenismului agrar” constă într-o perpetuare a stării de traumatizare a societăţii basarabene şi blocarea revenirii acesteia la normalitate.
Identitatea românească şi aspiraţiile europene ale Republicii Moldova sunt cele două elemente esenţiale care trebuie să caracterizeze viitoarea evoluţie a societăţii basarabene.
Oare, se va putea ridica poporul român din poziţia de popor terorizat de istorie în cea de popor creator al propriului destin?

Octavian Sergentu
napocanews.ro