Identitatea unui popor are trei piloni, trei coordonate de bază: fizic (spațial), metafizic (spiritual) și temporal. Primul descrie frontierele ariei de care este legată originea și istoria unui popor. Formele de relief, localitățile, pădurile, râurile, vietățile sunt elemente care determină identitatea omului și poporului în raport cu lumea fizică. Desigur, prin teritoriu nu presupunem aici o entitate statală. Statul nu este decât un mic accident în istoria unui popor. Spațiul vital, spre deosebire de un stat, există atât cât există poporul și necesitățile sale firești.
Coordonata metafizică compune mitologia, credința, cultura poporului, care se formează în interacțiunea cu mediul fizic precum și cu alte colectivități umane. Coordinata temporală este cea care descrie identitatea unui popor în raport cu timpul. Relația poporului față de fenomenul scurgerii timpului determină coordonata spirituală, pentru că timpul înseamnă apropierea de momentul morții. Atitudinea față de timp este echivalentă cu atitudinea față de moarte, care se exprimă prin mitologie, elemente culturale, stereotip comportamental. La rândul său, aceasta determină și relația poporului cu spațiul fizic și invers.Precum vedeți, toate cele trei elemente sunt interdependente. Toate trei constituie ceea ce numim noi identitate națională. Iată de ce sistemul educației cu adevărat naționale nu poate ignora aceste realități. Respectiv, în corespundere cu cele trei coordonate, putem vorbi de trei discipline școlare fundamentale pentru educarea unei personalități integre: geografia națională, limba și literatura națională și istoria națională. Disciplinele similare, care au un caracter universal, (geografia fizică, economică și a populației, literatură universală, istoria universală) nu vin decât ca o anexă și completare, care ajută la înțelegerea mai bună a propriei poziții geografice/geopolitice, propriei culturi și a proceselor istorice prin care a trecut generațiile anterioare.
Istoria universală este importantă doar pentru că ne permitem să analizăm istoria neamului nostru într-un context mult mai larg. În situația Republicii Moldova (dar și a României), se procedează în sens invers: istoria națională devine doar un element subordonat istoriei universale – ceea ce impune credința în existența unor “legi universale”, un singur model prin care trec toate societățile – o viziune istoricist-umanistă, respectiv marxistă și neomarxistă asupra lumii, prin care omul este înstrăinat de mediul natural și aruncat în tot felul de construcții abstracte (minorități, clase sociale etc.).Conceptul istoriei integrate urmărește dogmatizarea istoricismului și negarea oricărui particularism. Sub masca „universalismului” se impune un singur model al evoluției istoriei universale – cel europocentrist, iar prin istoricism se impune un singur sistem ideologic.Trebuie să înțelegem că odată ce coordonata temporară a identității naționale va fi ștearsă, celelalte componente ale identității (spațială și spirituală) sunt condamnate și ele la dispariție. Suntem în pericol să dispărem ca popor odată pentru totdeauna peste o generație sau două. Iată de ce trebuie să ne opunem cu vehemență tentativei de introducere a unei “istorii integrare”, indiferent ce haină poartă – europeană sau sovietică.
sursa: Octavian Racu
1 comentarii:
mdaa foarte adevarat
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: