În scopul destabilizării situaţiei în zona de război, instaurarea fricii şi a psihozei în rândul populaţiei din dreapta Nistrului, separatiştii din Transnistria, înarmaţi până-n dinţi şi susţinuţi de cazacii şi puşcăriaşii adunaţi din toate colţurile fostei URSS, având în spate forţele imperiale ruse, trăgeau în localităţile paşnice situate pe malul drept al Nistrului din tot soiul de arme („Alazani”, aruncătoare de mine, automatul Kalaşnikov, etc. ), acţiuni la care participau şi detaşamente bine pregătite de lunetişti. Nu au fost ferite de asemenea acţiuni nici o parte din localităţile raionului Criuleni, care sunt aşezate chiar pe malul râului Nistru.
Populaţia s-a pomenit într-o nesiguranţă totală. În orice moment viaţa acestora se afla în pericol. Acţiunile teroriştilor transnistreni luau amploare spre seară după orele 17. Au fost zile când rachetele „Alazani” erau lansate câte 200-250 pe noapte.
Evident, separatiştii erau mult mai bine înarmaţi. Numai un singur caz: la mijlocul lunii noiembrie în gara din Râbniţa a staţionat o garnitură venită din RDG. Locomotiva de manevră „a extras” şi izolat un singur vagon- al optulea. Noaptea gărzile nistrene au venit cu camioane şi au încărcat circa 10.000 de mitraliere. De unde au provenit informaţiile? Evident numai din surse militare, care au indicat traseul garniturii, data sosirii şi încărcătura fiecărui vagon. Când s-a mai întâmplat să „se fure” un vagon de mitraliere şi armata să nu se alarmeze, să nu cerceteze şi să nu se protesteze? Este numai un singur caz, care dovedeşte că armata rusă a înarmat garda separatiştilor de la Tiraspol şi este implicată direct în război.
În cartea sa, fostul şef al comenduirii Transnistriei, colonelul Mihail Bergman scria: „Cazacii „de la Marea Neagră” făceau cu regularitate incursiuni pe malul drept al Nistrului şi nu le dădeau clipe de răgaz subdiviziunilor cu destinaţie specială ale poliţiei moldoveneşti. Acelaşi Kostenko teroriza şi malul drept şi malul stâng. Acestui bandit îi era totuna cine îi va fi victimă, un moldovean sau un rus, un cetăţean al Moldovei sau un transnistrean. Grupele sub conducerea lui Şevţov… efectuau atacuri teroriste pe teritoriul transnistrean, învinuind, evident, partea moldovenească, provocând ura faţă de moldoveni…
(din informaţia prezentată de Preşedintele Comitetului Executiv Raional Criuleni dl. Vladimir Ciobanu Guvernului RM la 15 iulie 1992).
1. Primăria Criuleni – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 1624.- din localităţile din stânga Nistrului – 148.- distrugeri materiale – o casă. victime omeneşti – morţi - 1(bărbat); răniţi – 4 (2 copii +1 bărbat +1 femei).
2. Primăria Măşcăuţi – numărul refugiaţilor din localităţile subordonate – 500.- din localităţile din stânga Nistrului – 144.- distrugeri materiale – 15 case. victime omeneşti – morţi – 5 (1 bărbat + 4 femei); răniţi – 9 (6 bărbaţi + 3 femei).
3. Primăria Răculeşti – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 30.- din localităţile din stânga Nistrului – 88.- distrugeri materiale – 4 case.- victime omeneşti – morţi – 2 (bărbaţi).
4. Primăria Jevreni – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 62.- din localităţile din stânga Nistrului – 60.- distrugeri materiale – 10 case.- victime omeneşti – morţi – 0.
5. Primăria Cruglic – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 0.- din localităţile din stânga Nistrului – 85.- distrugeri materiale – 1 grădiniţă de copii+ 2 case individuale.- victime omeneşti – morţi – 1.
6. Primăria Slobozia-Duşca – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 80.- din localităţile din stânga Nistrului – 13.- distrugeri materiale – 14 case; alte construcţii – 4. victime omeneşti – morţi – 4 (2 bărbaţi + 1 femeie + 1 copil).
7. Primăria Oniţcani – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 129.- din localităţile din stânga Nistrului – 25.- distrugeri materiale – 1 tabără de odihnă; 1 casă; alte construcţii – 0. - victime omeneşti – morţi – 0.
8. Primăria Coşerniţa – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 30.- din localităţile din stânga Nistrului – 36.
9. Primăria Bălăbăneşti – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 21.- din localităţile din stânga Nistrului – 14.
10. Primăria Corjova – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 0. - din localităţile din stânga Nistrului – 22.
11. Primăria Dubăsarii Vechi - numărul de refugiaţi din localităţile subordonate -35.- din localităţile din stânga Nistrului – 30. - distrugeri materiale – 16 case individuale; 2 beciuri.- alte construcţii – 15.
Total pe raion: numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 2511. - din localităţile din stânga Nistrului – 665. - distrugeri materiale – obiecte de menire social-culturale – 2. - distrugeri materiale – case individuale -73; beciuri – 2; alte construcţii -19.- victime omeneşti – morţi – 6; răniţi – 20.
Întreaga societate se împărţise în două tabere. La Criuleni, de exemplu, sunt 2 şcoli: nr.1 moldovenească şi nr. 2 rusă. În mersul războiului multe învăţătoare de la şcoala nr.1 periodic pregăteau mâncare şi se duceau pe poziţii pentru a hrăni băieţii noştri. Acelaş lucru îl făceau şi unele învăţătoare de la şcoala rusă nr. 2, numai că acestea duceau mâncarea la gardiştii transnistreni şi cazaci. Acest lucru a continuat până când în una din zile cazacii, după ce au mâncat şi băut bine, au violat o învăţătoare de la şcoala rusă nr. 2 care venise la ei cu bucate. După acest caz, nu s-au mai găsit îndrăzneţe să le mai ducă bucate gustoase cazacilor.
Este cazul să menţionez şi faptul că Preşedintele de atunci al Executivului Raional Criuleni, dl.Vladimir Ciobanu a dat dovadă de bărbăţie şi capacităţi organizatorice de excepţie. Pentru a evita focul separatiştilor asupra orăşelului Criuleni, dânsul a insistat ca apărătorii noştri să nu fie dilocaţi în unul din căminele Şcolii tehnico-profesionale nr. 23 (acum nr. 65), situată în centrul oraşului Criuleni, cum iniţial se planificase, ci în una din taberele de odihnă, aflată într-o pădure, cât mai departe de localităţile populate. Tot domnia sa a organizat drujine de voluntari în toate localităţile raionului pentru menţinerea ordinii publice şi depistarea persoanelor străine nebinevenite; cazarea şi alimentaţia refugiaţilor veniţi din Transnistria, securitatea fântânilor şi a apeductului, la care s-au făcut încercări de a fi otrăvite, etc.
Conducătorul raionului Criuleni dormea maxim 3 ore pe noapte. Domnul Vladimir Ciobanu a ştiut să ţină sub control riguros toate instituţiile statului aflate pe teritoriul raionului Criuleni şi să le dirijeze în favoarea ţării noastre.
A fost un război. A fost un război terorist, ruso-moldovenesc, nedeclarat. Un război al laşităţii şi minciunii, un război nedeclarat împotriva unui popor care doreşte să trăiasă liber. Poliţiştii, militarii şi voluntarii noştri au dat dovadă de patriotism şi eroism în adevăratul sens al cuvântului.
Toate mijloacele de informaţie din Rusia şi cele de expresie rusească din Republica Moldova căutau să trateze acest eveniment sângeros ca pe un război civil, fratricid, menţionând motive ale limbii, istoriei şi evitând interesele imperiale şi geopolitice ale Rusiei în spaţiul balcanic şi tendinţa de a ţine în continuare Moldova în zona de influenţă rusească.
Pentru Republica Moldova acest război a fost unul drept, de apărare al pământului străbun, de apărare al idealurilor naţionale şi cei căzuţi pe câmpul de luptă, cei răniţi şi schilodiţi, cei rămaşi în viaţă, care au luptat cu arma în mână pentru integritatea Republicii Moldova merită memoria noastră şi memoria istoriei.
Alexandru Moraru
(www.mazarini.wordpress.com)
Populaţia s-a pomenit într-o nesiguranţă totală. În orice moment viaţa acestora se afla în pericol. Acţiunile teroriştilor transnistreni luau amploare spre seară după orele 17. Au fost zile când rachetele „Alazani” erau lansate câte 200-250 pe noapte.
Evident, separatiştii erau mult mai bine înarmaţi. Numai un singur caz: la mijlocul lunii noiembrie în gara din Râbniţa a staţionat o garnitură venită din RDG. Locomotiva de manevră „a extras” şi izolat un singur vagon- al optulea. Noaptea gărzile nistrene au venit cu camioane şi au încărcat circa 10.000 de mitraliere. De unde au provenit informaţiile? Evident numai din surse militare, care au indicat traseul garniturii, data sosirii şi încărcătura fiecărui vagon. Când s-a mai întâmplat să „se fure” un vagon de mitraliere şi armata să nu se alarmeze, să nu cerceteze şi să nu se protesteze? Este numai un singur caz, care dovedeşte că armata rusă a înarmat garda separatiştilor de la Tiraspol şi este implicată direct în război.
În cartea sa, fostul şef al comenduirii Transnistriei, colonelul Mihail Bergman scria: „Cazacii „de la Marea Neagră” făceau cu regularitate incursiuni pe malul drept al Nistrului şi nu le dădeau clipe de răgaz subdiviziunilor cu destinaţie specială ale poliţiei moldoveneşti. Acelaşi Kostenko teroriza şi malul drept şi malul stâng. Acestui bandit îi era totuna cine îi va fi victimă, un moldovean sau un rus, un cetăţean al Moldovei sau un transnistrean. Grupele sub conducerea lui Şevţov… efectuau atacuri teroriste pe teritoriul transnistrean, învinuind, evident, partea moldovenească, provocând ura faţă de moldoveni…
(din informaţia prezentată de Preşedintele Comitetului Executiv Raional Criuleni dl. Vladimir Ciobanu Guvernului RM la 15 iulie 1992).
1. Primăria Criuleni – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 1624.- din localităţile din stânga Nistrului – 148.- distrugeri materiale – o casă. victime omeneşti – morţi - 1(bărbat); răniţi – 4 (2 copii +1 bărbat +1 femei).
2. Primăria Măşcăuţi – numărul refugiaţilor din localităţile subordonate – 500.- din localităţile din stânga Nistrului – 144.- distrugeri materiale – 15 case. victime omeneşti – morţi – 5 (1 bărbat + 4 femei); răniţi – 9 (6 bărbaţi + 3 femei).
3. Primăria Răculeşti – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 30.- din localităţile din stânga Nistrului – 88.- distrugeri materiale – 4 case.- victime omeneşti – morţi – 2 (bărbaţi).
4. Primăria Jevreni – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 62.- din localităţile din stânga Nistrului – 60.- distrugeri materiale – 10 case.- victime omeneşti – morţi – 0.
5. Primăria Cruglic – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 0.- din localităţile din stânga Nistrului – 85.- distrugeri materiale – 1 grădiniţă de copii+ 2 case individuale.- victime omeneşti – morţi – 1.
6. Primăria Slobozia-Duşca – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 80.- din localităţile din stânga Nistrului – 13.- distrugeri materiale – 14 case; alte construcţii – 4. victime omeneşti – morţi – 4 (2 bărbaţi + 1 femeie + 1 copil).
7. Primăria Oniţcani – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 129.- din localităţile din stânga Nistrului – 25.- distrugeri materiale – 1 tabără de odihnă; 1 casă; alte construcţii – 0. - victime omeneşti – morţi – 0.
8. Primăria Coşerniţa – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 30.- din localităţile din stânga Nistrului – 36.
9. Primăria Bălăbăneşti – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 21.- din localităţile din stânga Nistrului – 14.
10. Primăria Corjova – numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 0. - din localităţile din stânga Nistrului – 22.
11. Primăria Dubăsarii Vechi - numărul de refugiaţi din localităţile subordonate -35.- din localităţile din stânga Nistrului – 30. - distrugeri materiale – 16 case individuale; 2 beciuri.- alte construcţii – 15.
Total pe raion: numărul de refugiaţi din localităţile subordonate – 2511. - din localităţile din stânga Nistrului – 665. - distrugeri materiale – obiecte de menire social-culturale – 2. - distrugeri materiale – case individuale -73; beciuri – 2; alte construcţii -19.- victime omeneşti – morţi – 6; răniţi – 20.
Întreaga societate se împărţise în două tabere. La Criuleni, de exemplu, sunt 2 şcoli: nr.1 moldovenească şi nr. 2 rusă. În mersul războiului multe învăţătoare de la şcoala nr.1 periodic pregăteau mâncare şi se duceau pe poziţii pentru a hrăni băieţii noştri. Acelaş lucru îl făceau şi unele învăţătoare de la şcoala rusă nr. 2, numai că acestea duceau mâncarea la gardiştii transnistreni şi cazaci. Acest lucru a continuat până când în una din zile cazacii, după ce au mâncat şi băut bine, au violat o învăţătoare de la şcoala rusă nr. 2 care venise la ei cu bucate. După acest caz, nu s-au mai găsit îndrăzneţe să le mai ducă bucate gustoase cazacilor.
Este cazul să menţionez şi faptul că Preşedintele de atunci al Executivului Raional Criuleni, dl.Vladimir Ciobanu a dat dovadă de bărbăţie şi capacităţi organizatorice de excepţie. Pentru a evita focul separatiştilor asupra orăşelului Criuleni, dânsul a insistat ca apărătorii noştri să nu fie dilocaţi în unul din căminele Şcolii tehnico-profesionale nr. 23 (acum nr. 65), situată în centrul oraşului Criuleni, cum iniţial se planificase, ci în una din taberele de odihnă, aflată într-o pădure, cât mai departe de localităţile populate. Tot domnia sa a organizat drujine de voluntari în toate localităţile raionului pentru menţinerea ordinii publice şi depistarea persoanelor străine nebinevenite; cazarea şi alimentaţia refugiaţilor veniţi din Transnistria, securitatea fântânilor şi a apeductului, la care s-au făcut încercări de a fi otrăvite, etc.
Conducătorul raionului Criuleni dormea maxim 3 ore pe noapte. Domnul Vladimir Ciobanu a ştiut să ţină sub control riguros toate instituţiile statului aflate pe teritoriul raionului Criuleni şi să le dirijeze în favoarea ţării noastre.
A fost un război. A fost un război terorist, ruso-moldovenesc, nedeclarat. Un război al laşităţii şi minciunii, un război nedeclarat împotriva unui popor care doreşte să trăiasă liber. Poliţiştii, militarii şi voluntarii noştri au dat dovadă de patriotism şi eroism în adevăratul sens al cuvântului.
Toate mijloacele de informaţie din Rusia şi cele de expresie rusească din Republica Moldova căutau să trateze acest eveniment sângeros ca pe un război civil, fratricid, menţionând motive ale limbii, istoriei şi evitând interesele imperiale şi geopolitice ale Rusiei în spaţiul balcanic şi tendinţa de a ţine în continuare Moldova în zona de influenţă rusească.
Pentru Republica Moldova acest război a fost unul drept, de apărare al pământului străbun, de apărare al idealurilor naţionale şi cei căzuţi pe câmpul de luptă, cei răniţi şi schilodiţi, cei rămaşi în viaţă, care au luptat cu arma în mână pentru integritatea Republicii Moldova merită memoria noastră şi memoria istoriei.
Alexandru Moraru
(www.mazarini.wordpress.com)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: