Pavajul, sau cum i se mai spune la ţară – caldarîmul, este o cale de a soluţiona problema drumurilor. Deşi “progresul tehnico-ştiinţific” şi “modernizarea excesivă” au contribuit la înlocuirea pavajului cu drumuri din asfalt, tehnologie care s-a dovedit a fi foarte costisitoare, dar şi ineficientă în timp. Cunoaştem cu toţii drumurile “peticite” care înghit nesăţios, an de an, banii din bugetele, şi aşa sărăcite, ale comunităţilor locale.
Efectuînd deplasări în ţări ca Cehia, Belgia, Olanda, Franţa, am observat că administraţiile de acolo nu doar că nu au renunţat la drumurile pavate, ci din contra construiesc noi drumuri după metoda tradiţională. Multe lucruri în Europa nu sunt bune, mai ales ce ţine de aspectul moral, însă în domeniul infrastructurii avem ce învăţa de la ei.
Nu trebuie să inventăm bicicleta, ci trebuie doar să ne reamintim vechile tehnici de construcţie ale drumurilor noastre. Avantajul drumurilor pavate sunt multiple, dar în primul rînd durabilitatea. De asemenea, sunt mult mai ieftine şi mai uşor de construit, dar şi de reparat, atunci cînd sunt efectuate lucrări subterane.
Mai ales în satele noastre, majoritatea tinerilor fug de la ţară pentru că au gustat din comfortul oferit de oraş, iar glodul a devenit o adevărată sperietoare. Ei bine, de ce să nu creăm condiţii bune şi la ţară? Pavajul poate redeveni “stăpînul” drumurilor noastre, mai ales la ţară, unde avem şi un trafic rutier mult mai limitat.
Acum, după alegerile generale locale, au intrat în funcţii mulţi primari noi dornici să demonstreze că lumea nu i-a votat zădarnic. Poate ar fi o idee bună cu care ar trebui să înceapă activitatea?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: