Între mareșal și rege – cine sunt adevărații trădători?

Lăsând la o parte problema regionalizării României, toată lumea discută despre ultimele șotii ale președintelui român. Să fi fost replica bine gândită de consilierii administrației prezidențiale pentru a distrage atenția opiniei publice de la procesul de parcelare a țării? Nu știm. Cert este că subiectul este intens discutat în presa din România.

Vă spun sincer, inițial m-am simțit un pic dezorientat. Nu sunt susținătorul lui Mihai I, dar nici nu vreau să-l condamn pentru ceea ce s-a întâmplat în 1944. Cine era regele Mihai? Era un adolescent de 23 de ani, care nu juca niciun rol în politica românească. Putea el să trădeze conștient pe Antonescu? Desigur că nu. Trădători adevărați au fost reprezentanții partidelor democratice care s-au aliat conștient cu forțele antiromânești la ordinul patronilor săi din afara țării. Să nu uităm că în tabăra “Frontului Democratic” de atunci comuniști jucau un rol insignifiant. Adevărul este că îngenuncherea României a fost pusă la cale anume de dragii noștri “democrați”. Acest adevăr nimeni nu îndrăznește să-l spună astăzi în România. În schimb, este foarte comod să arunci cu noroi în acei care nu sunt capabili să se apere.

Cuiva este foarte comod să pună în față cele două figuri: mareșalul și regele, fără să adauge că au existat și alte elemente nocive în politica românească, care au tras cu adevărat ițele, jucând cartea serviciilor secrete străine. De ce nu vorbim despre rolul diabolic pe care l-au avut Constantin I.C. Brătianu sau Iuliu Maniu? Pentru că ei reprezintă simbolul actualului regim de la București, iar regalitatea și mareșalul Antonescu reprezintă ceea de ce se tem actualii politicieni de la București? Da, anume așa-numitele partide democratice au fost cei care au trădat cu adevărat România. Ele merită votul nostru de blam. Anume ele poartă întreaga răspundere pentru tot ce s-a întâmplat românilor în următoarele decenii.

În același timp nu pot să remarc continua ostilitate a lui Băsescu și ortacilor săi față de mareșalul Ion Antonescu, cel care a spălat rușinea de pe obrazul României în urma marei trădări naționale a regelui-curvar și nemernic Carol al II-lea. Dacă Băsescu ar avea un pic de sentimente naționale, ar fi purces la reabilitarea grabnică a mareșalului și restabilirea adevărului istoric, dar nu o va face. De ce? Pentru că Ion Antonescu nu a luptat doar alături de Germania împotriva URSS, ci și împotriva Statelor Unite ale Americii, sub al cărui patronaj domnește domnul Băsescu. Băsescu disprețuiește regalitatea, dar în același timp reprezintă moral pe cei care au manevrat pe Mihai I în răsturnarea lui Antonescu.

Nu putem uita cum, la sugestia ambasadei americane, în ajunul aderării la NATO, în toate orașele din România au fost demolate monumentele dedicate conducătorului român, iar străzile care purtau numele Conducătorului au fost redenumite. În 2009 la sugestia Guvernului, mai multe Consiliile Locale au șters pe Antonescu din lista cetățenilor de onoare. Oare nu au fost toate acestea gesturi de umilire a întregului popor român, care a luptat cu arma în mână jertfindu-se pentru libertate? Politicienii români, toți fără excepție, iată cine sunt adevărații criminali care merită pedeapsa cu moartea.

Ion Antonescu nu este pur și simplu un politician și personaj istoric, el este simbolul suveranității și independenței României, iar acest lucru, se pare, nu este deloc pe plac aliaților din cel de-al doilea război mondial: SUA, URSS și Marea Britanie. Atât timp cât Antonescu nu este reabilitat, România nu poate fi considerat un stat independent. Din păcate, se pare că va trebuie să treacă mult timp până românii vor înțelege acest lucru.

PS: Istoria ar putea fi foarte ironică cu Băsescu, se prea poate ca la următoarele alegeri prezidențiale și parlamentare un alt Antonescu să-i pună capăt carierei politice!

sursa: Octavian RACU