Amintiri. Basarabia. 1932

Text publicat in revista «Viata Basarabiei», septembrie 1932, «Amintirile unui mosneag basarabean»:

«Au trecut cam multi ani, sa fie vre-o trei sferturi de veac din ziua cand, in comuna Bratuseni, jud. Balti (pe atunci al Iasilor) dintr-un tata rus si o mama moldoveanca, am venit eu pe lume.

Cate nu s'au petrecut de atunci! Nici nu stiu de unde sa incep. (…)

Comuna Bratuseni e situata in coltul nord-estic al judetului, megies cu judetele Soroca si Hotin si indreptat cu vre-o 20 de km de Prut. Mosia Bratuseni se intinde in lungime dela raul Ciuhur (un afluent al Prutului) pana la comuna Baraboi; iar in latime – dela Sofroncari pana la Chetrosica; in total vre-o 8000 ha, care in al doilea deceniu al veacului al XIX-lea apartineau stramosului meu Iordache Gafencu dela Botosani. Aceasta mosie s-a parcelat treptat, intai intre copiii lui si apoi intre descendentii lor, asa incat – dupa exproprierea dela 1864 facuta in favoarea taranilor - mama mea, nepoata lui Iordache Gafencu, mostenise dela parintii ei Nicolae si Ana Gafencu (nascuta Oras dela Ruseni) o razasie de vre-o doua sute de ha. (…)

Daca ne vom inchipui Bratusenii ca centrul unei circumferinte, o raza de 20-25 kilometri va atinge urmatoarele sate:
a) Branzeni, Zabriceni, Terebna, Hancouti, Galaseni, Saptebani, Zagaicani, Parjota, Rascanu, Baraboi si Chetrosica – toate in jud. Balti.
b) Dondiuseni, Tau, Corbu si Rujnita – in jud. Soroca.
si c) Ocnita, Cepeleuti, Hancouti, Corjeuti, Tranca, Hordinesti si Carpaci – in jud. Hotin.

Aceste notite sunt trebuincioase spre a arata etnografia satelor, cat si a mosierilor, cu cari parintii mei intretineau raporturi prietenesti.

Dupa cum vedeti numele satelor sunt romanesti; asemenea erau si sunt si numele satenilor si acele ale mosierilor. Toti vorbeau atunci, adica in epoca copilariei si a tineretii mele numai si numai romaneste si de abia prin ultimele decenii ale veacului al XIX-lea se putea auzi ici si colo in sate vorbindu-se ruseste.

De asemenea si in conacurile mosierilor se vorbea numai romaneste. Sa precizam cu cateva exemple:

Mosia Branzeni apartinea pana in anul 1875 familiei Botezat. Unul din descendentii ei, Nicolae Botezat, a fost mai multi ani in sir notar public la Chisinau, unde a si incetat din viata acum cativa ani, lasand un fiu, astazi jude-supleant la Tribunalul Lapusna. In anul 1875 Branzenii au trecut in stapanirea lui Vasile Stroescu, romanofil cunoscut, care acum cativa ani a murit la Bucuresti, ca si fratele sau Gheorghe Stroescu anahoretul dela Tranca.

Hancoutii apartineau lui mos Costache Tusinschi, care, desi purtand un nume polonez, era bastinas basarabean si nu vorbea decat romaneste. Venea mereu la Bratuseni, incarcat cu o colectie de ciubucuri – caci niciodata nu slobozia ciubucul din gura. Parca-l vad asezat intr'un fotoliu si spunand mameu mele:
«Pai, coana Anica, vremurile si ceea sunt grele»… (avea un obiceiu sa adaoga la fiecare fraza cuvintele: «si ceea»).
Soarta descendentilor lui Mos Costache n'o cunosc.

La Galaseni traia in epoca aceea conu Mihalache Ciuhureanu, fiul marelui mosier Irimia Ciuhureanu, caruia ii apartineau toate mosiile situate pe tarmurile Ciuhurului si care a lasat doi fii: pe mai sus mentionatul conu Mihalache dela Galaseni si pe conu Nicolae dela Zabriceni. Unul din descendentii lui Mihalache Ciuhureanu – dl Victor Ciuhureanu traeste si azi la Chisinau, unde se afla si dl Teodos Ciuhureanu, fiul lui Nicolae Ciuhureanu dela Zabriceni.

Parjota apartinea conului Nastasache Ciolac, urmasii caruia, traesc si azi acolo.

Dondiusenii, Țau si Plop din jud. Soroca, aveau ca mosier pe Iordache Stamati, fratele lui Costache Stamati dela Ocnita. Din urmasii lui Iordache Stamati a ramas numai dl Boris Butmi-Stamati, care traeste si azi cu familia la Plop; iar Tau si Dondiusenii au trecut in maini straine.

In apropiere cu satele mai sus aratate e situata comuna Corbu, rezidenta familiei Braescu. In a doua jumatate a veacului trecut mosia Corbu apartinea lui mos Petrache Braescu, casatorit cu Rozalia, nascuta, Stârcea, tot din jud. Soroca. Din aceasta casatorie a venit in lume generalul Constantin Braescu, fost ministru de razboi in republica moldoveneasca si decedat la Chisinau acum trei ani.
Mos Petrache, cu figura unui patriarh, era iubit de toti; ospitalitatea lui era proverbiala si in ziua lui onomastica veneau oaspeti din toate partile. Se dansa atunci 3-4 zile in sunetele unei orchestre de lautari aduse dela Iasi. Parca-l vad pe mos Petrache – dupa o cina copioasa – jucand hora ca un tanar si strigand catre mine: «Hai, Pavaluta – (asa ma chema batranul) – hai baeti cucueti». Frumoase «tempi passati»!

La vre-o zece kilometri mai departe, in hotar cu jud. Hotinului gasim o alta vatra ospitaliera – Rujnita, cu mosierul Ion Biberi, amator de baluri si de muzica romaneasca. Aici am auzit in 1876 pe vestitul lautar Sava Padureanu, care a avut apoi o mare influenta asupra desvoltarii capacitatii mele muzicale.

Si acum facem un pas peste Ciuhur si trecem in jud. Hotin ca sa terminam cu raza topografica cu care am inceput.

Mosia Ocnita – azi gara si nod important pe cale ferata – apartinea poetului roman Costache Stamati, cari muri in anul 1860, lasand doi fii: Mihail si Nicolae, ambii romanofili, desi nascuti sub dominatia ruseasca. Azi aceasta mosie se afla in maini straine.

La cativa kilometri dela Ocnita e situata comuna Cepeleuti cu mosierul de pe atunci Iotdache Cihodaru, a carui sotie coana profirita era cunoscuta mestesugasa in fel de fel de dulceturi si cozonaci. Ambii soti au incetat din viata in anul 1878, copii n'aveau.

Peste deal avem Hancautii, rezidenta familiei Stamo cu mosierul depe atunci Nicolae Zaharia Stamo, casatorit cu d-ra Loiz dela Iasi. Din aceasta familie n'a mai ramas nimeni, iar mosia a trecut in maini straine.

De aici ne indreptam spre Prut si trecand prin Corjeuti – fosta proprietate a defunctului Vasile Calmuschi dela Bacau - prin Trănca (mosia raposatului Gheorghe Stroescu, care traia intr'o stanca) – si apoi prin Hordinesti – fosta proprietate a familiei Scordelli – ajungem la Cârpaci, care apartinea pana in anul 1870 familiei Macarescu.
Conacul, inconjurat de o mare gradina, a fost cladit pe malul Prutului si eu ma bucuram totdeauna cand veneam cu parintii la Carpaci, intrucat Prutul imi parea o apa mare-mare: «de unde izvoraste?», «incotro curge?», «Ce-i pe celalalt mal?» etc, etc.

Dorinta mea cea mai arzatoare era de a ma scalda in Prut, insa acest lucru imi era strict oprit. Cat am rugat-o pe mama: nu si nu! «Nu se poate, draga – imi spunea dansa, - caci acolo, ai vazut, sta un soldat cu pusca si nu lasa pe nimeni».
Am rugat-o si pe doamna Macarescu: acelasi raspuns; si țaca Nastasâica – (asa ii spunea mama d-nei Macarescu si la fel ii spuneam si eu) – ma speria: «Ce vrei, Pavaluta, sa te impuste curcanul?» Iar la intrebarea mea – ce fel de curcan? Taca Nastasaica raspundea: «Pai, soldatul de peste Prut».

Aflasem pe urma, ca asa ii botezase pe granicerii romani, acesti bravi ostasi ce ne-au salvat acum 14 ani din ghiarele bolsevismului.

Traiasca armata noastra!

(…) Din cele de mai sus reese deci cu evidenta ca judetul Balti ca si toate celelate judete ale Basarabiei (cu exceptia jud. Cet.-Alba) avea inca in a doua jumatate a veacului trecut (sec. XIX – n.n.) o populatie omogena moldoveneasca, asa incat rusificarea provinciei nu incepuse a propasi decat in primul deceniu al veacului curent (sec. XX – n.n.), curmata insa in 1918 prin alipirea Basarabiei la Patria-Mama. (…)
Pavel Cuzminschi»

Nota: Toate sublinierile de text apartin autorului.