România a invitat Rusia afară din Republica Moldova

România cere Rusiei să-şi retragă trupele din Transnistria, a declarat ministrul român de externe, Teodor Baconschi, într-un interviu acordat publicaţiei The Wall Street Journal. El l-a susţinut astfel pe preşedintele interimar al Republicii Moldova, care a făcut o declaraţie pe această temă la sfârşitul săptămânii trecute, scrie luni Nezavisimaia Gazeta, citată de Agerpres.

Potrivit lui Teodor Baconschi, NATO şi Rusia trebuie să facă eforturi comune pentru ca Moscova să renunţe la “gândirea specifică “Războiului Rece” referitoare la împărţirea sferelor din influenţă”. Adică Bucureştiul, prin şeful instituţiei politicii externe, sfătuieşte Moscova să concesioneze politicii româneşti teritoriul din partea dreaptă (a Nistrului), care în perioada 1918-1940 a intrat în componenţa Regatului României, comentează publicaţia moscovită. Şi în plus (sfătuieşte Rusia) să renunţe la protecţia Transnistriei, care nu a fost niciodată teritoriu românesc, a intrat în componenţa imperiului rus, iar mai târziu, în perioada Uniunii Sovietice - în RSS Ucraineană, scrie ziarul rusesc.

Curios este faptul că, la începutul anilor 90, când în Republica Moldova era deosebit de activă mişcarea ce milita pentru unirea statului cu România, fapt ce a şi provocat conflictul transnistrean, Frontul popular aflat la putere era dispus să meargă peste Prut fără Transnistria. Frontul popular, din care făcea parte şi actualul preşedinte interimar de la Chişinău, desena, la acea vreme, harta Republicii Moldova fără regiunea estică. “Noi nu avem nevoie de teritoriu străin - spuneau atunci liderii mişcării - noi ne unim cu România împreună cu Bucovina şi o parte a regiunii Odesa, care au fost până în 1940 ale României. Transnistria poate să rămână Ucrainei”, scrie Nezavisimaia Gazeta.

Astăzi situaţia s-a schimbat, respectiv a crescut apetitul politicienilor din Republica Moldova, iar odată cu al lor, şi cel al politicienilor români. Mai ales că în spatele acestora se întrevede poziţia Uniunii Europene, care salută demersurile de aderare ale Republicii Moldova, dar în graniţele ei actuale. Prezenţa trupelor ruse în Transnistria este văzută la Chişinău, Bucureşti şi Bruxelles drept un obstacol în calea viitoarei integrări a Republicii Moldova în UE.

Mihai Ghimpu a mai amintit din nou Rusiei, joia trecută, că e timpul să plece. “Cerem retragerea imediată, ordonată şi completă a trupelor militare ruse din Transnistria. Experienţa Republicii Moldova arată că prezenţa militară străină ilegală prezintă nu doar o sursă de ameninţare în relaţia cu statul în cauză, dar şi o sursă ce alimentează separatismul, pentru că liderii separatişti transnistreni evaluează prezenţa militarilor ruşi, dislocaţi în regiune, drept un sprijin moral, politic şi material al acţiunilor pe care le întreprind”, a spus Ghimpu. “În felul acesta, prezenţa militară rusească pe teritoriul R. Moldova subminează în mod serios eforturile comunităţii internaţionale în reglementarea paşnică a conflictului”, a mai declarat Mihai Ghimpu.

În mod transparent, el a dat de înţeles Moscovei că ar putea avea neplăceri în viitor. “Ţinând cont de negocierile actuale privind revitalizarea Tratatului cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa (FACE) şi pregătirea pentru summitul OSCE de la Astana, ne exprimăm speranţa că poziţia Republicii Moldova cu privire la prezenţa ilegală a trupelor ruseşti pe teritoriul ei /…/ va fi auzită şi luată în considerare de statele semnatare ale FACE. Altminteri, ratificarea FACE, chiar şi “revitalizat”, va deveni o problemă”, a spus Mihai Ghimpu.

Declaraţiile intervin după ce preşedintele rus Dmitri Medvedev a invitat, practic, România la negocierile privind reglementarea conflictului transnistrean, scrie publicaţia moscovită. După întâlnirea trilaterală de la Deauville cu preşedintele francez şi cancelarul german, Medvedev şi-a exprimat convingerea că diferendul transnistrean poate fi soluţionat şi a numit părţile de care va depinde acest lucru, între ele fiind şi România, în ciuda faptului că această ţară nu intră în formatul actual de negociere.

Anterior, cancelarul german Angela Merkel, la o conferinţă de presă la Bucureşti, a declarat că rezolvarea conflictului transnistrean a constituit una din principalele teme de discuţie în timpul întâlnirii cu preşedintele român Traian Băsescu. Merkel a arătat că atât Berlinul, cât şi Bucureştiul sunt interesate de soluţionarea problemei transnistrene şi le-a adresat un apel oficialilor români să acorde sprijin în procesul de reglementare a conflictului.

“În Republica Moldova, în cursul ultimilor ani, se face nu politică, ci geopolitică”, a comentat situaţia politologul român Dan Dungaciu, consilierul preşedintelui Republicii Moldova. În opinia sa, şi alegerile parlametare anticipate din 28 noiembrie vor reprezenta o alegere geopolitică, şi nu una politică. Dungaciu Consideră că destinul R. Moldova “stă sub sabia lui Damocles”, pentru că orientarea europeană, promovată de actuala putere, este ameninţată şi ţara se află în faţa unei opţiuni nu doar “între trecut şi viitor, dar şi între est şi vest”.

Majoritatea cetăţenilor R. Moldova se pronunţă pentru integrarea europeană, dar mulţi consideră că principalul partener strategic al Chişinăului trebuie să fie Rusia. În perioada aflării comuniştilor la putere, Voronin le-a impus alegătorilor să creadă că pot fi concomitent şi la fel de aproape şi de est, şi de vest. Această confuzie se menţine până în prezent”, a remarcat Dumgaciu.

Între timp, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, a dat un răspuns apelurilor adresate Rusiei de a părăsi teritoriul Republicii Moldova. El a spus că Rusia nu poate să-şi retragă trupele şi muniţiile din Transnistria, aşa cum s-a decis la Summitul din 1999 de la Istanbul, întrucât vremurile s-au schimbat. “În 1999, lumea era alta, inclusiv aici, în R. Moldova. Rusia şi-a îndeplinit obligaţiile, dar apoi, nu din vina noastră, procesul de reglementare a conflictului transnistrean a fost suspendat. Retragerea muniţiilor a devenit imposibilă, iar menţinerea trupelor - iminentă. Nu este şantaj, nici ocupaţie, ci o garanţie a nereluării conflictului”, este de părere Kuzmin.