Pe 28 aprilie 2012 se împlinesc 35 de ani de la trecerea la Domnul a marelui poet şi luptător naţionalist Radu D. Gyr, cărturar de mare nobleţe sufletească, cel care a lăsat posterităţii o operă poetică de valoare unică. În acest sens, Mişcarea Conservatoare lansează o întrecere a celor ce au talent în ale versului.În concurs sunt acceptate lucrări (versuri) cu orice fel de rimă si prozodie. Moto-ul care va însoţi fiece lucrare:
“Zugravi de vis ori octoih
Şoptesc prin scorburi către seară,
Lângă poeţi care-nălţară
din flăcări lacrimă de stih . . .”
(R.Gyr Arborii).
Volumul fiecarei lucrari nu va depăşi 2 foi A4 (cu marimea 12 a caracterului). Termenul limită de plasare a poeziilor este data de 26 aprilie. Aprecierea lucrărilor se pune în seama unui juriu compus din cîţiva scriitori, poeţi şi literaţi din Basarabia.
Premiul 1: set de carte+ publicarea lucrării într-o revistă literară din Chişinău.
Premiul 2: set de carte.
Premiul 3: o carte.
Numele (pseudonimul) câştigătorilor va fi făcut public.
Lucrările se vor considera valide in concurs din momentul plasarii lor în “comentarii” la acest subiect. Fiecare participant poate plasa pana la 3 lucrari.
Pană uşoară tuturor şi Doamne ajută!
sursa: www.miscarea.md
16 comentarii:
1. "Zugravi de vis octoih
Şoptesc prin scorburi către seară
Lângă poeţi care-nălţară
Din versuri lacrimă de stih"
(R. Gyr Arborii)
La-nceput a fost iubire!
La-nceput a fost iubire
Pură, prea-nevinovată,
Dumnezeu ne-a dat-o toată
Printr-o singură privire.
La-nceput a fost speranţă
Vie, proaspătă, curată,
Bolţi de-argint din nou se-arată
Peste-ntreaga noastră viaţă.
La-nceput a fost lumină
Caldă, fragedă şi clară,
Raza-i sfântă se coboară
Peste faţa noastră fină.
N-arunca vreo amintire!
Dimineaţa vine iară,
Tot trecutul geme, zbiară:
La-nceput a fost iubire!
2. "Zugravi de vis octoih
Şoptesc prin scorburi către seară
Lângă poeţi care-nălţară
Din versuri lacrimă de stih"
(R. Gyr Arborii)
Te-am căutat
Te-am căutat în zi de primăvară,
Te-am căutat în florile de mai,
În fiecare ceas târziu de seară
Ce străpungea cu ascuţit-ai gheară
Dragostea ce se născuse în Sarai.
Te-am căutat în actul dimineţii,
Te-am căutat în vraja-i ce părea
C-aprinde taina vie-a frumuseţii,
Miracolul desăvârşit al vieţii,
Sublimul ce în palmă-mi se-ascundea.
Te-am căutat în simpla adiere,
Te-am căutat în visul parfumat,
În bucurie, ca şi în durere,
În gălăgie, ca şi în tăcere,
Neobosită te-am tot căutat.
Te-am căutat în orice răsuflare,
Te-am căutat în fiecare stea,
În cea mai rară şi mai dulce floare...
Unde eşti când sufletul îmi moare
Tu, Dumnezeul din inima mea?
3. "Zugravi de vis octoih
Şoptesc prin scorburi către seară
Lângă poeţi care-nălţară
Din versuri lacrimă de stih"
(R. Gyr Arborii)
Alegeri
Tu poţi să fii ce-alegi să fii,
Poţi dărâma sau construi,
Nepăsător poţi să rămâi,
Sau să ajuţi tu cel dintâi.
Te poţi preface că nu vezi,
Poţi să nu ştii, poţi să nu crezi,
Sau poţi să ţii în mâna ta
Focul ce lumea-o va schimba.
Poţi fi acolo unde vrei,
Dintr-unul, tu poţi face trei,
Când ţi-este greu, poţi renunţa
Sau, fără frică, poţi lupta.
Tu poţi să furi şi poţi minţii,
Sau poţi s-alegi cinstit să fii,
Poţi fi doar un oarecare,
Poţi fi mic sau poţi fi mare.
Ce sfaturi ţi-aş mai putea da?
Să îţi asculţi doar inima,
De lângă tine n-oi fi eu,
Îl vei avea pe Dumnezeu.
Cântec de luptă
de Radu Gyr
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Atunci când inima ta cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braţ înfrânt,
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici c-un steag mai sfânt?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri
sunt renunţările la vis.
“Zugravi de vis ori octoih
Şoptesc prin scorburi către seară,
Lângă poeţi care-nălţară
din flăcări lacrimă de stih . . .”
(R.Gyr Arborii).
Virginia Chiruţac
Feeria sărbătorilor
De Paşti şi lumea e mai bună,
Şi dorul de frumos ne-adună,
Şi-altarul vestea-a-cuvîntat
-Hristos cel Sfînt a înviat !
De Paşti e cerul mai albastru
Şi clar luceşte-n cer un astru,
Şi soarele frumos dansează
Iar oul la un pui visează.
De Paşti sunt sufletele pline
Şi crezul ne pulsează-n vene,
Şi re-nviem cu-adevărat
-Hristos cel Sfînt a înviat !
De Paşti lumina este vie,
Şi-aduce-n case bucurie,
Oraşul meu s-a luminat
Deja Hristos a înviat !
Rugăciune
E noapte tîrzie,e linește-n jur,
Doar clopotul inimii-mi bate alarma
Se cutremură firea de greul ce-ndur,
Iar pașii timizi spre icoană se-ndreaptă.
Încet,aprind candela inimii mele
Cu o rază timidă ruptă din lună.
Și-mi plouă din gene cu lacrimi de stele,
Iar ruga îmi este măreață și dură.
Mi se frînge inima în fața icoanei ,
Cu ochii de cută,cu trupul de sfinți.
Picioarele-s lemne de-atîtea matanii
Cerșînd reîntoarcerea părinților blînzi.
Dar Domnu-mi încearcă credința mai crunt,
Dîndu-mi în viață un șir de ispite
O,nu mai am nici puteri să le-nfrunt,
Ci surpă-mi păcatul acelor greșite.
De ce ne inundezi în ploi,ne dai și foc:
La suflet,la case,ogor și pădure?
Dă-mi mai bine la toate un fir de noroc,
De mine o viață el să se-ndure.
Cu mare durere din suflet te evoc
Și-ți cer să-mi dai din cer o-ndurare.
Nu încerca să mă judeci cu nenoroc,
Nici calea mea n-o lăsa spre-o pierzare.
Căci drumul la tine Isuse m-aduce,
Nu înspre gura de foc a cuptorului.
Tu ai rezistat restignirea pe cruce
Eu-așteptarea pe stîncile dorului.
Moş Crăciun
Moş Crăciun , de eşti Moş bun
Nu mai zăbovi la drum.
Puneţi sacul în spinare
Şi te du în fuga mare
La Popenci , la casa de copii
Şi adu acolo bucurii.
Căci noi , vezi , avem părinţi
Îs ca tine de cuminţi.
Pun cadouri în ghetuţe
Şi surprize sub brăduţ.
O fac pentru a te ajuta
Căci tu ai unde pleca:
Pe la cei mai trişti ca noi,
Oropşiti şi cu nevoi.
Fii , bunele, bun doar tu,
Că nu-s vinovaţi ei, nu !
Du le bucurii, credinţă
Şi le lasă şi-o punguţă,
Căci tu eşti Tatăl ceresc
Ei cu tine-n gînd trăiesc.
Virginia Chiruțac or.Bălți,str.31August,83
66valencia@gmail.com
“Zugravi de vis ori octoih
Şoptesc prin scorburi către seară,
Lângă poeţi care-nălţară
din flăcări lacrimă de stih . . .”
(R.Gyr Arborii).
CEA MAI FRUMOASĂ LIMBĂ DIN LUME
Vorbesc în limba cea mai frumoasă-
În care Eminescu a scris,
În limba mamei și a tatei
De la care a vorbi am deprins.
Vorbesc în limba cea mai sfîntă,
Pentru care Ștefan a luptat
Limba pe care strămoșii-
Cîndva cu sînge au apărat.
Vorbesc în limba cea mai dulce-
Pe care pasăre măiastră o ascultă
Limba ce are atîta farmec
Și dor și tristețe și jale multă.
Vorbesc în limba cea mai melodioasă-
În care Doina și Ion au cîntat,
Limba ce are atîtea cuvinte
Care de la daci se trag.
Vorbesc în limba dorului –
Pentru că în altă limbă el nu-i
Vorbesc în limba Mioarei,
În limba poamei, a codrului.
Vorbesc în limba cea mai curată-
Peste care îngerii plîng,
Limbă frumoasă și sfîntă
Cît trăiesc în versuri am să te cînt!
Marina Damaschin
Zugravi de vis ori octoih
Şoptesc prin scorburi către seară,
Lângă poeţi care-nălţară
din flăcări lacrimă de stih . . .”
(R.Gyr Arborii).
EU ASTĂZI MĂ ÎNTORC ACASĂ
Eu astăzi mă întorc acasă-
Să-mi revăd copilăria ,
Să alerg prin câmpuri cu flori
Să culeg din câmpuri păpădia.
Eu astăzi mă întorc acasă
Să-i sărut măicuței mâna
Să urc în pomul cel bătrân
Să mângâi poarta, fântăna.
Eu astăzi mă întorc acasă
Să trec și pe la tata la mormânt
Să plâng, să-i povestesc ,să îl întreb
De ce nu-mi spune măcar un cuvânt.
Eu astăzi mă întorc acasă
Să văd dacă prietenii își mai duc aminte
De o fată cu părul creț,
De o fată simplă și cuminte
Eu astăzi mă întorc acasă
Să-mi revăd prima iubire
Eu astăzi mă întorc acasă
Să mai răscolesc o dureroasă amintire.
Eu astăzi mă întorc acasă
Și am atâtea de făcut...
O, Doamne , ce multe s-au schimbat
De când pe-aici n-am mai trecut.
Marina Damaschin
“Zugravi de vis ori octoih
Şoptesc prin scorburi către seară,
Lângă poeţi care-nălţară
din flăcări lacrimă de stih . . .”
(R.Gyr Arborii).
) RUGĂ
Înalț o rugă către ceruri,
O rugă către Dumnezeu
Să ne dea un cuget bun,
Să ne mîntuie de rău.
Din pat noaptea mă ridic
Șoptind rugăciuni ferbinți
Doamne , fă te rog ceva,
Lumea și-a ieșit din minți.
Ruga mea se vrea-auzită
Și domnul o aude, știu,
Doamne, fă acum ceva
Mîine poate fi tîrziu.
Prea departe am ajuns
Dumnezei cu toți ne credem
Doamne, iartă-ne te rog
Am uitat cine suntem.
“Zugravi de vis ori octoih
Şoptesc prin scorburi către seară,
Lângă poeţi care-nălţară
din flăcări lacrimă de stih . . .”
(R.Gyr Arborii).
marina.damaschin@gmail.com
Chișinău, Pan Halippa 6/6
“Zugravi de vis ori octoih
Şoptesc prin scorburi către seară,
Lângă poeţi care-nălţară
din flăcări lacrimă de stih . . .”
(R.Gyr Arborii).
Odă lui Dumnezeu
La poarta Ta, Doamne, bat ca să-ţi sărut
Strălucirea Mâinii, eu, care sunt lut.
Eu, pribeag în lume, fericit îţi cânt
Şirag de răsărituri din ce am mai sfânt.
Cu pana mea veche, felinar stingher,
Scriu cu sărac cuget bogăţia Vieţii.
Şi-n văzduhuri cânt, văzând nunta-n cer,
Tot ce-au spus mai vrednic şi înalt poeţii.
În veac cu statui, eu, jar luat de vânt
Ruga mea, fierbinte, o ridic la Tine.
Trimite un înger, la al meu mormânt,
Să-mi aprindă candeli din aste suspine.
Din dalbe dumbrăvi, de la Poarta Cerului,
Pân' la noi s-aude ruga sufletelor sfinte.
Vor să se cunune, la altarul veşnicului dor,
Cu trupuri ce-n Lumină ne ies din morminte.
Stele nu mai cad, în taină divină,
Soarele, pe-o rază, timpul a oprit.
Mi-a venit acasă, Doamne, inima-mi străină
În caleşti de slavă sub cer înnoit.
COSTEL NEACSU
“Zugravi de vis ori octoih
Şoptesc prin scorburi către seară,
Lângă poeţi care-nălţară
din flăcări lacrimă de stih . . .”
(R.Gyr Arborii).
Ultima rugăminte
Astăzi plec din lume, 'nainte de-a mă duce,
Sus privirea, mamă, stai să te privesc.
Gata, nu fi tristă, suntem la răscruce
În sfârşit, de-acuma, n-o să mai greşesc.
Ce grăbiţi sunt anii, parcă numa' ieri
La soroc, în chinuri, poarta mi-ai deschis.
Somnul mi-ai vegheat, mamă, în atâtea seri
Ca să-ţi scriu, cu lacrimi, ce-i de nedescris.
Fă mai mică, Doamne, despărţirea noastră
Ca să fim, alături, lângă cei de sus
Şi gată furtuna, pe marea albastră,
Prin Cuvântul Sfânt ce ni L-ai adus.
Nu mai plânge, tată, de azi înainte
Plec pe-un drum de unde ne întoarcem iar.
Pân' la întâlnire, te rog să ţii minte:
Roagă-te şi spune-mi tot ce vrei prin har.
Pentru multa-mi grijă, acum sfărâmată,
Ochii mei sfădiţi mi-ai lipit de cer,
Iar în greaua-mi sarcină, curajos purtată,
Ţi-este crucea, tată, ce-i sunt mesager.
Eu vă las cu pace, părinţi cu dăruire…
Mă cheamă, la Sine, Tatăl meu ceresc.
Rog să vă dea milă, întru mântuire;
Suflete dragi mie, asta vă doresc.
Costel Neacşu, costelneacsu_2007@yahoo.com
“Zugravi de vis ori octoih
Şoptesc prin scorburi către seară,
Lângă poeţi care-nălţară
din flăcări lacrimă de stih . . .”
(R.Gyr Arborii).
O secundă!
De îţi vin din nou la ferestre-nchise
Să-ţi şterg de pe tâmple neaua lui Gerar,
De îţi scriu cuvinte ce n-au mai fost scrise,
E ca să-ţi văd chipul o secundă doar.
De îţi iau asupră-mi frici neînţelese
Şi candoarea-ţi fastă din surâs blajin,
De îţi aduc flori din ceruri culese,
E ca să ai parte de festin divin.
De îţi pun în palmă inima-mi înfrântă
Şi pe umăr încă fruntea nu mi-ai pus,
De îţi cat privirea care mă încântă,
E ca să fim soli la cele de Sus.
De îţi ating mâna în tăcere sfântă
Şi-ţi sărut cununa părului bălai,
De îţi alung teama care te frământă,
E ca să fim una în suiş la Rai.
De îţi vin pe-o rază în noapte cu stele
Şi-ţi aprind în suflet foc nemaivăzut,
De îţi dau de-a pururi dorurile mele,
E ca să-mi porţi veşnic dulcele sărut.
De mă pierd, iar, în frumoasele-ţi gânduri
Şi-ţi alung din preajmă tot ce este rău,
De trăiesc etern în aceste rânduri
E ca să mor zilnic frânt de dragul tău…
Costel Neacşu, costelneacsu_2007@yahoo.com
"Zugravi de vis ori octoih
Soptesc prin scorburi catre seara,
Langa poeti care-naltara
din flacari lacrima de stih…"
(R.Gyr Arborii)
Am ramas doar noi…
Plecat-au mugurii de brad,
In Alpi,in Apenini sau Pirinei,
Iar brazii cei batrani toti cad,
Si faima tarii dupa ei.
Pamantul nostru nu mai plange
Dupa lupta,steag,dupa eroi,
Dupa fier scaldat in sange,
Caci am ramas doar noi…
Nu mai plang ai nostri frati,
Ci stau intinsi toti in noroi,
Luptand cu umbre de soldati,
Caci am ramas doar noi…
Ei nu mai cauta libertate
Pe pagini negre de razboi,
Ori scumpe ceasuri de dreptate,
Caci am ramas doar noi…
Acum pe crucea biruintei lor
Sta sters,mereu udat de ploi,
O mantie de uitare,vesnic Tricolor,
Si-acopera ce-am uitat doar noi.
laurian_wase@yahoo.com
"Toate Plutesc"
Toate putesc,in riuri negre sau senine
Si toti traim in vieti albastre,sub doruri.
De parca asteptam ceva sa ne aline,
In jur vedem,numai iubitele omoruri.
Plutesc in vis,ca barca prin ocean
Si ma ineaca valuri negre,sau albastre.
In mina tii intunecosul tau ciocan,
Ce bate zgomotos pe piepturile noastre.
Ajuns intr-un bazin,cu apa rece,
unde inghetasera de viu,tot viul.
Nici nu observi cind barca vietii trece,
Plutind,de valuri ti-este dus sicriul.
Lasa-i in urma frunze negre,vestejite,
care plutesc si se ineaca-n ape.
S-au desfacut,corabiile iubite,
S-au desfacut si nimeni nu le scape.
Tiraniul amor,ramas cu visul
Si tot ce-i vis,e doar vecinatate!
Degeaba-ti cheltui pasta,trudind scrisul,
Cind n-ai decit in cap,banalitate.
(Nenita Andrei)
"E doar asa cum viata dicteaza"
Frunzele apar,se scutura,
Anii dispar,se flutura.
Albul se schimba in negru,
La nunta,marsul funebru...
Visele cresc si mor necrescute,
Nopti mai lungi,zile mai scurte.
Ginduri mai reci,oameni mai cruzi,
In ce mod adevarul vrei sa-l auzi?
Buznare goale,fara de bani,
Saci plini cu vise,cadou la orfani.
Trenuri cu aur,plus patrioti,
Pentru a trai trebue sa-noti!!!
Viata e marea,plina cu singe,
Unde nui loc,pentru cel care plinge.
Terra e banca de unde ei milioane,
Pentru a trai unii vind si organe.
Slabu-i calcat mereu in picioare,
Soarele-i platit,de aceia apare.
Nu e asa,cum ochii pictiara,
E doar asa,cum viata dicteaza!
(Nenita Andrei)
"Sufletul tau"
Din tulburarea somnului de noapte,
Din tulburarea zilei fara soare.
Chemat printr-un ecou redat prin soapte,
Caci azi se nasti-un om,iar mine altul moare...
Traind in lumia mea de fier,
Norocu-mi rugineste.
Plouat de lacrimi,tot de fier,
Doar domnul ma iubeste.
Cum printre frunze trece vintul,
Lasind in urma doar gunoi.
Asa prin rau trece cuvintul
Si se rastoarna peste voi.
Mizerie,foame,saracie,
Scaldat,jumate din popor.
Poate cealalta parte n-o sa stie...
Eu voi trai,chiar daca am sa mor.
Nu sunt decit fintina cea cu apa,
Nu sunt decit un aer ce-l respiri,
Nu sunt decit hirletul care sapa,
O casa ce te duce-n rataciri.
Nu sunt inger,nu sunt demon,
N-am puteri duhovnicesti.
Nu sunt inger,nu sunt demon,
Sunt oglinda ci-o privesti.
(Andrei Nenita)
"Am suflet mai tare ca fierul"
Sunt singur,
Nu am dect cerul.
Sufletul meu,
E mai tare ca fierul.
Lacrima mia,
Poate ineca bucuriea.
Stau singur,
Imi pling copilariea.
Dorm,
Dorm toti din morminte.
Pling,
Pe cei ce-i port in minte.
Sculati-va,
Sa spun ar fi ilogic.
Mai bine pling,
Si fac sa fie logic.
Nu-i vad,
pe cei ce sunt aproape.
Mi-i dor,
De cei ce sunt departe
Acoper,
Acoper tristetea,cu caracterul
Am suflet,
Am suflet,mai tare ca fierul.
Nenita Andrei
Ai doi ochi caprui,
Stralucesc in pieptul cui?
Scrii pe foaie si-apoi tai,
Nu-nteleg ce ginduri ai.
Parul sta lasat pe spate,
Te-nteleg pe jumatate.
Fata sta lasata-n jos,
Simt al tocului miros.
Care vrea ceva sa scrie
Cine poate ca sa stie?
Scrie lucruri ne-nsemnate.
Ce nu se gasesc in carte.
Scrie litere si taie,
Nu-nteleg ce-i scris pe foaie.
Scrii pe foaie si-apoi tai,
Nu-nteleg ce ginduri ai.
Nenita Andrei
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: