Valerie-Nilda Micle

26 decembrie 2011


Valerie Micle a fost fiica cea mare a Veronicai Micle. Valerie mostenise vocea de mezzo-soprano a mamei sale, Veronica, si a avut o frumoasa cariera muzicala, cantand cu succes atat in tara, cat si in strainatate sub numele de scena Valerie Nilda.

La 11 noiembie 1866, in fata martorilor Petru Suciu si Gheorghe Alessandrescu Ureche, universitarul Stefan Micle îsi declara primul copil, pe Valeria, născut în 10, ora 4 si 50 min., dimineata, în casa proprie a părintilor, din strada Muntenimea de Mijloc, Despărtirea a III-a.

Scrisoarea rectorului Stefan Micle, tatal Valeriei si sotul Veronicai Micle, coplesit de boli si sărăcie, adresată în 6/18 februarie 1870 vărului Gavril Pop, era însotită de o fotografie prin care prezenta tînăra sa familie: pe Valerita, acum de 3 ani si 3 luni (scrisoarea era expediată la jumătate de an după redactare), ... „de-a dreapta mamei sale, cu mult neagră iesită în fotografie decît este, o copilă plină de viată si foarte petulantă. A doua copilă, Livia-Virginia, acum de 2 ani fără o lună, foarte vivace si sănătoasă, bălaie, întocmai cum este, ... ambele copile stiu a vorbi foarte bine si răspicat – cea mare recitează si cîteva poezii”.

Exuberanta, vocea de mezzo-soprană, rotunjimile seducătoare, daruri mostenite potentate de un temperament agresiv dar, mai ales, îndîrjirea maternă de a răzbi, adesea la limita umilintei, fac din Valeria artista la care Veronica visase.

Studentă la Conservatorul de Muzică, Valeria Micle debuta la sfîrsitul anului 1886 în rolul titular din Fra-Diavolo. Vocea foarte frumoasă si de întindere exceptională o conduce spre Scoala de Belcanto din Paris, ca elevă a Rosinei Laborde si a Carolinei Pierrot. Urmează cinci ani în care Elena Theodorini si-o asocia pe Valérie-Nilda în distributii si turnee pe marile scene ale Europei.

La nici sase ani de la debut, în plină ascensiune, ocrotită de prima divă a scenei lirice românesti, Valérie-Nilda îsi lua în ianuarie 1892 răgazul pentru căsătoria cu Nicolae Gh. Nanu, avocat-holtei de 34 de ani. Conform Actului de căsătorie No. 514/1892 (A.N. Iasi, Col. Stare Civilă Oras Iasi căsătoriti), mireasa era d-ra Valeria Micle de 25 ani, de profesie liberă, domiciliată în Iasi, str. Asachi – 13.

Se vede că tînăra familie dorea să uite tot trecutul si să-si vadă de mana întemeierii, căci pînă la separarea din 1895 si divortul din 1896 se si nasc doi copii. Graziella, o frumusete exotică, este viitoarea sotie a diplomatului Vasile Grigorcea, ministrul nostru plenipotentiar în Ungaria, Polonia si Vatican. Intr-o fotografie Graziella apare ca „o femeie superbă, ... într-o rochie ... ca din povesti, ... o reproducere pentru un bal mascat a rochiei împărătesei Eugénie a Frantei, din celebrul tablou al lui Winterhalter”.

Înainte de divortul din 1896, Valérie-Nilda revenea pe scenă. Iat-o la Grand Théatre de la Versailles, în rolul titular din Carmen de Bizet (aprilie 1900) într-un răsfăt de elogii: „excelentă mezzo-soprană, interpretare ireprosabilă, temperament violent perfect pentru dramatismul rolului, jocul unei experimentate actrite de comedie...”.

In 1902 Valérie-Nilda naste pe Grigore Căpitan Dimitrie Sturdza, înscris în registrul Comunei Bucuresti, Oficiul Stării Civile la No. 7439/1902.

În 1903, era instalată la Boureni-Cristesti, proprietatea sa, dobîndită prin una dintre licitatiile impuse de grevările printului Grigore M. Sturdza zis Beizadea Vitel, decedat la 13 ianuarie 1901.

Redactia revistei „Gazeta Moldovei”căreia se adresa la 8 decembrie 1903 din Cristesti – Suceava, în apărarea mamei sale, din nou lovită de calomnii, o prezenta drept cunoscută în cercurile înaltei noastre aristocratii prin eleganta spiritului artistic si apreciată în străinătate si în tară ca o desăvîrsită cîntăreată.

Conform Actului de căsătorie Nr. 35/24 oct. 1904 din Registrul Stării Civile păstrat în arhiva Primăriei din Cristesti, Jud. Iasi descoperit si oferit spre publicare de poetul local Ovidiu Toma („Cronica”, 26 ian. 2007), Valeria Micle, de 38 ani, de profesie proprietară, domiciliată în această Comună, se căsătorea cu Dimitrie-Mihai Popovici Sturdza de 35 ani, proprietar, fiul natural al Aglaei Popovici, ulterior căsătorită Tiron, recunoscut si adoptat de Beizadea Grigore M. Sturdza în 1895. Fără ca Actul de căsătorie să cuprindă numele copiilor Valeriei din prima căsătorie, dovadă că au fost atribuiti tatălui si redobînditi, întrucît ei cresc la Boureni. Proaspetii soti au făcut arătare că îl au pe Grigore, din 1902 si doresc a-l legitima si declara prin actul lor de căsătorie.

Dimitrie-Mihai Popovici Sturdza devine în ianuarie 1895 fiul cel mare al printului, întrucît alt Grigore, singurul copil crescut lîngă tată, de la Eliza, fiica naturală a sotiei sale, Rallu, se sinucisese din amor. Ceilalti trei ai Beizadelei, cu prima sotie, Olga Ghica, sora Dorei d'Istria, muriseră ca mama lor, tineri si ftizici. Olgăi Ghica, fiica lui Mihai, vornic, vistier si mare ban, fratele lui Alexandru Ghica Vv., domn al Tării Românesti (1834-1842), îi urmează Domnita Rallu Turculet, jupîneasa casei, selectată dintre odalistele haremului pe care fostul Pasă Muklis si-l instalase în palatul încă neterminat din fata feredeului turcesc din Iasi (Alex. Scarlat Miclescu, Destăinuiri, Bucuresti, 1909, p. 7).

Mosie domnească unde Vodă tinea uneori Sfatul Moldovei, Cristesti avea peste 9.520 de ha, conace, herghelie pentru export, telegraf si tren care făcea legătura cu expresul de Berlin! În hotarul Cristestilor, era mosia Boureni, al cărui deal, la 1900, era întesat de păduri seculare, dintre care sclipea clopotnita Schitului legendar. În 1843, suprafata mosiei Boureni era de 2.240 ha.

Valérie Micle Sturdza a lăsat volumul de versuri Din preajma mea (Fălticeni, 1920), difuzat în scopul înăltării monumentului eroilor căzuti în primul război. „Închin această încercare literară sotului meu Mihai, ca semn de cel mai profund devotament”,sună dedicatia.

In 1929 survine moartea total neasteptata a lui Valerie la mosia de la Boureni. Un fragment din scrisoarea de condoleante, adresata fiicei lui Valerie, Graziella Nanu-Grigorcea, la 24 februarie 1929, zice: «Ea a fost un mare suflet pe care nimeni nu-l va putea inlocui in casa ei, pe domeniile ei unde toti erau siguri ca vor gasi un sprijin si un sfat. Ce multe lucruri a creat prin energia si munca ei! Cand ma gandesc la ea evoc pe una din acele zane bune care stiau sa transforme totul in jurul lor si sa faca toata lumea fericita.»

Valeria iubea pinii cum Veronica Micle molizii. Dealul Bourenilor, insa, a fost ulterior defrisat. Au lăsat un pîlc de pini în dosul zidirii care a fost capela Valeriei M. Sturdza - o cochilie năpădită de urzici. Fără ferestre si usă, crucea decupată din acoperis lasă ploile să ude cripta dezvelită. Osemintele nu mai sînt din 1963, cînd tînărul tractorist Apostol Neculai din Motca le-a jefuit de cîteva bijuterii. Trimis în judecată, a fost sanctionat cu „avertisment, în circumstante atenuante pentru profanarea mormîntului unei persoane din rîndul fostei boierimi”, relatează dl Vasile Bîrgăoanu, profesor si primarul de atunci care stie că reînhumarea s-a făcut la Văratec.

Acolo, fiica Veronicăi Micle este de negăsit.

In baza articolului de Elena Vulcanescu
Sursa: convorbiri-literare.dntis.ro

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: