Ce ştiu ei şi ce ştim noi.

O întrebare ce frămîntă minţile obosite a unor indivizi: "Suntem români sau moldoveni?"
Mă gîndeam mult cum să le dovedesc că suntem români si vorbim româneşte şi nu „moldoveneşte”.Răspunsul l-am găsit in istoria literaturii române.
Este vorba despre curentul numit mesianism, este o atitudine caracteristică prin credinţa în apariţia unui salvator care să instaureze o ordine a dreptăţii, a păcii,a fericirii.Acest curent adună în sine toţi scriitorii români din Basarabia interbelică (1918-1940).

Este perioda exilului basarabean, ca urmare a procesului de rusificare, de deznaţionalizare, ruperea brutală de orice contacte cu patria.Şi iată că o mică parte din scriitori, oameni ai artei si chiar din din populaţia liberă au reuşit să scape de sub ghiara păgînului şi au plecat acasă trecînd Prutul. Oamenii rămaşi să locuiască in Basarabia, erau supuşi unor torturi morale şi de multe ori şi fizice. În faţa literaturii în acea perioadă au fost puse ca sarcini:

- Să oglindească colectivizarea(forţată) şi industrializarea.
- Dezrădăcinarea religiei.
- Să nege clasicii naţionali.
- Erau impuşi sa trateze politica Partidului Comunist (nu s-a schimbat nimic practic de atunci).
- Să creeze limba „moldovenească” şi să ne impună grafia chirilică.




Pentru scriitorul exilat - ţara este limba. Deci poporul basarabean a trait pe timpul ocupaţiei ruse cei mai grei ani din istoria sa. Practic ne-au lipsit de tot ce am avut mai scump, dar inima de aur şi vitejia neamului nostru a reuşit să păstreze ceea ce este mai scump si mai drag pentru un popor.
Şi atunci daca tinerii comunişti afirma că istoria este preschimbată cu timpul atunci despre literatură nu poţi spune asta categoric! Am ajuns la concluzia că pentru a ocupa o poziţie oarecare, mereu trebuie să fii înarmat cu argumente de ce eşti como sau de ce eşti liberal. Acesta-i argumentul meu, îmi iubesc patria şi îmi cunosc istoria, ei ce ştiu atunci?




P.S: Recomand spre citire poezia „Rugăciune” de Octavian Goga care face parte din mesianism.