Vreau să-ţi dau o veste proastă tinere. Viaţa ta este un mare căcat. Nu pentru că nu ai avea un mercedes, un iphone şi o casă cu piscină aşa cum vezi în filmele care se produc intenționat pentru a hrăni creierul tău cu iluzii deșarte. Lipsa acestora este un nimic pe lângă faptul că viaţa ta este un adevărat coşmar, un spectacol, alcătuit din iluzii, dorinţe neîmplinite, false iubiri şi false patimi. Eşti străin de tine, de trăirile tale, nu mai vorbim de înstrăinarea de cei din jur şi celor din jurul tău faţă de tine. Iar cel mai rău este faptul că îţi este frică să ieşi din această lume.În fiecare zi încerci să te convingi că totul este normal selectând insistent mass-media care ţi-ar spulbera starea de nesiguranţă, îndoielile tale cu ajutorul unor informaţii care sunt, de fapt, de prisos. Îţi creiezi idoli politici care îţi vor aduce „schimbarea” ştiind prea bine că nici o schimbare nu va veni, te închini la ei pentru că această închinare îţi alungă starea de frică şi incertitudine.
„Dacă nu ei, atunci cine?”, te întrebi mereu şi prin aceasta nu faci decât să confirmi nimicnicia existenţei tale. În realitate, în sinea ta, ştii, înţelegi că retoricile electorale despre „marea schimbare” sunt o mare minciună. Totul va rămâne la fel. Ei vor rămâne acolo sus, tu vei rămâne să te zbaţi acolo unde ai fost. De fapt, nu este nevoie să îţi explic toate acestea, le ştii fără să-ţi spun. Ştii, dar totuşi accepţi şi taci. Nu doar te hrăneşti cu această otravă, dar şi o repeţi celor din juru tăul şi cu toţii, într-un hipnoz colectiv, din care nimeni nu îndrăzneşte să iasă, repetaţi în cor aceleaşi “adevăruri”. În cele din urmă, îţi este frică să-ţi pui o simplă întrebare “dacă nu eu, oare cine?”.
Preferi să minţi şi să fii minţit, pentru că în caz în care nu îţi vei administra doza zilnică de minciună, te-i fi simţit neajutorat, demoralizat, distrus. Încerci să te convingi mereu că sursa de informare pe care o consulţi este „cea mai obiectivă”, „cea mai echidistantă” ştiind prea bine că nu este aşa. Îţi este frică să recunoşti că eşti dependent de falsa realitate pe care ei te-au „ajutat” să ţi-o construieşti, eşti un sclav, un piesă a unei maşinării, nimic mai mult. Îţi este teamă de un viitor încert şi această frică te transformă într-un mieluşel ascultător. Nu te-ai întrebat niciodată de unde este această frică?
În cazul în care te-ai întrebat, te felicit, este primul tău pas de ieşire din MATRIX.
Realitatea este că toate alegerile tale sunt nişte iluzii. Totul este ales înaintea ta, în locul tău. Tot ce îmbraci, mănânci, priveşti la televizor, partidul pe care îl votezi nu sunt alese de tine, ci de cineva acolo sus, creind iluzia că tu decizi ceva. Nu, nu vorbesc de Dumnezeu. Dumnezeu este prea sus ca tu să îţi aminteşti de el. Vorbesc de vârful piramidei, adevăraţii tăi stăpâni, oamenii care joacă cu oamenii ca şi cu pionii pe tabla de şah. Ei îţi crează visele, ei îţi crează idei politice, ei îţi crează idoli în care tu crezi hipnotizat. Pentru ei nu este o problemă dacă într-o bună zi te vei dezamăgi în elita politică impusă de ei. Odată ce te vei dezămăgi, vor veni alte figuri „salvatoare”, pe care tu le vei primi cu braţele deschise. Se vor schimba păpuşile, iar păpuşarii vor rămâne aceeaşi. Va mai rămâne încă un lucru neschimbat, starea ta de zombi care rătăceşte cu mintea stinsă prin canalele tv sau web site-uri tâmpite. Ei îţi vorbesc şi îţi dau libertatea, o „libertate” pe care au inventat-o ei pentru tine. Eşti „liber” să alegi doar „libertatea” pe care îţi oferă ei.
Desigur, aceasta este viaţa ta şi tu o poţi trăi aşa cum vrei tu. Eşti stăpân pe viaţa ta sau cel puţin aşa crezi tu. Vei rămâne cu această credinţă până ce vei muri singuratic, privind cu amar la viaţa pe care ai trăit-o.
Dar există o altă cale. Calea revoltei împotriva lumii moderne. Revolta împotriva capitalismului, împotriva culturii de masă, împotriva clasei politice, împotriva ideilor otrăvitoare pe care ţi le bagă profii din şcoală sau facultate.
Pentru a nu mai fi străin de propria ta fiinţă trebuie să devii străin de înstrăinarea ta şi să simţi cum îţi pulseaza viaţa prin vine. Gândeşte-te mereu la moarte, acea bătrână cu coasa care poate veni oricând, oriunde. Oare ai vrea ca ea să vină pe nepregătite, fără ca tu să fi realizat ceva cu adevărat important în această viaţă? Gândeşte-te la moarte şi acest gând te va hrăni, îţi va da forţa necesară. Nu îţi pierde timpul cu lucruri mărunte, nesemnificative.
Înainte de a înghiţi o idee, gândeşte-te bine, oare va spulbera aceasta MATRIX-ul în care sunt adânciţii fraţii tăi? Nu risca să devii unealta a Sistemului. Nu visa să înlouieşti un stat explotator cu un alt stat explotator. Tot de ce ai tu nevoie este eliberarea persoanei tale şi a celor din jur de starea de conformism. În acelaşi timp, nu te transforma în teribilist. Eliberarea vine din interiorul naturii tale. Devii biruitor în momentul în care Lumea nu mai are nici o putere asupra ta, când eşti liber pentru căutări, nu atunci când distrugi clădirile statului noaptea pentru ca dimineaţa să te trezeşti din nou sclav.
Devino militant al unei noi revoluţii care nu coboară, ci înalță. Este vorba de Revoluţia Conservatoare. Revoluţia din tine însuţi care va însemna reîntoarcerea la trăirile adevărate, la instinctele primare, la viaţa reală pe care au simţit-o cândva strămoşii tăi. Reînviind, vei simţi cum reînvie universul din jurul tău, oamenii, natura. Reînviind devii o bombă care răspândeşte viaţă în jur.
Moarte lumii! Trăiască Revoluţia Conservatoare!
sursa: Octavian Racu
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: