Tesu Solomovici citat de Paul Goma in «Saptamana Rosie», varianta 2008:
Tesu Solomovici: comenteaza volumul «Al III-lea Reich si Holocaustul din Romania (1940-1944). Documente din arhivele germane», editat de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania «Elie Wiesel».
«(…) Cine ii informase ca Guvernul roman a decis sa-i predea pe evreii-romani pe mana germanilor? Istoricii Trasca si Deletant publica telegrama cifrata nr. 3680 a diplomatului german von Killinger catre Ministerul de Externe german prin care acesta comunica acceptul maresalului Ion Antonescu si al vicepresedintelui Consiliului de Ministri, Mihai Antonescu, in vederea deportarii evreilor din Transilvania (de Sud), banat si Vechiul regat. Telegrama vorbeste de o scrisoare care ar fi fost adresata de Mihai Antonescu Hauptsturmfuhrerului SS Gustav Richter, in care oficialul roman se declara de acord cu evacuarea evreilor din Romania si cu expediarea imediata a lor in lagarele de exterminare. Mai mult, in scrisoare e subliniat ca aceasta este si dorinta maresalului Ion Antonescu.»
«Scrisoare negasită
Scrisoarea ar fi putut fi un document de o importanta covarsitoare. Numai sa vezi si sa nu crezi, o asemenea scrisoare, desi cautata cu ardoare, nu a fost gasita nici in arhivele germane si nici in cele romanesti. Ar trebui sa ne indoim ca ar fi fost vreodata scrisa?
Era oare posibil ca o problema de stat atat de importanta, pe plan international si local, romanesc, care se referea la destinul a sute de mii de oameni, sa fie reglementata prin intermediul unui schimb personal de scrisori, si nu printr-un schimb oficial de documente? Birocratia nazista nu putea sa creada ca s-au luat decizii, s-au aprobat planuri de conlucrare romano-germana, doar pe vorbe. Lipsa acestor acte oficiale naste astazi toata nebulozitatea istorica.
Cum sa nu te miri ca pe baza acestei scrisori inexistente, s-a pus in miscare masinaria germana a exterminarii evreimii-romane, care s-a izbit imediat dupa declansarea ei de curioasa lentoare romaneasca.»
«Ca sa grabeasca lucrurile, Adolf Eichmann, «arhitectul distrugerii evreimii europene», anunta o Conferinta la Berlin, pentru data de 26 septembrie 1942, convocand in mod special pe specialistii cailor ferate germane si romane. Cu meticulozitatea sa tipic nemteasca, Eichmann intentiona sa stabileasca riguros numarul trenurilor, ritmicitatea si cantitatea de evrei care vor fi deportati zilnic din Romania. Dar la aceasta Conferinta nu sosesc reprezentantii romani.
Eichmann crede mai intai intr-un accident tehnic, foarte posibil ca romanii sa fi uitat data Conferintei. El nu are timp de amanari, asa ca sedinta se tine fara generalul Orezanu, directorul Cailor Ferate din Romania si fara Radu Lecca, imputernicitul lui Ion Antonescu pentru problemele evreiesti.
Lui Eichmann i se pare ca nici nu are nevoie de ei, pentru ca exista o scrisoare de aprobare a deportarii evreilor din Romania, semnata de Mihai Antonescu, cu acordul maresalului. Pe baza acestei scrisori inexistente, Eichmann a intocmit graficele exacte ale lichidarii evreimii-romane.
Imediat dupa incheierea lucrarilor Conferintei, Eichmann cere explicatii de la romani: de ce au lipsit de la intocmirea acestor grafice? Romanii se mira ca s-au apucat sa faca asemenea grafice, nu exista trenuri libere care sa-i duca pe evreii-romani la Auschwitz, si, in genere, nu exista nicio aprobare guvernamentala romaneasca privind predarea evreilor germanilor.
Cand Himmler, Muller, Eichmann, von Killinger solicita furiosi explicatii, li se comunica, stupefiant, ca maresalul a suspendat «trimiterile de evrei». S-au formulat numeroase explicatii asupra acestui gest nemaipomenit al maresalului Ion Antonescu, se vor mai emite tot soiul de interpretari, sa nu se uite insa esentialul: ramanerea in viata a celor jumatate de milion de evrei, s-a datorat in mod exclusiv acestei decizii.»
«Asupra acestor documente, a scrisorii antonesciene, care a existat? nu a existat?, si in special asupra acelei zile norocoase pentru tribul evreo-roman cand maresalul a spus NU nazistilor, voi reveni.»
(Tesu Solomovici )
1 comentarii:
Aceasta scrisoare a lui Antonescu pentru Hitler,are aceiasi soarta ca povestirile din razboi ale unui ofiter roman.Acesta povestea cum un grup de prizonieri ,ofiteri romani(printre care era si povestitorul),mergeau intr-un bou-vagon spre Germania,iar itr-o margine de gara,un alt tren,care mergea in sens opus,a stationat tot un bou-vagon,chiar in dreptul ofiterilor,cu niste tigani din Romania.Unii mergeau spre lagar in Germani,iar ceilalti se intorceau acasa in Romania.Dupa cateva schimburi de informatii,un ofiter roman i-a intrebat pe tigani dece au fost luati prizonieri?Un tigan i-a raspun"...pai a fost o grisala de tilefon domnule.Ghilter la sunat,la tilefon,pe Antonescu si i-a spus sa-i trimeata jidanii,iar Antonescu a inteles,tiganii domnule,si uite asa am ajuns in Germania.Asa e si cu scrisoare aia,exact ca si cu telefonul,adica inventii,sau minciuni,cu alte cuvinte.Dar din povestirile acestuia se intelege ca nu ia ars si pe tigani,ci ei au fost trimis inapoi acasa pentruca nu munceau"...ziua plantam cartofi domnule ofiter,...vai ce frumosi erau ofiterii romani si uite in ce hal v-au adus astia...si noaptea noi in dezgropam si-i mancam.Si nemtii s-au lamurit ce treaba facem si ne-au trimes acasa domnule..."
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: