«Basarabia. Câteva precizări istorice.»

Text publicat în revista «Viața Basarabiei»:

"Basarabia este provincia românească dintre Prut și Nistru, provincia răsăriteană a țării și megieșă cu spaima lumii civilizate: Rusia Sovietică.

Face impresie și chiar s'a format un fel de părere curentă că denumirile de român și basarabean cuprind noțiuni diferite, ba poate și opuse. De aci tribulațiunile în publicistica de după războiu asupra denumirii de basarabean și Basarabia.

Nu rareori s'a observat evitarea acestor nefaste cuvinte, înlocuindu-le, cu altele sinonime, de pildă: Moldova dela Nistru,Moldova dintre Prut și Nistru, etc.

Și totuși român și basarabean sunt două cuvinte care exprimă aceiași noțiune. Mai mult, provincia noastră păstrează în denumirea e – Basarabia - una din reminiscențele istorice cele mai
scumpe și mai caracteristice românești.

Să cercetăm puțin trecutul.
Întemeietorul Țării Românești și primul ei domn s'a numit Basarab. Basarab este și fondatorul primei dinastii românești. S'a căutat de învățați să se precizeze originea numelui, care nu poate fi nici romană, nici slavă. Genialul istoric și filolog B. P. Hasdeu, în opera sa „Istoria critică a Românilor" încearcă, bazându-se pe o ciudată coincidență de sunete (Bas-Arab) și alte considerente ingenioase, o fantezistă explicare, cum că ar fi la mijloc o origine... arabă! Mai de grabă acest nume vocalic și aspru, în pronunțare făcând impresia unui huruit greoiu de car de războiu, pare a fi de origină tracică.

Dar această chestiune s'o lăsăm în sama învățaților; noi să trecem la ceea ce ne interesează în momentul de față.

La mulți „basarabeni" și „regățeni", credem, li se va părea curios dacă vom afirma că numele de Basarabia a fost întru început al Țării Românești, și numai mai târziu a trecut asupra părții
țării dintre Prut și Nistru.

Intr'adevăr - după un uz al timpului – față cu starea rudimentară a cunoútințelor etnografo-istorice de pe vremuri – străinii obiúnuiau să denumească țările după numele stăpânului (rege, domn), care se confunda cu țara însăși. Ca urmare, în primele secole după întemeiere, Țara Românească apare adeseori în documentele străine sub denumirea de Basarabia. De pildă: "terra Bassarabum", „Besarabia, alias Valachia transalpina", „Bessarabia" etc.

Mâi târziu denumirea de Basarabia pentru Țara Românească dispare: evident odată cu stingerea dinastiei Basarabilor.

Dar numele de Basarabia nu dispare cu totul, el se mai păstrează pentru un colt de țară: partea limitrofă a gurilor Dunării și Mării Neagră, între Prut și Nistru.

Călători străini, întâmplători pe pământul românesc, de prin veac. XVI și XVII, vorbesc despre o tară „Moldova" sau „Basarabia" care se întinde de-alungul malurilor Mării Negre, unde sunt
Fortărețele Cetatea Albă și Chilia.

Acelaș lucru îl afirmă și marele cronicar al Moldovei, Miron Costin, într'una din scrierile sale polone. Denumirea de Basarabia pentru partea menționată a țării se păstrează și se precizează în sec. XVIII. In documentele din acest veac apar distinct trei țări românești: „Moldova, Muntenia și Basarabia". De fapt în acest veac. al XVIII - sunt numai două țări Românești: Moldova și Muntenia, iar Basarabia este partea pierdută a Moldovei - Sudul Basarabiei de astăzi - aflată pe atunci în stăpânirea Turcilor. Faptul îl precizează învățatul Domn al Moldovei dela începutul sec. XVIII, Dimitrie Cantemir, în scrierea sa latină „Descrierea Moldovei".

Iată rândurile privitoare la Basarabia:
«Basarabia era odată a treia parte a Moldovei. Tot pământul „ei este șes, n'are dealuri, nici codri, se adapă numai cu Ialpugul, care curge necontenit... Basarabia se împarte astăzi în patru ținuturi: al Budjacului, Achermanului, al Chiliei și Ismailului».

E clar deci că prin Basarabia, în trecut, se înțelegea numai partea de miază-zi a Basarabiei de azi.

Se impune o întrebare: de ce s'a întins denumirea de Basarabia în această parte a Moldovei și cum de a persistat această denumire de-alungul veacurilor ?

Răspunsul e simplu pentru cunoscătorii istoriei Românilor. Domnii Basarabi ai Țării Românești și-au întins stăpânirea, îndată după întemeiere, în aceste părți, căutând drum la mare. Acest
drum mergea firesc la gurile Dunării și el nu se putea întinde pe malul drept, unde se instalase formidabila putere politico-militară a Turcilor (Dobrogea), dar pe malul stâng (Basarabia), unde ușor s'a putut dislocui stăpânirea tătărească.

Cuprinderea acestei regiuni în stăpânirea Basarabilor reiese cu precisiune din titlul lui Mircea cel Mare (1386-1418), consolidatorul, întregitorul de hotare și organizatorul Țării Românești.

Mai târziu - peste o jumătate de veac - s'a întemeiat a doua Țară românească: Moldova, care, firește, își caută și ea drum la mare și drumul era acelaș. De aci lupta între cele două Țări surori.

A biruit în cele din urmă Moldova, întrucât Muntenia a fost mai de vreme lovită și îngenunchiată de Turci. Sub stăpânirea Moldovei, această parte a Țării a continuat să-și păstreze și să fie cunoscută sub denumirea pe care o căpătase dela primii ei stăpânitori: părțile băsărăbenești sau Basarabia.

Această parte de țară a fost pierdută în sec. XVI către Turci, totuși - după cum s'a văzut mai sus - ea continuă a-și păstra numirea de Basarabia.

Mai departe, se știe, în urma războiului turco-rus din 1806 - 1812, prin pacea dela București 1812, s'a cedat Rușilor pe lângă Basarabia propriu zisă, întreaga regiune a Moldovei dintre Prut și Nistru, căreia Rușii odată cu noua formă politică de gubernie rusească, i-a extins numele de Basarabia.

Și acum ne întrebăm, dece să nu rostim cu dragoste numele de Basarabia? Dece unii caută să-1 escamoteze ca o pată de rușine, iar alții să-l agite cu vădite intenții de regionalism rău înțeles ?

Numele de Basarabia este o piatră scumpă din coroana Domnilor noștri dintr'un trecut glorios! Chiar dacă această piatră scumpă a rătăcit uneori, în vicisitudinile timpurilor, prin glod și sânge, ea nu și-a întinat curățenia și nu și-a știrbit strălucirea. Regăsită, Basarabia strălucește ca unul din cele mai scumpe diamante în coroana României mari!

I. Zaborovschi
Profesor


Documente în l. latină din sec. XVI: „Țara Basarabilor", „Basarabia, adică Țara Muntenească" „Basarabia", citate de d-l N. Iorga în „Studii istorice asupra Chiliei și Cetății Albe", București 1900, p.74.
Doc. Hurmuzaki V2, p.195
D. Cantemir, Descrierea Moldovei, (trad.) București, 1909, p. 54 -55.
B. P. Hasdeu în „Ion Vodă cel cumplit" Buc. 1894 p.p. 117-118 precizează: „Valul lui Traian începând dela Prut mai jos de Fâlciu și sfârșindu-se la Nistru, mai sus de Bender, desparte Moldova veche de raielele turcești" (Basarabia).
Titlul lui Mircea: «Stăpânitor și domn a toată tara Ungro-Vlahiei și peste munți, încă și peste țările tătărești (băsărăbenești)».
(A. D. Xenopol), Istoria Românilor, Iași ,1896, III, p.70.
I. Nistor „Istoria Basarabiei, p. 107. "