«Subiectul acestui articol nu este o noutate absolută. Pentru prima dată am citit despre Turnul dezrobirii la Iurie Colesnic în Basarabia necunoscută, apoi la Andrei Doicescu din Paris, fiul lui Octav Doicescu, arhitectul monumentului dat, alte informaţii în câteva bloguri etc. A scris şi TIMPUL la tema data. La 1 noiembrie 2012, se vor împlini 70 de ani de când în partea de nord-vest a Chişinăului, pe o colină a moşiei satului Ghidighici, a fost inaugurat Turnul dezrobirii Basarabiei. Acest monument a fost ridicat în cinstea eliberării Basarabiei de sub ocupanţii sovietici de către trupele române, în vara anului 1941. De pe colina dată, se vedeau bine Cheile Bâcului, monument natural de excepţie, transformat de sovietici în pietriş, satele din jurul capitalei: Durleşti, Ghidighici, Buiucani, Petricani, şesul Bâcului până la gara Visterniceni. Din aceste locuri şi azi Chişinăul se vede ca în palmă.
Niciun complex memorial din Basarabia de azi, creat de bolşevici cu cheltuiala şi jertfa basarabenilor ocupaţi şi înfometaţi de ruşi, nu este atât de măreţ sau măcar asemănător ansamblului dat, care exprima esenţa adevăratei noastre Eliberări naţionale. N-am văzut nici în Rusia un asemenea ansamblu. Turnul Dezrobirii ne amintea mai mult de monumentele rămase pe întinsurile Europei de la străbunii noştri daco-latini, şi era predestinat să servească generaţiilor viitoare ca loc de reculegere, înălţare morală şi mândrie naţională. În cei doi ani de existenţă, până la recucerirea Basarabiei de către ruşi în august 1944, Turnul devenise un simbol al faptelor glorioase ale armatelor române, strajă neclintită a drepturilor româneşti pentru acest sfânt pământ.
Ansamblul era format din trei componente: 1. Turnul, având forma pătrată, cu latura de 10 metri, dar şi o înălţime de 30 de metri. La intrarea în turn, deasupra era un basorelief în piatră, reprezentându-i pe împăratul Traian şi generalii săi de pe Columna lui Traian de la Roma, fiind înscrise cuvintele de aur ale mareşalului Ion Antonescu: „Ca şi Columna lui Traian, suntem unde am fost şi rămânem unde suntem”. 2. Blocul masiv de piatră în faţă, de 10 metri înălţime, având pe el următoarea pisanie: „S-a înălţat acest Turn al dezrobirii Basarabiei sub domnia regelui Mihai I, conducător al Statului fiind mareşalul Ion Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri fiind dl profesor Mihai Antonescu, guvernator al Basarabiei – general C. Voiculescu. Construit pe locul de unde mareşalul Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatelor germano-române, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit şi a condus operaţiile pentru eliberarea oraşului Chişinău”. 3. Colonada din stâlpi de piatră (de tip roman) pe partea dreaptă a turnului.
Însuşi evenimentul inaugurării a fost înălţător şi de o rară frumuseţe artistică. (...)
…De când au revenit neokominterniştii la putere, în 2001, dar mai ales de când a început grandioasa spălare de zeci de milioane de lei publici pentru renovarea memorialelor de la Şerpeni şi Chişinău (Eternitate) şi a altor asemenea monumente ce proslăvesc ocupaţia Basarabiei de către bolşevici în august 1944, nu mă lasă un gând şi un vis: să se găsească la noi o forţă politică, sănătoasă, care să includă în programul său electoral o prevedere referitor la restabilirea unui important monument istoric, construit lângă Chişinău în 1942, când România era întreagă, dar care a fost distrus de către eliberatorii sovietici după reocuparea Basarabiei în 1944, să văd acest complex renăscut la locul unde a fost construit în anul 1942. Şi asta – fără a atinge măcar o puşcă din cele cinci ce străjuiesc Memorialul Eternitate din Chişinău, mai ales că acolo şi-au găsit locul de veci şi poliţiştii, şi voluntarii moldoveni răpuşi de gloanţele separatiştilor ruşi din Transnistria în primăvara-vara anului 1992… Veneticii îşi numesc locurile slavei de luptă monumente ale eliberării, uitând să deschidă un simplu dicţionar explicativ al limbii române ca să vadă că eliberare înseamnă: a da libertate, a pune în stare de libertate, a înlătura oprimarea naţională, politică, socială, a dezrobi etc. Dar ei, eliberatorii, nici azi nu-şi amintesc de casa lor natală, de mormintele străbunilor lor (că i-o fi avut şi ei, nu?), (…)…
Am hoinărit pe colina dată de mai multe ori cu aparatul de fotografiat şi camera video în mâini în speranţa să găsesc întreg măcar un bloc de piatră, măcar o părticică din el ca o relicvă a trecutului nostru glorios. De fiece dată simţeam respiraţia celor 500 de muncitori care au lucrat aici eroic 60 de zile şi nopţi în august-octombrie 1944, ridicând un Monument măreţ. Dar ocupanţii n-au lăsat niciun semn, nici o amintire despre Turnul dezrobirii… Din piatra de calitate a acestuia au fost construite mai multe case pentru „eliberatorii” neokominternişti ai Basarabiei…
…Am aşteptat şi mai aştept ziua când vom instala o piatră de temelie sub fundaţia viitorului Turn al dezrobirii Basarabiei, renăscut din propria cenuşă ca Pasărea Phoenix din legendă. Poate ne ajută Dumnezeu să reinaugurăm acest măreţ monument al istoriei noastre eroice nu mai departe de 1 noiembrie 2012, la cea de-a 70-a aniversare de la prima sa inaugurare… Mai avem vreo 700 de zile şi nopţi. (…)
P.S. Spre bucuria noastră, teritoriul fostului monument încă nu este ocupat pentru megaproiectele milionarilor kominternisti, dar, spre regretul nostru, teritoriul dat este acoperit de un strat gros de gunoi industrial. (…)»
Dr. Vasile Şoimaru
(Sursa, «Timpul», 5 noiembrie 2010)
Nota:
«In august-septembrie 1942, pe o colina, situata la 1,5 km spre sud de Ghidighici, a fost ridicat in cinstea eliberarii capitalei Basarabiei un maret monument numit Turnul Dezrobirii, piatra de temelie fiind pusa in ziua de 4 august 1942. De pe aceasta inaltime generalul Ion Antonescu a condus personal, la 16 iulie 1941, de la un observator inaintat de artelerie, operatia de cucerire a Chisinaului.
Turnul e descris astfel intr-o tiparitura aparuta in noiembrie 1942: «Turnul propriu-zis este asezat pe o platforma de 60/50 m si pe o terasa de 2.5 m, avand in fata, in partea stanga, un bloc de piatra pe care sta scris semnificatia inaltarii lui, iar in partea dreapta, o colonada (propilee) pe stalpii careia sunt aratate comandamentele si unitatile romane si germane care au luptat pe pamantul Basarabiei si pentru dezrobirea ei.
Intrarea in Turn se face printr-un pod de marmura, avand ca insriptie cuvintele Maresalului Dezrobitor: «Ca si Columna lui Traian suntem unde am fost si ramanem unde suntem.» Poarta este din stejar masiv, ghintuita cu bare de fier. Deasupra intrarii se ridica un basorelief, tot in marmura, care infatiseaza un fragment din Columna lui Traian; un grup de generali romani din suita lui Traian, in cavalcada spre rasarit.
Inaltimea Turnului este de 28 metri, avand incrustate pe toate fetele lui steme de marmura, care infatiseaza simbolurile Romaniei, Basarabiei, precum si ale tuturor judetelor Provinciei.
In interiorul Turnului, si anume in prima incapere si pe peretele din fata intrarii, este harta Moldovei lui Stefan cel Mare, in mozaic roman. Pe peretele interior al fatadei principale, se desfasoara o fresca a istoriei neamului romanesc, cu o inaltime de 20 m. O scara interioara duce in varful Turnului, avand 6 paliere–balcon, care corespund fiecare unei portiuni din fresca, respectiv o epoca din istoria neamului. Pe peretii din stanga si dreapta a frescei vor fi asezate armurile fiecarei epoci din istoria Moldovei. De pe ultimul palier-balcon scara continua spre camera de reculegere, care va fi placata cu marmura.
In partea de rasarit a camerei va fi asezata o cruce, harazita gandurilor de pioasa recunostinta pentru cei care si-au jertfit viata in luptele pentru dezrobirea Basarabiei.Turnul se termina printr-o terasa crenelata care are in mijloc si la o adancime de 1.2 m sub nivelul ei o harta in relief, din marmura si granit, infatisand operatiunile pentru cucerirea Chisinaului, conduse de generalul Antonescu. De la nivelul terasei se ridica o platforma de pe care va falfai drapelul Tarii.
Lucrarea s-a efectuat in timp record: 60 de zile lucratoare si s-au folosit la ridicarea ei 1200 vagoane de piatra, 60 vagoane de ciment, 50 vagoane de schelarie, 5 vagoane de fier, deplasandu-se in acelasi timp, pentru crearea teraselor si degajarea terenului inconjurator 28.000 m.c. de pamant. Ca mana de lucru s-a folosit: 180 pietrari, zidari, dulgheri si fierari, 200 lucratori in carierele de piatra si 300 salahori.
Intregul material brut s-a luat din Basarabia, iar partile de arta – fresca, sculpturile, portalul, poarta, basorelieful si stemele – sunt lucrate de artisti si specialisti romani.
Ansamblul de lucrari a fost executat dupa planurile arhitectilor Octav Doicescu si Dimitrie Ghiulamila.» »
(Basarabia. Un an de munca romaneasca. Chisinau, 1942, pp. 141 – 145.)
Niciun complex memorial din Basarabia de azi, creat de bolşevici cu cheltuiala şi jertfa basarabenilor ocupaţi şi înfometaţi de ruşi, nu este atât de măreţ sau măcar asemănător ansamblului dat, care exprima esenţa adevăratei noastre Eliberări naţionale. N-am văzut nici în Rusia un asemenea ansamblu. Turnul Dezrobirii ne amintea mai mult de monumentele rămase pe întinsurile Europei de la străbunii noştri daco-latini, şi era predestinat să servească generaţiilor viitoare ca loc de reculegere, înălţare morală şi mândrie naţională. În cei doi ani de existenţă, până la recucerirea Basarabiei de către ruşi în august 1944, Turnul devenise un simbol al faptelor glorioase ale armatelor române, strajă neclintită a drepturilor româneşti pentru acest sfânt pământ.
Ansamblul era format din trei componente: 1. Turnul, având forma pătrată, cu latura de 10 metri, dar şi o înălţime de 30 de metri. La intrarea în turn, deasupra era un basorelief în piatră, reprezentându-i pe împăratul Traian şi generalii săi de pe Columna lui Traian de la Roma, fiind înscrise cuvintele de aur ale mareşalului Ion Antonescu: „Ca şi Columna lui Traian, suntem unde am fost şi rămânem unde suntem”. 2. Blocul masiv de piatră în faţă, de 10 metri înălţime, având pe el următoarea pisanie: „S-a înălţat acest Turn al dezrobirii Basarabiei sub domnia regelui Mihai I, conducător al Statului fiind mareşalul Ion Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri fiind dl profesor Mihai Antonescu, guvernator al Basarabiei – general C. Voiculescu. Construit pe locul de unde mareşalul Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatelor germano-române, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit şi a condus operaţiile pentru eliberarea oraşului Chişinău”. 3. Colonada din stâlpi de piatră (de tip roman) pe partea dreaptă a turnului.
Însuşi evenimentul inaugurării a fost înălţător şi de o rară frumuseţe artistică. (...)
…De când au revenit neokominterniştii la putere, în 2001, dar mai ales de când a început grandioasa spălare de zeci de milioane de lei publici pentru renovarea memorialelor de la Şerpeni şi Chişinău (Eternitate) şi a altor asemenea monumente ce proslăvesc ocupaţia Basarabiei de către bolşevici în august 1944, nu mă lasă un gând şi un vis: să se găsească la noi o forţă politică, sănătoasă, care să includă în programul său electoral o prevedere referitor la restabilirea unui important monument istoric, construit lângă Chişinău în 1942, când România era întreagă, dar care a fost distrus de către eliberatorii sovietici după reocuparea Basarabiei în 1944, să văd acest complex renăscut la locul unde a fost construit în anul 1942. Şi asta – fără a atinge măcar o puşcă din cele cinci ce străjuiesc Memorialul Eternitate din Chişinău, mai ales că acolo şi-au găsit locul de veci şi poliţiştii, şi voluntarii moldoveni răpuşi de gloanţele separatiştilor ruşi din Transnistria în primăvara-vara anului 1992… Veneticii îşi numesc locurile slavei de luptă monumente ale eliberării, uitând să deschidă un simplu dicţionar explicativ al limbii române ca să vadă că eliberare înseamnă: a da libertate, a pune în stare de libertate, a înlătura oprimarea naţională, politică, socială, a dezrobi etc. Dar ei, eliberatorii, nici azi nu-şi amintesc de casa lor natală, de mormintele străbunilor lor (că i-o fi avut şi ei, nu?), (…)…
Am hoinărit pe colina dată de mai multe ori cu aparatul de fotografiat şi camera video în mâini în speranţa să găsesc întreg măcar un bloc de piatră, măcar o părticică din el ca o relicvă a trecutului nostru glorios. De fiece dată simţeam respiraţia celor 500 de muncitori care au lucrat aici eroic 60 de zile şi nopţi în august-octombrie 1944, ridicând un Monument măreţ. Dar ocupanţii n-au lăsat niciun semn, nici o amintire despre Turnul dezrobirii… Din piatra de calitate a acestuia au fost construite mai multe case pentru „eliberatorii” neokominternişti ai Basarabiei…
…Am aşteptat şi mai aştept ziua când vom instala o piatră de temelie sub fundaţia viitorului Turn al dezrobirii Basarabiei, renăscut din propria cenuşă ca Pasărea Phoenix din legendă. Poate ne ajută Dumnezeu să reinaugurăm acest măreţ monument al istoriei noastre eroice nu mai departe de 1 noiembrie 2012, la cea de-a 70-a aniversare de la prima sa inaugurare… Mai avem vreo 700 de zile şi nopţi. (…)
P.S. Spre bucuria noastră, teritoriul fostului monument încă nu este ocupat pentru megaproiectele milionarilor kominternisti, dar, spre regretul nostru, teritoriul dat este acoperit de un strat gros de gunoi industrial. (…)»
Dr. Vasile Şoimaru
(Sursa, «Timpul», 5 noiembrie 2010)
Nota:
«In august-septembrie 1942, pe o colina, situata la 1,5 km spre sud de Ghidighici, a fost ridicat in cinstea eliberarii capitalei Basarabiei un maret monument numit Turnul Dezrobirii, piatra de temelie fiind pusa in ziua de 4 august 1942. De pe aceasta inaltime generalul Ion Antonescu a condus personal, la 16 iulie 1941, de la un observator inaintat de artelerie, operatia de cucerire a Chisinaului.
Turnul e descris astfel intr-o tiparitura aparuta in noiembrie 1942: «Turnul propriu-zis este asezat pe o platforma de 60/50 m si pe o terasa de 2.5 m, avand in fata, in partea stanga, un bloc de piatra pe care sta scris semnificatia inaltarii lui, iar in partea dreapta, o colonada (propilee) pe stalpii careia sunt aratate comandamentele si unitatile romane si germane care au luptat pe pamantul Basarabiei si pentru dezrobirea ei.
Intrarea in Turn se face printr-un pod de marmura, avand ca insriptie cuvintele Maresalului Dezrobitor: «Ca si Columna lui Traian suntem unde am fost si ramanem unde suntem.» Poarta este din stejar masiv, ghintuita cu bare de fier. Deasupra intrarii se ridica un basorelief, tot in marmura, care infatiseaza un fragment din Columna lui Traian; un grup de generali romani din suita lui Traian, in cavalcada spre rasarit.
Inaltimea Turnului este de 28 metri, avand incrustate pe toate fetele lui steme de marmura, care infatiseaza simbolurile Romaniei, Basarabiei, precum si ale tuturor judetelor Provinciei.
In interiorul Turnului, si anume in prima incapere si pe peretele din fata intrarii, este harta Moldovei lui Stefan cel Mare, in mozaic roman. Pe peretele interior al fatadei principale, se desfasoara o fresca a istoriei neamului romanesc, cu o inaltime de 20 m. O scara interioara duce in varful Turnului, avand 6 paliere–balcon, care corespund fiecare unei portiuni din fresca, respectiv o epoca din istoria neamului. Pe peretii din stanga si dreapta a frescei vor fi asezate armurile fiecarei epoci din istoria Moldovei. De pe ultimul palier-balcon scara continua spre camera de reculegere, care va fi placata cu marmura.
In partea de rasarit a camerei va fi asezata o cruce, harazita gandurilor de pioasa recunostinta pentru cei care si-au jertfit viata in luptele pentru dezrobirea Basarabiei.Turnul se termina printr-o terasa crenelata care are in mijloc si la o adancime de 1.2 m sub nivelul ei o harta in relief, din marmura si granit, infatisand operatiunile pentru cucerirea Chisinaului, conduse de generalul Antonescu. De la nivelul terasei se ridica o platforma de pe care va falfai drapelul Tarii.
Lucrarea s-a efectuat in timp record: 60 de zile lucratoare si s-au folosit la ridicarea ei 1200 vagoane de piatra, 60 vagoane de ciment, 50 vagoane de schelarie, 5 vagoane de fier, deplasandu-se in acelasi timp, pentru crearea teraselor si degajarea terenului inconjurator 28.000 m.c. de pamant. Ca mana de lucru s-a folosit: 180 pietrari, zidari, dulgheri si fierari, 200 lucratori in carierele de piatra si 300 salahori.
Intregul material brut s-a luat din Basarabia, iar partile de arta – fresca, sculpturile, portalul, poarta, basorelieful si stemele – sunt lucrate de artisti si specialisti romani.
Ansamblul de lucrari a fost executat dupa planurile arhitectilor Octav Doicescu si Dimitrie Ghiulamila.» »
(Basarabia. Un an de munca romaneasca. Chisinau, 1942, pp. 141 – 145.)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: