Mrejele unui dulce calvar, Partea I

Veronica Postolachi. Ecouri: Eveniment decisiv in istoria Moldovei. Arhiva personala. 1988.

«Dupa ce am citit articolul Eveniment… («LA», Nr. 38, 1988) mi-am pus o intrebare: «Cum de a putut «LA» sa publice un asemenea material?» (…)

Autorii constata, destul de clar, ca «tarismul a introdus in Basarabia… o asuprire social-economica si spirituala grea», «regimul tarist promova o politica de oprimare nationala», guvernul tarist infaptuie masuri nu din dragoste fata de moldoveni», «proclamarea si promovarea politicii de rusificare… a devenit o frana in dezvoltarea formelor nationale ale culturii», «toate acestea franau procesul de dezvoltare a gandirii artistice si social-politice in tinut», «specificul politicii reactionare tariste in domeniul culturii in Basarabia consta in aceea ca»…» si la urma vin cu concluzie nu prea clara, contradictorie: «Desi conditiile grele de oprimare nationala, ce existau in Rusia tarista, influentau negativ la dezvoltarea limbii si literaturii artistice moldovenesti in tinut, alipirea la Rusia a avut urmari pozitive generale in dezvoltarea social-economica si miscarii revolutionare, in familiarizarea moldovenilor cu inalta cultura progresista rusa». Cum poate fi progres social-economic, daca nu e culura si suflet, o data ce limba si literatura sunt acel tezaur spiritual, de care am fost saraciti? Si oare moldovenii nu s-ar fi familiarizat cu inalta cultura rusa, daca limba si literatura poporului ar fi ramas la locul de onoare?! Poate de aceea rusii nu s-au lipsit de cultura noastra pana acum!

Articolul iti impune multe intrebari si nedumeriri: 1. «Poarta Otomana cedeaza si daruieste» nu inseamna, ca Rusia a eliberat Basarabia de sub jugul turcesc; 2. «Rugamintea de a fi primit in supusenia rusa» nu inseamna rugamintea de a fi eliberati; 3. De ce Rusia tarista n-a apropiat popoarele, fara a le lua in componenta ei?!; 4. Cum putea un tinut ca Basarabia sa devina «infloritor» si «feiricit», daca aici se promova politica de oprimare nationala?

Moldovenii de peste Prut au mai fost cateva decenii sub jugul turcesc, in schimb, azi nu incearca nimeni sa-i convinga ca ei nu sunt aceea ce au fost atatea veacuri.

Afirmatia ca «in componenta Imperiului Otoman era lipsita (Moldova) de dereptul de a promova o politica externa sinestatatoare» nu este insotita de argumente. Tratatele incheiate de Turcia cu Principatele dunarene in 1393, 1460 si 1511 contin o informatie de alta natura (putem citi chiar la K. Marx, v. 10, p. 307).

Specificul jugului turcesc a constat in altceva: chiar daca nu era «complet separata de populatia locala», de ce anume administratia rusa trebuie sa devina o casta dominanta superioara si care-s acele traditii ale limbii si culturii moldovenesti, incat in jur se vorbeste un grai infect si se renunta la limba materna? Sunt intru totul de acord cu afirmatia: «urmarile politicii de rusificare s-au manifestat in primul rand in reducerea functiei sociale si artistice a limbii moldovenesti, constrangerea sferei ei de folosire», ceea ce, zic eu, mai persista si azi. Am in vedere reducerea si constrangerea. (…)

Vreau, in incheiere, sa aduc la cunostinta cititorilor, ca, in 1880, profesorul V. A. Ureche publica «Albumul macedo-roman» - poezii, dedicatii poporului roman. Cu aceasta ocazie, ii trimite lui Fr. Mistral (unul din fondatorii miscarii felibrilor) o scrisoare, in care solicita un articol. Scrisoarea a fost publicata in Franta de R. Ferrier: «Dincolo de Dunare traiesc 2 milioane de frati, ultimii reprezentanti in peninsula balcanica a neamului latin. In mijlocul altor popoare diferite ca neam, ei au luptat, timp de cinci veacuri, pentru pastrarea limbii si obiceiurilor lor nationale si eforturile si perseverenta lor admirabila au invins primejdiile care ii amenintau. Dar pericolul a crescut si fortele lor s-au micsorat. Ei sunt angajati la aceasta ora intr-o lupta al carei rezultat le-ar putea fi fatal, daca nu le aducem un ajutor imediat: isi vot uita limba, vor inceta sa mai apartina neamului latin, neam care ne e scump, care va e la fel de scump si voua, francezilor, pe care va numim, cu indreptatita mandrie, fratii nostri mai invarsta din Apus… Sigur nu veti avea inima sa nu faceti totul, pentru ca ei sa-si pastreze limba, ultimul lor titlu de noblete…»

Atunci era 1880. Azi e 1988! Si noi suntem amenintati de pericolul pomenit mai sus. Si ne adresam dupa ajutor celor care de la 1812 incoace pretind a se numi frati si prieteni. Vom crede in insemnatatea progresista a actului de la 1812 numai atunci, cand ni se va adapta limba strabunilor ca limba de stat impreuna cu vesmantul ei adecvat. Iata acesta va fi un gest cu adevarat fratesc. Iar celor care au plecat de acasa, le adresez un apel: «Intoarceti-va la vatra, fii ratacitori!», ca sa nu fim destramati, sa fim uniti, sa fim puternici, sa ne pastram cu totii ultimul «titlu de noblete».
P.S. Pentru mine prestigiul «LA» n-a scazut. Acest articol nu e in stare sa-i submineze autoritatea, popularitatea.»


Frica si patriotismul. Arhiva personala. 1989.

«Oamenii de arta au fost si sunt sub steaua de veghe a prezentei sublimului printre noi. Tot ei, adevaratii intelectuali, au constituit forta motrice a tuturor civilizatiilor, ei au calauzit mersul inainte print timp. Ei raman mandria poporului, din sanul caruia s-au nascut. Cei care au mentinut in permanenta echilibrul inteligentei unui popor au fost si sunt oamenii de litere. Clasicii au luptat un secol in urma pentru salvarea «titlului de noblete a neamului». Scriitorii de azi s-au angajat intr-o lupta crancena pentru salvarea limbii, a destinului poporului, a apei si a pamantului. O cere viata. Si artistii cuvantului nu au dreptul sa se retraga in «turnul de fildes» al indiferentei. De ce dar anume ei sa fie desconsiderati si insultati de cei «mici de suflet, mari de patimi», desigur!, de ce sa nu-i sustinem cu totii, ca sa punem si noi umarul, cand se hotaraste destinul demnitatii noastre nationale?

Nu conducatorii de triburi, nu fermieri, nu inchizitori, nu conchiscadori, nu experimentatori cu pesticide, nu efremovisti vor ramane peste timpuri drept marturie a existentei unei civilizatii, a unei culturi (vorba lui C. Negruzii: «printre patrioti se vara oameni de acei, care cauta a se folosi de orice tulburare»), ci un Dante, un Rafael, un Hemingway, un Stefan cel Mare, un Eminescu, un Plamadeala, un Druta, un Vieru, o Lari, un Doga si atatia altii care au avut un ideal sfant mei presus decat micile griji ale vietii.

Cei care ar trebui sa raspunda primii la strigatul disperat intru salvarea graiului neamului ar fi firesc sa fie pedagogii, cei care educa viitorii intelectuali, viitorii patrioti, cei care zilnic dau ochii cu ignoranta, care vad mai bine de unde pornesc radacinile degradarii intelectuale a poporului nostru. Prin ce se explica tacerea acestui front ideologic ? Unde sunt inginerii, medicii, agronomii ? « Ca sa ne conservam, trebuie sa ne intregim » (B. Delavrancea), nu sa strigam cate unul. Sau asteapta sa vada dincotro va bate vantul ?! Sau poate, dand dovada de arhiprudenta, se tem ca vor veni alte timpuri ?! Cum poti educa oameni curajosi, stoici, adevarati patrioti, daca singur esti un fricos si te faci mort in papusoi ?! Ce sugestive sunt proverbele plasmuite de intelepciunea poporului « A trai cu frica-n spate », « Capul plecat sabia nu-l taie », s.a.

Cum sa-i vorbesti elevului de frumoase idealuri, daca eziti sa pui o semnatura, pentru a sustine adresarea unor oameni cu spirit treaz ? Sau sa-l conving ca « Limba noastra-i o comoara », dar care trebuie vorbita pe la ferma, pe la bucatarie, ca sa nu te auda nimeni ?!

Ce fel de patriotism mai e si acesta ? Ar trebui sa fim patrunsi de sacrul patriotism, despre care Barbu Delavrancea acria ca « acest sentiment… rascoleste toate puterile din om si, in anumite clipe, il ridica mai presus de existenta lui si-l face sa moara de bunavoie pentru linistea si marirea unor urmasi, pe care nu-i va cunoaste si nu-l vor cunoaste ».

Azi, vom permite sa ne moara graiul, maine – apa, poimaine – pamantul. Apoi, ne va veni randul noua si copiilor nostri. Atunci va fi tarziu ! Poate pentru cei din Rabnita si azi e de acum tarziu, de aceea ca nu s-au opus, n-au avut curaj la timp. Iar balaurul metalurgic inghite apa Nistrului, polueaza aerul, distruge pamantul si scurteaza zilele copiilor deja bolnavi 60 la suta. Poate e naiv gandul meu, dar ar trebui desfacuta in bucatele aceasta uzina si imprastiata in cele patru vanturi. Fara industria ucigasa noi putem trai, caci, vorba lui Eminescu, « o tara poate ramane curat agricola, fara a primejdia existenta sa ». Nu vrem supraplanuri, nu vrem fala goala – traista usoara, nici claie peste gramada, nu vrem fructe otravite ! Mai bine opinci si sapa de lemn, mai bine fluiere si turme de oi, dar… SA SUPRAVIETUIM ! Ce folos de cosmosul cucerit, daca, aici pe pamant, avem calici la suflet, vagabonzi de bastina, rataciti de grai, daca lasam sa moara apa, aerul, pamantul ?

Parvenirea si carierismul unora ne-au amitit mintile cu « cel mai… », « cea mai… », « primul… », « prima… » si atunci am ajuns unde ne-au impins promisiunea si visul la buzunarul plin si stomacul ghiftuit : primii la pesticide si ultimii la cultura. Am ajuns (ceea ce e mai oribil) ca, printre noi, sunt si de acei care dau cu piciorul in propriul lor grai (si inca ni se mai propune un plebiscit !!!! Absurd !!!), li-i rusine ca sunt moldoveni (romani), li-i frica sa ocroteasca mostenirea lasata de stramosi. Caci, de s-ar scula Eminescu din mormant, i-ar intreba : « Voi sunteti urmasii Romei ? / Niste rai si niste fameni ! / I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni ! ».

Ma inchin cu pietate in fata tuturor oamenilor de buna credinta (caci ii avem totusi!), care au curajul civic de a ne apara «saracia si nevoile si neamul » si, chiar daca « in lumea cea comuna a visa e un pericol, caci de ai cumva iluzii esti pierdut si esti ridicol », sustin din tot sufletul « Adresarea catre toti oamenii de buna credinta din republica », pentru care semnez :
Veronica Postolachi, Profesoara la scoala nr. 11 din Chisinau. Curaj, prieteni! 1989»

(Publicat de ed. Pontos, Chisinau, 2007)

Citește mai departe...

Sediul Consulatului României din Bălți, sfințit de IPS Petru, Mitropolitul Basarabiei

Sediul Consulatului Romaniei din orasul Balti, Basarabia va fi sfintit vineri, 1 octombrie, de Inaltpreasfintitul Petru, Mitropolitul Basarabiei si Exarhul Plaiurilor, transmite Romanian Global News, care citeaza Basilica. Inaltpreasfintia Sa va fi insotit la ceremonia religioasa de membrii Centrului Eparhial si de preotii din Protopopiatul Balti.

Evenimentul prezinta si alte conotatii pentru Inaltpreasfintitul Parinte Petru, Mitropolitul Basarabiei.

Inaltpreasfintia Sa a fost hirotonit arhiereu, pe 1 septembrie 1990, pentru Eparhia de Balti si a avut resedinta episcopala chiar in orasul cu acelasi nume, din nordul Basarabiei. Pana la izgonirea sa de catre cazacii transnistreni, in toamna anului 1992, Episcopul Petru a reorganizat viata bisericeasca din regiune.

Preasfintia Sa a redeschis, aici, mai multe biserici parohiale si manastiri inchise de autoritatile comuniste in perioada sovietica si i-a aparat pe romanii basarabeni in urma izbucnirii conflictul de la Nistru, fapt care i-a atras antipatii din partea clerului filorus din Basarabia.

Si secţia consulară la Ungheni a Ambasadei României va fi deschisă până la sfârşitul acestui an. Ambasadorul Marius Lazurcă a declarat că deja a fost identificată clădirea care va servi drept sediu al oficiului consular.

Citește mai departe...

Paul Goma, 75 de ani de la naştere

Institutul de Filologie al AŞM şi Uniunea Scriitorilor din Moldova organizează, pe 4 octombrie, cu începere de la ora 10.00, în Sala Azurie a AŞM (bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 1), un eveniment ştiinţific consacrat jubileului de 75 de ani de la naşterea scriitorului Paul Goma.

«Marele merit al lui Goma, consemnează într-un articol academicianul Mihai Cimpoi, este cel de a exprima adevărul cu o autenticitate ce nu admite nicio notă de contrafăcut şi cu o ardoare etică ce nu permite nesocotirea măcar parţială a lui. Adevărul întreg, mărturisit până în pânzele albe, este imperativul categoric, în lumina austeră a căruia scrisul lui Goma capătă calitatea cea mai de preţ».

«Paul Goma, ca un «Soljeniţîn român» (numit astfel de Eugen Ionesco), este o adevărată conştiinţă a Basarabiei, iar cu romanele sale ieşim în Europa», este o apreciere dată de un alt cercetător literar de la Chişinău, Alexandru Burlacu, doctor habilitat în filologie, profesor universitar.

În cadrul conferinţei ştiinţifice vor fi prezentate mai multe comunicări despre viaţa şi activitatea scriitorului Paul Goma. Academicianul Mihai Cimpoi, preşedintele USM, va vorbi despre «Calidorul ca «axis mundi». Profesorul universitar Theodor Codreanu, din Huşi, România, va reflecta tema «Paul Goma şi „Fenomenul Piteşti». Doctorul habilitat Andrei Ţurcanu este inclus în program cu o meditaţie literară - «Paul Goma între răzvrătire şi cânt».

În cadrul evenimentului, specialiştii Bibliotecii Ştiinţifice Centrale „Andrei Lupan» a AŞM vor inaugura o expoziţie de carte cu lucrările scriitorului Paul Goma. Omagiatul a publicat 28 de volume, între care «Amnezia la români» (1995), «Scrisori întredeschise. Singur împotriva lor (1995), „Justa» (1995), «Jurnale» (1997-2004), „Jurnal de apocrif» (1999), «Garda inversă» (1997), «Altina - grădina scufundată» (1998), «Alte jurnale» (1998), „Jurnalul unui jurnal» (1998), «Scrisuri» (1972-1998), «Basarabia» (2002), «Săptămâna roşie: 28 iunie - 3 iulie sau Basarabia şi Evreii», „Roman intim», «Profil», «Infarct» etc., ultimele 4 cărţi sunt editate în 2003.

Tatiana Rotaru, AŞM, zdg.md

Citește mai departe...

Posibila unire a României și Basarabiei naște îngrijorări în rada supremă din Ucraina

Posibila unire a Republicii Moldova cu România nu este convenabilă pentru Ucraina, a declarat deputatul în Rada Supremă a Ucrainei, membrul Comisiei pentru afaceri externe, Taras Cernovil. “Schimbarea conducerii în Moldova ar trebui să contribuie la formularea, de către Ucraina, a unei poziţii oficiale în acest sens. Din câte cunosc, în ultimii ani în Serviciul de Informații al Ucrainei, departamentul care se ocupă de Republica Moldova s-a redus la un singur om. Nimeni nu se ocupă de problema dată. Guvernul nu evaluează riscurile posibile pentru Ucraina”, a spus Taras Cernovil, potrivit Unimedia.md. “În primul rând, în cazul unirii Moldovei cu România, se vor ridica pretenţiile teritoriale față de Ucraina. Noi nu am reacționat adecvat la declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu”, a adăugat politicianul ucrainean. “În primul rând vor crește pretențiile față de Bucovina, Transcarpatia, şi se vor intensifica conflictele cu dubla cetăţenie. Dar cred că aceste pretenţii teritoriale niciodată nu vor fi satisfăcute. O și mai mare integrare a Republicii Moldova şi României va declanşa o nouă rundă în conflictul transnistrean. Ce va fi acolo? Iarăși război? Transnistria se va apropia de Rusia sau Ucraina? Este clar că independenţa Transnistriei va creşte. Dar Ucraina nu are nevoie de un alt conflict la frontiera sa. Prin urmare, este necesară elaborarea unei poziţii clare astăzi”, a declarat deputatul ucrainean.

Citește mai departe...

Un militar român a arborat în Afganistan „Basarabia Pământ Românesc”

Un militar român, aflat într-o misiune în Afganistan, a arborat bannerul Basarabia Pământ Românesc pe un transportor blindat din teatrul de operaţii.

Militarul a trimis portalului romanism.net o scrisoare electronică şi o fotografie. 

Mai jos este mesajul pe care l-a scris militarul român:

„Firesc este să spunem că basarabenii sunt români si că nu există graniţă pe Prut. Firesc este să trăim în oraşe libere în care să vorbim limba română pe stradă şi în şcoli, în care monumentele din parcuri să fie statui ale scriitorilor nostri, şi în care să existe libertate de expresie.

Nefireştii sunt aia care se chinuie să ne schimbe limba, ne pun tancuri pe stradă cu titlu de monumente, ne arestează fară motiv oamenii de pe stradă şi îi omoară în bătaie la sectie, ne ţin trupe de ocupaţie pe teritoriul nostru.

Misterioase sunt căile Domnului… libertatea, chiar sub regim de ocupaţie, este o stare a spiritului nostru. Ţara lui Andrei Ivantoc nu cunoaşte graniţe, limba lui Eminescu o vorbim noi toţi, iar iubirea despre care au cântat soţii Ion şi Doina Aldea Teodorovici va dăinui în inimile noastre.”

Citește mai departe...

Basarabia cu capul plecat sau demn ?

Aceasta este adevărata întrebare la care trebuie să răspundă cetăţenii Republicii Moldova pe 28 noiembrie a.c., când, conform deciziei preşedintelui Mihai Ghimpu, se vor desfăşura alegerile parlamentare.

Este o interogaţie la care am căutat un răspuns, motivat de apele încă nelimpezite ale politichiei de la Chişinău, tulburate intenţionat de cei care doresc, dar nu mai au puterea, să menţină impresia invincibilităţii comuniştilor şi a arendării, şi în acest secol, a entităţii dintre Prut şi Nistru imperiului de la Răsărit.

Ca şi în Statele Unite, alegătorii din Moldova ex-sovietică nu au votat şi nu vor vota decât lideri credibili. Deci, nu partide cu programe utilizate practic pentru diferenţieri – uneori reale, alteori demne de râsu’-plânsu’-, între grupuri de interese cu orgolii bine motivate, în marea lor majoritate acestea fiind de ordin material, cu dividende inteligent calculate şi rapid distribuite după preluarea puterii.

M-am oprit acum doar la liderii poltici care contează în ecuaţia schiţată dincolo de Ocean, unde se ştie bine că niciun batalion rus dislocat în Transnistria nu va putea executa trageri reale, ca o unitate similară în Osetia de Sud, fără îngăduinţa Unchiului Sam…

Veaceslav Untilă, liderul Mişcării Acţiunea Europeană, a reuşit strângerea a 200.000 de semnături pe o iniţiativă vizând pensiile şi salariile conaţionalilor.

În Statele Unite, cine are o asemenea capacitate de convingere a concetăţenilor devine un interlocutor interesant pentru partidele mari. La Chişinău, reuşita menţionată este minimalizată, din raţiuni evident politice, nicidecum de ordin financiar. Şi asta se va vedea după ce va funcţiona un parlament cu o majoritate clară şi un preşedinte cu un mandat normal.

Cei care îi reproşează domnului Untilă un radicalism ce nu ar fi acum de dorit şi aplicat la nivel înalt, ar trebui să ţină cont de semnalul dat de sutele de mii de semnatari ai iniţiativei sale. Moldova ex-sovietică nu mai poate fi condusă cu promisiuni că va fi cândva mai bine…

Vitalia Pavlicenco - care conduce Partidul Naţional Liberal şi a intrat în conştiinţa publică prin curajul de a transmite un mesaj unionist clar, conform căruia cea mai scurtă cale de accedere a Republicii Moldova în NATO şi UE este unirea cu România - va aduna nu puţine voturi dintre rândurile celor sătui de abuzurile din epoca exercitării puterii de către oamenii lui Voronin, dar şi dintre ale acelora care, oameni aşezaţi fiind, nu mai agreează disensiunile care continuă în alianţa aflată la guvernare.

În raport de numărul de parlamentari pe care îi va obţine, doamna Pavlicenco va avea un cuvânt de spus în alegerea preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova…

Serafim Urecheanu rămâne la rolul de “buturuga mică” din Alianţa pentru Integrarea Europeană. Una care nu vrea să răstoarne carul cu patru roţi politice, ce ar trebui să fie sincronizate, ca ritm şi direcţie.

Totuşi – din perspectiva întrebării din titlu şi a viziunii americane în problema independenţei unui stat, duplicitarismul manifestat în chestiunea prezenţei unui detaşament militar de la Chişinău la parada din 9 mai a.c. de la Moscova, ca şi în aceea a delimitării de decretul demn al preşedintelui Ghimpu privind restabilirea adevărului istoric în legătură cu ocuparea de către trupele sovietice a Basarabiei -, domnul Urecheanu nu are, probabil, altă şansă decât să reitereze actualul nivel de reprezentare al formaţiunii sale politice, în viitorul parlament…

Vladimir Voronin, cu suita sa de succesori potenţiali, se vor manifesta agresivi şi după anunţarea oficială a rezultatelor viitoarelor alegeri parlamentare. Povestea lor, cu păstrarea independenţei urmaşilor lui Ştefan cel Mare, este bună pentru cei care nu vor să accepte noul mers al istoriei.

Gafa antologică a fiului său de a declara România un stat aflat în pragul falimentului a stârnit orgolii bine temperate la Bucureşti. Efectele acestora se vor vedea atunci când protectorii junelui Voronin, de la Moscova, se vor aştepta mai puţin.

Vasalitatea Partidului Comunist faţă de puterea de la Răsărit nu înseamnă decât copierea, la nivelul unui teritoriu cu patru milioane de suflete, a unor proiecte prin care tandemul Medvedev-Putin încearcă să modernizeze, cu sprijinul decisiv al S.U.A. şi U.E., o federaţie a cărei slăbiciune s-a văzut cu ocazia incendiilor din stepă.

De altfel, un semn de pierdere a sprijinului Kremlinului, de către comunişti, a fost şi semnarea de către Marian Lupu, la Moscova, a acordului de cooperare între partidul său şi formaţiunea politică a lui Putin. Însă premierul rus nu a fost prezent la ceremonial. O prudenţă justificată de rezultatele referendumului, când, populaţia a dezminţit, prin masiva reţinere, atât sprijinul necondiţionat pentru Alianţa pentru Integrarea Europeană, cât şi aparenta popularitate a lui Marian Lupu şi Vlad Filat.

În sondajele recente, în timp ce partidul său pare a mai fi pe locul secund în ierarhia formaţiunilor politice, în clasamentul liderilor agreaţi de populaţie, după referendum, domnul Lupu a trecut pe locul trei…

Vlad Filat şi-a dorit să convingă conaţionalii de faptul că are o trecere aparte la Bruxelles, că este flexibil în relaţia cu Bucureştiul şi că este favoritul ambasadorului american.

Intenţii frumoase. Chestiuni discutabile. În primul rând, deoarece Uniunea Europeană nu şi-ar fi luat un anumit avânt, spre Chişinău, dacă nu avea confirmarea, de la Washington D.C., că teritoriul dintre Prut şi Nistru va tranzita lin din C.S.I., în U.E.

De ce?

Pentru simplul motiv că nimeni nu aruncă cu bani europeni acolo unde mâine poate fi altceva decât ceea ce există în comunitatea occidentală.

Apoi, pentru că deşi are meritul de a fi lichidat sârma ghimpată de la graniţa ex-sovietică cu România, a gafat public când a cerut, cu naivitate, semnarea unui tratat de stat între entităţile existente de o parte şi de alta a Prutului.

Cândva şi premierul Adrian Năstase se credea succesorul preşedintelui Ion Iliescu, doar munciseră împreună la intrarea României în NATO. Asta, până ce ambasada americană şi-a manifestat o altă opţiune…

Referendumul a indicat diferenţa dintre dorinţele fireşti ale premierului şi nemulţumirile majore ale alegătorilor, care nu sunt impresionaţi nici de faptul că este un politician bogat, nici de întâlnirile sale eşalonate, cu categorii diverse de cetăţeni.

Asta, pentru că viaţa oamenilor nu s-a schimbat, fundamental, în bine…

Mihai Ghimpu rămâne un om de dialog. Deloc sofisticat. Cu apariţii publice naturale, cu momente în care reuşeşte un alt tip de conversaţie cu cei obişnuiţi, anterior, ca să asculte, fără să crâcnească, indicaţiile preţioase ale unui şef de stat plin de el.

O analiză atentă a reacţiilor tinerilor pe bloguri, la subiecte vizând şi pe preşedintele interimar a relevat reacţii dure faţă de alţi politicieni şi repetarea unei concluzii acuzatoare la adresa ideii de aleşi ai poporului, care ar trebui să dea mult de gândit staffurilor electorale: cel puţin Mihai Ghimpu este onest.

Şi nimeni nu poate nega că a ţinut fruntea sus în faţa Moscovei, care suferă vizibil că Republica Moldova va avea soarta statelor baltice, acum în NATO şi UE.

La 28 noiembrie 2010, dacă vor fi puternic motivaţi, conaţionalii dintre Prut şi Nistru pot vota, de fapt, pentru despărţirea de C.S.I. şi accelerarea integrării în comunitatea occidentală.

Ion Petrescu

Citește mai departe...

10 moldoveni abandonaţi de Chişinău, dar “găzduiţi” de inchisorile Egiptului

Povestea celor 10 moldoveni de “gen” masculin, dupa cum ii catalogheaza Ministerul moldovean de Externe, arestati de politia egipteana sub acuzatia ca ar fi ucis un beduin, nu a produs rezonanta in mass-media locala, devenind un subiect derizoriu, iar de aceea neglijabil de presa si ca urmare si de catre autoritatile moldovenesti. De ce? Adeptii pedepsei capitale vor spune ca criminalii trebuie sa raspunda pentru faptele comise, chiar daca statul este obligat sa-si protejeze toti cetatenii aflati peste hotare, oferindu-le asistenta juridica si cea de ordin consular unde nu s-ar afla acestia. Paternalistii incorigibili, dezamagiti in capacitatile statului de a servi intereselor cetateanului, ar spune ca autoritatile oricum trebuie sa le vina in ajutor moldovenilor aflati dupa gratiile fostei colonii britanice. Alta categorie continua sa nu cunoasca nimic despre acest caz si despre impotenta diplomatiei moldovenesti de a gestiona o situatie de criza profilata la scara minora.

Intarzierea cu care Ministerul de Externe a intrat in contact cu oficialitatile egiptene socheaza, deoarece in joc este pusa siguranta celor 10 cetateni moldoveni de “gen” masculin, ale caror situatie este acoperita de mister, inclusiv din cauza imposibilitatii partii moldovene de a clarifica lucrurile intr-un termen acceptabil. Daca vom urmari scenariul reclamat de egipteni, atunci fixam faptul ca retinerea conationalilor banuiti de comiterea omorului a avut loc la 11 septembrie, in timp ce Ministerul de Externe a comunicat cu partea egipteana tocmai pe 27 septembrie, anuntand ca va delega un responsabil pe data de 28 septembrie.

Curios, dar nimeni nu a atentionat executivul asupra termenului de aproximativ 2 saptamani de care a avut nevoie dimplomatia noastra pentru a se lamuri cu omologii egipteni. Sesizam o ignoranta pe verticala, din care nu este exclusa nici societatea civila si nici organizatiile non-guvernamentale pentru apararea drepturilor omului, care au pastrat o tacere mormantala, in privinta acestui incident. Oare sa fie vorba de indiferenta de acasa fata de acesti moldoveni inspirata din banuiala ca ei ar fi cu veritabili criminali? Daca da, atunci semnalam inca o data nihilismul in sfera justitiei, lipsa de solidaritate in societate si iresponsabilitatea statului fata de cetatenii sai din afara frontierelor, ba mai mult discriminarea lor.

Indigneaza cel mai mult grandomania diplomatiei moldovenesti, care desi se maguleste in fata oglinzii ca ar avea relatii cordiale cu statul roman, nu a solicitat implicarea capabilitatilor lui diplomatice (Romania dispune de reprezentanta diplomatica permanenta in Republica Araba Egipt)[2], dar nici cea a altor parteneri europeni, pentru a clarifica mai repede starea lucrurilor, grabindu-se sa-i transporteze acasa pe moldovenii pretinsi “criminali” pentru a fi judecati de instantele nationale. Daca varianta data nu este posibila, atunci cel putin sa le asigura o aparare ca atare in judecata egipteana, supraveghind ca parametrii necesari pentru prevenirea incalcarii drepturilor celor 10 moldoveni pe perioada arestului sa fie respectati cu strictete.

Paradoxal, dar Guvernul si Ministerul de Externe se mobilizeaza cu repeziciune, atunci cand acasa trebuiesc aduse corpuri neinsufletite ale moldovenilor decedati pe autostrazile din Europa. Primul lucru ce ne vine in cap este ca s-ar putea ca guvernantii se implica intentionat in cazuri categoric tragice, care incadreaza si procese pre-funerare, pentru a-si arata moralitatea si solidaritatea cu moldovenii ale caror apropiati au decedat in timp ce se indraptau la munca in Europa. Daca acesta este scopul adevarat, atunci cei de la putere ar trebui sa trataze in mod egal si in tempouri identice si cetatenii aflati in viata si care intampina probleme grave in strainatate, chiar daca judecata va demonstra in eventualitate vinovatia celor 10.

Orice tergiversare sau amanare a solutinarii acestei probleme nu va insemna doar o “tradare a grupului de cetateni moldoveni”, dar si o dovada clara a incompetentei diplomatiei moldovenesti de a proteja si promova drepturile si interesele moldovenilor din strainatate, anticipand o potentiala criza in relatiile statului cu cetatenii sai, care din motive socio-economice cunoscute au ales viata de emigranti (semi)ilegali.

Referinte:

1. Discuţie telefonică între miniştrii de externe ai RM şi Egiptului, http://www.mfa.gov.md/comunicate-presa-md/482505/

2. Ambasada României în Republica Arabă Egipt, http://www.mfa.gov.md/comunicate-presa-md/482505/

autor: Dionis Cenușă

Citește mai departe...

Comuniștii din Rusia protestează contra cercetării penale a lui Voronin

Partidul Comuniștilor al Federațiie Ruse intenționează să facă un apel către toate partidele de stânga din lume, pentru a protesta împotriva deciziei autorităților Republicii Moldova de a deschide dosar penal pe numele liderului PCRM, Vladimir voronin.

”În cel mai apropiat timp, comuniștii ruși vor discuta serios situația creată. Vom depune toate eforturile pentru ca toate mișcările de stânga și structurile europene să reacționeze prompt la ”polițismul” conducerii din Moldova”, a declarat vicespeakerul Dumei de Stat, vicepreședintele Partidului Comuniștilor din Rusia, Ivan Melinikov.

Acesta susține că acțiunile Alianței pentru Integrare Europeană poartă caracater de represii politice față de Voronin, grație conducerii căruia, Moldova a cunoscut o etapă de prosperitate.

Totodată, Melinikov afirmă că sesizarea Procuraturii Generale nu are o bază juridică, iar tot ce s-a întâmplat în timpul evenimetelor din aprile 2009 a ținut de menținerea ordinii publice, pe fundalul unor acțiuni vandalice ale protestatarilor.

”Intenția AIE de a-l cerceta penal pe Voronin este provocată de șocul eșecului din 5 septembrie. Actuala guvernare conștientizează că nu poate concura cu Partidul Comuniștilor”, a mai spus deputatul.

UNIMEDIA amintește că Procuratura Generală a cerut Legislativului retragerea imunității parlamentare a depuatatluui Vladimir Voronin, pentru a-l pute cerceta penal, privind neglijența în serviciu, care a dus la moartea unui om. Comisia Juridică a decis că Procuratura Generală nu a prezentat suficiente argumente în acest sens. Până la 8 octombrie, Comisia Juridică va veni cu un raport final în acest sens.

Sursa: UNIMEDIA cu referire la kprf.ru

Citește mai departe...

Negocieri la Viena în problema regiunii transnistrene

În capitala Austriei încep consultări în format 5+2 privind problema transnistreană dupa ce reprezentanţii părţilor intermediare în procesul de reglementare a conflictului transnistrean (Rusia, Ucraina şi OSCE), precum şi de observatorii din partea UE şi SUA au vizitat Basarabia, transmite Romanian Global News.

La Viena se vor discuta 26 de chestiuni (13+13) propuse de Chişinău şi Tiraspol. Bulat Nurgaliev, preşedintele actual al OSCE, a declarat că majoritatea chestiunilor se referă la libertatea de circulaţie a oamenilor, serviciilor şi produselor.

"Este important să obţinem rezultate pozitive cel puţin în câteva din aceste chestiuni, deoarece de ele vor profita în primul rând locuitorii regiunii", a recunoscut Nurgaliev pentru, Ria Novosti.

Totodată, preşedintele OSCE a subliniat că problema statutului regiunii transnistrene nu lipseşte din agenda zilei, dar abordarea ei mai largă va posibilă în cadrul unor convorbiri oficiale.

La consulările de la Viena R. Moldova este reprezentată de vice-prim ministrul Victor Osipov.

Romanian Global News reaminteste ca populatia majoritara in regiunea transnistreana controlata de separatistii pro-rusi, este populatia romaneasca (moldoveana), reprezentand circa 40%, restul populatiei fiin reprezentata de ucrainieni si rusi in proportii relativ egale.

Citește mai departe...

Basarabia, mareșalul și războiul

“Numai sase voturi din cei 26 prezenti au fost pentru rezistenta. Numele lor merita sa fie inscrise cu litere de aur in Cartea demnitatii romanesti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Stefan Ciobanu, Ernest Urdareanu.”(Carol al II-lea)

Stravechi teritoriu romanesc apartinator Moldovei, Basarabia a fost anexata pentru prima data de catre Imperiul Tarist in 1812, in urma Pacii de la Bucuresti, incheiata cu Poarta Otomana. In 1918, romanii din Basarabia au dat glas sentimentelor lor nationale votand unirea cu Romania, in Marele Sfat al Tarii. Sigur ca Rusia, de-acum bolsevica, nu s-a resemnat niciodata cu pierderea Basara biei. La 26 iunie 1940, ora 10 seara, pe fondul prabusirii militare a Frantei, principalul aliat al Rmaniei, URSS, a adresat un ultimatum dur Romaniei, cerand cedarea imediata a Basarabiei si, in plus, a Bucovinei de nord, drept compensatie (culmea cinismului!) pentru „stapanirea de 22 de ani a Basarabiei.“

Lipsita de orice sprijin extern si sfatuita de Germania si Italia sa cedeze presiunilor sovietice, Romania parea a nu avea de ales. Astazi, multi istorici considera ca atitudinea defetista a fost de fapt o greseala si ca ar fi trebuit sa rezistam, bazandu-ne pe premisa ca Germania ar fi reactionat si nu ar fi permis Rusiei sa preia controlul asupra bazinului petrolifer al Vaii Pra hovei. Ulterior, cedarile s-au tinut lant, la 30 august Romania renuntand, tot fara lupta, la nordul Transilvaniei in favoarea Ungariei, iar la 7 septembrie la Cadrilater in avantajul Bulgariei. Pe acest fond de renuntari si umilinte nationale, la 6 septembrie Carol al II-lea a fost obligat sa abdice, puterea suprema in stat fiind preluata de generalul Ion Antonescu. Nascut la Pitesti la 2 iunie 1882, Ion Antonescu era militar de cariera, fiind sef al Biroului de Operatii din cadrul Marelui Stat Major in timpul primului Razboi Mondial. Decorat de catre regele Ferdinand I cu Ordinul Mihai Viteazul, Antonescu a fost numit dupa Primul Razboi atasat militar al Romaniei la Paris si la Londra, iar ulterior a fost avansat sef al Marelui Stat Major (1933) si ministru de razboi (1937). Orgolios si inflexibil, lipsit de experienta politica dar devotat tarii si neamului sau, Antonescu a reprezentat, in toamna anului 1940, omul providential pentru o Romanie sfasiata si umilita. Desi anglofil in convingeri, Antonescu credea ca doar Germania putea sa ajute Romania sa-si refaca granitele mutilate.

Asa incat, in mai 1941, cand Hitler i-a comunicat ca s-a hotarat asupra atacului impotriva Uniunii Sovietice, Antonescu i-a oferit sprijinul neconditionat al armatei romane. Pe 22 iunie 1941, generalul a lansat celebra proclamatie „Soldati, va ordon treceti Prutul!“, prilej cu care intreaga suflare romaneasca s-a aflat ferm angajata alaturi de el. Dar, o data cu trecerea Nistrului, au inceput divergentele de opinie intre de-acum maresalul Antonescu si principalii lideri politici ai tarii, Iuliu Maniu si Dinu Bratianu. Hotarat sa joace cartea germana pana la capat, maresalul a considerat totodata o datorie de onoare faptul de a ramane fidel partenerului de alianta, atitudine neconvenabila interesului national. Cu rusii la portile Moldovei, era evident ca Romania urma sa devina teatru de razboi, cu toate implicatiile ce decurgeau din acest fapt: pierderi de vieti omenesti, distrugeri masive si, mai ales, posibila pierdere definitiva a Ardealului de nord, in favoarea Ungariei.

Astfel se ajunge la 23 august 1944, cand tragica dilema a Romaniei se sublimeaza in drama infruntarii a doua personalitati: Regele si Maresalul. Arestat din ordinul lui Mihai I, Antonescu nu avea sa fie scutit de umilinta predarii sale la rusi, de calvarul interogatoriilor si de parodia unui proces inscenat de la cap la coada. Maresalul va fi executat la 1 iunie 1946, cu o zi inainte de a implini 64 de ani, strigand in fata plutonului: „Traiasca Roma¬nia!“. Moartea sa demna implineste destinul tragic al unui om, peste care se suprapune drama unei natiuni abandonate celui mai cumplit experiment social al veacului XX: comunismul.

Citește mai departe...

Un oraș basarabean: Bălți

Text publicat in revista Viata Basarabiei, decembrie 1933:

Dintre cele 9 capitale de judete basarabene, orasul Balti are o structura si o viata specifica. Zamislit la imperecherea Rautului cu Rautalul, intre uriase oglinzi asternute de balti maloase si duhnind izuri grele, orasul e’n lupta cu zgarcenia naturii in ciuda careia se’ntinde incetatenandu-si mereu crescanda lui fiinta.

In tarina istoriei orasul Balti n’a tras brazde. Oricat am cerceta documentele vremurilor, straduinta noastra nu va intalni acest oras in tovarasia Hotinului, Sorocei, Orheiului si a celorlalte asezari din care istoria si-a tras firele. Lipsa de personalitate in trecut a judetului si orasului Balti, se datoreste faptului ca pana la 1887 tinutul de astazi se numea Iasi si facea parte din capitala Moldovei. Abia la 1887, Balti devine de sine statator si orasul incepe sa-si nevedeasca existenta proprie.

Desi izolat in inima Basarabiei si granicerit de balti, orasul a fost deseori pustiit de vrajmasi flamanzi veniti de peste Nistru. Cand cetatile Hotinului si a Sorocei ingenunchiau rezistenta lor, soarta orasului Balti era cunoscuta. Parjolul nu se oprea la barierele targului.

Pentru intaia oara Ghirei-Kan, hanul tatarilor, navaleste si da foc targului care cu greu isi infiripa cocioabele, incat Petru cel Mare la 1711, dupa ce a fost batut la Stanilesti pe Prut, trecand prin targ, s’a minunat de casele ce rasareau dintre mlastini ca niste uriase ciuperci negre. Intovarasind pe Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, a facut tarul popas in Balti, scurt popas, deoarece era urmarit de dusmani. Si a ramas in targ toata averea razboiului, asupra careia navalit-au iarasi tatarii jefuind si dand foc.

Si iarasi targul s’a refacut din cenusa, in vadul negustorilor de cai vestiti care s’adunau la iarmaroace lasand bani grei si nadejdi multe.

Cu anul 1818 targul Balti isi sporeste temeiul odata cu infiintarea administratiei comunale a judetului. Primeste si vizite alese cum a fost la 1856 cu imparateasa Marie Alexandrovna pe care faima marilor proprietari moldoveni o atrase in Basarabia. In cinstea ei se hotarniceste, in centrul targului, o oaza de verdeata poreclita gradina publica, vremea facand ca astazi aceasta porecla sa se adevereasca prin edili cu tragere de inima.

Orasul Balti nu e asa tanar cum cred unii. E neindoios c’a existat si pe vremea lui Stefan cel Mare.

Staretul Silnan dela manastirea Neamtului cere invoire la domnie de a aduce peste cu scutiri la vama si printr’un act datat la Suceava la 1 Aprilie 1470, Stefan Voevod acorda manastirii privilegiul de a trimite trei care dupa peste, fie la Chilia, fie la Balti, fie la Cetatea Alba sau la Nistru.

Intr’un alt document cu doi ani mai in urma, la 22 Februarie 1472, Stefan Voevod da o alta scutire manastitii Voronet, manastire care pastreaza pana astazi evanghelia cu chipul de tanar Far-Frumos al marelui voevod. Actul redactat la Suceava suna astfel:

« Cu mila lui Dumnezeu noi Stefan Voevod, domnul tarii Moldovei, facem cunoscut in aceasta carte a noastra tuturor cati o vor vedea sau o vor auzi cetindu-se, daca cuiva-i va fi de trebuinta, ca a binevoit domnia mea cu a noastra buna vointa si din curata si luminata inima din toata a noastra buna voie si cu ajutorul lui Dumnezeu si am facut pentru odihna sufletelor sfant-raposatilor parinti ai nostri si pentru sanatatea noastra si pentru sanatatea copiilor nostri si am dat aceasta carte a noastra manastirii noastre dela Voronet unde este hramul sfantului marelui mucenic al lui Hristos si de biruinte purtatorul Gheorghe si unde este egumen popa Misail, spre aceea ca sa fie volnica si sloboda manastirea sa trimeata, spre indestularea fratilor, pe fiecare an doua care ale sale dupa peste sau la Chilia sau la Balti sau oriunde in tara noastra, iar vama dela acele doua care sa nu dea nicairi in toata tara noastra, nici macar un gros, nici mergand acolo dupa peste, nici intorcandu-se cu pestele la manastire, nici la vamile arendate, nici la cele nearendate. De aceia nici un boer sa nu cuteze a le lua vama dela cele doua care, nici macar un gros. Iar cine se va incerca peste aceasta carte a noastra sa le ia vama pentru aceste mai sus scrise care, acela ne este potrivnic noua si cartii noastre. Aceste toate de mai sus scrise fagaduim manastirii noastre dela Voronet sa le pastram si sa le indeplinim cat voi trai. Iar spre aceasta este credinta domniei mele Stefan Voevod si credinta iubitului meu fiu Alexandru si credinta tuturor boerilor nostri moldovenesti, mari si mici. Iar spre mai mare tarie a tuturor celor de mai sus scrise, poruncit-am credinciosului nostru boer Toma logofatul sa scrie si pecetea noastra s’o atarne la aceasta carte a noastra. Scris-a Isaia in Suceava la anul 6980 luna lui Ghenarie in 22. »

Din aceste carti domnesti se vede ca'n jurul Baltilor erau iazuri renumite in peste, iazuri improspatate de Rautu si Rautelu, rauri din care astazi, taranii cu crasnicele abia prind intr-o zi peste de fiertura…

Daca in istoria anilor indepartati orasul Balti nu ocupa un loc de frunte, in ce priveste miscarea nationala moldoveneasca, leaganul ei este in acest oras. Sub stapanirea ruseasca Baltenii n'au stiut ce-i teama de obladuitori. Limba moldoveneasca, nazuintele moldovenesti, credinta in ziua de maine, isi aveau radacinile adanc patrunse in bastinasii orasului. Toate incercarile de rusificare s'au izbit si s'au sfaramat de dragostea de neam a Baltenilor.

Aici in Balti, la 1824, un dascal, Cunitchi, deschide o scoala primara moldoveneasca la care venira in urma ca invatatori bucovineanul Gavril Bilevici si fiul sau Gheorghe. Iar cand in Septembrie 1841 Ionita Sturza, maresalul nobilimei, ceru guvernatorului Teodor, introducerea limbii materne in scoli, din Balti s'au oferit cei dintai proprietari care sa intretie pe invatatorii moldoveni in scolile din Balti si sa procure carti din Moldova (I. Nistor, Istoria Basarabiei). In urma acestei miscari, s'a aprobat predarea limbii romane in scolile din Balti.

Locuitorii din orasul Balti si judetul Balti sunt cei care au pastrat legaturi de trainica fratie cu Moldova. Cand a ajuns la Balti revista lui Eliade Radulescu «Curierul Romanesc» s'a gasit caminarul Dumitrache Pastiescu sa scrie in numarul din Ianuarie 1830 aratand ce «mare bucurie au simtit basarabenii la aparitia revistelor romanesti caci si in Basarabia din romani este titular sovetnic Constantin Stamate, barbat literat, cinstitor de oameni invatati, sarguitor spre luminarea neamului sau, care are talmacie si nu contineste de a talmaci alese istorii pentru intocmirea moravurilor celor bune, fabule, romanturi, versuri…» (I. Nistor, op.cit.). Caminarul Pastescu vorbeste in aceasi scrisoare si despre «madularul judecatoriei judetului Balti», Costache Tufescu, care la 1813 ridica in satul Bogdanesti biserica «Sfantul Nicolai».

Cand la 1868 se infiinta «Academia Romana» s'a trimis presedintelui Academiei urmatoarea scrisoare: «Eu Alexandru Constantin Bodescu, sfetnicul Curtei Imperiale Rusesti, de felul sau din orasul Balti, dorind ca toti romanii de a contribui la incurajarea invataturii in Romania, declar ca ofer suma de 2000 de ruble, ceeace face 5200 de franci dupa cursul zilei, pentru Academia Romana».

Vasile Stroescu care a cheltuit imense averi cu sprijinirea scolilor romanesti din Ardeal, era din tinutul Baltilor. Si tot Baltian e si vajnicul nationalist Ion Pelivan, care, in 1912 fiind judecator la Balti, in timp ce rusimea sarbatorea zgomotos 100 de ani dela rapirea Basarabiei, Pelivan, desi functionar de stat, in toate zilele cat a tinut sarbatoarea, a umblat in doliu, dar intrezarind, prin lacrimile ce nu se terminau, curcubeul drapelului romanesc ce avea sa falfae peste 6 ani deasupra orasului.

Si a fost ca dela Balti sa se trimita la Iasi cea dintai telegrama prin care se anunta ca Baltenii au votat unirea cu patria romaneasca.

Iata unele din faptele care dovedesc ca moldoveanul si-a avut plamada in targul care forma haznaua averei proprietarului Catargi.

Patriotismul Baltenilor s'a afirmat indraznet si prin scris. In afara de poetul Constantin Stamati, orasul Balti a dat pe generalul Matei Donici care a descris in versuri unele sate moldovenesti din: Tara barbara, Cea de rusi facuta roaba. (…)

Proprietarii batrani, cati au ramas impovarati de nevoi si amintiri, nu pot uita pe vestitul cantaret Lemis, care a purtat faima cantecului romanesc printr-o jumatate de Basarabia. Acest Lemis venise din Iasi si socotind orasul Balti ca inima moldovenismului, s'a restabilit in el. N'a fost petrecere moldoveneasca la care sa nu rasune privighetorescul glas al lui Lemis. La nunti, la cumatrii, la patroane, multe lacrimi s'au desirat ascultand cantecul nou adus de Lemis: «Tu care esti perduta in neagra vesnicie». Rusii s'au inspaimantat de propaganda romaneasca ce-o facea prin cantec acest trubadur si dupa un sir de ani l'au expulzat. Iar neamul moldovenesc a inchis amintirea despre el in suflet, ca acele flori de seara care inchid sub petale cele dintai lacrimi de roua.

Orasul Balti cercetat astazi este unul din cele mai vii din Basarabia. Chisinaul chiar ramane in urma sub ritmul potolit in care traeste.

La 1894 rusii legand Nistrul cu Balti, prin cale ferata, orasul devine centrul comercial al Basarabiei. Nod de cale ferata, orasul este vadul negustoresc a patru judete: Hotin, Soroca, Orhei si Balti. Acesta este faptul ca orasul creste vazand cu ochii. Pravalii mari, bucurestene, galantare, aranjate artistic si o furnicare de lume, pana tarziu noaptea, dau infatisarea unui oras maret.

Doamne pazeste insa de o vreme ploioasa. Desi strazile sunt bine pavate, tasniste din pietre parca un glod unsuros prin care picioarele patineaza de nu e chip sa umbli fara baston cu tinta la capat. Iar daca ai nenorocirea sa cazi, nu mai spoti scoate depe haina pata hleioasa ori cat te-ai chinui Si vara fumega peste ulite un colb de-i merge renumele.
- Ce spui dumneata, domnule, colb ca la noi nu gasesti in toata Basarabia, se lauda intr’o zi Conu Nicu Ursulescu, decanul, mangaindu-si un varf de musteata, in timp ce baietii navalisera, lacuste, asupra tabacherei.

Cine n’a calcat in Balti nu stie ca orasul are doua gari: una, gara Pamanteni, aproape de oras, si alta, gara mare, la 4 km.

Nu e poveste ceeace se spune ca inginerii rusi au cerut proprietarului Catargi o suma de ruble ca sa ridice gara in oras si fiindca proprietarul n’a vrut, au cladit-o la 4 km de oras peste apa Rautului, unde, pana ce ajungi ti-se borfaesc matele pe o sosea cu gropi si petroaie si te’nabusi de miazmele ce le ridica mlastinile dintre fabrica de zahar si moara lui Ioffe.

De la gara mare un tren porneste, prin sudul judetului Soroca, sa transporte cativa calatori spre Rezina depe malul Nistrului, iar alt tren, prin Ocnita, spre Cernauti, si dela gara se’ntinde sesul Rautului mlastinos, pustiu si vaduv de copaci. Caci imprejurul orasului nu se gaseste o padurice unde orasenii s’ar bucura vara de umbra si racoare. La noi terenul nu prieste copacilor, spunea, pe vremuri, un edil. Iata ca P.S. Episcop Visarion a vanturat afirmatia aceasta pentru ca, langa gara Pamanteni, pe zece hectare ce’nprejmuesc resedinta episcopala, a ridicat o livada si un parc ca’n gradinile din povesti. Cei mai variati pomi dau azi roade alese, iar in parc teii si brazii se’ntrec in verdeata si’n crestere. Dar pentru aceasta se cere munca, bunavointa si dragoste, mai ales dragoste de copac. Pomul este un copil de care trebuie sa te ingrijesti pana se zburataceste. Si edilii dela Balti au alte griji. Iar strazile raman sa fie umbrite vara, unde si unde de un salcam prizarit, ofticos, pudrat de colb si jupit de coaja, ca un cal ros de streang.

Balti este orasul viitorului deoarece toate arterele productiei din Nordul Basarabiei conduc spre inima lui. Astazi chiar intrece in comert toate orasele basarabene. Pe strazile orasului misuna negustori din intreaga tara. Automobile dinspre Soroca sau Orhei cutreera strazile ridicand nouri cenusii de praf. Si’n atmosfera aceasta imbacsita, in zile cu soare, baltenii isi omoara vremea plimbandu-se lenes intre Ptasnicov si Ghenoiu. Altii, aceeasi in fiecare zi, ocupa mesele din fata restaurantului Popov si pun tara la cale. Iar cand birja mica aduce dela gara vre-un pasager bucurestean, Baltenii pun stapanirea pe el si-l descoasa « Ce se mai aude cu politica? » Si orice minunatii ar spune noul sosit, cred, pentru ca la Balti, ca nicaieri in alt loc, cetatenii torc din stirile politice firul amagitor al vietii lor. In fata unei sticle cu bere, langa trasurile ce stau sirag la bordura trotuarului, Baltenii asculta povesti politice pe care apoi le amplifica si le angreneaza in fapte ce par verosimile.

Deodata se’nalta un abur cald de praf rascolit: trece stropitoarea primariei – un vehicul care trebuie dus la muzeu. Fatada restaurantului, musterii, coltul de strada, totul se’mbroboda ca’n-trun tulpan desfasurat generos de buna obladuire municipala. Caci, vorba lui Conu Nicu: colb ca la noi nu gasesti tata Basarabia…

D. Iov
(Soroca)

(Este pastrat limbajul textului din revista Viata Basarabiei)

Citește mai departe...

Despre revolta de la Tatarbunar

Revoltele populare ale taranimii romanesti au fost deseori rezultatul tratamentului opresiv, dar si al indiferentei asupra necesitatilor acestora.Din pricina acestui fapt rascoalele au venit ca un mijloc natural de a face auzite cererile lor, atunci cand orice alt instrument politic esua. Cateodata insa, rascoalele au fost planuite in afara tarii pentru a servi intereselor straine.

Rascoala de la Tatarbunar

In anii interbelici, Uniunea Sovietica a avut o lunga serie de actiuni menite sa destabilizeze statul roman. De la incercarea de asasinat la regelui Ferdinand in 1918, la ordinele lui Trotki si Lenin si primul atentat terorist din Romania in 1920 cand agenti rusi au explodat o bomba in Senat si culminad cu insurectia armata din Tatarbunar in 1924. (Nota Nationalist - este vorba de atentatul savarsit de Max Goldstein, terorist anarhist recidivist, provenit dintr-o familie de comercianti alogeni)

Principalul motiv al racirii relatiilor dintre Uniunea Sovietica si Romania era unirea cu Basarabia pe care rusii nu o recunosteau, desi insusi Lenin in 1917 oferise dreptul de autodeterminare al tuturor popoarelor de sub fosta stapanire tarista.

Rusii pentru a-si motiva actiunile impotriva romanilor au inceput sa clasifice statul roman ca unul imperialist expansionist si multinational care a ocupat prin forta teritoriile intre Nistru si Prut.

Vasil Kolarov, secretar general al Cominternului in 1922-1924 si membru al Federatiei Comuniste Balcanice a pus la punct detaliile planului. Acesta se baza pe taranii din Basarabia nemultumiti de reforma agrara romaneasca din 1921 ca fiind principalul si cel mai numeros grup ce se va ridica impotriva “stapanirii” romanesti.

Apoi, agentii sovietici infiltrati inainte de evenimente preiau conducerea rascoalei si cer unificarea cu Republica Socialista Ucraineana, moment in care Armata Rosie intervine pentru a proteja miscarea.

Incidente premergatoare

La 2 iunie 1924, un grup de oameni ce incerca sa traverseze Nistrul ilegal a fost somat sa se opreasca de catre granicerii romani. Au fost intampinati de focuri de arma nu numai din partea acestora, dar si din partea granicerilor sovietici de pe celalalt mal. Se consemneaza ca exista posibilitatea ca alte grupuri sa fi trecut fara a fi depistate de graniceri.

Se creaza comitete revolutionare in judetele Cahul, Ismail si Cetatea-Alba sub directiunile date de Andrei Kliusnikov, un comisar sovietic care reusise sa ajunga in Basarabia. Se impart manifeste si brosuri pro-sovietice care indeamna la revolta.

Desfasurarea

Pe 12 septembrie, un grup de de 27 de persoane au trecut Nistrul si au luat cu asalt localitatea Nicolaievka din judetul Ismail. Acestia au distrus orice metoda de comunicare a localitatii cu exteriorul si s-au dedat la crime si jafuri. Printre victime s-a numarat primarul, sotia lui si jandarmii.

In noapte de 15 septembrie incepe revolta si in Tatarbunar. La indicatiile lui Andrei Kliusnikov se intrerup comunicatiile, sunt ocupate institutiile principale, comandantul de post si alti doi soldati fiind ucisi, intrarile si iesirile erau pazite de oameni inarmati si s-au arborat drapele sovietice.

Andrei Kliusnikov proclama Basarabia republica moldoveneasca sovietica si cere satenilor sa se inarmeze si sa lupte impotriva armatei romane pana in momentul in care va veni si Armata Rosie.

In zilele urmatoare pica in mainile revolutionarilor comunisti satele Cismele, Achmanghit, Nerusai, Mihaileni si Galilesti, in acest moment numarul rasculatilor trecand de 5.000. Comandantul de post din Achmangit a reusit sa fuga in satul Sarata si acolo a recrutat 40 de voluntari alaturi de care a luptat impotriva rasculatilor.

Corpul III al Armatei Romane impreuna cu o unitate de marina au fost trimise pentru a innabusi revolta. Pe 17 septembrie s-au dat lupte in jurul comunei Tatarbunar si Andrei Kliusnikov a fost fortat sa se retraga cu oamenii sai in comuna spre seara.

Pe 18, armata romana a initiat un atac de artilerie asupra comunei si infanteristii romani au avansat fortandu-i pe rasculati sa se retraga din Tatarbunar. Andrei Kliusnikov impreuna cu cei aproape o suta de oameni pe care inca ii mai avea au incercat sa ajunga la Galilesti, dar au fost ajunsi in urma de o unitate militara romaneasca si aproape toti au fost capturati.

Alaturi de Andrei Kliusnikov mai ramasese doar Iustin Batiscev si cei doi reusesc sa fuga cu un automobil. Cei doi s-au ascuns intr-o porumbiste, iar cand Kliusnikov a adormit, Batiscev a luat cei 200.000 de lei furati de la tarani si a fugit. Andrei Kliusnikov moare impuscat de un jandarm in timp ce fugea spre mlastinile sarate de la malul marii iar Batiscev a fost capturat de armata.

Consecinte

In urmatoarele zile au fost innabusite si celelalte focare ale rascoale. Procesul in care au fost judecati participantii la rascoala poarta numele in presa vremii ca “Procesul celor 500″. Din numarul acestora majoritatea au fost achitati si numai 85 au fost condamnati. Nici unul dintre acestia nu era roman.

Dupa aceasta rascoala, partidul comunist roman a fost interzis definitiv si Uniunea Sovietica creaza pe partea cealalta a Nistrului Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca in incercarea de a isi legitima pretentiile asupra Basarabiei.

Este de observat faptul ca Uniunea Sovietica nu s-a implicat direct in rascoala de la Tatarbunar efectuand doar manevre militare la granita pentru a da impresia rasculatilor ca Armata Rosie ii va sustine. S-a incercat demonstrarea pe plan international ca Romania Mare a luat nastere prin expansiune militara si asuprind popoarele ce intra in componenta ei, validand viziunea sovieticilor asupra statului roman in celalalte tari.

Personalitati internationale ca Albert Einstein si Bernard Shaw au criticat guvernul roman pentru actiunile sale fiind pacaliti de aceasta mascarada a sovieticilor. Foarte putini observatori externi si-au dat seama de adevaratul caracter al evenimentelor din timpul Rascoalei de la Tatarbunar din 1924.

Sursa: Ziare.com

Citește mai departe...

Mitropolia Moldovei se împrietenește cu Plahotniuc

Implicarea bisericii în politică a devenit ceva acceptabil şi chiar intens practicabil de unele forţe politice, care nu încetează să paraziteze pe religie şi enoriaşi pentru a atinge scopurile particulare. După comuniştii lui Voronin am văzut o întoarcere a bisercii către noua guvernare, în problema studierii religiei, când Filat a căzut de acord să introducă din septembrie obiectul facultativ, deşi a întâmpinat opoziţia justificată a orgnizaţiilor non-guvernamentale.

Apoi a urmat Pasat care s-a poziţionat drept reprezentantul Mitropoliei Moldovei pe scena politică, promiţându-i să insereze în programul de învăţământ studierea obligatorie a “ortodoxiei creştine”. În faza imediat urmatoare vedem mitropolitul alături de controversatul personaj, învinuit de toate relele mici şi mari în ţară.

Bineînţeles, după complicitatea cu Pasat, nu trebuie să ne mire deloc deschiderea mitropolitului faţă de alt rival al comuniştilor, businessmanul şi ctitorul, cum s-a exprimat ÎPS Vladimir, Vladimir Plahotniuc [1]. Astfel, Mitropolia a întreprins înca un gest prin care s-a detaşat şi mai mult de PCRM, demonstrându-şi independenţa de a acţiona şi contacta cu cine crede de cuviinţă.

După sinistraţii de la Cotul Morii şi Nemteni, în grija omului de afaceri au intrat copiii de la orfelinatul “Sfântul Iacob”, patronată indirect de Mitropolia Moldovei. În linii mari actul de caritate a corespuns practicii obişnuite, cu excepţia participării fastuaoase şi excesive a mitropolitului care îl însoţea pe Plahotniuc şi nicidecum nu invers (Vezi poza de mai jos).

Plahotniuc in compania ISP Vladimir

Batjocoritoare şi izbitoare pot fi considerate plecăciunile copilaşilor orfelinatului, care în respect faţă de feţele bisericeşti au fost nevoite să aplece capul şi pentru businessman. Cât de sincer şi inimos nu ar fi acesta, este inadmisibilă circumstanţa care îl ridică pe omul de afaceri la rangul de “slujitor religios” şi într-un fel limitează demnitatea copiilor credincioşi.

Posibil este o simplă coincidenţă, dar totuşi alarmează cel mai mult faptul ca feţele bisericeşti tolerează şi fac acest joc, fără a-şi da seama că afectează indirect imaginea bisericii.

Instanţele de judecată nu au dovedit vinovaţia omului de afaceri în privinţa interferenţelor cu politicul, în timp ce campania anti-mafie iniţiată de Mocanu se extinde şi prinde contururi politice accentuate. Ignorând rezonanţa publică a confruntpării dintre Mocanu şi Plahotniuc, dar şi posibilele sale efecte asupra Mitropoliei Moldovei, liderul acesteia a escortat personal pe businessmanul moldovean, a cărei demnitate a fost puternic şifonată de Sergiu Mocanu şi anturajul său.

Asistenţa oferită de Vladimir Plahotniuc reprezintă posibil cea mai valoroasă contribuţie pentru locuitorii orfelinatului, însă nicidecum nu pentru cea mai înaltă faţă bisericească în ţară, deobicei mai reţinută la asemenea evenimente minore din perspectiva Mitropoliei Moldovei.

Constatând că biserica din nou riscă să primească calificări negative (ca şi pentru colaborarea cu Pasat), remarcăm în paralel ingeniozitatea strategică a departamentului PR al oligarhului moldovean, care prin intermediul Fundaţiei sale („Edelwess”) a atras în campania de reabilitare a imaginii lui Plahotniuc nu doar sinistraţii pricopsiţi cu case noi, dar şi Mitropolia Moldovei şi cel mai grav copilaşii de la orfelinatul “Preafericitul Iosif”. Din punct de vedere imagistic, businessman-ul a obţinut o “iertare a păcatelor” din partea bisericii şi eventual din partea oamenilor aburiţi de scandalurile anti-mafie. Mai mult decât atât, din punct de vedere strategic, Plahotniuc reuşeşte să consolidează bazele unei relaţii amicale cu biserica. În cele din urmă, după atragerea bisericii, Mocanu şi alţii vor fi nevoiţi sa-şi dozeze şi/sau ajusteze criticile pentru a nu se contrapune bisericii şi imaginii create de catre Mitropolia Moldovei ctitorului şi businessmanului generos – Vladimir Plahotniuc.

sursa: cenusadi. wordpress.com

Citește mai departe...

Pe cine servește Serviciul de Informații și Securitate din Republica Moldova?

Partida europeană bazată pe interesul naţional ar trebui să cunoască că poţi ajunge în Uniunea Europeană doar ca un aliat de nădejde şi dacă îndeplineşti condiţii la foarte multe capitole, iar una din condiţiile principale este reformarea Serviciul de Informaţii şi Securitate din Republica Moldova. Iată de ce societatea civilă trebuie într-un mod foarte strict şi principial să supervizeze politica şi activitatea respectivei instituţii de stat. Va avea Basarabia un Serviciu de Informaţii şi Securitate bazat pe un interes naţional românesc ori va continua să fie unul cu faţadă naţională, dar în principiu cel vechi, educat în spiritul KGB-ului cu relaţii secrete la FSB-ul actual al Federaţiei Ruse. Au trecut 19 ani de la declaraţia de Independenţă a R. Moldova, dar o reformă de orientare occidentală aşa şi nu s-a produs la Serviciul de Informaţii şi Securitate.

Pe la această instituţie s-au perindat ofiţeri în postura de şefi şcoliţi în perioada KGB-ului sovietic. Până şi astăzi tot din aceştia conduc această instituţie.

În plan informativ, la Chişinău în 8 ani pe vremea lui Voronin. SIS a fost condus timp de doi ani de către Artur Reşetnicov, nepotul soţiei lui Vladimir Voronin, un jurist în vîrstă de 35 de ani, fost şef al Direcţiei Drept şi Relaţii Publice a aparatului prezidenţial al Basarabiei. Mihail Boldean, adjunctul lui Reşetnicov la comanda SIS, a absolvit şcoala superioară pentru corpul de conducere al Comitetului Securităţii de Stat (KBG) a URSS, din Taşkent, Uzbekistan. A activat ca ofiţer KGB în fosta URSS, iar din anul 2002 a condus Direcţia municipală Chişinău a SIS. În 2009, la 25 septembrie Parlamentul Basarabiei l-a numit pe Gheorghe Mihai în funcţia de director al SIS, în locul lui Artur Reşetnicov. În 1978 a fost recrutat în serviciul militar, în cadrul organelor Securităţii de Stat. În 1979, după absolvirea cursurilor superioare specializate din Minsk, a activat în calitate de împuternicit operativ – aşa se numeşte ofiţerul operativ KGB în Basarabia – şi împuternicit operativ superior în secţia raională Briceni. În 1985, a absolvit Facultatea de pregătire a cadrelor de conducere a şcolii Superioare a Comitetului Securităţii de Stat (KBG) al fostei URSS din Moscova, după care a deţinut diferite funcţii de conducere în cadrul KGB şi de şef de direcţie generală din cadrul SIS. Adjunctul său Valentin Dediu a fost ofiţer KGB începînd din 1977, iar celălalt adjunct, Valeriu Furdui, a fost împuternicit operativ (ofiţer operativ KBG) începînd din 1982.

Noul director al Serviciului Grăniceri (fost directorat KGB în fosta URSS), generalul de brigadă Alexei Roibu, a absolvit cursurile Comitetului Securităţii de Stat al URSS şi a fost împuternicit operativ pînă în noiembrie 1991, cînd KGB a fost desfiinţat în urma tentativei de lovitură de stat a generalului Vladimir Kriucikov. Victor Catan, ministrul Afacerilor Interne, a fost ofiţer de Miliţie, cît şi „împuternicit operativ“ în fosta URSS.

O schimbare structurala a Serviciul de Informaţii şi Securitate nu s-a produs. Nu s-a produs o reforma radicala a justitiei.O stabilitate pe vector european poate avea loc doar in cazul unei reforme structurale profunde a tuturor instituţiilor de stat .

Nu e de mirare de ce piaţa mass-media din R. Moldova e dominată de mass-media rusească. Nu e de mirare de ce comunismul nu a fost condamnat până astăzi şi legea lustraţiei nu a fost adoptată. Nu e de mirare de ce investiţiile străine nu vin într-un spaţiu care face parte din Comunitatea Statelor Independependente. Nu e de mirare participarea delegaţiei Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova la Consfătuirea conducătorilor serviciilor de informaţii externe ale statelor – membre ale CSI. Recent în perioada 14-16 septembrie curent, delegaţia Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, condusă de directorul instituţiei, dl. Gheorghe MIHAI, a participat la lucrările Consfătuirii a XI-a a conducătorilor serviciilor de informaţii externe ale ţărilor-membre ale Comunităţii Statelor Independente, desfăşurată în or. Baku, Azerbaidjan. În cadrul Reuniunii, participanţii au realizat un schimb de informaţii vizavi de problemele prioritare privind asigurarea climatului regional şi general de securitate. Părţile au convenit să-şi conjuge eforturile prin evaluarea tendinţelor şi noilor forme de manifestare a unor riscuri şi provocări pentru securitatea europeană cum ar fi terorismul internaţional, extremismul, proliferarea armelor de distrugere în masă etc.

Aflîndu-se la Baku, Directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate, dl. Gheorghe MIHAI, a avut o serie de întrevederi bilaterale cu conducătorii serviciilor speciale, unde au fost abordate aspecte de interacţiune informativă şi alte subiecte de interes comun.

Şefii serviciilor de informaţii şi-au confirmat poziţia de a intensifica cooperarea între serviciile secrete prin extinderea spectrului de forme şi metode de colaborare multilaterală întru contracararea eficientă a pericolelor existente la adresa securităţii naţionale şi internaţionale.

Dar e de mirare faptul cum un ofiţer de formaţie veche, un ofiţer operativ KGB, precum este directorul SIS, Gh. MIHAI, va efectua în contextul aspiraţiilor de integrare europeană, transformarea şi dezvoltarea Serviciului cu scopul de a spori eficienţa activităţii instituţionale şi racordarea ei la standardele ţărilor cu democraţie avansată, va edifica un serviciu special modern, bazat pe principiile legalităţii, democratismului şi profesionalismului, eficient şi flexibil, capabil să se adapteze la schimbările mediului de securitate, cu o bază materială consolidată şi cu un personal de calificare înaltă.

Interesant cine va face desovietizarea, decomunizarea şi dekaghebizarea R. Moldova, care sunt nişte măsuri arhiimportante pentru europenizarea Basarabiei. Când se cere adoptarea legii lustraţiei de către societatea civilă, ni se spune că în luna aprilie a anului 1990, conducerea Ministerului Securităţii Naţionale (MSN) a Republicii Moldova (Tudor Botnaru, Demian Munteanu), sub pretextul că există pericolul ca localul KGB al RSSM să fie atacat de către “extremiştii” Frontului Popular din Moldova, a hotărât să transporte Arhiva KGB-ului RSSM de la Chişinău la Tiraspol, unde se află şi în prezent, astfel că este imposibil de a face investigaţii mai ample din această cauză.

Nu trebuie să ne mire faptul că mai mulţi deputaţi din Partidul Comuniştilor nu cunosc limba română pe care nici nu vor s-o înveţe. Nu trebuie să ne mire faptul că Vladimir Voronin, un Kim Ir-Sen moldovenesc se poartă ca un Ţar-Batiuşca, ignorând orice lege şi chiar bunul simţ.

Şi de ce unii ziarişti care se presupune ca sunt agenti sub acoperire, murdaresc in continuare actuala guvernare, de parca nu ar fi si ei in serviciul statului. Mai grav ataca unele state donatoare, vecine R.M. si provoaca scandaluri internationale. Ce facem cu legea privind SIS-ul domnule Director SIS? E permis ca agentii din presa sa lucreze sub acoperire pentru un anumit partid de opozitie? Nu trebuie să ne mire faptul că o serie de partide duc deschis o diversiune antiromânească, fără a li se cere socoteală. Este asta faţa adevărată a Serviciului de Informaţii şi Securitate al R. Moldova ?

De ce e nevoie de reforma serviciilor de informatii - din organ represiv de securitate, organ cu atributii in cercetare si urmarire penala in organism de furnizare a informatiilor clasificate catre persoanele cu drept de acces la acestea, depolitizarea sa si eliminarea dublelor subordonari, controlul strict al angajatilor pentru a putea realiza un adevarat serviciu national de informatii, etc - democratizarea si controlul civil asupra acestor institutii, control parlamentar real si control juridic asupra actiunilor ce pot aduce atingere drepturilor omului, de ce e nevoia de legea lustraţiei? Ar fi o garanţie că R. Moldova va merge sincer pe drumul european, va crea un stat de drept, iar clasa politică. va avea mai multă încredere.

Va fi serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, care are ca principală atribuţie asigurarea securităţii de stat, un Serviciu modern, flexibil şi european, care să se poată adapta permanent la noile provocări ale mediului internaţional de securitate ? Va fi acesta unul naţional-românesc ? Timpul este marele arbitru.

DOSARELE KGB-IŞTILOR DIN MOLDOVA

VEACESLAV STĂVILĂ

În primăvara lui 1991, deşi Republica Moldova era suverană, nu-şi controla încă propriul minister al securităţii, acesta supunându-se direct Moscovei. Folosindu-se de această situaţie, conducerea Uniiunii Sovietice transferă mai multe mii de dosare ale agenturii KGB din Moldova – peste Nistru (la Tiraspol).

Dl Anatol Plugaru a devenit ministru al securității naționale (președinte al Comitetului pentru Securitatea Statului) la 29 august 1991, adică la 2 zile de la declararea independenţei Republicii Moldova. De mai multe ori el a declarat presei că a încercat să recupereze dosarele agenturii KGB din Moldova. Recent dlui a afirmat următoarele: „Pentru că aveam acces atunci în regiune, am mers la Tiraspol, în audienţă la Smirnov, şi am încercat să negociez returnarea arhivei. După ce am fost tratat cu refuz i-am spus că personal îi voi trage un glonte din arma din dotare dacă o să văd pe undeva publicat numele vreunui agent de-al nostru”.

În legătură cu afrimaţia de mai sus apar două întrebări:

1. Când agenţii KGB-ului din Moldova au reuşit să devină “agenţii noştri”?

2. Urmare a strămutării dosarelor agenturii KGB din Moldova peste Nistru zeci de mii de agenţi conduşi de la Moscova deveniseră invizibili pentru conducerea de la Chişinău. Unica soluţie pentru anihilarea activităţii lor împotriva Republicii Moldova era – deconspirarea. În acest context, din ce cauză A. Plugaru (ministrul securităţii Republicii Moldova!) l-a ameninţat cu moartea pe I. Smirnov, liderul sepratiştilor, în cazul dacă acesta ar fi publicat vreun nume de KGB -ist din Moldova?

Sa nu uitam ca existau si agenti ai KGB-ului care se subordonau direct Kremlinului si despre care KGB din RSSM nu avea informatii. Astazi teritoriul RM este impanzit cu colaboratori ai acestei structuri odioase in toate institutiile de stat, partide politice, ONG, Uniuni de creatie, Mass Media……… Peste tot.

Aceasta Armata invizibila dar f. eficace va sluji mereu intereselor straine pentru a mentine acest teritoriu sub ocupatia bandei nkvdistilor instalate azi la putere in Kremlin.

PETRU BOGATU: RĂZBOIUL INFORMAŢIONAL AL MOSCOVEI ÎMPOTRIVA CHIŞINĂULUI

Petru BOGATU

În spatele atacului terorist de la 11 septembrie se află nu Ben Laden, ci autorităţile americane. Occidentul este condus nu de guvernele legal şi în mod democratic alese, ci de misteriosul club Bilderberg care caută să istituie “o nouă ordine mondială”. Corveta sud-coreeană a fost scufundată nu de Coreea comunistă, ci de Japonia şi America.

Toate acestea nu sunt nişte divagaţii halucinante, iscate în capul vreunui blogger ahtiat după teoria socială a conspiraţiei, ci comentarii difuzate cu aer grav de o mare televiziune rusă care emite în afara graniţelor ţării sale. De la un timp încoace, dinspre acest post TV asupra opiniei publice occidentale se revarsă un ocean de speculaţii pe cât de năstruşnice, pe atât de diversioniste.

Luni, prestigiosul cotidian britanic The Independent publică un foarte curios articol despre războiul propagandistic pe care îl poartă împotriva SUA şi a altor ţări occidentale canalul de televiziune Russia Tuday( RT). Fondat în 2005, postul îşi transmite emisiunile prin satelit cu precădere pentru America de Nord.

RT e o televiziune internaţională de ştiri, finanţată de Kremlin, care caută să concureze cu CNN, BBC, Fox News, France 24 sau Deutsche Welle. Şi face asta cu succes. Folosindu-se de o întreagă panoplie de mijloace a căror tehnicitate exercită o atracţie deosebită asupra telespectatorilor, canalul, în aparenţă, se prezintă drept o redutabilă sursă de informare televizată.

Însă la o analiză mai atentă a stilisticii şi conţinutului jurnalelor şi talk-show-urilor difuzate se poate vedea , scrie The Independent, că Russia Tudau practică o informare dezechilibrată, amestecată cu zvonuri răutăcioase şi insinuări calomnioase. Într-un ambalaj de ştiri, interviuri şi opinii se ascunde un produs mediatic veninos.

Nu este vorba, desigur, de atitudinea critică a postului faţă de politicienii şi guvernele din Occident, acest lucru nu ar trezi obiecţii, ci de o campanie metodică de intoxicare şi înşelare a publicului. Potrivit ziarului The Independent, RT încearcă să inducă în societatea americană starea de nelinişte şi de derută morală perpetuă.

Ziarul britanic scrie că în spatele canalului rus de televiziune se ascund serviciile de spionaj ex-kaghebiste care se căznesc să destabilizeze societatea occidentală. În oceanul de dezinformare rusească se coace un ţunami.

Din fericire, RT nu emite şi pentru Republica Moldova. Dar asupra noastră nu contenesc să se reverse alte râuri poluate de propagandă rusă. Efectul lor e sinistru, iar numărul sinistraţilor care şi-au pierdut mintea în urma acestor diversiuni creşte pe zi ce trece.

În cei aproape 20 de ani de la proclamarea independenţei, lucrătura Moscovei împotriva Chişinăului nu a încetat o clipă, iar odată cu instalarea la putere a Alianţei pentru Integrare Europeană, atacurile perfide s-au înteţit. Clonele miniaturale ale RT împânzesc piaţa audioviziulului din Republica Moldova. Finanţate generos şi gestionate cu o mână de fier de serviciile secete ruse, ele profită şi de naivitatea idioţilor utili locali. Aceştia direcţionează aproape toate fluxurile publicitare spre nişte posturi ruse făţişe, precum Pervâi Canal, de exemplu, sau spre altele, tot ruse, dar care au o acoperire moldovenească.

În consecinţă, fabricile de minciuni televizate sau radiofonice se simt la Chişinău ca acasă. Prin deturnarea informaţiilor şi manipularea vocabularului, ele dezbină şi înspăimântă societatea moldovenească, creează în societate o atmosferă de-a dreptul explozivă. Invazia informaţională a Rusiei este în toi. Ripostăm ori, ca de atâtea ori în istorie, ne predăm cu tot cu arme şi bagaje?

Citește mai departe...

Cine scumpeşte pâinea în Moldova ?

Locuitorii din Bălţi trebuie să scoată din buzunar cu un leu mai mult pentru o pâine. Cei de la Căuşeni şi Ştefan-Vodă cu 50 de bani. Producătorii spun că sunt în pierdere şi din acest motiv au majorat preţul la pâine. De altfel, Ministerul Agriculturii califică aceste scumpiri ca fiind neîntemeiate. «Grâu avem suficient, dar pâinea se scumpeşte. Nu există nicio premisă obiectivă care să ducă la aceste majorări», declară un angajat al ministerului.Potrivit informaţiilor obţinute de ZdG de la Ministerul Agriculturii, statul dispune de 300 mii tone de grâu recoltat în 2010, plus 60 mii tone din rezerva pentru anul 2009. În total sunt 360 mii tone, dar este nevoie de 340 mii tone de grâu.

«La Bălţi s-a scumpit pâinea cu un leu. Cică nu-i grâu suficient în ţară, şi cel care este se exportă. Dar grau este suficient», declară consilierul ministrului Agriculturii pentru relaţii cu mass-media, Constantin Rotaru. El a precizat că statul exportă doar grâu furajer, utilizat în sectorul animalier, şi nu grâu alimentar. Astfel, din grâul furajer recoltat în anul 2010, R. Moldova exportă câte 40 mii tone lunar.

Un articol integral la această temă: aici

Citește mai departe...

În Moldova mai sunt copii care nu au acces la apă, servicii sanitare şi educaţie

Soluţii „anti-explozii sociale», dezbătute de jurnalişti la Clubul de presă. Republica Moldova a obţinut progrese considerabile la unele capitole ale Obiectivelor Milenare de Dezvoltare (eradicarea sărăciei, reducerea ratei mortalităţi infantile şi alte domenii), totuşi la capitolul educaţie mai sunt încă multe probleme, a căror soluţionare necesită o nouă abordare, a menţionat Şefa Reprezentanţei UNICEF în Moldova, Alexandra Yuster, in cadrul discuţiilor de la Clubul de presă din 23 septembrie.

La şedinţa clubului, cu genericul „Soluţii „anti-explozii sociale» oferite de UNICEF», au fost puse în discuţie obiectivele pe care Republica Moldova s-a angajat să le realizeze până în anul 2015 întru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi de acces la educaţie, sănătate, apă potabilă etc. pentru toţi cetăţenii ţării. Potrivit sursei citate, Republica Moldova investeşte tot mai mult în educaţie, însă obţine tot mai puţine progrese la acest capitol. „Am dori să vedem ca economiile făcute de actuala guvernare sunt reinvestite în sporirea calităţii sistemului de învăţământ», a menţionat Alexandra Yuster.

Reprezentanta UNICEF în Moldova a spus că va propune guvernului moldovean o nouă abordare a soluţionării problemelor accesului persoanelor la educaţie şi servicii de sănătate, care constă în identificarea şi includerea în sistemul social a persoanelor care au fost excluse până în prezent din acest sistem. „Focusarea asupra grupurilor marginalizate şi defavorizate va aduce rezultate mai rapide şi mai considerabile», a spus Alexandra Yuster.

Ea a menţionat că există o discrepanţă între datele oficiale prezentate de Biroul Naţional de Statistică, aşa-zisele date medii, şi realitatea existentă în domeniul educaţiei şi sănătăţii din Republica Moldova. „Trebuie să încercăm să privim dincolo de cifrele ce reflectă sărăcia», a menţionat Yuster.

Expertul de la IDIS „Viitorul» Olesea Cruc a spus că datele statistice oficiale denotă o situaţie mai mult sau mai puţin bună în domeniul educaţiei. Însă, sondajele efectuate de către ONG-uri şi organizaţiile internaţionale specializate (UNICEF, UNIFEM, PNUD) oferă informaţii care combat statisticile oficiale. „Spre exemplu, conform datelor Biroului Naţional de Statistică (BNS), numărul copiilor neşcolarizaţi este foarte mic. Pe de altă parte, potrivit unui studiu al IDIS „Viitorul», absenteismul în şcoli constituie 30%», a menţionat Olesea Cruc. În opinia expertului, modul de colectare a informaţiei, precum şi modul de utilizare a datelor necesită a fi schimbat. „Trebuie să găsim modalităţi de a identifica copiii neşcolarizaţi, ca apoi să găsim mecanisme pentru a-i aduce pe aceşti copii la şcoală», a mai spus expertul IDIS „Viitorul».

Reprezentanţii presei transnistrene prezenţi la Clubul de presă s-au plâns pe lipsa statisticilor oficiale privind situaţia în domeniul educaţiei şi sănătăţii din stânga Nistrului. Potrivit lor, autorităţile din stânga Nistrului ascund problemele existente pentru a raporta că în regiunea transnistreană lucrurile merg foarte bine. Singura informaţie disponibilă este cea privind HIV/SIDA. Potrivit datelor oficiale, numărul cazurilor de HIV/SIDA în regiune este de trei ori mai mare decât cel înregistrat pe malul drept al Nistrului.

Clubul de presă a fost organizat de CJI şi Comitetul pentru Libertatea Presei cu susţinerea financiară a Reprezentanţei UNICEF în Moldova, arată un comunicat CJI.
zdg.md

Citește mai departe...