Basarabia, poligon al rusificării prin comunizare

Subiectul rusificarii Basarabiei sub emblema sovietica a fost pe larg tratat in istoriografia romaneasca. Ne vom opri asupra unei radiografii a metodelor rusificarii Basarabiei.

Politic, psihologic si militar, Uniunea Sovietica a abordat cateva teme mari, pe care le-a insuflat dupa ce le-a hiperbolizat pana la rangul miturilor, in teritoriul ocupat dintre Prut si Nistru. Forta si atotputernicia armatelor sovietice a fost subliniata in mai toate discursurile, argumentul suprem fiind victoria asupra masinii de razboi germane. Motiv pentru a exacerba si binecuvantarile pe care le aduce poporului sovietic doctrina comunista si organizarea sovietica, sub dictatura lui Stalin.

La nivelul politicii de stat, s-a pus un accent deosebit pe suspiciunile si pe dezmembrarea populatiei din stanga Prutului, pentru ruperea tuturor legaturilor dintre membrii cumunitatii sau ai familiei, pentru crearea unei mase de oameni „autonomi”, infricosati si fara capacitatea de a dobandi ajutor unul de la altul.

Sovietizarea Basarabiei a continuat prin secatuirea economiei nationale, instaurarea unui regim obedient, distrugerea elitei politice sub pretextul axiomatizat de Lenin, al luptei cu dusmanii de clasa, care trebuie reeducati, izolati si redusi la conditia clasei muncitoare.

Constructia socialista a societatii basarabene pe model stalinist a continuat cu un atac direct la bazele romanismului basarabean: distrugerea credintei prin satanizarea ei si daramarea bazei materiale a bisericilor; organizarea invatatmantului, stiintei si culturii pe principiile „stalinismului luminat”.

In Basarabia au fost adusi, in baza unei politici de inlocuire a elitelor si schimbare a componentei etnice, un milion de soldati rusi si consilieri sovetici; istoria nationala a fost rescrisa, romanii devenind o populatie aparata si ajutata secole la rand de Rusia in istorie, apoi de URSS; ,,poporul roman salutand cu entuziasm intrarea in randul popoarelor sovietice”. Nu in ultimul rand, sovieticii au mizat pe colaborationismul minoritatilor alogeni din Basarabia, colaborationsim ce a functionat inca din perioada interbelica.

O alta grija a ocupantilor rusi a fost vanatoarea refugiatilor basarabeni, care erau repatriati pentru a fi ulterior deportati in Siberia.

Un punct aparte, este teza fundamentala in baza careia a fost scrisa istoria mistificata ce se invata in stanga Prutului, teza ce se baza pe ideea ca Basarabia este un teritoriu rusesc, ocupat in 1918 de armata regala romana si „eliberat” in 1940 de URSS: „La 28 iunie 1940 a avut loc un acord de retragere a trupelor regale romanesti din teritoriile ocupate in 1918”. Au fost retrase din circulatie, metodic, fara exceptie, carti, articole, studii, cenzura trimitand in arhive imunde sau la topitorii tot ceea ce continea cuvantul Basarabia, ce se voia destinat unei gropi a istoriei.

Masurile politice, militare si ideologice pentru rezolvarea chestiunii basarabene intr-un sens acceptabil de Moscova au fost dublate de un adevarat jaf economic, miticulos, orgaizat la perfectie. Astfel, chiar din 1940, o rubla a fost cotata la 40 lei, cu o supraevaluare de 5-6 ori fata de cota anterioara. Aceasta s-a soldat cu cumpararea de pe piata, peste noapte, a tuturor produselor existente in Basarabia, la preturi derizorii. Scenariul s-a repetat in 1944, dublat de campanii extinse de colecatre debunuri, de rechizitii si de sisemul cotelor. De aici saracie, foame, autoexil, migratie si refugiati.

In 1950 s-a trecut la eliminarea definitiva a intelectualitatii autohtone, indiferent de pozitia avuta pe scara ierarhica. Scopul a fost disparitia elitelor, a tot ceea ce putea opune rezistenta cotropitorilor rusi in haina sovietica.

In ceea ce priveste industria, aceasta a fost dezvoltatape principiu ca Basarabia este o gubernie, o periferie a marelui imperiu: detasamente de muncitori sovietici au populat brusc micuta republica, atelierele si micile fabrici au fost proiectate sa construiasca doar componente colaterale, nesemnificative pentru marile subansamble si produse montate la Moscova; investitiile au fost regionalizate si concentrate in special in stanga Nistrului, la Rabnita is la Tiraspol, si putine in capitala Chisinau. Industria parazitara a preluat, in baza industrializarii fortate construite prin colonizare, tot continutl si profitul agricol. Agricultura a fost centalizata, indiferent ca era vorba de vin, coniac, sampanie, paine sau ulei.

Distrugerile razboiului si seceta din 1945-1946, precum si diminuarea fondului de alimente, inclusiv din cauza deportarii producatorilor si confiscarii utilajelor agricole, dublate de colectivizarea fortata, au determinat calamitati soldate cu o nota de plata enorma pentru locuitorii RSSM:

- 162 000 de hectare distrusela tarani;

- 38 700 de hectare calamitate la colhozuri;
- 74% de gospodarii ramase fara cai; 86% fara boi; 59.3% fara vaci; 78.3% fara porci; 57.4% fara oi si capre;
- in 1947 jumatate din gospodarii nu aveau proprietarii care sa munceasca pamantul si nici mijloace cu care sa o faca.

Propaganda oficiala a PCUS s-a axat pe celebra lupta de clasa, propagand zvonul „sabotajului culacilor si chiaburilor”, de unde si programul de rechizionare a alimentelor de orice fel, din casa in casa. URSS a exportat mii de tone de cereale, dar a lasat in urma 200 000 de morti, in conditiile in care foametea putea fi evitata. Insa programul politic prevedea imputinarea populatiei pe orice cale; dominarea celei ramase; mutarea naturala sau cu interventie indirecta a autohtonilor romani.

Exista marturii despre incercarea de a aplica „solutia finala” pentru romanii basarabeni, asa cum Stalin a decis stramutarea in masa a tatarilor din Crimeea in Asia Centrala (in special, actualul Tatarstan), acuzati de colaborare cu „ocupantul german” in al doilea raboi mondial. Din intamplare, Jukov, maresal al armatei rosii, a reusit sa demonstreze in Biroul Politic al CC al PCUS, ca nici macar URSS nu avea suficiente mijloace pentru a muta peste noapte milioane de romani basarabeni in taigaua siberiana.

Alternativa a fost „dispersarea romanilor compacti” si realizarea in stanga Nistrului a unui stat multinational, multietnic si „eliberarea omului nou, comunist, de constrangerile vetuste ale clasei burgheze retrograde, legate de nationalitate”.

Sursa: Iulian Chifu, Basarabia sub ocupatie sovietica, ed. Politeia-SNSPA, 2004, Bucuresti