Filat şi Lupu în faţa ispitelor…

4 august 2010
Schimbul de focuri care a avut loc ieri între cei doi prezidenţiabili, Filat şi Lupu, eveniment comentat cu acribie de farmacist de către televiziunile de ştiri de la Chişinău, nu a constituit în sine o surpriză pentru lumea iniţiată în culisele marii politici de pe Bâc. Era ştiut că Vlad Filat va candida la funcţia de preşedinte, iată de ce acuzaţiile de trădare venite din partea lui Marian Lupu, sunt cel puţin nesincere. Trădarea nu e un act fizic, ea nu se produce în momentul când …se produce ca atare, ci unul moral, care are loc în clipa când se ia decizia de a trăda. Iuda l-a trădat pe Isus nu în clipa când a luat arginţii, ci mai înainte, când s-a decis la acest pas. Lupu, cu siguranţă, dacă a fost trădat a fost trădat nu ieri, când Filat a dat de înţeles că va candida, ci cu un an în urmă… Acestea sunt însă detalii, ele pot fi obiectul dezbaterilor la televiziunile de ştiri. Important este altceva.
 După ce s-a recunoscut oficial că V. Voronin nu are dreptul să candideze pentru un nou mandat a apărut şansa schimbării elitelor moldovene din vârful piramidei. Voronin, politiceşte vorbind, constituie nu numai o generaţie, ci şi o epocă; această epocă a apus. Vine o nouă generaţie, cea a lui Filat şi Lupu. Întrebarea e: se va constitui ea oare într-o nouă epocă politică? Explic întrebarea. Lupu, iarăşi politiceşte vorbind, deşi face parte din altă generaţie, vine tot din epoca lui Voronin – i-a fost coleg de partid şi mâna lui dreaptă în calitate de şef al legislativului controlat de comunişti. El nici nu ascunde de fapt viziunile sale de stânga, ataşamentul său faţă de ideologia comuniştilor, în deosebi, în problemele ce ţin de identitatea moldovenilor, relaţiile cu Rusia şi neutralitatea R. Moldova. În acest sens Lupu e omul epocii lui Voronin. Nici Vlad Filat nu vine din grădina cu flori a disidenţei şi rezistenţei anticomuniste. A făcut carieră bună în timpul ADR, apoi s-a „lăsat la fund”, după aceea l-a votat pe Voronin pe 4 aprilie 2005. A devenit anticomunist spre finele celui de al doilea mandat al lui Voronin. Formând PLDM-ul şi intrând în parlament Filat şi-a câştigat reputaţia de pragmatic. Filat a învăţat arta de a promite şi a se ţine de cuvânt, dar şi de a uita cele promise, când e cazul. Cel mai elocvent exemplu în acest sens e cel legat de votul uninominal: astăzi el nu-şi mai aminteşte de promisiunea de a modifica Codul electoral astfel ca jumătate din deputaţi să fie aleşi pe circumscripţii unionale. Poziţia „pragmatică” pe care a ocupat-o Filat în raport cu participarea sau neparticiparea trupelor moldovene la parada de 9 mai de la Moscova vizavi de „decretul Ghimpu” i-a dezamăgit pe mulţi din alegătorii săi din tabăra proromânească şi proeuropeană. Adevărul e că Filat n-a fost niciodată unionist, iar această constatare nu e un reproş, ci o constatare. Spre deosebire de Mihai Ghimpu, Filat nu lăcrimează la auzul cuvântului „român”. Fiind însă pragmatic, Filat nu ajunge atât de departe ca Lupu, să declare că politiceşte vorbeşte moldoveneasca iar ştiinţific – româna. 

Nu intenţionez să fac o „analiza comparativă” a acestor doi candidaţi la preşedinţie, mai este timp şi pentru asemenea analize. Am adus în atenţia cititorului câteva detalii care ne-ar ajută să răspundem la o întrebare fundamentală: dacă Voronin a fost exponentul vechii Moldove, a Moldovei comuniste, neocomuniste,nostalgice, antiromâneşti, antieuropene, a unei Moldove comunizate, sovietizate, criminalizate, rusificate, aflată pe orbita Moscovei, sunt oare Filat şi Lupu exponenţi ai unei noi Moldove, a unei Moldovei care vrea s-o rupă definitiv cu comunismul criminalizat al lui Voronin, să se integreze în Europa şi să se lămurească cu propria ei identitate culturală şi spirituală? La această întrebare se mai adaugă una, la fel de principială: sunt pregătiţi oare Filat şi Lupu pentru a guverna democratic în situaţia când în mâinile lor se va concentra atâta putere, sunt ei oare imuni în faţa ispitelor de a instaura o guvernare autoritară şi dictatorială? Aceasta-i întrebarea. Restul sunt detalii, subiecte pentru şezătorile politice de la televiziunile de ştiri. 
sursa: timpul.md

1 comentarii:

aneta spunea...

Exact.
(Ai publicat si un articol ceva mai jos despre noua politica "moldoveneasca" - sa fim "pragmatici, neutri si in bune relatii cu totii").

Chiar noroc "cu carul" are Basarabia - comunistii, "pragmaticii" si liberalii.

Nu are cum. In 1918 existau trei partide - platforme economico-sociale diferite, dar cea nationala era (aproape) comuna.

In acelasi timp, toata istoria demonstreaza ca in afara Romaniei, de una singura Basarabia nu rezista un timp indelungat(repede se supune rusificarii si degradarii economice de catre elementele straine).

In 2010 chiar se simte bine "dead-end" -ul.

Trimiteți un comentariu

:)) ;)) ;;) :D ;) :p :(( :) :( :X =(( :-o :-/ :-* :| 8-} :)] ~x( :-t b-( :-L x( =))

Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: