Boerii moldoveni de peste Prut (Partea 2, dupa an. 1812)

«Crezand ca va domoli durerea moldovenilor, tarul puse in fruntea administratiei basarabene pe Scarlat Studza, care de mult era stabilit in Rusia, unde avea rangul de General de brigada. Apoi, o serie de inlesniri venira sa momiasca pe moldoveni: iertarea darilor pe 3 ani, scutirea populatiei de servicul militar pe 5 ani, judecarea pricinilor dupa pravilele moldovenesti, etc. Aceste inlesniri s'au prelungit pana la 1874, deoarece pentru ele duceau inimoasa lupta boerii moldoveni.

Stapanirea rusasca, dandu-si seama ca boerii tin, in masa moldovenilor, faclia aprinsa a nationalismului, inceacra sa-i atraga. Tarul intari toate privilegiile si drepturile, cu cari se puteau justifica boerii, pe cari ii primi in tagma nobilimii ereditare rusesti, acordandu-le privilegii acestei clase.

Basarabia alege un «maresal al nobilimei», care totdeauna era un moldovan, iar fiecare judet alegea, pe 3 ani, un maresal al judetului. Boerii moldoveni se acomodara cu aceste dregatorii, nu din ambitia unor mariri, ci urmarind numai interesul de a fi de folos populatiei moldovenesti.

Iar cand, dupa moartea tarului Alexandru Pavlovici la 1825, urmara Nicolai I, Alexandru al II-lea, Alexandru al III-lea si ultimul tar Nicolae al II-lea, cei mai nestapaniti opresori al moldovenilor, boerii se intarira in lupta pentru drepturile stramosasti si, neinfricati, tineau, darji, piept incercarilor de rusificare.

In inimile acestor boeri, cu cat apasarea era mai grea, cu atat mai puternic clocotea sangele strabun. Din averea lor, din legaturile lor sociale, din puterea lor fata de patura moldoveneasca, boerii facut-au dig de rezistenta impotriva cinovnicilor rusificatori si a polcovnicilor manuitori de cnut.

Nu era val sa nu se sfarame de credinta lor in dreapta neamului, nu era amenintare sa nu fie respinsa cu demnitatea si mandria mostenita…

Rusii, adusi de pofte pe acest taram, tremurau la numele de tar – boerul moldovan, in fata tarului, ramanea stejar neclintit, stiind ca-si are infipte radacinile in pamantul unde odihnesc stramosii, iar fruntea sub un cer, frumos cum altul nu-i, fiindca acopera tara lui, fiindca albastreste deasupra vetrei parintesti.

Care rus, oricat de puternic ar fi fost, ar fi indraznit sa trimita tarului un raspuns asemanator celui dat de boeroaica Leonard de la Cubolta? Aceasta doamna Leonard avea numai la Cubolta, in judetul Soroca, unde traeste si azi, 21.000 desetine de pamant, o vie si o pivnita, unde puteai rataci printre butoae cat casa, din care vinul se tragea cu ajutorul unui motor electric. Desi isi petrecea viata la mosie, cumparase totusi la Petersburg palatul printului Iurevschi, cu tot mobilierul aflat in el. Printre lucruri se aflau multe din acelea ce incantase copilaria tarului Nicolai al II-lea. Dorind sa intre in stapanirea lor, tarul trimise intr'o zi pe maresalul palatului sa le cumpere. Atunci moldovanca raspunse, mandra in supararea ei: «Leonard nu vinde lucruri, chiar cand vrea sa le cumpere tarul… Daca tarul doreste, pot sa i le daruesc»…

Asemanator de darz s'a artat odata tarului Alexandru al III-lea boerul moldovan Craciunescu de la Cahul, intrebat ce trebuinte mai au in Basarabia, Craciunescu raspunse: «Avem nevoe de scoala moldoveneasca, Maria Ta». Riposta inlemni anturajul tarului, dar tarului ii placu dragostea moldovanului fata de neamul lui si-l darui c'o tabachera de aur, cu chipul incrustat cu pietre pretioase.

Cu asemenea boeri moldoveni se falea poporul basarabean. Iata ce scrie in «Curierul Romanesc» din Ianuarie 1830 caminarul Pastiescu: «In Basarabia din rumani este D-l titular sovetnic Constantin Stamate, barbat literat, cinstitor de oameni invatati, sarguitor spre luminarea neamului sau, care are talmacite si nu conteneste a talmaci alese istorii pentru intocmirea moravurilor celor bune, romanturi, versuri, ce se numesc albe, versuri impleticite, versuri drepte, si alte frumoase istorii. Rumanii cari aduc cinste neamului nostru cu invatatura si caracterul lor cel cinstit sunt inca d. maresal Alecu Leonard, d-l Vasile Catache si d. Costache Tufescu».

Un mare moldovan era boerul Ion Catargi de la Cobalnea (Soroca). Avea cel mai insemnat grad la curtea din Petersburg, era «sfatuitorul intim al tarului», in afara c'a fost ales, in mai multe randuri, maresalul nobilimei basarabene. In palatul dela Cobalnea se vorbea numai moldoveneste. In odai nenumarate avea rafturi cu carti rare, dupa valoare de astazi, intreceau suma de 12 milioabe lei. Sotia lui Ion Catargi, Olga, era o mare nationalista si o mare filantropa. Purta corespondenta cu Regina Elisaveta – poeta Carman Sylva – si avea un portret al ei in ulei, in marime naturala.

Olga Catargi pastra legaturi stranse cu vechiul Regat, caci o intalnim la 1913 comunicand Academiei Romane un hrisov depe vremea lui Stefan cel Mare, datat la Suceavala 2 Octombrie 1487.

Afland Olga Catargi, acum 25 de ani, ca'n satul Cotiujenii Mari se afla un invatator, Ilarion Calistru, care invata elevii sa spuna fabulele lui Donici si sa cante romaneste «Tatal Nostru» si «Sfinte Dumnezeu», a intervenit la primul Ministru Stolypin si l-a mutat la Cobalnea sa'nvete si pe alti copii moldoveneste. Se vede de aici cata dragoste avea pentru limba romaneasca si, mai ales, cata putere avea la conducatorii tarii. Intr'adevar vrednica urmasa a boerilor din trecut.

Faptele ei amintesc pe Constantin Voda-Mavrocordat, care, primind de la Vel-Capitanul de Soroca Ilias o scrisoare in greceste, i-a trimis raspunsul: «… pentru ce ni scrii greceste? Au sa-ti dam noi logofat sa scrii romaneste? Sa-ti cauti logofat sa-mi scrii romaneste. Sa nu-mi mai scrii greceste». »

(D. Iov)
Soroca

(Este pastrat limbajul textului din revista Viata Basarabiei, 1932)