Diaspora finanțează o carte care tratează foametea provocată de sovietici în Basarabia

Trei organizatii ale diaspori romanesti de pe ambele maluri ale Prutului vor finanta cartea regretatului literat basarabean Alexei Vakulovski, un volum de marturii ale supravietuitorilor foametei din 1946, realizat pe baza interviurilor luate concetatenilor sai din satul Antonesti, intitulat "In gura foametei", cu un studiu introductiv de Flori Balanescu, si care este in curs de aparitie la Institutul National pentru Studiul Totalitarismului din Bucuresti, transmite Romanian Global News.

Cartea apare cu sprijinul COMITETULui ROMANO-AMERICAN PENTRU BASARABIA, FUNDATIA GRIGORE VIERU, CONSILIUL ROMAN AMERICAN, organizatii romanesti din SUA, organizatii din care fac parte si fosti detinuti politici sau urmasi ai unor oameni care au avut de suferit de pe urma represiunii comuniste, constienti de insemnatatea istorica si culturala a acestor marturii.

Este un volum-document, datorita caracterului sau de recuperare a memoriei istorice recente. Cartea are si importante valente antropologice, sociale si culturale, cu atit mai mult cu cit fenomenul foametei organizate de regimul sovietic pentru a anihila orice urma de rezistenta nationala si umana in teritoriile luate in stapinire este, din nefericire, prea putin cercetat si cunoscut in spatiul romanesc si in strainatate.

"Prin editarea acestor fragmente de durere omenească, realizatorul lor a dorit atât recuperarea memoriei trauma­tizate a comunităţii din care a făcut parte, cât şi o împărtăşire tardivă din partea fraţilor.

Românii basarabeni au avut parte nu doar de rusificare, deznaţionalizare, deportări în Siberia, o parte considerabilă a lor, refugiaţi din calea războiului în România din dreapta Prutului în perioada 1940-1944, au fost victimele în Uniunea Sovietică, ale deportărilor în Câmpia Bărăganului, mulţi au ajuns în închisorile politice româneşti. Comunismul a traumatizat oamenii atât la Vest, cât şi la Răsărit de Prut, iar în timpul marii foamete din anii 1946-1947, fiinţa umană a fost zdrobită până la ultima fibră a rezistenţei biologice şi morale. O foamete gândită strategic la Moscova pentru a înfrâna orice urmă de rezistenţa"

Cartea se vrea si un argument in plus pentru adoptarea de catre Camera Deputatilor a propunerii legislative a deputatului Tudor Pantaru de instituire a unei Zile nationale menite să cinstească memoria românilor ce au căzut victime masacrelor, deportărilor şi foametei din cauza regimului totalitar sovietic, în nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.

Citește mai departe...

Imagini șocante. Masacrul din Libia

Cadavrele a sute de manifestanţi se află într-o groapă comună de pe o plajă din Tripoli, arată imagini publicate pe internet.

130 de militari libieni au fost executaţi pentru că au refuzat să deschidă focul asupra manifestanţilor antiguvernamentali, a anunţat Federaţia Internaţională pentru Drepturile Omului (IFHR).

O întregistrate video arată cadavrele a circa 130 de militari cu mâinile legate la spate. Soldaţii au fost executaţi la al-Baida, în apropiere de oraşul Benghazi, din estul ţării.

Informaţiile intervin în condiţiile în care din ce în ce mai mulţi militari par să refuze să respecte ordinele liderului libian Muammar Gaddafi.

Informaţiile din Libia arată că zona controlată de Muammar Gaddafi se micşorează, iar opoziţia îşi consolidează rezultatele.Martorii oculari au declarat că Tripoli este împânzit de forţele pro-Gaddafi, iar în suburbii sunt desfăşurate tancuri. Unele imagini sugerează că un oraş aflat la 50 kilometri vest de capitală a fost cucerit de forţele antiguvernamentale. Fiul lui Gaddafi, Saif al-Islam, a apărut însă miercuri la televiziune, spunând că "totul este normal".

Localnicii din Benghazi, oraş libian controlat de protestatari, i-au întâmpinat cu urale pe primii jurnalişti străini care au intrat în oraş, relatează CNN. S-au auzit focuri de armă, dar numai în semn de celebrare. "Când ne-au văzut, au explodat în urale şi aplauze. Oamenii spuneau 'Mulţumesc' în engleză", a povestit Ben Wedeman de la CNN.

Bărbaţi în jur de 20 de ani păzesc oraşul înarmaţi până în dinţi. "Sunt entuziaşti, sunt dedicaţi apărării oraşului. Însă nu au ceea ce au forţele lui Gaddafi: tancuri, avioane, nave de război", a subliniat corespondentul CNN.

Citește mai departe...

Tupeul ambasadorului rus

Recent, ambasadorul rus în RM, Valeri Kuzmin, și-a publicat (pe ava.md) „tezele ciclului de lecții destinate studenților instituțiilor de învățământ superior din RM", pentru luna februarie 2011, intitulate „Prioritățile politicii externe ruse la etapa actuală.

Această zeloasă activitate didactico-diplomatică este plasată, după cum scrie dl Kuzmin, în contextul a zece ani de la semnarea Tratatului de prietenie și bună vecinătate dintre Federația Rusă și Republica Moldova, și încurajată de faptul că necesitatea parteneriatului strategic între statele noastre este menționată în documentele programatice „ale tuturor principalelor partide din RM, inclusiv cele din opoziție".

Remarca „inclusiv cele din opoziție" ni s-a părut cam ciudată, neglijentă, în contrast cu lăudabila dedicație serviciului său, manifestată de ambasador. Principalul partid de opoziție este PCRM. Să subliniezi că comuniștii pledează pentru parteneriatul strategic cu Rusia e cum ai spune, ca eroul lui Cehov, că omul nu poate trăi fără hrană, calul mănâncă ovăz, iar Volga se varsă în Marea Caspică. Să fie vorba despre o „lecție" mai veche a candidatului în științe istorice, scrisă acum doi ani? Sau despre o înclinație proprie „omului sovietic" de a substitui realitatea cu dorințele de moment?

Un altfel de ambasador

Ambasadorul Rusiei Valeri Kuzmin se deosebeşte vizibil de ceilalţi predecesori ai săi. Deşi nu cunoaşte limba română, ca unii dintre ei, el compensează cu vârf și îndesat acest handicap prin activism, prin convingerea fermă că luptă pentru o cauză justă. El este un ambasador de alt tip, care se zbuciumă, care nu se ascunde în spatele conveniențelor diplomatice, care nu se mulţumește doar cu rolul de observator discret al vieţii publice din RM. Necunoaşterea limbii statului în care activează nu îl împiedică să fie incisiv, harnic, perseverent, implicându-se în disputele publice privind viitorul și orientarea RM, îndrumându-i pe guvernanţii şi pe cetăţenii acestui stat pe calea cea bună. Ca un veritabil Don Quijote, dl Ambasador nu ezită să lupte cu morile de vânt ale europenizării sau ceea ce crede el că sunt iluzii prooccidentale în spațiul autohton.

Dl Kuzmin a început cu lecții de istorie pe care le-a ținut istoricilor noștri de la Asociația Istoricilor, recomandându-le să rescrie manualele de istorie după calapoadele sovietice, care îi sunt mai dragi. El afirma nu demult că manualele de istorie din școlile transnistrene sunt mai bune decât cele din școlile de pe malul drept al Nistrului. Era, de fapt, o laudă „subtilă" a manualelor de istorie alcătuite la Moscova, căci de ele se folosesc elevii transnistreni. Acum un an și ceva, cotidianul britanic „Times" scria că manuale de istorie din Rusia se axează pe acele evenimente cu care rușii se pot mândri, iar evenimentele mai puţin onorabile sunt amintite doar în câteva fraze sau omise în general. Faptul că dl ambasador vede paiul în ochii autorilor de manuale moldoveni, dar nu vede bârna din ochii autorilor de manuale ruși, este cât se poate de „patriotic", chiar dacă îl pune într-o lumină cam ridicolă, de propagandist al societății „Znanie" de cândva. O fi supraviețuit aceasta în Rusia?

„Morile de vânt" ale europenizării

Mai recent, dl Kuzmin și-a asumat ingrata misiune de a-i „lumina" pe moldoveni în privința integrării europene, îndemnându-i să nu se lase prostiți de politicienii care le promit intrarea în UE, căci aceasta nu se va întâmpla niciodată. Această idee a străbătut ca un fir roșu și în discursul său în fața studenților de la ULIM. În schimb, dl Ambasador a încercat, cum era și firesc, să prezinte avantajele orientării estice, menționând că temerile precum că Moscova ar aplica arma economică în scopuri politice nu sunt justificate. Evident, el a evitat să explice sincronizarea proceselor politice de la Chișinău cu deteriorarea calității vinurilor moldovenești la Moscova, mai cu seamă după nesemnarea memorandumului Kozak, când a fost blocat în totalitate accesul vinurilor moldovenești (și georgiene) pe piața rusă, iar televiziunile ruse prezentau imagini cu buldozere pe grămezi de sticle de vin moldovenesc.

Despre securitate cu mitraliera în coaste

De-a dreptul bizar este reproșul lui Kuzmin la adresa autorităților RM că nu ar fi reacționat până acum la propunerea președintelui rus Dmitri Medvedev privind o nouă arhitectură a securității europene. Nu a spus Angela Merkel că inițiativa dlui Medvedev va putea fi examinată doar după retragerea trupelor ruse de pe teritoriul RM? Așteaptă Moscova ca Chișinăul să o dezmintă pe Merkel? Cuvintele dlui Kuzmin pot fi interpretate ca o bătaie de joc. El ne îndeamnă să vorbim despre securitate, ținându-ne mitraliera în coaste.

Deși Rusia nu și-a retras trupele de pe teritoriul RM, deși enormul depozit de armament și muniții de la Cobasna mai prezintă un pericol pentru viața noastră, dl Kuzmin nu obosește să repete mincinos că Rusia și-a respectat angajamentele de la Istanbul, reproșând autorităților RM că nu au ratificat tratatul adaptat FACE privind forțele armate convenționale în Europa. Or ratificarea de către țările NATO și alte țări europene a acestui tratat depinde tocmai de retragerea trupelor ruse din RM și Georgia.

Pentru „Rusia istorică"

Sigur, dl Kuzmin își face datoria așa cum o înțelege el. El este unul dintre ostașii mobilizați de Putin să lupte pentru restabilirea sferei de influență a Rusiei, pentru „russkii mir", sau „Rusia istorică", în care, cu binecuvântarea Patriarhului Rusiei, a fost inclusă și RM. Fiindcă nu poate concura cu Europa, Rusia pune în mișcare tradiționala sa armă a propagandei, cu gândul să-i descurajeze pe cetățenii din spațiul postsovietic în dorința lor de a se integra în UE.

Deși declară că nu se opune integrării europene a RM, Moscova, pe de altă parte, încearcă prin diverse mijloace, inclusiv șantaj economic, să ne instaleze guverne prorusești, și să ne convingă că suntem trași cu arcanul, împotriva voinței noastre în UE. Recent, ambasadorul Rusiei la București, Aleksandr Ciurilin, sugera și el că moldovenii sunt împinși cu forța spre UE, și cerea să li se ofere posibilitatea „de a se dezvolta după cum doresc". Acest tupeu ce pare, la prima vedere, ieșit din comun este totuși unul obișnuit pentru politica externă rusă, și nu prevestește nimic bun, dacă ne amintim de câte ori Rusia „ne-a eliberat" împotriva voinței noastre. E tupeul cu care ni se spune că vorbim moldoveneşte, nu româneşte.

În rest, dacă facem abstracție de conținutul „lecțiilor" sale, dl Kuzmin pare inteligent, politicos, locvace – un ambasador ca toți ambasadorii...

Jurnal de Chisinau

Citește mai departe...

Șacalii Basarabiei moderne

Apocalipsa politicii moldoveneşti e în toi.

Ca un vulcan, aceasta s-a dezlănţuit cu o forţă bicisnică, de nestăvilit, iar lava-i vehementă promite să ne îngroape-n uitare pe toţi.

Şacalii nu stau nici ei în espectativă.

 Deja au împărţit R. Moldova  în sfere de influenţă, de la Naslavcea pîn-la Giurgiuleşti.

Doar eu mai sunt optimistul şi preafericitul pulpei mioritice de plai dezgolit.

Fiindcă, nu se ştie de ce, pe Vlad Filat îl iubesc.

Fiindcă, nu se ştie, deocamdată, pentru ce, pe Vlad Plahotniuc îl ador.

Şi nu ştiu doar pe care să-l aleg dintre cei doi?

Scriu unii, zic alţii că această gubernie zi de noapte şi noapte de zi intră galop în multele buzunare ale unui om, cel mult, doi, şi numai Ghimpu se ţine continuu de bancuri şi rîde fără oprire.

Prietenul meu Filat a ştiut şi-n 2009 că şefii de Agenţii de Stat au salarii cosmice, dar într-o clipită a închis ochii. Pentru un timp, bineînţeles.

I-a deschis abia acum.

De ce abia acum, ştie doar Bodiu şi Volniţchi.

Prietenul meu Filat avea informaţii despre planul prietenului meu Plahotniuc versus Moldtelecom încă din decembrie 2010, dar şi-a bătut joc necreştineşte de cetăţenii lăsaţi în voia PD-ului, ocupînd rînd după rînd pentru a semna contracte diabolice  noi cu eternul furnizor de minute poleite cu aur, şi abia acum a intervenit.

De ce abia acum, ştie doar Bodiu şi Volniţchi.

În Basarabia jocul de-a comunismul e în toi.

Jocul de-a guvernarea—-şi el!

Cochetăria cu  Voronin n-are sfîrşire.

După PD, care a cochetat cît a vrut şi-a obţinut, prin şantaj, zice-se, mai mult decît şi-a dorit, iată că şi PLDM-ul prietenului meu Filat cochetează pe faţă cu Voronin şi gherila lui, contrar lozincilor electorale , şi obţine, PLDM-ul, desigur, tot ce nu şi-a dorit nici …în vis.

Vă mai amintiţi de anul 2004?

După ce-a recîştigat la cărţi Basarabia, prietenul meu Vlad Voronin, chiar a doua lună a transferat Moldtelecom-ul de la Banca de Economii la Fincombank.

Atunci a protestat puţina presă liberă, compusă din ProTv, Jurnal de Chişinău, Timpul şi Ziarul de Gardă. Poate-a mai fost cineva.

Peste o lună însă Moldtelecom a revenit la…Banca de Economii.

Iată că un alt prieten de-al meu, altul decît Filat şi Voronin, cutează şi preia aceleaşi scenarii piratereşti, comuniste şi, totuşi, democratice, glăsuie cetatea, adică transferă  rapace avuţia statului , pe căi absolut legale, dintr-un buzunar în alt buzunar.

Recunosc, cu mîna pe carnetul de nemembru PCRM, PLDM şi PD, că nu sunt extraterestru.

Nu sunt  ÎNCĂ!

—Pentru că numai extratereştrii pot majora tarifele la Moldtelecom, după nici două luni de venire la  guvernare şi de doar…5 ori! (În cazul cînd Moldtelecom, obţinînd numai în 2010 un venit de 1 mlrd lei, ar fi trebuit să mai şi micşoreze tarifele, nu alta.)

—Pentru că doar deputaţii moldoveni pot stabili înlesniri unice de 60 mii lei şi cîte-un salar lunar de 10 mii lei pentru ex-miniştriii şi ex-deputaţii eliberaţi înainte de termen din slujba la-mpăratul, prin dizolvarea Parlamentelor şi Guvernelor de orice culoare politică.

Şi aceste achitări pot continua la nesfîrşit, pînă la găsirea unui loc nou de muncă, mai bine plătit decît precedentul şi integral acceptat de demnitarii disponibilizaţi.

Însărăcită la culme,  biata noastră Basarabie  se sufocă, iar Ghimpu pupă non-stop  toate fetele liberale de ziua Dragobetelui, ia la danţ toţi parlamentarii, nu se mai opreşte din spus bancuri şi din cîntatul la saxofon…

Un Bill Clinton al nostru!

Maria Postoică şi Violeta Ivanoff  nu mai pot suporta atîta extaz şi dau drumul…protestelor inimii…direct la ieşirea din Palat.

Filat, ştiindu-le instrumentul muzical preferat, a părăsit subit ţara, dar aceasta nu se pierde fără el, fiindu-i rapid preluate atribuţiile guvernamentale de către …preşedintele-Lup.

Luptei între şacali i-a fost dat startul.

Şi numai PL ca şi cum nici n-ar exista.

Plahotniuc , după Filat, declară că  dedică salariul său unei familii cu 5 copii, tot Mărinimia Sa afirmă exaltat, între sîinii ProTV-ului, că dedică şi statului ceva , ceva ce înseamnă 250 mii lei pentru renovarea  biroului…său de prim-vice-preşedinte de… ţară.

Oare contra cărei sume va dedica lui Medvedev, Ianukovici  sau  Băsescu Republica Moldova, cu Filat cu tot, în vecii vecilor?

Fără Amin, evident, fără Amin!

Uşor de scris, greu de realizat.

Din cauza lui Filat.

Întreprinderea Călăraşi-Divin, obiect de patrimoniu, a fost donată lui Lujkov şi madamei lui, T. Baturina, în semn de omagiu frăţesc—-şi nici un protest!

Plahotniuc traversează, iar din greşeală, pe contrasensul bunului-simţ—şi nici o pedeapsă!

Danu Balan vrea să fie preşedintele R Moldova, ca reprezentant al PL-ului prin tatăl său, M. Balan, ex-consilier prezidenţial, actualmente ambasador—–şi nici o mirare!

E cel mai tare pentru aşa post, zice tanti Ludmila, mama vendetei.

De ce nu şi Pavel Stratan?

De ce nu şi Pavel Turcu? -mă întreb.

De ce nu şi Maia Laguta?

Atunci vom avea, în sfîrşit, şi noi un alt viitor!

 Fără cei 3 lideri lălăiţi ai PD-ului: Lupu, Lazăr şi Lahotniuc, fără marii favoriţi ai privatizărilor din 2011: Căile Ferate( PL), Air Moldova(PLDM), Giuvaer(PD), Moldtelecom(PD),  Banca de Economii(PLDM), RED-urile(PD)…

Şi astea în cazul cînd Belgia are un Telecom de Stat, profitabil şi cu tarife de zeci de ori mai mici ca pe la noi, latifundiarii ce suntem.

Şi astea în cazul cînd multe ţări europene dezvoltate  nu se dezic de companiile aeriene, de transportul  feroviar  şi întreprinderile energetice de Stat…

De ce să nu privatizăm de-acum şi Vămile, şi Spitalele, şi Poliţia, şi Procuratura, şi Judecătoriile, şi Scolile, şi Grădiniţele chiar?

Recent, cei 3 lideri PD au căzut  la pămînt  dintr-o lovitură a boxerului Filat.

Una singură.

De la un singur boxer.

Care a şutat şi-a plecat.

 Nici măcar nu s-a uitat în urmă.

Atroce  şi nemilos boxer!

Acum va urma răspunsul boxerului Lahotniuc?

Sau al colonelului de KGB Lazăr?

 De frica lor, oare, Filat a semnat în zi de duminică petiţia şi-a zbughit-o cu tot cu familion tocmai în Elveţia?

Pe-o săptămînă?

…E frig, dar neamul Basarabiei, cît a mai rămas, de la mic la mare, cîntă neîncetat.

E drept că, deocamdată, numai în gînd, cîntă noul imn Eurovision Song Contest, care sună aşa: Mama lor de Plahotniuci,/De Filaţi şi Ghimpi baistruci,/Pun Moldova pe butuci! ( A se repeta după dorinţă şi posibilităţi, pînă la istovire).

La nunţi, cumetrii şi înmormîntări, acesta e şlagărul nelipsit.

Basarabia cîntă şi Ghimpu dansează, dansează de rupe pămîntul şi pupă din mers toate fetele, pe rînd, desigur, şi se leagănă cu ele, pe rînd, desigur, într-un pat improvizat sub Arcul de Triumf Bărbătesc al capitalei.

Se leagănă şi se dezlănţuie împotriva presei libere şi, chipurile, ma-ni-pu-la-toa-re.

Doamne, Fereşte, să fiu eu ca voi, mai bine mor decît să fiu ca voi, ziariştii, tună el, în loc să ia şi fetele din Presă la sărutat, legănat şi…

Ghimpu îşi doreşte, mai mult ca Al. Tănase, debarcarea urgentă a lui Muruianu din tronul Curţii Supreme de Justiţie şi se autoinstalează în locul acestuia pe post de duşman al Presei libere şi ma-ni-pu-la-toa-re, zice el.

Zice Ghimpu sau tace—Totuna, oricum nimeni în Parlament demult nu mai ţine cont de Domnia Sa şi de PL, inclusiv.

…E-un frig apocaliptic peste Basarabia,  şacalii caută nestingherit prăzi, noi şi voluptuoase prăzi, iar Filat, prin vice-godacul său boxează şi-n Alianţă, cu doamne cu tot, sărutîndu-se şi el,  cu comuniştii, în plină şedinţă parlamentară!

42+ 32=74 de săruturi reciproc avantajoase.

PL şi PD văd  şi nu cred …ce văd!

Lupu avan s-a revoltat, Plahotniuc brusc s-a gripat, Filat în Elveţia a emigrat, iar junele politician Godea şi cu strămoşul politruc Voronin frenetic se tot acuprind.

Un vals mai tandru n-a ştiut planeta!

Şi nici şacali mai bravi n-a întîlnit!

Asta da Moldovă fără Voronin!

Asta da Moldovă fără comunişti!

Traian Vasilcău

Citește mai departe...

Vladimir Voronin, Vlad Filat și Marian Lupu - adevărații antiromâni !

Acoperindu-se cu lozinci europene, troica coalitiei reale din Parlamentul R. Moldova, conrtinua practicile staliniste, izgonind in continuare din actele de stare civila etnonimul roman, desi pe marginea problemei date s-a pronuntat clar CEDO in cazul Ciubotaru contra R. Moldova.

Modificarea legii privind actele de stare civilă propusă de deputatul liberal Ana Guţu a stârnit discuţii contradictorii în şedinţa Parlamentului de vineri, 25 februarie. Potrivit modificării legislative, fiecare cetăţean al Republicii Moldova urma să-şi aleagă identitatea naţională în actele de stare civilă. Proiectul de lege a fost întors în comisie pentru îmbunătăţire la iniţiativa parlamentarilor comunişti, dar şi a celor democraţi.

Ana Guţu a explicat că în urma aprobării modificării la Legea privind actele de stare civilă, cetăţenii urmau să-şi aleagă singuri identitatea, astfel că cei care până în prezent în acte erau indentificaţi ca moldoveni, potrivit noii legi, puteau alege identitatea românească.

,,Nu vreau să cred că este un proces de deznaţionalizare, însă proiectul pe care l-am propus este în deplin consens cu dreptul omului de a se identifica”, a subliniat deputatul Ana Guţu.

Deputatul Dumitru Diacov a spus că nu vrea să intre în polemică cu autorul iniţiativei legislative şi a propus amânarea proiectului pentru alte şedinţe. ,,Noi nu vrem să avem un proiect care trezeşte atâtea dezbateri şi emoţii”, a comentat preşedintele de onoare al PDM.

La rândul său, Mihai Ghimpu s-a arătat revoltat de faptul că în aceeaşi şedinţă au fost întoarse două proiecte la solicitarea comuniştilor. ,,Eu îi înţeleg pe comunişti, ei au politica lui Lenin şi Stalin, dar noi alianţa ce politică avem în privinţa aceasta? Cine şi-a asumat actul guvernării în ţara asta?”, s-a indignat deputatul liberal.

Anastasia Rotaru

Citește mai departe...

Noua Dreaptă: Încetaţi ruinarea învăţământului naţional!

În contextul înrăutăţirii condiţiilor de trai şi al crizei acute în sistemul de învăţământ, Guvernul intenţionează să efectueze reduceri dureroase ale numărului de şcoli şi ale lucrătorilor din instituţiile de învăţământ preuniversitare. Măsurile luate reprezintă condiţiile impuse de Fondul Monetar Internaţional pentru încheierea unui acord de creditare.

Guvernul efectuează operaţiuni chirurgicale care în termen lung se vor răsfrânge negativ asupra calităţii învăţământului, diminuând nivelul de pregătire a viitorilor specialişti.

Aceste reduceri au loc în ciuda existenţei unui aparat birocratic enorm, a unor privilegii pentru membrii şi funcţionarii Guvernului, deputaţii şi angajaţii aparatului Parlamentului şi Preşedinţiei. Conducătorii şi funcţionarii unor întreprinderi şi agenţii de stat continuă să primească salarii nejustificate. Toată această tumoare malignă este menţinută prin sacrificarea celui mai important sector social.

Ţinem să reamintim că investiţiile în educaţie, în capitalul uman a fost una din principalele căi de depăşire a situaţiei economice deplorabile în Germania şi Japonia. Dacă în termen scurt, actualele măsuri vor putea da anumite rezultate, prin economisirea anumitor resurse bugetare, în termen lung, ţara va fi lipsită de forţă de muncă calificată, ceea ce exclude orice şansă de a crea ulterior un sistem economic funcţional.

Din aceste considerente, cerem Guvernului să înceteze procesul de ruinare a învăţământului naţional şi să lanseze un proces de optimizare a cheltuielilor de întreţinere a administraţiei publice centrale, să efectueze un audit la întreprinderile de stat şi să facă publice veniturile funcţionarilor de toate nivelurile. În condiţiile înrăutăţirii situaţiei social-economice interne, Republica Moldova trebuie să treacă la economia de război. Întreaga clasă politică, atât guvernarea, cât şi opoziţia trebuie să înceteze luptele interpartinice şi să se solidarizeze în jurul sarcinii comune de depăşire a actualei crize.

Îndemnăm sindicatele să nu se lase manipulate şi intimidate de forţele politice, să nu se lase implicate în diverse jocuri politice şi să îndeplinească conştiincios atribuţiile delegate de colectivele muncitoreşti.

Republica Moldova are nevoie de solidarizarea tuturor cetăţenilor în faţa pericolului comun.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Biroul de presă al asociaţiei Noua Dreaptă , 23 februarie 2011

sursa: http://nouadreapta.md

Citește mai departe...

Educația patriotică în RSS Moldovenească

Unul dintre afişele acelei epoci, care arată lupta cetăţeanului sovietic cu „provocările“, „hegemonia“, şi „antisovietismul“

Documentele de arhivă arată că Partidul Comunist se ocupa îndeaproape de cetăţenii sovietici care aveau rude în străinătate, iar orice „manifestare naţionalistă” era curmată din faşă.

Sub comunism, au existat numeroase campanii de luptă împotriva unor duşmani reali sau virtuali ai puterii sovietice.

Una dintre acestea a fost lansată prin hotărârea Biroului CC al PCM în data de 19 august 1986, inditulată „Despre starea şi măsurile de intensificare a educaţiei patriotice şi internaţionaliste a populaţiei republicii, lupta împotriva manifestărilor de naţionalism”.

EMIGRAREA, „MANIFESTARE NEPATRIOTICĂ”

Darea de seamă din raionul Rezina asupra îndeplinirii acestei hotărâri e foarte relevantă. De exemplu, din setul de chestiuni care făcea obiectul deciziei Biroului CC era starea de fapt în ceea ce priveşte persoanele care vor să plece cu traiul în străinătate, dar şi a persoanelor ce aveau rude în România.

Despre aceste aspecte se ocupa KGB-ul care a raportat că persoana de etnie germană Şaifel, şofer la filiala nr. 1 a Companiei de transport din Râbniţa, a manifestat dorinţa de a pleca în Germania de Vest.

Organele poliţiei politice însă nu i-au dat voie. Cetăţeanul era pus la evidenţă ca element periculos, menţionându-se că are „un comportament normal”, lucrează conştiincios şi s-a resemnat în privinţa imposibilităţii de a emigra în patria istorică.

Mai mult, se căsătorise cu o ucraineancă, un detaliu ce a bucurat organele, care-şi exprimaseră intenţia de integrare a individului respectiv în societatea sovietică moldovenească.

ŞOVINISMUL VELICORUS ERA PROMOVAT

Un alt caz alarmant şi considerat un semnal de atitudine nepatriotică era cel al unui A. Blonski, care era căsătorit cu o englezoaică, cu care a făcut cunoştinţă în timpul Olimpiadei de la Moscova din 1980. Avea cu ea o fetiţă şi în 1985-1986 a cerut de numeroase ori să emigreze în Anglia, fără a renunţa la cetăţenia sovietică.

Dar nu i s-a permis, de teamă că va defăima Uniunea Sovietică. Din raport mai aflăm şi despre faptul că se ducea o evidenţă strictă a persoanelor care părăseau raionul.

În decursul anului 1986 au plecat în străinătate 28 de locuitori ai raionului, pe o perioadă de la opt la 45 de zile. În aceeaşi perioadă au vizitat raionul Rezina 40 de cetăţeni străini, majoritatea lor fiind din România.

Nu au fost înregistrate manifestări de ordin naţionalist, dar situaţia cu privire la viitorii tineri recruţi în armata sovietică era alarmantă. Din cei 50 de elevi din clasele a IX-a şi a X-a examinaţi, 26 aveau probleme de ordin intelectual sau fizic, mulţi fiind bolnavi.

Era îngrijorător şi faptul că planul de recrutare în instituţiile superioare de învăţământ cu profil militar nu era îndeplinit ani la rândul. În 1982-1986 era prevăzută selectarea în acest sens a 60 de tineri anual, dar în realitate se găseau numai patru-cinci indivizi, explicaţia fiind că şcolilor cu predare în limba română le revenea doar patru locuri din cele 60.

CONTACTELE CU ROMÂNIA, RESTRICŢIONATE

Selecţia respectivă era operată de conducerea comisariatului militar, alcătuită din ruşi veniţi din afară, şi preferinţele erau stabilite de ei. O atenţie sporită a campaniei din 1986 era limitarea contactelor cu România.

De ce? Deoarece prin contactul cu cei din România, populaţia locală nu mai putea fi atât de sigură că alcătuieşte o etnie aparte, cea de moldoveni, astfel demascându-se minciuna propagandei comuniste sovietice despre „cele două popoare romanice de est”.

EXTRAS DIN DOCUMENT

„Nu s-au înregistrat manifestări naţionaliste şi cereri de literatură străină, românească sau din alte state. Ne-am interesat în oficiile locale ale «Soiuzpeciat’», nimeni nu a solicitat asemenea abonamente”, se spune în hotărârea Biroului CC al PCM din 19 august 1986.

Igor Caşu

Adevarul.md

Citește mai departe...

Guvernul Filat a dat frâu liber pederaștilor !

Cabinetul de miniştri, condus de premierul Vlad Filat, a aprobat la data de 17  februarie, controversatul proiect de lege privind prevenirea si combaterea discriminarii, care oferă homosexualilor un spectru larg de drepturi cum ar fi demonstraţiile publice, acces în şcoli, participarea la elaborarea programului de învăţămînt în vederea cultivării toleranţei faţă de minorităţile sexuale, etc.  Proiectul de lege nediscriminare urmează să fie prezentat ulterior spre adoptare finală la Parlament.

Amintesc că Asociaţia “Pentru Familie”, în colaborarea cu Biserica Ortodoxă din Moldova a colectat în anul 2009 peste 100 de mii de semnături de la populaţie, care s-a expus împotriva acestui proiect de lege.

În acest sens, fac apel către Preşedintele Parlamentului şi către toţi deputaţii să respingă proiectul de lege privind prevenirea si combaterea discriminarii, atunci cînd va ajunge pe ordinea de zi a Parlamentului. De-asemenea, mă adresez bisericilor din ţară, ONG-urilor şi întregii societăţi civile să ia atitudine promptă şi să expedieze scrisori către Parlament prin care să le ceară parlamentarilor respingerea acestui document extrem de periculos pentru ţara noastră.

Mai jos se poate vedea şedinţa video a guvernului din 17 februarie şi în intervalul minutelor 41-43 “raportul” lui Gheorghe Susarenco (viceministrul Justiţiei) cu privire la “necesitatea” adoptării Legii pederastice.

sursa: marianvitalie.eu

Citește mai departe...

Ghimpele din coasta ruşilor

Tineri şi neliniştiţi. Liga Tineretului Rus din Republica Moldova revine în forţă! Activiştii ameninţă din nou că vor demonta piatra comemorativă din faţa Guvernului instalată în memoria victimelor ocupaţiei sovietice şi ale regimului comunist.

Mai mult, de la vorbă au trecut şi la fapte: au batjocorit un simbol sfânt al miilor de deportaţi. Şi pentru a fi mai convingători, tinerii au adus în centrul capitalei un mulaj din carton al monumentului, pe care l-au distrus demonstrativ.

Activiştii ruşi ameninţă că dacă autorităţile nu vor reacţiona la această ultimă avertizare, ei vor trece la acţiuni concrete. De cealaltă parte, liderul Partidului Liberal susţine că monumentul va rămâne neclintit.

Piatra comemorativă pentru victimele comunismului a fost instalată în luna iunie anul trecut. Preşedintele interimar de pe atunci, Mihai Ghimpu, a emis şi un decret prin care a declarat ziua de 28 iunie zi a ocupaţiei sovietice.

Citește mai departe...

Mitropolia Basarabiei vs. Mitropolia Moldovei pentru 644 biserici și 21 mănăstiri

Catedrala Teodora de la Sihla, care aparţine Mitropoliei Basarabiei, a fost transmisă în acte pe un termen de 50 de ani Mitropoliei Moldovei.

Mitropolitul Petru al Basarabiei şi Mitropolitul Vladimir al Chişinăului şi al Întregii Moldovei şi-au trimis avocaţii în instanţă pentru a câştiga drepturile de proprietate peste 644 de biserici şi 21 de mănăstiri din ţară. Lăcaşurile de cult sunt administrate de Ministerul Culturii. Dosarul deschis de Mitropolia Basarabiei, în vara lui 2010, a ajuns la Curtea Supremă de Justiţie. Pe lângă clădiri, lupta se dă şi pentru zeci de mii de enoriaşi.

În 2009, după schimbarea puterii politice de la Chişinău, Înalt Preasfinţitul Petru, Mitropolitul Basarabiei, a cerut de la Ministerul Culturii copiile contractelor de colaborare încheiate de acesta cu Mitropolia Moldovei, în 2003 şi 2008.

Acordurile prevedeau cesiunea dreptului de proprietate către Mitropolia Moldovei, pe un termen de 50 de ani, asupra a 644 de biserici şi 21 de mănăstiri, aflate pe lista patrimoniului de stat. Ministerul a refuzat să prezinte informaţia solicitată, motiv pentru care a fost acţionat în judecată pentru îngrădirea accesului la informaţie.

Ioan Cosoi, secretarul Mitropoliei Basarabiei

„Nici după un an şi jumătate copiile contractelor nu au fost prezentate, chiar dacă judecătorii i-au obligat să facă acest lucru”, a spus Ioan Cosoi, secretarul Mitropoliei Basarabiei. Ulterior, Mitropolia Basarabiei a cerut în instanţă anularea celor două contracte.

MINISTRUL FOCŞA ŞI-A RETRAS SEMNĂTURA

La 8 noiembrie 2010 ministrul Culturii, Boris Focşa, a semnat o tranzacţie de împăcare cu Mitropolia Basarabiei, prin care se obligă să rezilieze contractele semnate de către instituţia de stat în perioada guvernării comuniste. Procedura legală prevede că tranzacţia să fie aprobată de instanţă. „În urma interveniţiilor ÎPS Vladimir, Mitropolitul Moldovei, şi a preşedintelui Partidului Democrat (Marian Lupu - n. r.), ministrul Culturii ne-a anunţat că şi-a retras semnătura”, a mai spus părintele Ioan Cosoi.

În replică, Focşa neagă că ar fi semnat vreun act şi spune că a aflat de acest caz acum câteva zile. Oficialul declară că nu ţine minte să fi scris pe un document că în lista de biserici „sunt incluse şi alte lăcaşuri ale altor confesiuni decât cea ortodoxă”. Totodată, ministrul respinge acuzaţiile că Marian Lupu ar fi intervenit în acest caz.

Unul din actele semnate de ministrul Boris Focşa

„SUBMINEAZĂ LINIŞTEA RELIGIOASĂ”

De cealaltă parte, Vadim Cheibaş, secretarul Mitropoliei Moldovei, declară că cererea Mitropoliei Basarabiei „subminează liniştea comunităţii religioase”. „Există acest contract semnat şi nu e cazul ca Ministerul Culturii să-l rezilieze. Comunităţile religioase sunt satisfăcute de jurisdicţia în care sunt”, a comentat reprezentantul Mitropoliei Moldovei.

“Nu facem parte din acest conflict. Suntem între ciocan şi nicovală din cauza acelui contract.

Boris Focşa, Ministrul Culturii

“La noi, legile se aplică după cum se schimbă situaţia politică. Şi asta e cel mai grav.

Ioan Cosoi, Secretarul Mitropoliei Basarabiei

„Bisericile aparţin enoriaşilor”

Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor din cadrul Ministerului Culturii, a afirmat că bisericile au fost construite de oamenii simpli şi, respectiv, le aparţin lor, nu ministerului sau preoţilor. „Feţele bisericeşti doar gestionează acest patrimoniu, iar Ministerul este responsabil de monitorizare şi restaurare”, a adăugat Ştefăniţă.

Părintele Ioan Cosoi mai spune că astăzi există mai multe biserici disputate de cele două mitropolii: în localităţile Ghiliceni şi Ineşti, raionul Teleneşti, şi Cârnăţeni, raionul Căuşani. „Lista include câteva zeci de biserici care ţin de Mitropolia Basarabiei. La Cârnăţeni reprezentanţii Mitropoliei Moldovei au alungat preotul şi au schimbat lacătele”, a menţionat Ioan Cosoi. „Problema trebuie s-o rezolve cei care au creat-o, Guvernul. De la reînregistrarea noastră, Executivul întreprinde toate acţiunile ca să ne limiteze numărul de adepţi”, a mai explicat Cosoi.

DOSARUL, LA CEDO

Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la 14 septembrie 1992. În decembrie 1992 a intrat sub jurisdicţia Patriarhiei de la Bucureşti. Mai mulţi ani autorităţile moldoveneşti au refuzat s-o înregistreze. La 13 decembrie 2001, Curtea Europeană de la Strasbourg a condamnat Moldova pentru acest caz, obligând autorităţile s-o înregistreze. Câţiva ani după aceea, fostul preşedinte comunist Vladimir Voronin a spus că această biserică „nu este recunoscută”, în ciuda faptului că statul era criticat în toate rapoartele internaţionale. Abia în anul trecut a fost încetată monitorizarea executării hotărârii CEDO.

Citește mai departe...

Visul ”european” al moldovenilor

Ideea integrării europene a Republicii Moldova a apărut şi a devenit una populară odată cu deschiderea ţării faţă de Occident. Un rol important în acest sens l-a jucat, în special, creşterea masivă a numărului de cetăţeni plecaţi temporar la muncă peste hotarele ţării, care s-a produs mai bine de un deceniu în urmă, o bună parte dintre aceştia alegând ca destinaţie statele membre UE.

Clasa politică naţională a înţeles care sunt doleanţele majorităţii populaţiei ţării. Astfel, începând cu cea de-a 4 competiţie electorală pentru alegerile parlamentare din anul 2005, mesajul de integrare europeană a Republici Moldova a fost şi rămâne unul comun pentru toţi concurenţii electorali importanţi. Acest mesaj a figurat în programele electorale ale tuturor celor trei formaţiuni politice care au intrat, în anul 2005, în Parlament, inclusiv în programul electoral al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova – învingătorul de atunci al competiţiei electorale.

