Subiectul
rusificarii Basarabiei sub emblema sovietica a fost pe larg tratat in
istoriografia romaneasca. Ne vom opri asupra unei radiografii a metodelor
rusificarii Basarabiei.
Politic,
psihologic si militar, Uniunea Sovietica a abordat cateva teme mari, pe care
le-a insuflat dupa ce le-a hiperbolizat pana la rangul miturilor, in teritoriul
ocupat dintre Prut si Nistru. Forta si atotputernicia armatelor sovietice a
fost subliniata in mai toate discursurile, argumentul suprem fiind victoria
asupra masinii de razboi germane. Motiv pentru a exacerba si binecuvantarile pe
care le aduce poporului sovietic doctrina comunista si organizarea sovietica,
sub dictatura lui Stalin.
La nivelul
politicii de stat, s-a pus un accent deosebit pe suspiciunile si pe
dezmembrarea populatiei din stanga Prutului, pentru ruperea tuturor legaturilor
dintre membrii cumunitatii sau ai familiei, pentru crearea unei mase de oameni
„autonomi”, infricosati si fara capacitatea de a dobandi ajutor unul de la
altul.
Sovietizarea
Basarabiei a continuat prin secatuirea economiei nationale, instaurarea unui
regim obedient, distrugerea elitei politice sub pretextul axiomatizat de Lenin,
al luptei cu dusmanii de clasa, care trebuie reeducati, izolati si redusi la
conditia clasei muncitoare.
Constructia
socialista a societatii basarabene pe model stalinist a continuat cu un atac
direct la bazele romanismului basarabean: distrugerea credintei prin
satanizarea ei si daramarea bazei materiale a bisericilor; organizarea
invatatmantului, stiintei si culturii pe principiile „stalinismului luminat”.
In Basarabia
au fost adusi, in baza unei politici de inlocuire a elitelor si schimbare a
componentei etnice, un milion de soldati rusi si consilieri sovetici; istoria
nationala a fost rescrisa, romanii devenind o populatie aparata si ajutata
secole la rand de Rusia in istorie, apoi de URSS; ,,poporul roman salutand cu
entuziasm intrarea in randul popoarelor sovietice”. Nu in ultimul rand,
sovieticii au mizat pe colaborationismul minoritatilor alogeni din Basarabia,
colaborationsim ce a functionat inca din perioada interbelica.
O alta grija a
ocupantilor rusi a fost vanatoarea refugiatilor basarabeni, care erau
repatriati pentru a fi ulterior deportati in Siberia.
Un punct
aparte, este teza fundamentala in baza careia a fost scrisa istoria mistificata
ce se invata in stanga Prutului, teza ce se baza pe ideea ca Basarabia este un
teritoriu rusesc, ocupat in 1918 de armata regala romana si „eliberat” in 1940
de URSS: „La 28 iunie 1940 a avut loc un acord de retragere a trupelor regale
romanesti din teritoriile ocupate in 1918”. Au fost retrase din circulatie,
metodic, fara exceptie, carti, articole, studii, cenzura trimitand in arhive
imunde sau la topitorii tot ceea ce continea cuvantul Basarabia, ce se voia
destinat unei gropi a istoriei.
Masurile
politice, militare si ideologice pentru rezolvarea chestiunii basarabene
intr-un sens acceptabil de Moscova au fost dublate de un adevarat jaf economic,
miticulos, orgaizat la perfectie. Astfel, chiar din 1940, o rubla a fost cotata
la 40 lei, cu o supraevaluare de 5-6 ori fata de cota anterioara. Aceasta s-a
soldat cu cumpararea de pe piata, peste noapte, a tuturor produselor existente
in Basarabia, la preturi derizorii. Scenariul s-a repetat in 1944, dublat de
campanii extinse de colecatre debunuri, de rechizitii si de sisemul cotelor. De
aici saracie, foame, autoexil, migratie si refugiati.
In 1950 s-a
trecut la eliminarea definitiva a intelectualitatii autohtone, indiferent de
pozitia avuta pe scara ierarhica. Scopul a fost disparitia elitelor, a tot ceea
ce putea opune rezistenta cotropitorilor rusi in haina sovietica.
In ceea ce
priveste industria, aceasta a fost dezvoltatape principiu ca Basarabia este o gubernie,
o periferie a marelui imperiu: detasamente de muncitori sovietici au populat
brusc micuta republica, atelierele si micile fabrici au fost proiectate sa
construiasca doar componente colaterale, nesemnificative pentru marile
subansamble si produse montate la Moscova; investitiile au fost regionalizate
si concentrate in special in stanga Nistrului, la Rabnita is la Tiraspol, si
putine in capitala Chisinau. Industria parazitara a preluat, in baza
industrializarii fortate construite prin colonizare, tot continutl si profitul
agricol. Agricultura a fost centalizata, indiferent ca era vorba de vin,
coniac, sampanie, paine sau ulei.
Distrugerile
razboiului si seceta din 1945-1946, precum si diminuarea fondului de alimente,
inclusiv din cauza deportarii producatorilor si confiscarii utilajelor
agricole, dublate de colectivizarea fortata, au determinat calamitati soldate
cu o nota de plata enorma pentru locuitorii RSSM:
- 162 000 de
hectare distrusela tarani;
- 38 700 de
hectare calamitate la colhozuri;- 74% de gospodarii ramase fara cai; 86% fara boi; 59.3% fara vaci; 78.3% fara porci; 57.4% fara oi si capre;
- in 1947 jumatate din gospodarii nu aveau proprietarii care sa munceasca pamantul si nici mijloace cu care sa o faca.
Propaganda
oficiala a PCUS s-a axat pe celebra lupta de clasa, propagand zvonul „sabotajului
culacilor si chiaburilor”, de unde si programul de rechizionare a alimentelor
de orice fel, din casa in casa. URSS a exportat mii de tone de cereale, dar a
lasat in urma 200 000 de morti, in conditiile in care foametea putea fi evitata.
Insa programul politic prevedea imputinarea populatiei pe orice cale; dominarea
celei ramase; mutarea naturala sau cu interventie indirecta a autohtonilor
romani.
Exista
marturii despre incercarea de a aplica „solutia finala” pentru romanii
basarabeni, asa cum Stalin a decis stramutarea in masa a tatarilor din Crimeea
in Asia Centrala (in special, actualul Tatarstan), acuzati de colaborare cu „ocupantul
german” in al doilea raboi mondial. Din intamplare, Jukov, maresal al armatei
rosii, a reusit sa demonstreze in Biroul Politic al CC al PCUS, ca nici macar
URSS nu avea suficiente mijloace pentru a muta peste noapte milioane de romani
basarabeni in taigaua siberiana.
Alternativa a
fost „dispersarea romanilor compacti” si realizarea in stanga Nistrului a unui
stat multinational, multietnic si „eliberarea omului nou, comunist, de
constrangerile vetuste ale clasei burgheze retrograde, legate de nationalitate”.
Sursa: Iulian
Chifu, Basarabia sub ocupatie sovietica, ed. Politeia-SNSPA, 2004, Bucuresti
2 comentarii:
sooper
Cum sa facem ca asa ceva sa citeasca shi tineretul chiar shi cei mai invirsta partea cealalta de Nistru
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: