Cele mai vândute cărţi în 2012

28 decembrie 2012
În topurile de vânzări de anul acesta ale editurilor predomină titlurile clasice, semnate de J.D. Salinger sau Victor Hugo. Românii însă preferă şi titlurile de istorie sau mistică, de la "De ce este România altfel?" al lui Lucian Boia la " Manuscrisul găsit la Accra" al lui Paulo Coelho.

Cititorii români au cumpărat şi titlurile laureaţilor Nobel, "Obosit de viaţă, obosit de moarte“, de Mo Yan, sau „Istanbul“, de Orhan Pamuk. Cartea lui Andrei Pleşu, „Parabolele lui Iisus.Adevărul ca poveste“, aflată în topul preferinţelor criticilor literari, a avut succes şi la public larg, fiind pe locul al doilea în vânzările Editurii Humanitas.

Febra noului fenomen editorial din lume în jurul trilogiei erotice „Fifty shades“ de E L James ("Cincizeci de umbre ale lui Grey", "Cincizeci de umbre întunecate", "Cincizeci de umbre descătuşate") a ajuns şi în România, cele trei volume fiind pe locul întâi la categoria ficţiune a Editurii Trei.

Potrivit topurilor de vânzări ale editurilor, s-au cumpărat însă şi cărţi SF, volume de thriller şi mystery, dar şi cărţi de bucate (seria lui jamie Olivier) sau de sfaturi medicale (de genul „Sănătatea are gust“).

Adevărul.ro vă prezintă topurile celor mai vândute titluri în 2012 ale celor mai importante edituri din România:

Editura Humanitas

1. „De ce este România altfel?“, de Lucian Boia
2. „Parabolele lui Iisus.Adevărul ca poveste“, de Andrei Pleşu
3. „Ochiul căprui al dragostei noastre“, de Mircea Cărtărescu

Editura Polirom

1. „De veghe în lanul de secară“, de J.D. Salinger
2. „Istanbul“, de Orhan Pamuk
3. „1Q84“, de Haruki Murakami

Editura Adevărul

1. „Căderea Constantinopolului“,de Vintilă Corbul
2. „Mizerabilii“, de Victor Hugo
3. „Şarpele cu pene“,de D.H. Lawrence

Editura Humanitas Fiction

1. „Manuscrisul găsit la Accra“, de Paulo Coelho
2. „Concert în memoria unui înger“, de Eric Emmanuel Schmitt
3. „Obosit de viaţă, obosit de moarte“, de Mo Yan

Editura Curtea Veche

1. „Sănătatea are gust“,de Mihaela Bilic
2. „Jamie, ministrul hranei sănătoase“, de Jamie Olivier
3. „Maşinilie Regelui“, de Principele Radu al României

Editura All

1. "Cheia", de Simon Toyne
2. "Sanctus", de Simon Toyne
3. "Rătăciri", de Horaţiu Mălăele

Editura Cartea Românească

1. "Dezordinea preventivă", de Matei Vişniec
2. "Vieţile paralele", de Florina Ilis
3. "Arhivele de la Monte Negro", de Octavian Soviany

Editura Nemira

1. Trilogia „Jocurile Foamei“, de Suzanne Collins
2. „Cântec de gheaţă şi foc“ (1-5), de George R.R. Martin
3. Almanahul Anticipaţia 2013

Editura Trei

1. Trilogia „Fifty shades“, de E L James
2. „Moarte subită“,de J.K. Rowling
3. „Înainte să adorm“, de S. J. Watson

Editura Paralela 45

1."Jurnalul meu trăsnit", de Keri Smith
2."Arta culinară pentru studioşi", de Jeff Potter
3. "Confidenţele unei fete de oraş", de Claudia Voicu

CIFRE

"Mizerabilii": 26.000 de exemplare vândute din fiecare volum

Pe locul întâi, în topul de vânzări al Editurii Adevărul, se află „Căderea Constantino­polului“, fiecare dintre cele două volume ale lui Vintilă Corbul, fiind vândut în peste 26.400 de exemplare.

„Mizerabilii“, de Victor Hugo, a fost editat în trei volume, în colecţia „101 cărţi de citit într-o viaţă“, fiecare volum fiind vândut în 26.000 de exemplare. „Mizerabilii“ se află pe locul al doilea în clasamentul editurii.

De asemenea, tot în topul Editurii Adevărul, pe locul al treilea se află „Şarpele cu pene“, de D.H. Lawrence, vândut în 2012, în peste 25.000 de exemplare.

Președintele Nicolae Timofti, atacă Rusia: Moscova ne pune piedici privind integrarea în UE

27 decembrie 2012


Moldova îşi doreşte integrarea în Uniunea Europeană, însă Rusia îi pune piedici. Declaraţia şoc îi aparţine chiar preşedintelui moldovean, Nicolae Timofti. Potrivit acestuia, majoritatea cetăţenilor moldoveni cred că ţara lor ar trebui să se apropie de Europa, scrie b1.ro

„Moscova pune piedici noului nostru curs (de integrare europeană, – n.r). Rușii ne spun deschis că suntem în zona lor de influență. Dar noi avem propriile noastre interese. În acest sens, avem nevoie de sprijinul partenerilor noștri europeni”, a declarat președintele Moldovei.

Cu toate acestea, spune Timofti, Moscova trimite periodic semnale clare că Moldova rămâne în sfera de influenţă politică sovietică. Aşa că preşedintele moldovean salută vizitele oficialilor europeni, precum Angela Merkel şi Jose Barroso, pe care le interpretează drept "un sprijin psihologic" pentru populaţia din Moldova.

Bancherii evrei împotriva României Mari

25 decembrie 2012
Bancheri

Rothschild şi Baruch la Conferinţa de pace de la Paris, 1919. Deşi victorioasă după primul război mondial, României nu i s-a permis să participe la masa negocierilor de pace de la Paris, în calitate de partener, în cadrul aşa-zisei “Conferinţe de Pace” din 1919. Această întrunire a fost de fapt coordonată şi condusă din umbră de către “consilierii” secreţi evrei ai reprezentanţilor celor trei mari puteri: Statele Unite ale Americii, Anglia şi Franţa.

“Consilierul” preşedintelui S.U.A., Woodrow Wilson, a fost bancherul evreu american Bernard Baruch, care a avut un rol deosebit de activ în întreg scenariul primului război mondial. În acelaşi timp “consilierii” primului ministru al Angliei, David Lloyd George, era un membru al familiei Rothschild, anume Philip Sassoon, iar al primului ministru francez, Georges Clemenceau, era chiar bancherul evreu Jeroboam Rothschild (deghizat sub numele Georges Mandel).

Deşi înregimentat în tabăra ocultei iudeo-masonice, preşedintele american Wilson, dezvăluise cu câţiva ani mai devreme, în 1913, situaţia de fapt:

“De când am intrat în politică, mulţi oameni mi-au încredinţat opiniile lor. Unii din cei mai importanţi oameni din Statelor Unite ale Americii se tem de ceva sau de cineva. Ei ştiu că există undeva o putere atât de organizată, atât de solidă, de atentă, de concretă, universală, încât preferă să vorbească în şoaptă atunci când îşi exprimă dezaprobarea” (W. Wilson, The New Freedom).

Majoritatea analiştilor consideră mărturisirea voalată a preşedintelui S.U.A., Woodrow Wilson, drept mărturia faptului că în 1913 Statele Unite Americane erau deja la cheremul ocultei universale.

Benjamin Freedman, un evreu creştinat, este cel care a demascat, la nivelul istoriei, marea conspiraţie “khazară”, prin care evreii sionişti acţionează pentru a-şi subordona întreaga civilizaţie. B. Freedman şi-a petrecut viaţa în oligarhia şi în cercurile sioniste evreieşti şi, astfel, fusese strâns asociat cu Bernard Baruch, cu Samuel Untermayer şi cu preşedinţii marionete ai S.U.A. mânuiţi de aceştia.

Iată dezvăluirile lui Benjamin Freedman referitor la situaţia primului război mondial şi la rolul ocult jucat de evreimea sionistă: Germania a oferit la un moment dat Marii Britanii condiţii de pace extrem de avantajoase: încheierea păcii cu revenirea la situaţia de dinainte de război, favorabilă Angliei. Guvernul britanic se gândea serios să le accepte, când în octombrie 1916 sioniştii din Londra, reprezentanţi ai evreimii est-europene (inclusiv din România), au împiedicat încheierea păcii, promiţând Marii Britanii o victorie care va fi obţinută de Statele Unite ale Americii (care, la acea dată, nu intraseră în primul război mondial şi nu erau în conflict cu nimeni), cu condiţia ca Marea Britanie să le dăruiască sioniştilor Palestina (Israelul de azi), la care nici Marea Britanie, nici evreii din Europa răsăriteană (evrei khazari) nu aveau nici un drept natural.

În Statele Unite ale Americii, zice Benjamin Freedman, evreii deţineau pe atunci, (ca şi acum) presa de mare circulaţie. Ei urau Rusia ţaristă (care îi oprea pe evrei să acceadă la putere) şi-i doreau înfrângerea, motiv pentru care bancherii evrei de pe Wall Street, precum Kuhn şi Loeb, refuzau să finanţeze aliaţii Rusiei: Anglia şi Franţa. Dar imediat ce sioniştii au obţinut promisiunea că li se va “dărui” patria palestinienilor (pe care îi vor putea masacra şi izgoni pentru a-şi putea întinde statul lor “mesianic”), imediat, deci, toată presa americană, ce fusese până atunci pro-germană, dintr-o dată a descoperit că nemţii sunt “huni”, că taie mâinile copilaşilor de ţâţă cu baionetele şi alte asemenea fantezii. Nu se putea citi nimic altceva în presa americană decât despre cauza sfântă a războiului împotriva Germaniei. Marionetă a talmudiştilor, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, a declarat război Germaniei, iar la Londra a fost semnată “Declaraţia Balfour”, prin care s-a dat sentinţa de moarte poporului palestinian.

Din acel moment, în S.U.A., ziarişti, scriitori, politicieni, bancheri evrei sau în subordinea acestora, se înhamă la construcţia Noii Ordini Mondiale, războiul mondial (primul război mondial) fiind considerat pârghia necesară demarării efective a bazelor nevăzute ale acesteia . În fond generoasă ca idee, noua ordine mondială cu un guvern mondial, era construită (şi încă mai este) de evrei pentru evrei, fiind forma cea mai îndrăzneaţă şi fanatică a naţionalismului religios israelit, sionismul. Noua Ordine Mondială nu a fost concepută pentru a oferi şanse egale tuturor naţiunilor, ci supremaţia uneia singure, cea evreiască.

Ce puteau însemna interesele naţionale ale românilor la 1919 pentru aceşti mari regizori ai istoriei universale decât un moft, un obiectiv neînsemnat sau, poate, chiar o piedică în scopurile “marelui plan”? Învingători pe frontul de luptă armat, românii nu puteau accepta că de fapt alţii sunt “adevăraţii” învingători, cum se auto-considerau evreii sionişti. Mai mult, deveniseră deja foarte incomozi prin marşul armatei române prin Transilvania, care s-a încheiat doar la Budapesta prin răsturnarea regimului iudeo-bolşevic (comunist) al lui Bela Kun. Or, comunismul era una dintre formulele de moment ale sionismului de a cuceri dominaţia lumii.

Preşedintele S.U.A. însuşi, Woodrow Wilson, se angajează în lucrarea ocultei iudaice de planificare a lumii postbelice, încă din anul 1917, anul revoluţiei iudeo-bolşevice din Rusia şi al intrării S.U.A. în primul război mondial. “Coincidenţa” este considerată de unii autori ca menită să zdrobească Germania spre a se da mână liberă iudeo-bolşevismului (cum am arătat, o variantă cameleonică a sionismului de a cuceri lumea) spre Europa, politică repetată fără nici o imaginaţie şi în al doilea război mondial, când ieşirea S.U.A. din neutralitate a decis victoria iudeo-bolşevismului în Europa şi a comunismului în China, Coreea şi Vietnam.

Din 1918, începând cu New York World, presa din S.U.A. sprijinea revoluţia iudeo-bolşevică, fără a lua poziţie pentru apărarea drepturilor omului “călcate sub cizmoacele pline de sânge ale comisarilor iudei”. Asasinarea a milioane de ruşi şi a altor naţii ce se opuneau comunismului era indiferentă presei americane, aservită cauzei evreieşti . Mai mult, un director al Federal Rezerve Bank scria în anul marilor masacre din Rusia, în ziarul mai sus citat: “Rusia ne arată drumul spre mari şi impetuoase schimbări ale lumii… mă bucur că se întâmplă aşa!”

Consilierul şi confidentul preşedintelui american Wilson era un anume “colonel” Edward Mandel House, care deja lansase din 1912 ideea răsturnării guvernelor şi a înlocuirii cu regimuri socialiste. Am arătat că tot sub acelaşi nume de Mandel, la “Conferinţa de Pace” de la Paris participase la culisele întrunirii, în calitate de “consilier” al prim-ministrului francez, bancherul evreu J. Rothschild, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că între cei doi a existat o legătură necunoscută istoriei. Oricum, în urma “Conferinţei” de la Paris, la 10 ianuarie 1920, sub presiunea preşedintelui Statelor Unite ale Americii s-a înfiinţat prima structură mondialistă, Liga Naţiunilor, al cărei pact România a fost nevoită să îl semneze. Cea mai mare contribuţie la acest eveniment a avut-o, la Paris, chiar Mandel House, acelaşi personaj care, ulterior, în S.U.A., a reorganizat Institutul de Afaceri Internaţionale sub numele de Consiliul pentru Relaţii Externe (cunoscutul C.F.R.), organizaţie care şi astăzi este unul dintre cele mai eficiente mecanisme de acţiune pentru instaurarea “Republicii Universale” condusă din umbră de evreii sionişti. Prin periodicul organizaţiei, Foreign Affairs, se susţine, din 1922, ideea unui guvern mondial, iar ofensiva ideologic-propagandistă se desfăşoară tot aici, pe planuri largi, cu începere din 1928: doctrinarii, ideologii, filozofii, sociologii, esteticienii iudei sau în solda iudaismului încep să precizeze conceptul de Nouă Ordine Mondială.