O situaţie similară s-a atestat şi în ciclurile electorale care au urmat. În final, ideea integrării europene a Republicii Moldova a devenit una dintre priorităţile majore ale politicii externe a ţării, figurând ca domeniu aparte, începând cu anul 2005, în titulatura ministerului de profil. Astfel, privită în termeni generali, ideea de integrare europeană a ţării este unica speranţă şi, în acest sens, singura soluţie oferită în prezent de clasa politică din Republica Moldova, în vederea asigurării dezvoltării socio-economice a ţării. Formal, această idee s-a transformat într-un veritabil model de dezvoltare economică şi, la drept vorbind, nu doar pentru Republica Moldova. Dar este oare această abordare una corectă?

Pentru a răspunde la această întrebare, ar fi cazul să revenim asupra unor noţiuni care, din motivul că sunt des întrebuinţate, şi-au pierdut sau, cel puţin în percepţia majorităţii populaţiei, şi-au denaturat adevărata lor semnificaţie. Ce este Uniunea Europeană?

UE – o comuniune bazată pe cooperarea avantajoasă

Bazele UE au fost puse prin tratatul de la Roma, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958, care a instituit o comunitate economică reprezentată printr-o uniune vamală dintre Franţa, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia şi Luxemburg. Scopul tratatului de la Roma a fost crearea unei pieţe comune, menite să asigure prosperitatea economică a unui grup de state-semnatare a documentului, care, la acea vreme, dispuneau de un nivel comparabil de dezvoltare economică. Cu timpul, odată cu atingerea obiectivului iniţial de dezvoltare economică, UE şi-a extins eforturile către alte domenii, cu scopul consolidării drepturilor sociale şi promovării valorilor democratice. În momentul de faţă, UE reprezintă o entitate politică formată din 27 de state membre, dar şi-a păstrat trăsăturile iniţiale de uniune vamală şi piaţă comună care îşi stabileşte de comun acord politica tarifară în raport cu statele terţe, în timp ce comerţul intern de bunuri şi servicii dintre statele membre UE este complet liberalizat. În concluzie, UE reprezintă o comunitate de state cu un nivel înalt de dezvoltare economică (fapt care nu mai este întru totul valabil în prezent) capabile să asigure o cooperare economică reciproc avantajoasă, dar şi menţinerea şi propagarea principiilor democratice de organizare politică a societăţii.

Comerţul liberalizat este favorabil statelor avansate economic

De ce este important ca statele care decid să formeze o uniune vamală şi piaţă comună de bunuri şi servicii, să dispună de un nivel comparabil de dezvoltare economică? Pentru a răspunde la această întrebare, ar trebui lămurite câteva aspecte. Conceptul de bază care explică, în teoria economică clasică, comerţul internaţional de bunuri şi servicii este cel al avantajelor comparative. În conformitate cu acest concept, statele antrenate în comerţul internaţional se vor specializa în producerea acelor bunuri şi servicii care înregistrează pentru fiecare stat în parte cele mai mici costuri de oportunitate. Termenul de cost de oportunitate defineşte valoarea celei mai bune dintre şansele la care se renunţă atunci când se face o alegere oarecare. Astfel, dacă pentru statul A, dată fiind structura economică a acestuia, producerea grâului are un cost de oportunitate mai mic decât producerea de autoturisme, în raport cu situaţia din statul B, în rezultatul comerţului exterior statul A se va specializa în producerea grâului, iar statul B – în producerea autoturismelor. În final, drept urmare a creşterii eficienţei utilizării resurselor interne, volumul global al bunurilor produse se va majora şi, în consecinţă, va creşte în ansamblu nivelul general de bunăstare a populaţiei ambelor state. Aspectul care nu este luat în calcul este modul de distribuire a surplusului de valoare adăugată creat şi efectul în timp asupra statelor antrenate în activitatea de comerţ exterior. Astfel, statul A, în urma comerţului internaţional neîngrădit, va rămâne fără sectorul industrial, din exemplul nostru de producere a autoturismelor, pe când statul B îşi va dezvolta şi mai mult capacităţile sale în acest domeniu şi va diminua ponderea populaţiei sale antrenate în agricultură. Consecinţa imediată a acestei „evoluţii” este sărăcirea şi degradarea socială a populaţiei ţării A, deoarece nivelul de salarizare, dar şi competenţele cerute în industria auto sunt mult mai favorabile dezvoltării socioeconomice decât cele din sectorul agricol. Astfel, comerţul internaţional liberalizat, în special cu economiile slab dezvoltate, este favorabil statelor avansate economic, deoarece acesta aduce o rată de creştere economică superioară celei naturale (a se compara cu supraprofiturile realizate în cadrul unor activităţi de monopol) care depăşeşte valoarea adăugată rezultată din cooperarea reciprocă, benefică ambelor state, şi reprezintă supravaloarea rezultată din contul dezindustrializării statelor cu o structură economică slabă, aflată în formare.

Economiile slabe – anexe ale unor economii dezvoltate?

În contextul celor descrise se desprinde următoarea observaţie. Cadrul instituţional actual de organizare a economiei mondiale, în care statele ce dispun de o structură economică slabă sunt forţate să concureze pe picior de egalitate cu statele dezvoltate economic, reprezintă în realitate o modalitate indirectă de luptă împotriva concurenţei şi care, în ultimă instanţă, se opune principiului de liberalism economic. Astfel, expunerea prematură sau, privită la general, expunerea directă a economiilor slab dezvoltate în competiţia acerbă de pe pieţele globale, contribuie de facto la menţinerea unui statu-quo a economiei mondiale, favorabil statelor care în prezent sunt dezvoltate economic. Astfel se asigură aplicarea unor condiţii „aride” de dezvoltare economică a statelor slab dezvoltate, în vederea limitării la maximum a capacităţilor acestora de a dezvolta entităţi economice independente, care ar face concurenţă liderilor economici de moment. Astfel, economiile slabe sunt sortite unei existenţe la limita supravieţuirii sau, în cel mai bun caz, să fie anexe ale unor economii dezvoltate. Care este răspunsul elitei politice autohtone la aceste provocări… este oare conştientizată şi abordată în termeni reali această problemă în Moldova?

UE nu este o agenţie de ajutor social care ne va rezolva problemele

Dacă descrierea teoretică de mai sus nu pare a fi verosimilă, cei care au dubii să analizeze evoluţia economică din ultimii 10-15 ani a Republicii Moldova. În această perioadă, drept urmare a unei deschideri premature a economiei, Republica Moldova a rămas aproape în totalitate fără sectorul său industrial. Astfel, în prezent, în comerţul intern majoritatea bunurilor sunt cele de import. Moldova a ajuns un stat care cu greu de mai exportă ceva, iar cea mai importantă sursă de intrări de valută a ţării o reprezintă exportul forţei de muncă, cu toate aspectele inerente unei astfel de „structuri economice”, care sunt traficul de fiinţe umane, prostituţia, traficul de organe umane.

Rezumând cele menţionate şi fără a diminua rolul UE în calitatea sa de promotor, unul eficient, de altfel, a unor valori general umane, principii şi reguli de organizare modernă a societăţi, este important pentru elita politică din Republica Moldova să vizualizeze şi celălalt aspect în care se manifestă UE, şi anume, de competitor al Moldovei în cadrul unui sistem economic capitalist. Este cunoscut faptul că capitalismul nu se bazează pe ajutor reciproc, ci pe concurenţă, iar în final reuşeşte cel care este mai eficient. În acest context, UE nu este o agenţie de ajutor social care, la un simplu apel, va rezolva problemele cu care se confruntă Republica Moldova, ci, mai degrabă, un club al statelor care au reuşit în plan economic, întrunite în vederea augmentării şi asigurării unei dezvoltări prospere în continuare. Raţionamentul care ghidează cooperarea UE cu Republica Moldova, chiar şi sub aspectul ce ţine de fondurile nerambursabile alocate ţării, este, în primul rând, cel al asigurării propriei prosperităţii sociale şi economice. În acest context, apropierea economică de UE, de exemplu în cadrul unui acord de liber schimb, ar putea să prejudicieze, mai mult decât să ajute, economia firavă a Moldovei.

