Bisericile rupestre de pe Nistru, expuse la Viena

In cadrul abatiei STIFT KLOSTERNEUBURG de linga Viena a fost vernisata expozitia de fotografii "Biserici rupestre de pe Nistru" realizata de cineastul si fotograful roman Dan Barcea (Austria). Expozitia, un proiect al Institutului Fratii Golescu - Bucuresti, prezinta incintele sacre de la Tipova, Saharna, Butuceni, Schitul lui Bosie si Japca, asezaminte monahale ce au jucat un rol semnificativ in crestinismul rasaritean si a vietii religioase din Basarabia.

Cineastul Dan Barcea a dedicat un album lacasurilor in piatra din spatial nistrean, expozitia de la Klosterneuburg urmind celor organizate la Muzeul Taranului-Bucuresti si Muzeul Farului-Sulina. Evenimentul austriac a inclus, de asemenea, prezentarea proiectului social de ajutorare a copiilor si batrinilor initiat la Tipova de parintele Georg Sporschill prin Fundatia "Concordia". Au fost prezenti la vernisaj Monseniorul Bernhard Backovsky, superiorul abatiei Klosterneuburg, parintele Georg Sporschill, fondatorul Fundatiei "Concordia", dr. Peter Schubert, Directia Presa si Editare Klosterneuburg, dl. Eugen Tomac, secretar de stat D.R.P, dr. Mihai Nicolae, director Institutul Fratii Golescu-Bucuresti, dna. Zina Cerchez, corespondent Jurnal TV-Chisinau.

In cuvintul sau, Monseniorul Bernhard Backovsky a evidentiat dorinta de apropiere dintre biserica catolica si cea ortodoxa, cineastul Dan Barcea subliniind importanta bisericilor rupestre din spatiul nistrean, ca avanposturi crestine la granite rasariteana a Europei.

Expozitia este deschisa publicului pina in luna ianuarie 2011.

Citește mai departe...

Alegeri locale în Ucraina. Ce crede liderul românilor de acolo deputatul Ion Popescu.

În prag de alegeri locale, liderul românilor din Ucraina, Ion Popescu vorbeşte despre şansele românilor de a câştiga funcţii în consiliile locale, raionale şi regionale, despre dezbinare şi alianţe politice.

Reporter: Care este atmosfera înainte de alegerile locale din 31 octombrie?

Ion Popescu: Atmosfera este liniştită, eu vorbesc în primul rând de zonele locuite de români.

Rep.: Cum a decurs colaborarea cu Partidul Regiunilor până acum?

I.P.: Practic Partidul Regiunilor cu care Comunitatea noastră a semnat contract şi-a îndeplinit obligaţiunile în etapa actuală. Adică ni s-au dat locuri pe liste, pentru doi români, în Rada Regională, în regiunea Transcarpatia, vom vedea câte procente vor fi. Procentele se iau pe iau pe întreaga zonă, nu doar pe zona românească. Dar avem şanse să avem doi deputaţi şi domnul Botoş şi domnul Bococi. Dar totul depinde de numărul de voturi şi nu numai a românilor. Asta este.

Rep.: Care este situaţia în consiliile raionale?

I.P.: În consiliile raionale din Teacev şi Rahiv vom avea precis reprezentanţi. La Rahiv, în primii 5 este directorul şcolii de la Biserica Albă. Şi vom mai avea doi deputaţi la circumscripţiile majoritare de la Biserica Albă şi Apşa de Mijloc. Ei au fost înaintaţi din partea partidelor şi au cele mai mari şanse să ajungă deputaţi. Şi pe cele patru primării mari de la Teceu: Slatina, Apşa de Jos, Slatina şi Strâmtura, avem şanse să treacă patru deputaţi. În afară de aceasta avem în primii 15, locuri pentru raionul Teceu, 5 români şi putem avea chiar 6 români pe liste.

Rep.: Pentru funcţia de primar există localităţi în care românii au doi candidaţi. În ce măsură diminuează acest lucru şansele de câştig?

I.P.: La primari peste tot sunt înaintaţi români cu şanse reale. Într-adevăr la Slatina sunt mai mulţi candidaţi români, şi au şi un contracandidat acolo. La primar nu s-au înaintat candidaţi din partea partidelor s-au înaintat mai mult prin autodesemnare.

Singuri şi-au adunat actele respective şi le-au înaintat. Mai sunt doi candidaţi dar în celelalte sate în afară de Slatina precis că primarul va fi român. În unele sate chiar ştim cine va fi, dar în campanie nu vrem să spunem nume.

Cernăuţiul e mare ca regiune dar şi românii sunt mulţi. Acolo, în primii 5 la Partidul Regiunilor e doamna Aurica Bojescu. În primii 10 e Ion Semeniuc şi Mihail Găiniceru. Regiunea ar putea da 20-25 de deputaţi pentru Partidul Regiunilor şi practic am putea avea 7-8 deputaţi acolo.

Pe majoritar se duce domnul Vasile Tărâţeanu, dar nu din partea Partidului Regiunilor pentru că a refuzat să fie membru de partid şi pe cei care merg majoritar, partidul a acceptat să-i înainteze numai pe membrii de partid. Însă am negociat cu Partidul Verzilor care l-a înaintat pe Domnul Tărâţeanu pe o circumscripţie din raionul Herţa, unde domnul Tărâţeanu are 50% şanse să câştige. Dar toţi contracandidaţii lui sunt români. Deci indiferent cine câştigă va fi tot un român, dar sperăm să fie domnul Tărâţeanu. Tot în Herţa mai sunt trei circumscripţii, pe toate sperăm că vor câştiga românii.

În Noua Suliţă avem 4 circumscripţii şi sperăm că măcar în două vor câştiga românii. În Hliboca avem de asemenea patru circumscripţii şi sperăm că vor câştiga doi români, şanse reale le are şi al treilea român. În Storojineţ avem şanse reale pe o circumscripţie, iar pe alta are viceguvernatorul, cu tată ucrainian şi mamă româncă. Înafara de aceasta, în fiecare sat din Herţa, Storojineţ şi Noua Suliţă sperăm că vom avea deputaţi români. În Raionul Hliboca sperăm că vom avea deputaţi români în toate satele cu excepţia a trei sate unde sunt semne de întrebare.

Referitor la liste în raionul Storojineţ îi avem în primii 5 pe domnul Pojoga Gheorghe, viceşef la administraţia raională, Costică Tărâţă. Pe circumscipţia majoritară e Vasile Socolovschi. La Hliboca e domnul Mihai Bojescu, are şanse să câştige la Iordăneşti, unde toţi sunt români, dar domnul Bojescu are şanse mai mari.

La regională are şanse domnul Victor Crâşmaru care e şef la administraţia raională Herţa, numit de domnul Ianukovici în urma tratativelor pe care le-am dus.

Are şanse la Noua Suliţă să ajungă la raion, domnul Şova şi el numit la raion. La Cerănuţi avem şanse mari să trecem. Chiar şi români fără de partid, cum e doamna Bojescu şi domnul Tărâţeanu. În sudul Basarabiei nu s-a negociat central pentru că majoritatea se consideră moldoveni şi sunt ca nişte insuliţe satele. Dar vom avea câţiva primari de-ai noştri şi deputaţi raionali. Unul dintre ultimele sondaje arată că dacă ar avea loc alegeri parlamentare, Partidul Regiunilor ar lua 46% din voturi. În Cernăuţi ar lua cam 26%, în Transcarpatia în jur de 30, în Odesa sub 60%, dar acestea sunt sondajele prin prisma dacă ar fi alegeri parlamentare, acum sunt alegeri locale.

La parlamentare, doi fraţi, doi veri susţin Partidul Regiunilor, la locale un văr vrea să fie primar şi alt văr vrea tot să fie primar şi se fărâmiţează voturile. De aceea nu ştim să spunem cum va fi dar sperăm că Partidul Regiunilor să obţină multe voturi şi alte partide partenere cum e Partidul Verzilor.

Un material de la Ioana LUCĂCEL, Ucraina

Citește mai departe...

Provincia Basarabia si Municipiul Chisinau, 1941

«Administratia Basarabiei
Nr. 721
1941 August 7

DOMNULE GENERAL,

Am onoarea a Va prezenta, in cele ce urmeaza, o scurta dare de seama asupra situatiei aflata la venirea noastra in Basarabia, cum si asupra activitatii desfasurate in aceasta Provincie, in intervalul de timp dela 20 Iulie pana in prezent.

A. SITUATIA GASITA

Aproape toate centrele importante erau lipsite de populatie, care fie ca s'a retras odata cu trupele bolsevice, fie ca s'a refugiat in paduri si vii, din cauza ororilor savarsite de rusi.

Populatia Basarabiei la data de 1 Iunie 1940 se cifra la 2.164.402 suflete.

Am luat masuri pentru executarea unui recensamant al populatiei, lucrare care in prezent este in curs de intocmire.

Din rezultatele, neverificate inca, primite pana in prezent, se deduce ca numarul populatiei a scazut in mod simtitor, populatia oraselor in special, reducandu-se la jumatate.

Aceasta reducere a fost determinata de:
a) Refugierea populatiei romanesti, cu ocazia cedarii Basarabiei. (Circa 120.000, dupa datele ce ni s'au comunicat dela Bucuresti, aici neavand alte posibilitati de verificare).
b) Deportarea populatiei in timpul dominatiei sovietice.
c) Mobilizarea tineretului in armata sovietica si retragerea unui numar insemnat din populatia civila, in special evrei, cu ocaziunea plecarii trupelor sovietice.
d) Repatrierea germanilor din sudul Basarabiei, numarul carora se cifreaza la circa 110.000.
f) Disparitia unor locuitori.

Pentru aflarea numarului exact al evreilor ramasi in aceasta Provincie, am ordonat intocmirea unei statistici, care este in curs de executare.

In prezent evrei ramasi, sunt adunati in anumite centre si tinuti sub supraveghere.
In sate nu se mai gaseste in prezent nici un evreu.

Populatia oraselor si in prezent, in buna parte, este straina. Astfel in orasul Chilia din 15.000 locuitori, numai 3.400 sunt romani, restul straini. Cam aceeasi este situatia in orasele Ismail si Bolgrad.

Toate orasele din Basarabia au fost distruse in buna parte de bolsevici, cu ocaziunea retragerii. In special institutiile publice si cartierele comerciale si industriale au fost distruse in intregime.
Uzinele de apa si electricitate au fost distruse in tot locul.

Mai crunt a suferit in aceasta privinta, municipiul Chisinau, cum si orasele Balti, Tighina, Cetatea-Alba, Orhei, Cahul si Soroca. Comunicatia dintre diferitele centre, complect intrerupta din lipsa mijloacelor de locomotiune si a distrugerii, in parte, a cailor de comunicatie.

Liniile telefonice si telegrafice deasemenea distruse.

Populatia reintoarsa la camin si functionarii veniti dupa recucerirea teritoriului, expusi la infometare, din lipsa oricaror posibilitati de aprovizionare.

Spitalele, dispensarele, baile publice si famaciile nu mai functionau, populatia fiind astfel lipsita de orice asistenta medicala.

Intr'un cuvant, nici o urma de viata publica organizata. (…)
C. Gh. Voiculescu»



«RAPORT
asupra starii cladirilor din Municipiul Chisinau dupa retragearea armatelor URSS, intocmit pe baza constatarilor facute in zilele de 25-30 Iulie 1941 de catre Comisiunea tehnica numita de Domnul Ministru al Lucrarilor Publice si Comunicatiilor cu ordinul no. 3474 MONT/1941.

1) Aspectul general al orasului.

La plecarea din Chisinau a Armatelor URSS majoritatea cladirilor publice, multe cladiri particulare, precum si toate cladirile industriale si comerciale au fost distruse prin minare si incendiere, ramanand astazi din acele cladiri decat numai partea din ziduri uneori dislocate si slabite prin efectul exploziilor si incendiilor.

Zona orasului care a suferit cele mai mari distrugeri este, dupa cum se arata si in planul de situatie al orasului, anexat la prezentul raport, Str. Alexandru cel Bun (strada principala) unde era si centrul comercial, Str. Carol Smidt si Str. Stefan cel Mare, zona care prezinta in data cercetarii aspectul unor vaste ruine, pe alocuri inca fumegande.

Strazile si liniile de tramvai au suferit in general mai putine stricaciuni. Liniile telefonice si telegrafice, liniile de curent electric si conductele de apa sunt intrerupte ; materialul lor este utilizabil insa punerea in stare de functiune a exploatarilor respective se va face cu greutate din cauza distrugerii uzinelor, astfel orasul este lipsit de lumina eletrica si de apa. Mai ales din cauza distrugerii uzinei de apa, locuitorii orasului, sunt siliti sa se alimenteze cu apa numai din cateva fantani si izvoare existente la marginea orasului, cu totul insuficiente si prezentand pricol de contaminare.

In linii generale, se poate aprecia ca 40% din totalitatea cladirilor orasului si 100% din instalatiile industriale sunt complet distruse sau grav avariate prin minare sau incendiere.

Mentionam insa ca toate cladirile importante si monumentale ale orasului sunt acelea care au suferit cel mai mult, in general ramanand utilizabile numai cladirile marunte periferice de locuit. (…)

Prof. M. Hanganu
Prof. A. Simotta
Ing. Gh. Petrescu-Prahova
Ing. Constatntin Popovici »

Nota :
Denumirea actuala a strazilor : Str. Alexandru cel Bun – bd. Stefan cel Mare (in prezent); Str. Sefan cel Mare – str. Columna (in prezent); Str. Carol Smidt – str. Mitropolit Varlaam si str. Mitropolit Dosoftei (in prezent).

Citește mai departe...

Românii de la Est de Bug, tezaurul pierdut al neamului românesc

Am asistat la ceva ce am putea spune ca a fost cea mai crunta si trista lectie de istorie la care am asistat vreodata. Sa ti se spuna in fata ca neamul romanesc, acolo unde si-a intins el radacinile in istorie, este pe cale de disparitie totala pentru ca nimeni din Tara nu s-a ocupat sa-l tina aproape de suflet, aproape de vatra, este cel mai dur enunt pe care il poti auzi azi, in epoca moderna a comunicarii, a vitezei vietii in care traim. Dar... pentru unii poate ramane un simplu enunt, un simplu ridicat din umeri sau bascalie...

 Academia Romana, prin cercetatorii ei cu reale calitati de veghetori ai istoriei neamului, ne-a dat o dovada, a cata oara, ca isi merita locul si rolul in societate. Fara ei, fara profesorii si cercetatorii devotati ai acesteia, am fi fost poate  aruncati la cosul de gunoi al istoriei caci oamenii politici fac si defasfac, sunt vremelnici, insa cercetarile si istoria sunt doua elemente vesnice ce ii cuprind si pe cei buni si pe cei rai, deopotriva.

In ciclul "Limba romana si relatiile ei cu istoria si cultura romanilor", dna. Prof. Univ. Dr. Iulia Margarit a impartasit colegilor ei prezenti, concluziile cercetarii de teren pe care a realizat-o la Romanii de la Est de Bug.

De ce scriu Romanii cu majuscule?

Pentru ca oamenii acestia merita tot respectul de a fi pastrat o limba cu care au plecat de acasa cu 300-400 de ani inainte, traditii si obiceiuri care astazi au ramas inscrise doar in memoria colectiva si in paginile unor carti, in conditiile in care ei au trait izolati, in comunitati compacte si apoi au fost supusi, dupa cel de-al doilea raboi mondial, presiunii staliniste, sovietice si ucariniene de asimilare etnica. Mama adoptiva noua, Ucraina, a stiut cum sa ii faca sa isi uite graiul, sa isi uite neamul, iar neamul i-a abandonat imediat pentru ca instrumentele sale, adica autoritatile sunt adormite.

Doar Anton Golopentia, caruia i se cuvine o imensa cinste, i-a cuprins in paginile unei lucrari pe care d-na profesor o considera monumentala si o piatra de temelie a istoriei noastre ca neam pentru ca numai asa, prin aceste cercetari facute de oameni pasionati, fara dorinte de inavutire, putem sa vedem peste timp cati am fost si cati mai suntem.

"Comparand cu ce a gasit Golopentia intre 1941 si 1944, constatam ca localitati intregi au fost pur si simplu inghitite, adica nu mai au deloc populatie romaneasca. Un tanar pe care l-am intrebat de unde are numele de origine romaneasca mi-a marturisit ca nu stie. Cercetarile lui Golopentia sunt dovada pierderilor in timp pe care le-am suferit. Daca va puteti imagina ca Golopentia nu s-a dus atunci numai sa ii cerceteze. S-a dus si cu ajutoare. Stiti care era strigatul romanilor atunci cand au vazut soldatii romani, ca sa se distinga de populatia rusa? Sangele a nosru! Asa ii identificau pe romani cei care imparteau ajutoare".

Am aflat ca pe langa Golopentia singurii care au mai calcat in teritoriu au fost soldatii romani care se deplasau spre Don. Atunci acestia au fost realmente surprinsi sa gaseasca aceste multe localitati in care populatia graia ca acasa, in Romania. Aflam totodata ca aceste populatii au ajuns pe acele meleaguri pe la 1713 in cautare de pamant roditor si ca au trait in comunitati izolate, inchise, in care doar femeile stateau acasa si se ingrijeau de familie, barbatii plecau la oaste, in general.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial a venit foametea, deportarea si dezagregarea comunitatilor romanesti. Cine nu era deportat murea de foame, iar comunitatile au fost repopulate cu populatie de origine slava.

"Limba pe care ei au vorbit-o a fost patrimoniul lor", a mai spus dna. profesor Margarit. "Graiurile acestea reprezinta, pentru limba romana, un tezaur la care putem apela ori de cate ori fiind depozitare de limba veche. Ce mai putem face astazi pentru ei? Daca se mai poate ceva este sa studiem populatia ramasa, sa culegem si sa preluam ceea ce a mai ramas viu in cultura populara pentru ca altceva eu nu vad ca se mai poate face. Ceea ce a facut Golopentia insa este un serviciu imens aratandu-ne cati au fost. Astazi, din pacate ei sunt istorie!"

Spunand aceasta fraza dna. Profesor parca a pus piatra funerara peste un mormant ce va cuprinde patrimoniul cultural si lingvistic al neamului romanesc de dincolo de frontierele actuale, pus la pastrare pentru generatii viitoare care vor dori sa afle cine sunt... Parca nu ar trebui sa se intample asa... Insa realitatea ne demonstreaza contrariul...

Daniela Soros, Romanian Global News

Citește mai departe...

În timp ce România sprijină Serbia să intre în UE, Belgradul lovește din nou în românii din Timoc

In timp ce Romania sprijina Serbia sa parcurga etape hotaratoare in procesul de integrare europeana, autoritatile de la Belgrad aplica o noua lovitura romanilor /vlahilor din Timoc.Dupa ce au anchetat, pe metode staliniste, peste 300 de romani care erau pe listele unui partid romanesc, dupa ce, in complicitate cu reprezentantul grec al OSCE la Belgrad, au fraudat alegerile pentru consiliile nationale ale minoritatilor din Serbia, dupa ce au preluat controlul, prin frauda, asupra Consiliului National al Minoritatii Nationale Rumane din Serbia, autoritatile de la Belgrad intentioneaza ca luni, 1 noiembrie, prin intermediul marionetelor instalate la conducerea noului consiliu, sa adopte un nou statut in care directiva votata de vechiul consiliu, cum ca limba de comunicare a romanilor/vlahilor din Timoc este limba romana literara, sa fie abrogat, iar in locul limbii romane sa fie introdusa limba sarba.

Acest lucru pana cand va fi "standardizata" limba "vlaha"! Modelul stalinist de creeare a unei noi limbi si a unui nou popor.

Statutul a fost trimis, conform surselor Romanian Global News, de la Belgrad, unde a fost realizat de "specialisti" ai Partidului Democrat al lui Boris Tadici impreuna cu juristi de la Ministerul de Interne sarb si ai securitatii sarbe.

Adoptarea luni, 1 noiembrie, a acestui nou statut ar demonstra, fara tagada, perfidia guvernului de la Belgrad si a lui Boris Tadici, care una vine si spune la Bucuresti si Bruxelles si alta face cand ajunge acasa. Minciuna a fost si este unul din instrumentele pe care Serbia le utilizeaza ca sa ajunga in UE. Ramane de vazut cat de slaba este Romania pentru a-i permite acest lucru.

Si in acelasi timp Parlamentul Romaniei trebuie sa reia de urgenta in discutie si sa adopte (poate la initiativa parlamentarilor care reprezinta romanii de pretutindeni in cazul in care acestia nu au ceva mai important de facut...!) amendamentul la Legea pentru Romanii de Pretutindeni, in care se recunostea calitatea de roman tuturor celor care se autodenumesc sau erau denumiti in romana, sau in alta limba, cu una denumirile istorice romanesti: moldovean, vlah, aroman, istroroman, meglenoroman, tintar, macedoroman etc.

Romanian Global News 

Citește mai departe...

Voronin l-a decorat pe ucigaşul Annei Politkovskaia

Cu toate că desecretizarea unor decrete scandaloase, prin care Vladimir Voronin, în 2001 şi 2003, le-a conferit ordinul „Ştefan cel Mare" unor generali ruşi, ar fi putut să bubuie cu forţa unei bombe de presă, aceasta n-a explodat. Mass-media nu a detonat-o, tratând cu exces de prudenţă un subiect de-a dreptul incendiar. Mai mult decât atât. Cineva din umbră a avut grijă să dezamorseze bomba, intoxicând presa cu baliverne, una mai stupidă decât alta, despre cei trei şefi ai spionajului rus, decoraţi de fostul preşedinte comunist.  

Şeful killerilor din FSB

Unii experţi au susţinut că generalii Patruşev, Uşakov şi Lebedev ar fi primit înalte distincţii de stat pentru contribuţia lor la evacuarea muniţiilor din regiunea separatistă. Aberaţii. Asta e ca şi cum ai zice că spioana sexy de pe Facebook, Anna Chapman, arestată recent în SUA, alături de alţi zece agenţi ruşi, şi-a dat astfel aportul la modernizarea economiei înapoiate a ţării sale.

Alte instituţii media au arătat doar că Serghei Lebedev a fost director al Serviciului de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse, iar acum e preşedinte executiv al CSI, dar au trecut cu vederea faptul că Nicolai Patruşev, timp de opt ani de zile, a condus KGB-ul, rebotezat astăzi FSB. Despre Veaceslav Uşakov, în genere, nu s-a dat nicio informaţie mai de Doamne ajută, de parcă acesta ar fi un neică nimeni. Or, el este directorul-adjunct al FSB-ului. Şi mai curios însă este postul pe care l-a deţinut Uşakov la începutul deceniului, adică exact atunci când Voronin i-a agăţat de piept ordinul „Ştefan cel Mare". Dar să le luăm pe rând.

Mai întâi, trebuie spus că preşedintele comunist a decorat trei dintre cei mai temuţi conducători ai spionajului rus, persoane care fac parte din cercul restrâns al lui Vladimir Putin. Nikolai Patruşev este secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei, iar din 2000 până în 2008 a fost directorul FSB. Serghei Lebedev a condus, din mai 2000 până în octombrie 2007, principalul serviciu de spionaj extern - SVR, această instituţie fiind responsabilă şi de lichidarea inamicilor Kremlinului din străinătate.

Sinistră este biografia maleficului personaj numit Veaceslav Uşakov. Spion sovietic în Afganistan prin anii nouăzeci, acesta l-a înlocuit pe Patruşev în a doua jumătate a deceniului trecut în funcţia de şef al FSB-ului din Karelia unde, în 2000, a fost acuzat de asasinarea unor influenţi oameni de afaceri din nord-vestul Rusiei. În loc să înfunde cu el puşcăria, Putin, care tocmai preluase puterea în ţară, l-a avansat, desemnându-l şef al Direcţiei de Coordonare a Informaţiei Operative (UKOI) în cadrul FSB. Îndărătul acestei denumiri halucinante, potrivit presei ruse şi occidentale, se ascundea cea mai lugubră structură a neo-KGB-ului care, în Rusia post-sovietică, se ocupă cu asasinarea persoanelor indezirabile din spaţiul fostei URSS.

Organizatorul tentativei de asasinat de la Tiraspol

Ziarul moscovit „Versia" scria în 2002 că Veaceslav Uşakov a condus grupul care avea misiunea să-i omoare la Tiraspol pe Igor Smirnov şi Grigori Marakuţa. Despre acest caz relatează şi cunoscuţii ziarişti ruşi Andrei Soldatov şi Irina Borogan în recenta lor carte „Noua nobilime rusă" în care demonstrează cu lux de amănunte că actualul FSB este mai periculos chiar decât fostul KGB.

Liderii separatişti urmau să fie lichidaţi deoarece, acum opt ani, Putin bătuse palma cu Voronin în vederea federalizării Republicii Moldova, iar administraţia de la Tiraspol se opunea acestor planuri, fiindcă dorea desprinderea definitivă de Republica Moldova. În cele din urmă, atentatul a eşuat deoarece Smirnov şi Marakuţa au fost salvaţi de lobby-ul transnistrean din cadrul serviciilor secrete ruse care a deconspirat urzelile lui Patruşev şi Uşakov. Totuşi, speriaţi de această tentativă de asasinat, căpeteniile separatiste au cedat, acceptând memorandumul Kozak.

Acum e clar de ce a fost decorat directorul FSB-ului şi responsabilul său cu lichidările şi execuţiile? Voronin a vrut astfel să le mulţumească killerului Uşakov, şefului nemijlocit al acestuia Patruşev, dar şi SVR-ului lui Lebedev care a pregătit terenul pentru complotul împotriva lui Smirnov.

Se pare că în a doua jumătate a deceniului trecut, UKOI-iul din cadrul FSB-ului a fost implicat în mai multe asasinate din Belarus unde l-a ajutat pe Aleksandr Lukaşenko să-şi ucidă adversarii politici. Aşa-zisele „escadroane ale morţii", despre care a scris în repetate rânduri şi presa rusă, şi cea occidentală, erau reprezentate de fapt de agenturile ruse, conduse de generalul Uşakov. Tot el s-a aflat în Abhazia când Moscova s-a căznit să-l instaleze în fruntea acestei republici separatiste pe cekistul în rezervă Hadjimba.

Cu pistolul-n mână şi cu ordinul „Ştefan cel Mare" pe piept

De altfel, Andrei Soldatov şi Irina Borogan mai dezvăluie un episod interesant din viaţa zbuciumată a generalului Veaceslav Uşakov. Într-un articol inserat la 6 octombrie 2008 în publicaţia „Novaia Gazeta", autorii demonstrau că una dintre persoanele suspectate de asasinarea ziaristei Anna Politkovskaia, locotenent-colonelul FSB Pavel Reaguzov, era ofiţer al Direcţiei UKOI şi subaltern nemijlocit al generalului Uşakov. De unde şi concluzia că asasinatul a fost organizat şi executat de celebra structură a FSB-ului, specializată în omucideri la comandă. Deloc întâmplător, Reaguzov a fost ulterior achitat.

Mai e nevoie oare să vă spun acum că fostul preşedinte comunist şi PCRM-ul său reprezintă de fapt o filială moldovenească a agenturilor ruseşti în Republica Moldova. La un moment dat, ce-i drept, Voronin, cocoţat la o mare altitudine politică, a ameţit de pe urma puterii şi şi-a închipuit că poate acţiona şi fără stăpânii săi de la Moscova. Ca să-şi vină-n fire, Moscova i l-a arătat din când în când pe cavalerul ordinului „Ştefan cel Mare", generalul Veaceslav Uşakov, pe care Putin, iar apoi Medvedev îl includeau în suita lor ori de câte ori se întâlneau cu liderul comunist de la Chişinău.

În cazul în care PCRM revine la putere, ţara va fi condusă, de fapt, nu de generalul de carton Voronin, ci de adevăraţii generali Patruşev şi Lebedev. Iar generalul Uşakov, cu ordinul „Ştefan cel Mare" pe piept, va trebui să se ocupe, ca altădată în Belarus, doar de adversarii politici ai marionetei sale din Republica Moldova.

Citește mai departe...

Comuniștii acuză România că a inundat Basarabia încercând să stârnească astfel ura față de UE

Partidul Comuniştilor de la Chişinău a pus în circulaţie dezinformarea conform căreia Guvernul Filat a preferat să inunde mai multe sate basarabene pentru a salva oraşul Galaţi. Acuzaţia este absurdă, deoarece Prutul se varsă în aval de Galaţi şi micşorarea debitului său nu a avut nici un efect asupra viiturii ce ameninţa oraşul din amonte. Cotidianul Timpul de la Chişinău a demontat acuzaţiile absurde ale comuniştilor.
Declaraţiile lui Aleksandr Petkov, directorul Agenţiei de ştiri „Omega”, candidat PCRM la alegerile parlamentare din 28 noiembrie, precum că la începutul lunii iulie digul de la Nemţeni ar fi fost spart intenţionat de către autorităţile R. Moldova pentru a proteja de inundaţii oraşul Galaţi din România, au stârnit uimirea şi indignarea cetăţenilor. Petkov se bazează pe „declaraţiile” câtorva locuitori din satele inundate, care afirmă că, atunci când s-a spart digul, au auzit o bubuitură. El face apoi trimitere la o declaraţie a lui Ion Lupu, directorul Agenţiei „Apele Moldovei”. Contactat de TIMPUL, Ion Lupu ne-a spus că informaţia este total denaturată, deoarece interviul a fost trucat, iar anumite fraze au fost scoase din context… Ieri, într-o conferinţă de presă, Vladimir Voronin a folosit aceleaşi „informaţii” difuzate de „Omega” pentru a relua atacurile la adresa României şi guvernării AIE şi a se răfui cu liderii Alianţei. Se pare că PCRM şi-a construit întreaga campanie electorală pe „digul de la Nemţeni” şi pe „provocarea intenţionată a inundaţiilor de către România”. Dincolo de normele deontologice pe care le încalcă grav „Omega”, am vrut să aflăm de la interlocutorii noştri care ar trebui să fie limitele acceptabile pentru candidaţii în alegeri care se dedau la tot felul de manipulări electorale?

Ion Lupu, directorul Agenţiei „Apele Moldovei”
„Nu e corect să se speculeze nenorocirea oamenilor”

Când mi-au cerut să le ofer un interviu, nu i-am refuzat, deşi le ştiu politica editorială. Le-am pus condiţia să fie obiectivi şi să dea pe post exact ceea ce voi spune. Mi-au promis că aşa vor face… E o comandă politică, un film care denotă cine sunt comuniştii. Nimic din ce a afirmat domnul Petkov nu este adevărat. Ruptura digului a fost una naturală. Ei măcar au idee la ce distanţă se află Galaţiul de râul Prut? Nu e corect ca cineva să speculeze nenorocirea oamenilor.

Declaraţia Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale, MAI:
„Prutul nicidecum nu putea influenţa nivelul apei în oraşul Galaţi”

În perioada 23 iunie 2010 - 14 august 2010, pe Prut au fost înregistrate şase viituri consecutive, cauzate de precipitaţiile abundente căzute în munţii Carpaţi din Ucraina. Nodul hidraulic Costeşti-Stânca ce reglează debitul de apă pe râul Prut nu este proprietatea exclusivă a R. Moldova. Această construcţie hidrotehnică este exploatată şi întreţinută în comun de Agenţia de Stat „Apele Moldovei” (Republica Moldova) şi Agenţia „Apele Române” (România). Toate deciziile cu privire la deschiderea/închiderea ecluzelor barajului sunt luate de o comisie moldo-română. Inundarea localităţilor din raionul Hânceşti a avut loc din cauza cedării unei porţiuni de dig de protecţie antiviitură în Nemţeni, formându-se un lac artificial care acoperea parţial Nemţeniul, Obileniul, Sărăteniul şi în totalitate Cotul Morii. Afirmaţia, precum că inundaţiile au fost provocate în mod intenţionat în Republica Moldova pentru a salva oraşul Galaţi din România, nu corespunde adevărului. Gura de vărsare a râului Prut în Dunăre este în aval de oraşul Galaţi şi de aceea Prutul nicidecum nu poate influenţa nivelul apei în acest oraş. Regretăm că informaţia a fost prezentată tendenţios de „Omega” şi interpretată în contextul campaniei electorale. În acelaşi timp, sperăm că suferinţa sinistraţilor nu va servi niciodată doar un pretext pentru astfel de scopuri.

Ambasada României:
„Unii încearcă să provoace sentimente de ură împotriva UE”

Aceste afirmaţii trebuie înţelese, în primul rând, ca un atac electoral împotriva Alianţei pentru Integrare Europeană şi, în al doilea rând, împotriva Uniunii Europene şi a României. După cum se ştie, statele UE au fost cele mai active în susţinerea populaţiei afectate de inundaţiile recente din R. Moldova. Uniunea Europeană, inclusiv România, a trimis salvatori, experţi hidrologi, materiale şi fonduri pentru reducerea pagubelor şi alinarea suferinţei sinistraţilor. În timp ce pe bani europeni sute de case sunt reconstruite în zona sinistrată, unii inventează scenarii apocaliptice şi încearcă să provoace sentimente de ură împotriva Europei.

Igor Volniţchi, purtător de cuvânt al premierului Vlad Filat:

„Comuniştii folosesc minciuna ca instrument politic şi electoral”Comuniştii tot timpul au manipulat opinia publică prin minciună. Au făcut-o şi când au fost la guvernare. O fac şi acum din postura de opoziţie. Numai că comuniştii se fac a uita un adevăr elementar că oamenii din R. Moldova înţeleg mult prea bine cine minte şi cine manipulează. Comuniştii şi-au dorit foarte mult ca Guvernul să nu facă faţă lichidării consecinţelor inundaţiilor, ca oamenii să rămână flămânzi, dezbrăcaţi, fără adăpost în pragul iernii. Aceasta le-ar fi permis să spună că Guvernul nu are grijă de oameni, că ei sunt singurii care se gândesc la popor. Guvernul Filat a reuşit însă să facă faţă situaţiei: a fost asigurată securitatea sinistraţilor, apoi paza şi evacuarea bunurilor, cazarea, alimentarea şi asigurarea cu condiţii de igienă, iar ulterior a demarat asigurarea acestora cu spaţiu locativ.
Nu este nimic nou în acest comportament al comuniştilor. Ei tot timpul au minţit, au manipulat. Aşa au procedat şi în campania electorală precedentă. Însă oamenii nu mai tolerează minciuna şi manipularea, populismul şi comportamentul iresponsabil. De această dată au mers prea departe, speculând nenorocirea oamenilor.

Cornelia Cozonac, şefa Centrului Investigaţii Jurnalistice, membră a iniţiativei civice „Pentru un Parlament Curat”:
„Mass-media nu trebuie să accepte rolul de unealtă”

Acuzaţiile lui Petkov nu au fost însoţite de probe şi de aici apare concluzia că sunt false. Deoarece au fost lansate în cadrul campaniei electorale, par a fi mai degrabă îndreptate spre a denigra un concurent electoral. Mai ales că au fost lansate de o structură media care favorizează un anumit concurent electoral. În campaniile electorale, de regulă, partidele se acuză reciproc. Multe învinuiri sunt de-a dreptul stupide şi greu de probat, însă pentru cei care le lansează contează să dea bine la public, adică la alegători. Şi această campanie electorală este una destul de dură. Eu cred că vom mai auzi acuzaţii de tot felul. Important este ca mass-media să fie corectă, să nu se lase influenţate de politicieni şi, cu atât mai mult, să nu accepte rolul de unealtă în mâinile concurenţilor electorali.

Vlad Gribincea, jurist:
„Miza nu era de a informa, ci mai degrabă de a specula”

Dacă acest lucru este sau nu este adevărat poate fi stabilit doar în urma unei anchete. Sunt surprins să aflu că acuzaţii de genul acesta apar abia acum. Persoanele care au făcut investigaţia s-au bazat doar pe spusele unor oameni. Nu ştiu cât de credibilă este acuzaţia mai ales că pentru un jurnalist este clar că trebuie să ia toate măsurile pentru a stabili adevărul. În ultimă instanţă, miza nu era de a informa, ci mai degrabă de a specula. Dacă lucrurile sunt aşa, atunci scopul a fost deja atins. Oricare soluţie judiciară ulterioară nu va avea acelaşi efect asupra publicului.

Natalia Hadarca, Timpul

Citește mai departe...

18 ani de la moartea Doinei si a lui Ion Aldea Teodorovici

Când îi ascultai cântând te treceau fiorii. Iar când vorbeau cu patos despre România şi regăsirea fraţilor de pe ambele maluri ale Prutului, în acei ani de confuzie (anii ’90 – n.r.), parcă nu-ţi venea a crede. Era greu de înţeles de unde găseau forţa şi curajul de a spune lucrurilor pe nume. Doina şi Ion Aldea Teodorovici – 18 ani de la nedreapta moarte a talentaţilor artişti basarabeni.

O moarte absurdă, într-un accident de maşină, într-o noapte de octombrie a anului 1992, undeva în România, lângă Urziceni. La Coşereni, acolo unde Doina şi Ion Aldea Teodorovici au fost furaţi de toamnă, s-a înălţat un monument în cinstea lor. Un omagiu modest pentru doi cântăreţi ai unităţii naţionale.

PATRIOŢI. Acum mai bine de 18 ani ne uluiau cu seninătatea cu care-şi clamau românismul. Din păcate au plecat dintre noi înainte de a-şi termina de rostit mesajul. Nu ştiu ce ar spune acum Doina şi Ion, cu ce ochi ar privi încrâncenarea care domină relaţiile dintre Republica Moldova şi România. Câtă amărăciune s-ar cuibări în inimile lor, care băteau pentru regăsirea fraţilor de pe malurile Prutului?

Gasiti mai jos articole despre cei doi patrioti romani ai Basarabiei 
MÂHNIRE.  Cum să le spui că vameşii moldoveni nu primeau pe teritoriul ţării nişte români? Cum să le povesteşti Doinei şi lui Ion că România nu-şi putea deschide consulate la Cahul şi la Bălţi? Că fraţii din Basarabia sunt umiliţi şi jecmăniţi, pentru simplul fapt că au nevoie de o viză pentru a intra în România? Poate ar fi bine să nu ne audă povestind aşa ceva.

CONTRASTE. Poate e doar un coşmar şi într-o bună zi ne vom trezi şi ne vom felicita, pentru că nimic din toate acestea nu a fost adevărat. Iar glasul Doinei şi cel al lui Ion vor putea răsuna în continuare la posturile de radio din Republica Moldova sau România, fără ca nimeni să-i considere desueţi. Ba chiar stânjenitori. Pentru că, într-o perioadă în care noi abia ne dezmeticeam după anii grei de întuneric comunist, ei au făcut posibilă înţelegerea adâncă a apartenenţei noastre la acelaşi neam, la aceeaşi istorie. Ce act de curaj! Cine să ştie atunci ce aveau să însemne 18 ani la scara istoriei şi cu câtă amărăciune mai vorbim acum despre toate acestea?

NÅSCUŢI PENTRU A DÅRUI. Două inimi darnice, după cum i-a caracterizat poetul Dumitru Matcovschi pe Doina şi Ion. Pentru Matcovschi, "dăruiţii cu har nu se nasc în fiecare zi, nici în fiecare an. Iar Doinei şi lui Ion mult mai bine, dar şi mai frumos le-ar fi stat... să moară în toamna daurită a vieţii, de multă inimă, de mult suflet, de mult cântec".

CLIPA FATALÅ. În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, glasul celor doi interpreţi a fost curmat în timp ce maşina cu care se îndreptau de la Bucureşti la Chişinău a intrat într-un copac, la câteva zeci de kilometri de Bucureşti, în dreptul localităţii Coşereni. În acel moment, moartea soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici a fost percepută ca o tragedie naţională. Multe elemente din dosarul morţii lor au părut atunci cel puţin neclare, dacă nu controversate, lăsând loc speculaţiilor privind circumstanţele în care s-a petrecut accidentul.

SPECULAŢII. În 1992, foarte multă lume s-a întrebat: a fost accident sau o crimă? Din ce cauză nu a fost investigată moartea celor doi, cu atât mai mult cu cât şoferul maşinii în care ei şi-au găsit sfârşitul a scăpat cu viaţă? Ce s-a întâmplat de nu s-a redeschis cazul? Într-un interviu acordat în noiembrie 2005 publicaţiei Ziarul de Gardă din Chişinău, fiul celor doi talentaţi interpreţi, Cristi Aldea Teodorovici, spunea că nu ştie prea multe detalii, pentru că era totuşi copil la momentul în care s-a produs tragedia. "Am vorbit în România cu cineva să redeschidem cazul, dar e şi destul de târziu... Atunci, ancheta s-a întrerupt pe motivul unui telefon care a fost primit de bunica. I s-a spus că, dacă îi este dragă viaţa mea, să nu mai continue cu cercetările. Atunci, acel avertisment ne-a pus pe gânduri pe toţi", povestea el. Acum, la 18 ani de la nedreapta lor dispariţie, puţini sunt cei care le mai cinstesc memoria cum se cuvine. Aici şi acolo, în Moldova. Pentru că vremurile sunt altele şi noi, vremelnicii, parcă mai superficiali cu fiecare zi care trece.

DESTINE. Ion s-a născut la 7 aprilie 1954, în orăşelul Leova, din Republica Moldova. A studiat la şcoala de muzică "Ştefan Neaga", apoi la Colegiul de Muzică din Tiraspol, pentru ca ulterior să urmeze cursurile Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. De altfel, era un pasionat de literatură, teatru, pictură. A fost saxofonist în formaţia Contemporanul, conducător al formaţiei DiATe, conducător artistic la Teatrul "Mihai Eminescu", compozitor. Dăruirea cu care şi-a marcat întreaga carieră i-a fost onorată de mai multe ori (laureat al Premiului "Boris Glavan", laureat al Festivalului al XII-lea al Tineretului şi Studenţilor de la Moscova, Artist Emerit al Republicii Moldova). Post-mortem a fost decorat cu Ordinul Republicii.

În 1981, Ion s-a căsătorit cu Doina. Fiică de jurnalist şi profesoară de limba română, Doina (născută la 15 noiembrie 1958, la Chişinău) a absolvit Şcoala nr. 1 româno-franceză de la Chişinău, iar ulterior cursurile Universităţii de Stat din Chişinău, Facultatea de Filologie, Limba şi Literatura Română. Doina şi Ion au avut un singur copil, pe Cristofor (Cristi), care avea aproape 11 ani în momentul dispariţiei părinţilor lui. Doina a fost şi profesoară de literatură universală, şi interpretă de muzică uşoară, dar şi dansatoare în ansamblul de dansuri populare "Moldovenească". Peste ani, Doina şi Ion au format celebrul duet, care a dat spectacole în Rusia, Germania, Mongolia, Algeria, Iugoslavia, România. Pe Doina şi pe Ion românii de pe ambele maluri ale Prutului şi-i amintesc în special pentru militantismul lor. Citeam undeva că, dacă în ziua de azi se vorbeşte româneşte şi se învaţă în limba română în şcolile din Moldova, este şi datorită lor. Pasiunea pe care o puneau în tot ceea ce au întreprins în viaţa lor este, cred, neegalată. În 1991 au cântat la Marea Adunare Naţională, apoi au plecat la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună românilor: "Vin aici direct din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, să vă aduc salutul libertăţii noastre". Dar, mai presus de toate, în mai 1992, Doina şi Ion, împreună cu poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, au cântat în faţa luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. Gândiţi-vă doar la acest gest. Sacrificaţi câteva secunde meditaţiei şi cântăriţi, într-o balanţă imaginară, importanţa lui, în comparaţie cu laşităţile prezentului.

ÎNTREBÅRI. "Poate, cine ştie, dacă n-ar fi cântat cu atâta dăruire, mai erau printre noi?! Nu se făceau atât de dragi lui Dumnezeu! Dar aşa să fie: ascultându-le glasul, Bunul se va îndura de Neamul care ne are şi-i va întinde mâna să se înalţe precum îi este menit. Aşa e de când lumea – pentru a înaripa un vis, a apăra o cauză, cineva (dar nu oricine!) trebuie să fie răstignit. Pentru aceasta se aleg cei mai buni, cei mai dragi şi irepetabili. De astă dată au fost Ei. Am pierde cel mai frumos cântec din memoria noastră dacă i-am uita!" - C. Partole, scriitoare

INIMI DARNICE. "Nu cred că vom avea degrabă alte două inimi darnice ca inimile lor. Atât de tineri şi atât de nevinovaţi erau Doina şi Ion. De ce, mă întreb, anume peste ei s-a abătut năpasta? Unde era, de ce nu era îngerul lor de pază? Un gol a rămas, un mare gol în sufletul nostru. Noi am pierdut, Basarabia a pierdut, Ţara" - Dumitru Matcovschi, poet

RENAŞTEREA. "Am plâns copilăreşte la cântecele lor, ale Doinei şi ale lui Ion. Cât mai are artişti ca Vieru, Doina şi Ion Aldea Teodorovici, poporul român poate spera la o purificatoare renaştere. Ea se şi petrece" - Adrian Păunescu, poet

"Rasai" - de Doina si Ion Aldea Teodorovici

Dragu-mii a te cânta,/ Scrisule venit din stele./ Orice literă a ta/ Ca pe ochii maicii mele/ Dornic o sărut.

Bucură-te, scris latin,/ Că pe valea dulce-amară/ N-ai venit ca un strain,/ Ai venit la tine-n ţară/ Şi la fraţii tăi./

Refren: Răsai, răsai, răsai/ Ca grâul cel verde,/ Ca lacrima/ Răsai, răsai, răsai/ Şi nu te mai pierde,/ Iubirea mea.

Mere purpurii pe ram,/ Văi cu spic de aur pline./ Totuşi ce săraci eram/ Ne avându-te pe tine,/ Scrisule cel scump./

Bucură-te, scris latin,/ Că pe valea dulce-amară/ N-ai venit ca un strain,/ Ai venit la tine-n ţară/ Şi la fraţii tăi.

Refren: Răsai, răsai, răsai/ Ca grâul cel verde,/ Ca lacrima/ Răsai, răsai, răsai/ Şi nu te mai pierde,/ Iubïrea mea.

Răsai, răsai, răsai/ Ca grâul cel verde,/ Ca lacrima/ Răsai, răsai, răsai/ Şi nu te mai pierde,/ Iubïrea mea.

Citește mai departe...

O nouă aberație: Dicționarul moldo-rus-ucrainean editat în Transnistria

În regiunea transnistreană a apărut dicţionarul moldo-rus-ucrainean. Ediţia este tipărită cu litere chirilice.Preşedintele Uniunii Moldovenilor din Transnistria, deputatul Valerian Tulgara, a declarat la un post local de televiziune că „această ediţie unică va ajuta la fundamentarea şi menţinerea unităţii poporului care locuieşte în Transnistria şi că volumul va fi de real folos pentru cei care doresc să înveţe cele trei limbi.”

În nerecunoscuta regiune separatistă controlată de Smirnov, limbile „moldovenească”, rusă şi ucraineană sunt declarate drept limbi „oficiale”.

Valerian Tulgara a mai spus că în regiune este în curs de elaborare şi un dicţionar ruso-moldovenesc, care va fi editat în câteva volume.

Tulgara spune că această ediţie va fi, de asemenea, unică pentru „istoria mondială”, deoarece „limba moldovenească pe bază de grafie chirilică se păstrează doar în Transnistria”. Deputatul a declarat că moldoveneasca şi româna nu sunt limbi identice, exemplificând cu apariţia la Chişinău, acum câţiva ani, a „Dicţionarului moldo-român”, editat de controversatul profesor Vasile Stati.

Sursa: Deca-press

Citește mai departe...

Noua Dreaptă se retrage în pădure!

Comemorând moartea lui Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Noua Dreaptă vă invită să părăsiţi junglele de beton şi să vă retrageţi în tihna Codrilor sălbatici.

Împreună vom parcurge porţiunea de pădure dintre localităţile Bahmut şi Temeleuţi (raionul Călăraşi), prin rezervaţia “Plaiul Fagului”, cu popasuri, cântece, ruguri – toate în limita decenţei.

Seara vom participa la vecernie, în biserica din Temeleuţi, unde se va face un Parastas de pomenire a celor doi mari români. În aceeaşi zi revenim la Chişinău.

Cheltuielile sunt suportate de fiecare participant în parte – aproximativ 100 lei(transport, carne pentru frigărui, lumânări, etc).

Pentru a ne simţi cât se poate de comod, fiecare trebuie să se doteze ca un adevărat haiduc, cu îmbrăcăminte caldă, încălţăminte comodă şi impermeabilă, apă potabilă şi mâncare pentru o zi.

Pornirea: 30 octombrie, ora 8.00, cu trenul de la Gara feroviară din Chişinău.

Datele de contact:

Mob: 068147560, 079754966

E-mail: info@nouadreapta.md

sursa: Site-ul oficial al Noii Drepte

Citește mai departe...

Alexandru Moraru: „Victimele terorii comuniste din Basarabia: Rezistenţă ocupanţilor, Arestaţi, Întemniţaţi, Ucişi” (1944-1954)

Pentru a ajunge la adevăr trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine, ori, tocmai acest lucru de mai mulţi ani îl face cunoscutul istoric, arhivist şi publicist Alexandru Moraru.

Istoricul Alexandru Moraru s-a născut la 30 noiembrie 1952 în pitoreasca localitate Jăvreni, raionul Criuleni. Dragostea pentru dreptate şi adevăr l-a caracterizat pe tot parcursul vieţii. Mai mult, din 2000 a lucrat în sistemul arhivistic al Republicii Moldova, ceea ce a înlesnit ca prin filiera minţii sale să treacă mai multe documente referitoare la soarta tragică a poporului român.
Tot lui Alexandru Moraru îi aparţin culegerile de documente: „Mareşalul Ion Antonescu şi Basarabia 1941-1944” (în colaborare cu prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu), Iaşi, Editura „Demiurg”, 2008; precum şi culegerea „Basarabia antisovietică”, Iaşi, Editura „Demiurg”, 2009.

Noua apariţie editorială o constutuie culegerea de documente intitulată „Victimele terorii comuniste din Basarabia: Rezistenţă ocupanţilor, Arestaţi, Întemniţaţi, Ucişi” (1944-1954), Volumul I a văzut lumina tiparului în anul curent, la Editura „Iulian” din Chişinău şi conţine 444 de pagini. Culegerea include 307 documente (plus un dosar-facsimil, adică în original), în marea lor majoritate inedite, selectate şi prelucrate de autor, ceea ce confirmă o dată în plus tenacitatea şi perseverenţa ce îl caracterizează.

Documentele incluse în Culegere au fost selectate de istoric din fondul arhivistic depozitat în Arhiva Naţională a Republicii Moldova, fiind întocmite de angajaţii procuraturii sau ai securităţii sovietice şi care erau scrise exclusiv în limba rusă.

Totalitatea documentelor prezentate de editor sunt delimitate în două categorii: conţinutul documentelor ce ţin de persoanele deportate în lagărele de muncă forţată în diferite regiuni ale URSS şi conţinutul unor documente ce reflectă situaţia tragică în care s-au pomenit cei rămaşi la baştină.

În prima parte a Culegerii (pag. 19-383), autorul prezintă 307 documente. Lecturarea acestora ne convinge o dată în plus asupra politicii de teroare şi lichidare a elementului autohton, dar şi a reprezentanţilor altor etnii care aveau viziuni diferite faţă de cele promovate de autorităţile sovietice de ocupaţie: ruşi (doc. 16, 45, 119 ş.a.), ucraineni (doc. 17, 18, 31, 33, 47 ş.a.), bieloruşi (doc. 58), evrei (doc. 64) etc. În acelaşi timp, sursele prezentate ne conving că maşinăria terorii era îndreptată şi asupra locuitorilor din Transnistria, cărora li s-au invocat diferite motive şi au fost judecaţi, iar ulterior transferaţi în lagăre de muncă forţată: fie că au fost primari în timpul administraţiei româneşti (doc. 34), fie că li se incrimina că promovau idei antisovietice (doc. 43, 51 ş.a.) sau că se opuneau predării cerealelor (doc. 41) etc.
Un număr mare de documente, prezente în Culegere, se referă la persoanele condamnate cărora li s-a invocat precum că ar fi colaborat cu autorităţile române, atât în perioada 1918-1940, cât şi în anii 1941-1944 (doc. 102-113, 125, 144-148 ş.a.).

Deosebit de valoroase sunt documentele al căror conţinut vine să ne confirme că băştinaşii nici pe departe nu s-au împăcat cu faptul că au fost pe nedrept victimele ocupaţiei sovietice, printre formele de rezistenţă fiind constituirea unor organizaţii antisovietice: Organizaţia Naţionalistă din Basarabia (doc. 82, 83), Sabia Dreptăţii (doc. 84), precum şi alte metode de rezistenţă (doc. 85, 124, 233, 276 ş.a.). Aceste documente deosebit de valoroase vor fi de un real folos la realizarea unor studii obiective ce ţin de trecutul nostru nu prea îndepărtat.

Un grup aparte de documente, incluse în prima parte a Culegerii, elucidează modalităţile terorii contra ţărănimii, manifestate inclusiv prin: desproprietărire şi colectivizare a agriculturii (doc. 180, 191, 190, 218, 227, 294 ş.a.). Studierea acestora va permite tuturor celor interesaţi de acest subiect să reliefeze veridic această pagină dramatică de istorie.

Distinsul istoric Alexandru Moraru nu a trecut cu vederea nici alte momente prin care le-a fost sortit să treacă basarabenilor: învinuiri precum că ar fi colaborat cu autorităţile române (doc. 102-113, 125, 144-148 ş.a.) sau că şi-au făcut serviciul militar în armata română (doc. 182) etc.

Cea de a doua parte a culegerii de documente „Victimele terorii comuniste din Basarabia: Rezistenţă ocupanţilor, Arestaţi, Întemniţaţi, Ucişi” (1944-1954) alcătuită de istoricul Alexandru Moraru ne prezintă mai multe documente care scot în evidenţă tragismul situaţiei în care s-au pomenit basarabenii rămaşi la baştină, fiind nevoiţi să supravieţuiască foametei organizate de autorităţile sovietice ocupante (pag. 393-440). Majoritatea documentelor prezentate tratează situaţia disperată a oamenilor şi se referă la multiplele cazuri de canibalism atestate.

Culegerea respectivă de documente va fi de un real folos tuturor celor interesaţi de istoria adevărată a acestui ţinut, istoricilor, politicienilor, studenţilor, oamenilor de bună-credinţă. Mulţi dintre contemporanii noştri îşi vor regăsi rudele, bunicii pedepsiţi absolut pe nedrept de ocupanţii sovietici.

Îl felicit pe istoricul şi consângeanul meu Alexandru Moraru pentru această excepţională apariţie şi îi doresc mult succes în realizările ulterioare.

Mariana ŢĂRANU,
doctor în ştiinţe istorice

(Sursa: Literatura si Arta, Nr. 43)

Nota: Blog, Alexandru Moraru, Secretele Istoriei (www.mazarini.wordpress.com).

Citește mai departe...

Comuniştii vor să schimbe „tricolorul fascist”

Comuniştii propun un nou drapel de stat al R. Moldova care ar înlocui „tricolorul fascist”, cum l-a numit Vladimir Voronin, până a ajunge la guvernare. În actuala campanie electorală, PCRM promovează masiv „steagul lui Ştefan ce Mare”, o nouă invenţie propagandistică.

La lansarea oficială în campanie, Voronin a promovat steagul roşu-albastru cu un cap de bour (galben) cu o stea între coarne imprimată pe mijloc. „În Moldova trebuie să guverneze poporul şi, după secole, trebuie să se ridice deasupra ţării steagul eroic al lui Ştefan cel Mare”, a declarat atunci ex-preşedintele Voronin. Iniţiativa liderului comunist a fost salutată de doi dintre „analiştii politici” înregimentaţi în tabăra foştilor guvernanţi - Bogdan Ţârdea şi Vitalie Andrievschi. Ultimul chiar a cerut iniţierea unui referendum pentru a se reveni la „vechiul steag al lui Ştefan cel Mare”. 

Zilele trecute, iniţiativa organizării unui referendum pentru a înlocui tricolorul a fost sprijinită şi de proprietarul reţelei de cinematografe „Patria”, preşedintele PSD Victor Şelin, acelaşi Şelin care a promovat până nu demult ideea introducerii limbii ruse ca cea de-a doua limbă de stat.

Savanţii de la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a R. Moldova afirmă că „steagul PCRM-ist al lui Ştefan ce Mare” este o pură invenţie. „Unde se opreşte Ştefan cel Mare al lor, adică al moldoveniştilor, şi unde începe Ştefan cel Mare al românilor, cel desemnat şi Cel mai mare român?”, se întreabă retoric Valentin Constantinov, specialist în Evul Mediu românesc.

Vlad Mischevca, specialist în heraldică, spune că din timpul lui Ştefan cel Mare s-au păstrat doar două steaguri, unul se află la Mănăstirea Zografu de pe Muntele Athos, iar cel de-al doilea - la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti. Ambele îl reprezintă pe Sf. Gheorghe călare pe cal, considerat patron ocrotitor al Tării Moldovei. „Să revenim la acele steaguri e ca şi cum ne-am întoarce la săbii ca arme de luptă. În acea epocă nu era clar ce culoare are steagul Ţării Moldovei. Au existat steaguri de diferite culori, iconografia era mult mai importantă”, spune istoricul. Potrivit lui Mischevca, drapelul în formatul actual se dezvoltă în Europa în secolul a XIX-lea, când se cristalizează naţiunile şi conştiinţa naţională. „La ce să ne reîntoarcem? La falsul cromatic cu care încearcă ei acum să manipuleze opinia publică? Drapelul nostru de stat trebuie să ne unească, indiferent de etnie, dar nu să ne învrăjbească încă o dată. Oare noi nu avem altceva de făcut decât să revenim la discuţiile sterile despre limbă, neam şi steag? îşi exprimă nedumerirea Vlad Mischevca

Amintim că acum patru ani se discuta înlocuirea Imnului de Stat „Limba noastră”, cu unul mai patriotic, mai moldovenesc. Ideea nu s-a materializat pentru că nu au existat intelectuali care să se apuce de asta. 

Un articol de: Valentina Baciu pentru ziarul Timpul

Citește mai departe...

La Ungheni va fi instalat un monument in memoria poetului Grigore Vieru

La Ungheni va fi instalat un monument in memoria poetului Grigore Vieru

Un monument in memoria poetului Grigore Vieru va fi edificat in orasul Ungheni, prin decizia de astazi a Guvernului. Monumentul va fi instalat in scuarul din fata bisericii “Alexandru Nevski” din Ungheni.

Boris Focsa, ministru al Culturii, a mentionat, in sedinta, ca decizia respectiva a fost aprobata anterior de Consiliul orasenesc Ungheni. Cheltuielile pentru instalarea monumentului si amenajarea terenului aferent vor fi acoperite din contul bugetului orasului Ungheni si din sponsorizari.

Poetul Grigore Vieru, nascut la 14 februarie 1935 la Pererita, raionul Briceni, a decedat pe 18 ianuarie 2009, in urma unui tragic accident rutier. In creatia sa poetul a militat pentru promovarea valorilor nationale. Operele sale au fost traduse in peste 20 de limbi.

Tot azi a fost aprobata hotarirea privind instalarea unei placi comemorative in memoria poetului si regizorului Gheorghe Voda in orasul Chisinau, pe fatada imobilului din bulevardul Stefan cel Mare si Sfint, 64, in baza unei decizii anterioare a Consiliului municipal Chisinau.

Sursa: OBSERVATOR

Citește mai departe...

Ion şi Doina Aldea-Teodorovici au devenit cetăţeni de onoare ai oraşului Chişinău

Anastasia Lazariuc, Nicolae Botgros, Mihai Munteanu, Valentina Rusu-Ciobanu, Gheorghe Vrabie, Glebus Sainciuc şi soţii Ion şi Doina Aldea-Teodorovici au devenit cetăţeni de onoare ai municipiului Chişinău. O decizie în acest sens a fost luată astăzi, 28 octombrie, de către consilierii locali în cadrul şedinţei extraordinare a Consiliului municipal Chişinău.

"Am decis să oferim titlul onorific soţilor Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, post-mortem, pentru că aceştia merită a fi comemoraţi, pentru că sunt remarcabile personalităţi ale culturii naţionale, promotori ai conştiinţei unităţii spaţiului cultural românesc", a subliniat viceprimarul Nistor Grozavu. 

Amintim că toţi cetăţenii de onoare ai municipiului Chişinău sunt scutiţi în proporţie de 50% de la plata serviciilor comunale, precum şi beneficiază de o stimulare morală şi materială.

UNIMEDIA precizează că până în acest moment au fost acordate 30 titluri de cetăţeni de onoare ai municipiul Chişinău. printre deţinătorii titlului onorific se numără Maria Bieşu, Gheorghhe Zamfir, Eugen Coşeriu, Juan Antonio Samaranch, Valeriu Rusu, Jacques Chirac, Eugen Doga. Totodată, printre cei vizați se regăsesc și cei care au luptat pentru independenţa Republicii Moldova în războiul din 1992 de pe Nistru şi au suferit pentru convingerile lor în condiţii de detenţie a regimului autoproclamat de la Tiraspol – Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Popa. Titlul de cetățean de onoare a fost acordat și lui Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi şi Valentin Mândâcanu.

Sursa: UNIMEDIA

Citește mai departe...

Românul care a descoperit datoria Germaniei către România

Dr. Radu Golban, românul stabilit în Elveţia care a descoperit datoria externă istorică a Germaniei către România, a declarat în cadrul unui interviu acordat cotidianului Libertatea, că a fost ameninţat cu moartea de către doi oficiali români de rand înalt. Unul dintre ei se pare că este Gelu Voican Voiculescu, unul dintre revoluţionarii din 1989 care a contribuit la executarea lui Nicolae Ceauşescu şi a devenit apoi mâna forte a preşedintelui Ion Iliescu. Radu Golban a depus o plângere în acest sens la poliţia din St. Gallen, oraşul unde locuieşte.

Redăm parţian interviul acordat Libertatea:

“[...] La un moment dat, toată povestea a luat o întorsătură cel puţin ciudată. După apariţia în presă a articolului în care vorbeam despre această datorie, la 17 mai 2010, nemaiştiind prea multă lume în România, am încercat, pe internet, să contactez o persoană despre care citisem că e implicată cumva în problematica recuperării tezaurului românesc de la Moscova. Să-i spunem A.E. Aceasta a fost amabilă, interesată şi mi-a propus să mă viziteze în Elveţia, unde avea oricum drum. Doar că n-a venit singur omul, ci împreună cu un alt domn, pe care, mărturisesc, nu-l cunoşteam, eu fiind desprins de situaţia politică din România încă din 1988. Dar am înţeles că era un fost demnitar în guvernul României de după Revoluţie. Să-i spunem V.V.G. acestui domn, de altfel, foarte interesant şi cultivat.

Şi ce-aţi vorbit cu ei?

Fireşte că despre acea datorie şi despre concluziile mele despre ea. Mi-au spus să nu mai discut cu nimeni despre acest subiect, altfel voi periclita recuperarea datoriei. M-au asigurat că vor vorbi cu domnul Florin Georgescu, viceguvernatorul BNR, cu ministrul de finanţe şi cu cel de externe despre această problemă. Mi-am dat seama că sunt oameni cu relaţii la nivel înalt. După aceea, o vreme, am purtat discuţii telefonice zilnice cu ambii domni, explicându-le detaliile juridice şi economice ale problemei. Au respins însă orice tentativă de a mea de a lua direct legătura cu vreo oficialitate din România.

Apoi domStatul român, neinteresat de datoria de peste 19 miliarde de euronul A.E. a sugerat că recuperarea s-ar face mai uşor prin Rusia, deoarece în România nu s-ar găsi date în arhive, în schimb s-ar putea folosi arhiva Kremlinului. Sincer, asta m-a derutat, câtă vreme probele studiate de mine erau suficiente. Aşa că le-am spus că eu fac acest lucru benevol, dar mă opun oricărei periclitări a relaţiilor româno-germane prin angrenarea altei părţi în problemă.

Şi ce s-a întâmplat?

După încă o apariţie în presa din România, domnul V.V.G. mi-a spus, când l-am sunat în data de 29 august, anul acesta, că am încălcat convenţia de a nu mai vorbi despre subiect şi, mai ales, despre sumă. Dar cel mai ciudat a fost când mi-a zis că ştie din surse sigure că serviciile secrete sunt cu ochii pe mine, din cauză că le-aş fi deranjat prin dezvăluirile mele despre acea datorie şi că viaţa mi-ar fi în pericol. Am primit ameninţări cu moartea! Apoi, a pomenit şi de pericolul ce o poate paşte pe soţia mea, care era însărcinată. Asta m-a derutat de-a binelea. Parcă abia plonjasem într-un film cu spioni şi agenţi secreţi.

Cum aţi reacţionat?

Am considerat necesar să mă duc la Poliţia din St. Gallen, oraşul elveţian în care stau, şi să depun o plângere. Nu neapărat contra domnului V.V.G., dar am menţionat numele acestuia ca fiind cel care mi-a transmis ameninţarea.”

Radu Golban este şi cel mai proaspăt colaborator al publicaţiei NapocaNews, pe teme economice şi financiare. Contactat de către redacţie în privinţa dezvăluirilor din Libertatea, dr. Radu Golban a declarat că a fost foarte surprins de atitudinea oficialilor români şi de atitudinea guvernului României, care nu a infirmat, dar nici confirmat, existenţa unei datorii istorice de 19 miliarde de euro a Germaniei către România: “Nefiind la curent cu politica din România, eu fiind plecat de atâţia ani din ţară, nici nu ştiam cine este acest domn Gelu, care a venit să mă viziteze în Germania. Apoi am fost sunat de către acesta şi ameninţat cu moartea! Este bizar că există mai multe interpelări în Parlamentul Germaniei pe tema acestei datorii istorice, decât există în cel din România. Parcă nimeni, nici puterea şi nici opoziţia, nu vrea să facă ceva legat de această datorie!”, a declarat dl. Golban pentru NapocaNews.

Momentan, Gelu Voican Voiculescu deține funcția de prim-vicepreședinte al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) şi este membru al Colegiului Național al Institutului Revoluției Române, nevând nicio funcţie oficială sau politică prin care ar putea reprezenta statul român în problema datoriei externe.

Sursa: Napocanews

Citește mai departe...

România a invitat Rusia afară din Republica Moldova

România cere Rusiei să-şi retragă trupele din Transnistria, a declarat ministrul român de externe, Teodor Baconschi, într-un interviu acordat publicaţiei The Wall Street Journal. El l-a susţinut astfel pe preşedintele interimar al Republicii Moldova, care a făcut o declaraţie pe această temă la sfârşitul săptămânii trecute, scrie luni Nezavisimaia Gazeta, citată de Agerpres.

Potrivit lui Teodor Baconschi, NATO şi Rusia trebuie să facă eforturi comune pentru ca Moscova să renunţe la “gândirea specifică “Războiului Rece” referitoare la împărţirea sferelor din influenţă”. Adică Bucureştiul, prin şeful instituţiei politicii externe, sfătuieşte Moscova să concesioneze politicii româneşti teritoriul din partea dreaptă (a Nistrului), care în perioada 1918-1940 a intrat în componenţa Regatului României, comentează publicaţia moscovită. Şi în plus (sfătuieşte Rusia) să renunţe la protecţia Transnistriei, care nu a fost niciodată teritoriu românesc, a intrat în componenţa imperiului rus, iar mai târziu, în perioada Uniunii Sovietice - în RSS Ucraineană, scrie ziarul rusesc.

Curios este faptul că, la începutul anilor 90, când în Republica Moldova era deosebit de activă mişcarea ce milita pentru unirea statului cu România, fapt ce a şi provocat conflictul transnistrean, Frontul popular aflat la putere era dispus să meargă peste Prut fără Transnistria. Frontul popular, din care făcea parte şi actualul preşedinte interimar de la Chişinău, desena, la acea vreme, harta Republicii Moldova fără regiunea estică. “Noi nu avem nevoie de teritoriu străin - spuneau atunci liderii mişcării - noi ne unim cu România împreună cu Bucovina şi o parte a regiunii Odesa, care au fost până în 1940 ale României. Transnistria poate să rămână Ucrainei”, scrie Nezavisimaia Gazeta.

Astăzi situaţia s-a schimbat, respectiv a crescut apetitul politicienilor din Republica Moldova, iar odată cu al lor, şi cel al politicienilor români. Mai ales că în spatele acestora se întrevede poziţia Uniunii Europene, care salută demersurile de aderare ale Republicii Moldova, dar în graniţele ei actuale. Prezenţa trupelor ruse în Transnistria este văzută la Chişinău, Bucureşti şi Bruxelles drept un obstacol în calea viitoarei integrări a Republicii Moldova în UE.

Mihai Ghimpu a mai amintit din nou Rusiei, joia trecută, că e timpul să plece. “Cerem retragerea imediată, ordonată şi completă a trupelor militare ruse din Transnistria. Experienţa Republicii Moldova arată că prezenţa militară străină ilegală prezintă nu doar o sursă de ameninţare în relaţia cu statul în cauză, dar şi o sursă ce alimentează separatismul, pentru că liderii separatişti transnistreni evaluează prezenţa militarilor ruşi, dislocaţi în regiune, drept un sprijin moral, politic şi material al acţiunilor pe care le întreprind”, a spus Ghimpu. “În felul acesta, prezenţa militară rusească pe teritoriul R. Moldova subminează în mod serios eforturile comunităţii internaţionale în reglementarea paşnică a conflictului”, a mai declarat Mihai Ghimpu.

În mod transparent, el a dat de înţeles Moscovei că ar putea avea neplăceri în viitor. “Ţinând cont de negocierile actuale privind revitalizarea Tratatului cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa (FACE) şi pregătirea pentru summitul OSCE de la Astana, ne exprimăm speranţa că poziţia Republicii Moldova cu privire la prezenţa ilegală a trupelor ruseşti pe teritoriul ei /…/ va fi auzită şi luată în considerare de statele semnatare ale FACE. Altminteri, ratificarea FACE, chiar şi “revitalizat”, va deveni o problemă”, a spus Mihai Ghimpu.

Declaraţiile intervin după ce preşedintele rus Dmitri Medvedev a invitat, practic, România la negocierile privind reglementarea conflictului transnistrean, scrie publicaţia moscovită. După întâlnirea trilaterală de la Deauville cu preşedintele francez şi cancelarul german, Medvedev şi-a exprimat convingerea că diferendul transnistrean poate fi soluţionat şi a numit părţile de care va depinde acest lucru, între ele fiind şi România, în ciuda faptului că această ţară nu intră în formatul actual de negociere.

Anterior, cancelarul german Angela Merkel, la o conferinţă de presă la Bucureşti, a declarat că rezolvarea conflictului transnistrean a constituit una din principalele teme de discuţie în timpul întâlnirii cu preşedintele român Traian Băsescu. Merkel a arătat că atât Berlinul, cât şi Bucureştiul sunt interesate de soluţionarea problemei transnistrene şi le-a adresat un apel oficialilor români să acorde sprijin în procesul de reglementare a conflictului.

“În Republica Moldova, în cursul ultimilor ani, se face nu politică, ci geopolitică”, a comentat situaţia politologul român Dan Dungaciu, consilierul preşedintelui Republicii Moldova. În opinia sa, şi alegerile parlametare anticipate din 28 noiembrie vor reprezenta o alegere geopolitică, şi nu una politică. Dungaciu Consideră că destinul R. Moldova “stă sub sabia lui Damocles”, pentru că orientarea europeană, promovată de actuala putere, este ameninţată şi ţara se află în faţa unei opţiuni nu doar “între trecut şi viitor, dar şi între est şi vest”.

Majoritatea cetăţenilor R. Moldova se pronunţă pentru integrarea europeană, dar mulţi consideră că principalul partener strategic al Chişinăului trebuie să fie Rusia. În perioada aflării comuniştilor la putere, Voronin le-a impus alegătorilor să creadă că pot fi concomitent şi la fel de aproape şi de est, şi de vest. Această confuzie se menţine până în prezent”, a remarcat Dumgaciu.

Între timp, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, a dat un răspuns apelurilor adresate Rusiei de a părăsi teritoriul Republicii Moldova. El a spus că Rusia nu poate să-şi retragă trupele şi muniţiile din Transnistria, aşa cum s-a decis la Summitul din 1999 de la Istanbul, întrucât vremurile s-au schimbat. “În 1999, lumea era alta, inclusiv aici, în R. Moldova. Rusia şi-a îndeplinit obligaţiile, dar apoi, nu din vina noastră, procesul de reglementare a conflictului transnistrean a fost suspendat. Retragerea muniţiilor a devenit imposibilă, iar menţinerea trupelor - iminentă. Nu este şantaj, nici ocupaţie, ci o garanţie a nereluării conflictului”, este de părere Kuzmin.

Citește mai departe...