Sionismul a cunoscut întotdeauna două curente: primul dădea întîietate menirii mesianice a poporului evreu de a domni asupra tuturor celorlalte popoare ale lumii, iar al doilea – “refacerii” statului evreu, distrus din voinţă divină pentru nerecunoaşterea de către evrei a Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Cele două curente au cunoscut partizani care s-au luptat între ei pentru supremaţie în cadrul colocviilor evreieşti, dar întotdeauna au ajuns prin a coexista şi chiar prin a se sprijini reciproc, astfel încât, finalmente, cele două tendinţe sunt mai degrabă două direcţii ale acţiunii sioniste.

Astfel, la “Conferinţa de Pace” de la Paris din 1919 a participat la un moment dat şi o “delegaţie” compusă din 117 evrei şi condusă de Bernard Baruch (care mai avea şi rolul ocult de consilier al preşedintelui american, de unde rezultă regia evenimentelor). Relatarea îi aparţine lui Freedman:

“Am fost unul dintre ei şi ştiu cum s-au petrecut lucrurile. Delegaţia a scos la iveală Declaraţia Balfour prin care i se promisese Palestina, iar nemţii şi-au dat atunci seama că tot măcelul pe care-l suferiseră şi toată suferinţa la care erau supuşi, cu ţara ciopârţită şi populaţia epuizată de birurile crunte impuse nemţilor ca reparaţii de război îşi au rădăcina în târgul în virtutea căruia evreii din răsăritul Europei puteau folosi forţa financiară şi militară a marilor puteri pentru ca să practice genocidul împotriva palestinienilor”.

Însă manipularea “Conferinţei de Pace” de la Paris de către evreii sionişti nu era îndreptată doar împotriva nemţilor sau palestinienilor, ci împotriva întregii civilizaţii creştine, ale cărei rosturi trebuiau reaşezate astfel încât oculta evreiască internaţională să facă un pas important către dominarea şi subordonarea întregii lumi. O astfel de soartă îi era rezervată şi României, învingătoare în război, cu sute de mii de morţi, dar ale cărei interese erau tratate ca secundare faţă de cele ale evreilor din ţară.

Dar iată mecanismele acestei mari regizări a istoriei moderne a lumii, regie şi conspiraţie ce a condus la înfiinţarea Ligii Naţiunilor Unite, embrionul unui viitor guvern mondial condus din umbra de casta ocultă a bancherilor şi sioniştilor evrei şi impusă de preşedintele american Wilson prin “Declaraţia” în 14 puncte, concepută ca sistem de principii al “Conferinţei”:

Pentru coordonarea lucrărilor Conferinţei a fost instituit, ca autoritate supremă, un Consiliu “de Zece”. El era alcătuit din câte doi reprezentanţi – primul ministru şi ministrul de Externe – ai celor cinci mari puteri învingătoare: Franţa, Anglia, Statele Unite, Italia şi Japonia. La sfârşitul lunii martie însă, din Consiliul “de Zece”, şi-a făcut apariţia un Consiliu Suprem, denumit Consiliul ,celor Patru”, format din Georges Clemenceau (Franţa), Woodrow Wilson (S.U.A.), David Lloyd George (prim-ministru al Angliei) şi Emanuele Orlando (prim-ministrul Italiei). Ca un fapt nu lipsit de importantă, este de reţinut că “Cei Patru” făceau parte, cu grade înalte, din organizaţiile masonice ale ţării lor.

La Paris, stilul dictatorial a fost folosit şi faţă de aliaţii mai mari, dar cu atât mai mult faţă de cei mai mici, aşa cum a fost cazul României, iar cei care au dictat “Pacea”, au trasat graniţele Europei şi au impus sisteme şi practici politice pe măsura intereselor lor au fost Clemenceau, Wilson şi Lloyd George, fiecare dintre ei fiind însă asistat de consilierii de taină evrei, a căror contribuţie a fost hotărâtoare în deciziile impuse de “Cei Trei Mari”.

În aparenţă, delegaţia americană era condusă de preşedintele Wilson, dar cel fără consimţământul căruia nu se lua nici o hotărâre era “colonelul” House, un personaj misterios, reprezentantul intereselor organizaţiilor masonice americane. Un al doilea consilier al preşedintelui Wilson a fost Bernard Baruch, bancherul american-evreu care în timpul ostilităţilor avusese în subordine departamentul industriei de război, iar la alegerile din 1912 şi 1916 finanţase campania electorală pentru alegerea preşedintelui.

Consilierul de taină al lui Clemenceau era Georges Mandel, numele lui adevărat fiind însă Jeroboam Rothschild, iar Lloyd George îl avea alături pe Sir Philip Sassoon, descendent în linie directă din Amschel Rothschild, întemeietorul binecunoscutei dinastii de bancheri evrei. La lucrările Conferinţei el purta titlul de secretar particular al primului ministru şi în această calitate lua parte la cele mai secrete consfătuiri ale “Consiliului Suprem” al Conferinţei de Pace.

România era reprezentată de primul ei ministru, Ion I.C. Brătianu, dar “Aliaţii” contestau legitimitatea pretenţiilor noastre teritoriale. Ei nu erau dispuşi să recunoască unirea Basarabiei cu România, nu erau dispuşi să recunoască apartenenţă Banatului la România. Greutăţile cu care s-a confruntat delegaţia română au fost provocate, în general, de “Statutul Minorităţilor” care ne-a fost impus, şi în special de veşnica problemă a încetăţenirii evreilor, la care aceştia aspirau pentru a-şi putea asigura averile dobândite prin camătă, speculă şi negoţ.

La 12 februarie 1919, Brătianu scria de la Paris către Bucureşti:

“Evreii de aici, sub influenţa sugestiilor şi a documentării primite [de la evreii] din România, consideră decretul nostru de naturalizare ca neîndestulător. Ei obiectează că naturalizarea rămâne individuală, pentru că e supusă la formalităţi complicate… Am avut lungi convorbiri în această privinţă cu Edouard de Rolhschild şi cu Israel Levy, marele rabin al Franţei… Chestiunea evreiască, problemă internaţională prin definiţie, cu multiplele şi variatele ei legături, care îngreuiase atât de mult situaţia României Mici la Congresul de la Berlin, se aşează acum în calea noastră la Conferinţa de Pace din Paris”.

La rândul său, Constantin Kiriţescu în Istoria războiului venirii reîntregirea României, scria:

“Culoarele Conferinţei de Pace [de la Paris] erau pline de oameni de afaceri care adulmecau în România o pradă bogată şi uşor de apucat, dacă se exploatau greutăţile politice în care se zbătea. Ei erau susţinuţi în prima linie de Hoower, dictatorul alimentaţiei, care nu se sfiia să ameninţe făţiş cu suprimarea ajutorului alimentar pe care Statele Unite îl acordă României -ca, de altfel, şi altor state aflate în suferinţă [după război] – dacă aceasta manifestă intransigenţă la propunerile oamenilor de afaceri americani. În special, petrolul român excita, în primul rând, interesul businessmen-ilor americani, în cap cu influenta, societate Standard Oil [componentă a ocultei financiare], în culisele Conferinţei, pluteşte un pronunţat miros de emanaţii de petrol”.

Dar cea mai categorică descriere a situaţiei aparţine profesorului englez R.W. Seton Watson de la Universitatea din Londra, care, referindu-se la “tendinţele încă nelămurite ale Conferinţei de la Paris”, o aminteşte şi pe aceea de “încercare de a smulge României concesiuni industriale foarte însemnate în folosul unui grup de financiari evrei americani, sub ameninţarea de a pierde sprijinul Americii la Conferinţă”.

Aproape concomitent cu desfăşurarea acestor evenimente de la Paris din 1919, soldate cu importante capitulaţii româneşti, în România se năştea Legiunea Arhanghelului Mihail, organizaţie condusă de Corneliu Zelea Codreanu, anti-sovietică şi anti-evreiască, care avea să se implice într-un război sângeros cu oculta evreiască mondială.
Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.), cu adresa actuală în Harold Pratt House pe East 68th Street în New York, a fost înfiinţat în 1921. Din anul 1922, C.F.R a demarat editarea publicaţiei Afaceri Externe.

Conform paginii de internet a Consiliului (http://foreignaffairs.org), acesta s-a înfiinţat atunci când “câţiva participanţi americani la Conferinţa de Pace de la Paris au decis că este cazul să se familiarizeze cât mai mulţi americani cu responsabilităţile şi obligaţiile internaţionale în continuă creştere ale Statelor Unite”. În 1921, când a fost fondat, Consiliul Afacerilor Externe (C.F.R.) era dominat de bancherul J.P.Morgan, care la rândul său era un tentacul al caracatiţei Rothschild. Consiliul a fost creat de evrei, care au manipulat Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, iar la ora actuală este în spatele acţiunilor mondialiste, fiind încă controlat de evrei. “Instituţiile internaţionale concepute în 1945: O.N.U., Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, au fost anticipate în studiile făcute de Consiliul Afacerilor Externe.” (New York Magazine, 7 Octombrie 1996).

După cum rezultă din raportul anual al C.F.R., 284 din membrii săi sunt oficiali ai guvernului Statelor Unite.

“Orice organizaţie care se poate lăuda că 284 dintre membrii săi sunt oficiali ai guvernului Satelor Unite ar trebui să fie bine cunoscuta. Şi totuşi majoritatea americanilor nu au auzit niciodată de Consiliul Afacerilor Externe. Una dintre explicaţiile acestei situaţii este faptul că 171 de jurnalişti, corespondenţi şi directori executivi în comunicaţii sunt în acelaşi timp membri ai Consiliului Afacerilor Externe şi nu scriu despre organizaţie.” (John McManus, Cine conduce America?)

sursa: foaienationala.ro

Mesajul Regelui Mihai cu prilejul Crăciunului, pentru românii de pretutindeni



Iată că în mesajul tradiţional de Crăciun, regele Mihai al României a dat un mesaj care s-a adresat inclusiv românilor din Basarabia.

Unul din grupurile care susţin familia regală a României se numeşte România Vie şi face parte din Platforma Civică Acţiunea 2012. Membrii acestui grup participă periodic la activităţile organizate de familia regală şi au susţinut constant implicarea acesteia în problema Basarabiei.

Iată mai jos întregul mesaj adresat românilor de către regele Mihai.

“Ajuns la Săvârşin după un an plin de activităţi publice, Regina şi cu mine, alături de întreaga noastră familie, sărbătorim Naşterea Domnului nostru Isus cu speranţă şi credinţă. Ca de fiecare dată în ultimii 72 de ani mă adresez vouă de Crăciun cu aceeaşi afecţiune şi bucurie. Ne îndreptăm recunoştinţa spre toţi cei care în viaţă sau plecaţi dintre noi au făcut astfel ca ţara să continue drumul ei greu, dar atât de frumos şi de înălţător.

Gândurile mele se îndreaptă aşadar spre toţi militarii români aflaţi în ţară sau în misiuni de apărare a păcii în lume, precum şi la soţiile, soţii, părinţii şi copii lor. Săvârşinul este un loc binecuvântat. Înnobilat de iubirea care a fost alcătuit de mama mea Regina Elena şi continuat de fiica mea Principesa Moştenitoare. În atmosfera Crăciunului al doilea gând al nostru se îndreaptă către oamenii în vârstă cu sau fără familie, în bunăstare fizică sau cu sănătatea şubredă. Vârstnicii României au nevoie de înţelegerea şi iubirea semenilor, de ajutorul şi încurajarea lor. Îndrept un cuvânt de laudă către medicii români care uneori în chip anonim şi cu dificultăţi dau zile suportabile bătrânilor şi bolnavilor noştri. Copii şi tinerii ţării au astăzi o viaţă fără graniţe, în faţa computerelor sau călătorind pe cinci continente fără niciun complex de inferioritate ei sunt acea parte a României care ne aşează la nivel de egalitate cu orice altă ţară a lumii”, se arată în mesaj.

Ca în fiecare an ne bucurăm de dovezile de afecţiune şi respect ale societăţii româneşti. Porţile Săvârşinului sunt deschise sutelor de tineri şi adulţi, copii şi bătrâni care vin să cânte colinde, să-şi arate costumele păstrate din bătrâni, să danseze în ritmurile tradiţionale de Crăciun. De orice confesiune ar fi românii sunt bine veniţi. Prezenţa lor dă rost noţiunii de familie şi sărbătorii Naşterii Domnului petrecută în comunitate.

Familia Regală a fost prezentă neîncetat în comunităţile locale şi a făcut vizită de prestigiu în Europa pentru a servi interesele fundamentale ale României. La 85 de ani de la proclamarea mea ca rege am fost bucuros să văd felul în care este preţuită familia mea în toate generaţiile. Am fost mişcat de simţul datorii şi patriotismului de care au dat dovadă oraşele Alba Iulia, Oradea şi Bucureşti, în sărbătorile lor dedicate coroanei.

Viaţa noastră publică lasă încă de dorit, dar sper să găsim puterea de a îndrepta lucrurile, vom avea o şansă în viitor doar dacă ne vom asuma propria noastră răspundere. Nu va veni nimeni de altundeva să ne ofere binele. Felicit pe cei care au făcut ceva bun pentru ţara lor. Doresc tuturor românilor din ţară, din Basarabia şi din toate colţurile lumii Crăciun Fericit şi La mulţi ani.

Aşa să ne ajute Dumnezeu”.

"Mareșalul a spus NU naziștilor"

24 decembrie 2012


Tesu Solomovici citat de Paul Goma in «Saptamana Rosie», varianta 2008:

Tesu Solomovici: comenteaza volumul «Al III-lea Reich si Holocaustul din Romania (1940-1944). Documente din arhivele germane», editat de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania «Elie Wiesel».

«(…) Cine ii informase ca Guvernul roman a decis sa-i predea pe evreii-romani pe mana germanilor? Istoricii Trasca si Deletant publica telegrama cifrata nr. 3680 a diplomatului german von Killinger catre Ministerul de Externe german prin care acesta comunica acceptul maresalului Ion Antonescu si al vicepresedintelui Consiliului de Ministri, Mihai Antonescu, in vederea deportarii evreilor din Transilvania (de Sud), banat si Vechiul regat. Telegrama vorbeste de o scrisoare care ar fi fost adresata de Mihai Antonescu Hauptsturmfuhrerului SS Gustav Richter, in care oficialul roman se declara de acord cu evacuarea evreilor din Romania si cu expediarea imediata a lor in lagarele de exterminare. Mai mult, in scrisoare e subliniat ca aceasta este si dorinta maresalului Ion Antonescu.»

«Scrisoare negasită
Scrisoarea ar fi putut fi un document de o importanta covarsitoare. Numai sa vezi si sa nu crezi, o asemenea scrisoare, desi cautata cu ardoare, nu a fost gasita nici in arhivele germane si nici in cele romanesti. Ar trebui sa ne indoim ca ar fi fost vreodata scrisa?

Era oare posibil ca o problema de stat atat de importanta, pe plan international si local, romanesc, care se referea la destinul a sute de mii de oameni, sa fie reglementata prin intermediul unui schimb personal de scrisori, si nu printr-un schimb oficial de documente? Birocratia nazista nu putea sa creada ca s-au luat decizii, s-au aprobat planuri de conlucrare romano-germana, doar pe vorbe. Lipsa acestor acte oficiale naste astazi toata nebulozitatea istorica.

Cum sa nu te miri ca pe baza acestei scrisori inexistente, s-a pus in miscare masinaria germana a exterminarii evreimii-romane, care s-a izbit imediat dupa declansarea ei de curioasa lentoare romaneasca.»

«Ca sa grabeasca lucrurile, Adolf Eichmann, «arhitectul distrugerii evreimii europene», anunta o Conferinta la Berlin, pentru data de 26 septembrie 1942, convocand in mod special pe specialistii cailor ferate germane si romane. Cu meticulozitatea sa tipic nemteasca, Eichmann intentiona sa stabileasca riguros numarul trenurilor, ritmicitatea si cantitatea de evrei care vor fi deportati zilnic din Romania. Dar la aceasta Conferinta nu sosesc reprezentantii romani.


Eichmann crede mai intai intr-un accident tehnic, foarte posibil ca romanii sa fi uitat data Conferintei. El nu are timp de amanari, asa ca sedinta se tine fara generalul Orezanu, directorul Cailor Ferate din Romania si fara Radu Lecca, imputernicitul lui Ion Antonescu pentru problemele evreiesti.



Lui Eichmann i se pare ca nici nu are nevoie de ei, pentru ca exista o scrisoare de aprobare a deportarii evreilor din Romania, semnata de Mihai Antonescu, cu acordul maresalului. Pe baza acestei scrisori inexistente, Eichmann a intocmit graficele exacte ale lichidarii evreimii-romane.


Imediat dupa incheierea lucrarilor Conferintei, Eichmann cere explicatii de la romani: de ce au lipsit de la intocmirea acestor grafice? Romanii se mira ca s-au apucat sa faca asemenea grafice, nu exista trenuri libere care sa-i duca pe evreii-romani la Auschwitz, si, in genere, nu exista nicio aprobare guvernamentala romaneasca privind predarea evreilor germanilor.


Cand Himmler, Muller, Eichmann, von Killinger solicita furiosi explicatii, li se comunica, stupefiant, ca maresalul a suspendat «trimiterile de evrei». S-au formulat numeroase explicatii asupra acestui gest nemaipomenit al maresalului Ion Antonescu, se vor mai emite tot soiul de interpretari, sa nu se uite insa esentialul: ramanerea in viata a celor jumatate de milion de evrei, s-a datorat in mod exclusiv acestei decizii



«Asupra acestor documente, a scrisorii antonesciene, care a existat? nu a existat?, si in special asupra acelei zile norocoase pentru tribul evreo-roman cand maresalul a spus NU nazistilor, voi reveni.»

(Tesu Solomovici )

A murit marele român Mihai Ghimpu

14 decembrie 2012


Titlul este unul ironic și răutăcios, dat fiind faptul că Mihai Ghimpu a călcat pe urmele lui Iurie Roșca, după ce s-a bătut cu pumnul în piept că e mare român și că vreau cu tot dinadinsul Unirea cu România, în ultima perioadă a devenit invizibil și plin de declarații aiurea, în ceea ce privește limba română din Constituție, marșurile unioniste și politica României desfășurată în Republica Moldova.

Mihai Ghimpu a afirmat la o emisiune a postului N4 că el nu deţine cetăţenie română şi nici nu doreşte să solicite acest lucru.

„Eu nu dețin cetățenie română. Nici nu am solicitat-o. Eu sunt român la mine acasă. Să nu creadă unii că eu sunt român prin cetățenie.

Eu sunt român în Colonița. Eu sunt român datorită mamei, lui tata, buneilor mei, dar nu legii cu privire la dreptul de redobândire a cetățeniei. Eu aștept ziuă când am să mi-o întoarcă. Au luat-o de la părinți și m-au lipsit și pe mine. Dar eu să mă duc să o cer. Mi-ați luat-o, dați-o înapoi” a declarat Mihai Ghimpu.

Recent, în cadrul unei dezbateri desfăşurate la Iaşi, un reprezentant al Acţiunii 2012 a afirmat că au avut întâlniri cu Mihai Ghimpu înainte de marşul de pe 16 septembrie şi că acesta le-a retezat-o scurt cu “Ce naiba caută România să facă politică în Moldova?” Acelaşi reprezentant a afirmat că nici un partid politic parlamentar din Republica Moldova nu îşi doreşte Unirea şi că aceştia ţin sechestraţi peste trei milioane de români, scrie moldpress.info

Actorul Florin Piersic a devenit cetăţean al Republicii Moldova

10 decembrie 2012


Actorul român Florin Piersic a primit cetăţenia Republicii Moldova. Aceasta i-a fost înmânată de preşedintele Nicolae Timofti astăzi, 10 decembrie, prin decret prezidențial.

Florin Piersic a solicitat să i se acorde cetățenia Republicii Moldova printr-o scrisoare adresată președintelui Timofti pe 6 octombrie, curent. În solicitarea sa, actorul a menționat că s-a întâmplat ca în ultimii ani să fie de mai multe ori prezent cu diverse spectacole în țara noastră şi că de fiecare dată a fost primit „extraordinar și înconjurat cu o căldură și o apreciere profundă”.

„Tocmai pentru că poporul Republicii Moldova mi-a arătat atâta iubire, vreau să îi răspund tot cu iubire, și asta înseamnă că doresc să mă identific în parte cu originea și cultura țării și să devin și cetățean al țării de peste Prut. Originea scumpilor, sfinților mei părinți se află în Bucovina. Iată un motiv în plus să mă simt legat de Moldova, indiferent de ce parte a Prutului s-ar afla”, se arată în scrisoarea adresată şefului statului.

sursa: moldova.org

Nicolae Timofti: Cetățenii Republicii Moldova își doresc apropierea de România

4 decembrie 2012


„Cetățenii Republicii Moldova își doresc apropierea de România și politicienii nu pot nesocoti această dorință a lor”. Declarația a fost făcută de președintele Nicolae Timofti, în această seară, la recepția organizată la Chișinău cu prilejul Zilei Naționale a României.

Președintele a reiterat recunoștința față de România pentru modul în care autoritățile de peste Prut susțin Republica Moldova.

„Cooperarea moldo-română acoperă, practic, toate domeniile. În tot ceea ce realizăm împreună exprimăm voința oamenilor care locuiesc pe cele două maluri ale Prutului. Cetățenii noștri își doresc această apropiere dintre noi și politicienii nu pot nesocoti această dorință a lor. Cetățenii moldoveni și autoritățile de la Chișinău vor ști să aprecieze acțiunile și gesturile de prietenie care vin dinspre România”, a mai declarat Nicolae Timofti.

Totodată, președintele a adăugat că România, ca stat-membru al Uniunii Europene, promovează în mod constant interesele Republicii Moldova la Bruxelles și în celelalte capitale europene, ceea ce facilitează parcursul european al țării noastre.

„Urez României și tuturor românilor bunăstare și fericire. Fie ca bunul Dumnezeu să vegheze asupra sorților noastre și să ne îndrepte pe calea cea bună. La mulți ani!”, a conchis președintele.

sursa: jurnal.md

Cel mai lung tricolor românesc din istorie, desfăşurat ieri la Chişinău

2 decembrie 2012


Cel mai lung steag tricolor românesc din istorie a fost desfășurat ieri la Chișinău. Steagul a avut peste 1500 de metri pătraţi şi a fost desfăşurat cu ocazia Zilei Naţionale a României de către voluntarii "Acţiunea 2012", o platformă de ONG-uri care militează pentru Unirea Basarabiei cu România. "Am dorit să marcăm această zi într-un mod inedit pentru spațiul românesc şi să impunem în opinia publică din Republica Moldova şi România necesitatea restabilirii adevărului istoric”, a declarat Irina Guțu, reprezentantul Platformei Civice "Acțiunea 2012".

La Alba Iulia, Platforma Civică "Acţiunea 2012" a realizat două momente de imagine, prin sincronizarea a sute de voluntari: au fost desfăşurate 94 de steaguri tricolore imense şi au fost aprinse 94 de torţe care au iluminat la propriu toată Cetatea. Aceste momente au fost realizate pentru a aduce aminte de teritoriile româneşti care nu se află în graniţele de astăzi ale României.