Este prea puţin să vrem în Europa, dacă nu avem şi soluţii de ordin economic

Visul de integrare europeană al Republicii Moldova, care, în termeni reali, defineşte obiectivul construirii unei societăţi echitabile şi prospere în Republica Moldova, pentru a deveni realitate, ar trebui axat, în primul rând, pe reuşite în plan economic. Aşa cum s-a menţionat deja, pentru a obţine statutul de stat membru UE, o condiţie esenţială este să dispui de o economie de piaţă matură, capabilă să facă faţă concurenţei internaţionale. În acest context, statutul de ţară membră UE reprezintă o confirmare, dar nu neapărat şi un mijloc pentru realizarea acestei condiţii. Republica Moldova, în momentul de faţă, fără a fi încorsetată în cadrul unor acorduri comunitare, aşa cum este cazul statelor membre UE, are, de jure, libertatea promovării unei politici tarifare, comerciale, financiare, bugetar-fiscale şi monetare independente – de care ar fi trebuit să dispună pe deplin. Experienţa unor state aflate la periferia geografică, dar şi economică a UE, care au trecut recent printr-o perioadă de turbulenţe economice, demonstrează riscurile care pot surveni atunci când politica economică a unui stat nu este adaptată condiţiilor sociale şi economice ale acestuia.

Astfel, pentru asigurarea prosperităţii în Republica Moldova, axarea exclusivă pe dezideratul integrării europene a ţării nu este suficientă. În paralel, clasa politică din ţară trebuie să ofere soluţii eficiente şi coordonate în plan economic, menite să contribuie la formarea unei economii independente, moderne şi puternice, care să dispună inclusiv de un sector industrial puternic. Exemplele demne de urmat în acest sens sunt cele din experienţa postbelică a Finlandei sau a statelor din regiunea Asiei de Sud-Est.

În aspectul ce ţine de cooperarea în plan economic cu statele avansate din punct de vedere economic, inclusiv UE, care poate ascunde riscuri semnificative pentru Republica Moldova aşa cum s-a menţionat deja, este oportună stipularea în acordurile bilaterale de liber schimb a necesităţii asigurării unei dezvoltări echilibrate a comerţului exterior reciproc, care să evite deficitul balanţei de comerţ exterior a oricărei dintre părţi. În acest context, este cazul să ne amintim de propunerile înaintate de renumitul economist John M. Keynes pentru construirea sistemului financiar internaţional de după cel de al Doilea Război Mondial, în ajunul fondării instituţiilor Bretton Woods. Ca element destabilizator pentru sistemul financiar internaţional Keynes vedea nu doar deficitul, dar şi excedentul balanţei de comerţ exterior al statelor participante în sistem.

Viorel GÎRBU, consilier al preşedintelui AŞM în probleme economice şi de inovare

Citește mai departe...

Rebeliunea legionară, influenţată de sovietici?

Mişcarea Legionară a reprezentat pentru Partidul Comunist un concurent însemnat şi incomod în lupta pentru cucerirea puterii politice şi instaurarea unui stat totalitar, unde lupta pentru putere presupunea „eliminarea concurenţilor“, dorinţa de compromitere şi distrugere a adversarului. Competiţia devine evidentă în condiţiile în care, prin Înaltul Decret nr. 3151 din septembrie 1940, Statul Român devine „Stat naţional-legionar, iar Mişcarea Legionară este singura mişcare recunoscută în noul stat“.

Odată cu proclamarea statului naţional-legionar, PCR transmitea noi instrucţiuni şi directive membrilor săi, în care cerea ca aceştia „să speculeze asemănarea între unele principii comuniste şi legionare şi să se strecoare cât mai mult în rândurile cămăşilor verzi pentru a le compromite; să speculeze toate nemulţumirile, creând cât mai multe dificultăţi guvernului“(1).

În acest context, şi autorităţile devin din ce în ce mai preocupate de infiltrările elementelor comuniste în Mişcarea Legionară. Astfel, ministrul de Interne, generalul Petrovicescu, recunoştea, în şedinţa Consiliului de Miniştri din 29 octombrie 1940, pătrunderea comuniştilor în Mişcarea Legionară, menţionând că: „De multă vreme avem informaţia că se produce o penetraţie de comunişti în Mişcarea Legionară“(2). De asemenea, generalul Antonescu îi comunica lui Hitler, la 14 ianuarie 1941 că „Mişcarea Legionară s-ar fi anarhizat prin implantarea în rândurile sale a comuniştilor“.

În memorandumul înaintat în aceeaşi zi Führer-ului, şeful statului român sublinia: „Elemente nepregătite sau trimise de comunişti poartă răspunderea pentru pierderea de popularitate a legiunii, pentru haosul economic care a urmat şi pentru creşterea primejdiei de anarhie, în timp ce propaganda comunistă se intensifică“ (3).

Instituţiile statului, cu ochii pe comunişti

Documente ale Inspectoratului General al Jandarmeriei, ale Direcţiei Generale a Poliţiei şi ale SSI-ului conţineau o serie de informaţii care atestau asemenea infiltrări ale comuniştilor în rândurile legionarilor, speculând toate lipsurile muncitorilor.
Astfel, Inspectoratul General al Jandarmeriei informa prin Ordinul de informaţiuni nr.71/1940, din 1 noiembrie 1940, în legătură cu „preocuparea comuniştilor în elaborarea unui plan pentru introducerea în Mişcarea Legionară a unor agenţi comunişti de încredere, conform instrucţiunilor primite de la Centru (Moscova), şi care, printre altele, vor căuta să provoace sub egida legionară tulburări şi manifestaţiuni“.

Cauzele care au dus la pătrunderea elementelor comuniste în Mişcarea Legionară au fost sesizate şi de Direcţia Generală a Poliţiei în „Dările de seamă din lunile februarie şi martie“, în care erau menţionate: a) uşurinţa cu care era primit în Mişcarea Legionară orice solicitant fără vreun control serios; b) desfiinţarea breslelor, care a condus la împingerea muncitorilor spre continuarea activităţii în cuiburile legionare sau alte organizaţii cu caracter politic.

S-a strigat „Trăiască Rusia sovietică“ în timpul rebeliunii legionare

În ceea ce priveşte aspectele legate de amestecul sovieticilor prin filiera PCd.R la acţiunile din timpul rebeliunii, a fost publicat un număr redus de documente. Din documentele studiate în arhive (Direcţia Arhivelor Istorice Centrale, Arhivele Naţionale Bucureşti, Arhiva Serviciului Român de Informaţii şi arhivele MApN) a reieşit însă implicarea în rebeliunea legionară atât a unor comunişti români – mulţi agenţi ai serviciilor secrete sovietice, cât şi a altor agenţi ai serviciilor secrete sovietice. În acest sens, în unele documente sunt menţionate nume ale unor comunişti infiltraţi şi identificaţi ca participanţi la rebeliune. Astfel, în unele dintre documente se menţionează următoarele: „Cu ocazia manifestaţiilor din ziua de 21 ianuarie, la care au luat parte şi un grup de muncitori ceferişti, s-a auzit strigând TRĂIASCĂ RUSIA SOVIETICĂ.

(Generalul  Ion Antonescu (stânga) şi Horia Sima (dreapta), la un parastas organizat de Mişcarea Legionară fostului ei conducător, Corneliu Zelea Codreanu, în decembrie 1940)

Adevăraţii legionari au părăsit pe manifestanţi, văzând singuri greşeala ce au făcut-o când au primit pe aceşti muncitori în sânul Mişcării Legionare. Persoanele care au strigat şi manifestat pentru URSS nu s-au putut identifica, majoritatea dintre ei fiind înarmaţi cu revolvere“4. Privitor la participarea comuniştilor la acţiunile din timpul rebeliunii, în „Darea de seamă pe luna martie 1941“ a DGP se preciza că: „În timpul rebeliunii, între muncitorii încadraţi în CML au fost identificaţi numeroşi comunişti care au participat la demonstraţii, furturi, jafuri, crime. Sentinţele pronunţate de către tribunalele militare confirmă această afirmaţie“.

Muncitorii comunişti, rol de „agenţi provocatori“

Unii muncitori, identificaţi ca participanţi la rebeliunea legionară, sunt menţionaţi într-o notă a DGP din aprilie 1941, şi anume: „Vasiliu Iulius – strungar la Rafinăria Teleajen a Societăţii Româno-Americane, comunist notoriu, înscris în cadrele Mişcării Legionare în care a activat până în ziua rebeliunii, la care a luat parte activă; Ionescu Nicolae (zis Dumitrache Nicolae), lăcătuş la Rafinăria Teleajen a Societăţii Româno-Americane, cunoscut ca vechi comunist, se înscrisese în ultimul timp în cadrele Mişcării Legionare în care a activat până în ziua rebeliunii, când a fost văzut luând parte la acţiunile la care se dedau rebelii; Cojan Constantin, lucrător la Rafinăria Teleajen a Societăţii Româno-Americane, comunist notoriu continuă a face propagandă în rândul lucrătorilor a făcut parte în ultimul timp din Mişcarea Legionară şi a luat parte la rebeliune“(5).

De asemenea, este menţionat şi Lucreţiu Vâlceanu, „notoriu comunist şi fost luptător în Brigăzile Internaţionale Roşii din Spania, înscris ulterior în Mişcarea Legionară, în calitate de redactor al ziarului Biruinţa a difuzat zvonul fantezist că generalul Dragalina este de partea rebelilor“(6).

Demn de semnalat este şi faptul că, într-un raport al Direcţiei Generale a Poliţiei, din 28 august 1941, rezulta că „după rebeliune s-a observat că un număr însemnat dintre foştii muncitori care aderaseră la Mişcarea Legionară s-au retras şi au început să activeze în mişcarea comunistă din care făcuseră parte anterior. La Atelierele CFR Griviţa, unde majoritatea elementelor comuniste trecuseră în tabăra legionarilor, astăzi se încadrează din nou în rândurile mişcării comuniste dând mîna cu foşti tovarăşi“.

Documentul demonstrează rolul de „agenţi provocatori“ pe care l-au îndeplinit „anumite elemente comuniste“ infiltrate în Mişcarea Legionară. Activitatea „agenţilor provocatori comunişti“ este confirmată şi de SSI, care, urmărind permanent atât activitatea Mişcării Legionare, cât şi activitatea comunistă, preciza în „Nota privind rolul agitatorilor comunişti introduşi în Mişcarea Legionară“: „Cercurile legionare conducătoare cred că aceşti pseudo legionari (n.n. – comunişti) au fost introduşi în mişcare numai pentru a agita şi anarhiza ţara, rămânând pe mai departe comunişti. Aşa fiind – susţin cercurile menţionate – nu poate fi cazul despre o încadrare a unor legionari în Partidul Comunist, ci despre o revenire a comuniştilor în cadrele partidului după ce şi-au făcut datoria în cuiburile legionare“.

Horia Sima şi militantul comunist Dumitru Groza

Amestecul unor comunişti în timpul rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941 este reluat şi analizat pe o bază informaţională mai largă de către SSI în „Darea de seamă asupra rebeliunii“, întocmită la sfârşitul lunii februarie din acelaşi an. Dar, prin aprobarea dată de Horia Sima, reorganizarea Corpului Muncitoresc Legionar (CML) urma să fie făcută sub conducerea lui Dumitru Groza, „militant comunist de notorietate“.

Aşa după cum demonstrează documentele din Arhiva SSI, comuniştii se înscriseseră masiv în CML. Comandantul Mişcării Legionare observase acest fenomen şi hotărâse o epurare, însă primirea de noi membri muncitori cu simpatii comuniste a continuat. Şi aceasta, pentru că, între comandantul Mişcării Legionare şi conducătorii Partidului Comunist ar fi existat relaţii mult mai vechi. După cum atestau date din Arhivele Siguranţei şi din cele ale Ministerului Muncii, Dumitru Groza, unul dintre apropiaţii lui Horia Sima, era în realitate, „unul dintre cei mai încrâncenaţi militanţi ai extremismului de stânga“. Prin Dumitru Groza s-ar fi menţinut supremaţia CML asupra restului Legiunii, iar Horia Sima i-ar fi luat permanent apărarea.

Tot în „Darea de seamă asupra rebeliunii“ întocmită de SSI se oferă şi alte câteva exemple de intruziune comunistă. Astfel, serviciile de Siguranţă şi ale SSI se implicaseră în arestarea lui Boris Niconov din Basarabia, trimis de Soviete cu „misiunea de a se introduce la legionari“. Un alt exemplu făcea referire la cizmarul Moga, un alt comunist notoriu din Cernăuţi, care primise suma de 200.000 lei de la Ajutorul legionar, spre a se instala ca refugiat la Suceava. Alţi comunişti legionari percheziţionaseră sediul Centrului informativ Suceava al SSI, iar executanţii au fost Krevinski, Cervinski şi Viskeron Alois, de asemenea identificaţi ca notorii comunişti infiltraţi în Mişcarea Legionară.

Concluzia documentului SSI privind implicarea comuniştilor în rebeliune, în urma directivelor şi intereselor sovietice, se impunea de la sine: „Sovietele – cărora orice complicaţii de ordin politic intern din România le foloseau – au căutat şi reuşit prin elementele ce se infiltraseră în rândurile Mişcării legionare, pe de o parte, să fie informate asupra activităţii interioare a Mişcării legionare, iar pe de altă parte de a provoca tot prin aceleaşi elemente mişcări şi acţiuni anarhice conform cu interesele sovietice“(7).
De altfel, şi Legaţia Sovietică din Bucureşti „era de acord cu faptul că în Mişcarea Legionară se aflau foarte multe elemente comuniste, foarte bine apreciate, iar mulţi dintre aceştia, cu ocazia rebeliunii, au aţâţat spiritele provocând dezordini şi chiar participând la jafuri“(8). Mai mult, „Sovietele ar fi trimis în România mari sume de bani pentru a fi întrebuinţate în propaganda legionară. Cu împărţirea lor s-ar fi ocupat conducătorii muncitorilor legionari“(9).

Interesul sporit al Moscovei faţă de situaţia din România este demonstrat şi de un raport documentat transmis de PCdR la 9 februarie 1941 Internaţionalei a III-a, cu privire la „statistica devastărilor, numărul victimelor, pagubele estimate la circa zece miliarde lei“. Raportul era însoţit de un reportaj filmat „asupra modului în care s-a desfăşurat rebeliunea în Capitală şi în cele mai importante centre din ţară. În concluzie, PCdR raporta că acţiunea de penetraţie comunistă în cadrele Mişcării Legionare a dat rezultate neaşteptate şi că ea reprezintă cea mai eficace încercare de revoluţie în România“(10).
Concluziile autorităţilor statului prezentate Preşedinţiei Consiliului de Miniştri subliniau că „jafurile, asasinatele şi devastările au dat rebeliunii un caracter revoluţionar comunist, explicabil, de altfel, prin primirea în Legiune a elementelor de stânga şi a celor de la periferia Capitalei“(11).

Fragmente prezentate şi în lucrarea Feţele Monedei. Mişcarea legionară între 1941-1948, Editura Tritonic, 2010, pp. 208-214

NOTE

1. Maria Georgescu, Verzii şi roşii, mână în mână, în revista „Dosarele Istoriei“, nr. 9/2000, p. 44
2. Pe marginea prăpastiei, vol. 2, Ed. Scripta, Bucureşti, 1992, p. 20
3. Mihai Pelin, Miza Războiului, Bucureşti Editura Viitorul românesc, 2000, p. 103
4. Vezi Aurică Simion, Regimul politic din România în perioada septembrie 1940-ianuarie 1941 şi Istoria PCR, vol.V, sinteză, documentar
5. Notă privind comuniştii identificaţi ca participanţi la rebeliunea legionară, ANB, Raport, fond DGP, Dos.30/1941, f. 346
6. Cristian Troncotă, Eugen Cristescu, Asul Serviciilor Secrete Româneşti, p. 69
7. Cristian Troncotă, România şi frontul secret, Bucureşti, Editura Elion, 2008, p. 286
8. Notă a DGS, din martie 1941, A.N.B, fond DGP, Dosar 1/1941, f. 2
9. Ordinul nr. 87/1941 A.N.B., fond DGP, D.2/1941, f. 11. şi f. 97
10. Nota DGP din 9 februarie 1941, ANB, fond, DGP, 1941, f 1
11. Pe marginea prăpastiei, vol. I, Ed. Scripta, Bucureşti, 1992, p. 34

sursa: www.historia.ro

Citește mai departe...