Sheriff - Steaua: Ochiul din peluză !

Articol preluat de UNIMEDIA

Ora 16.00, eram deja la Offside, locul de unde trebuia să pornim spre Tiraspol, s-a apropiat o domnişoară extrem de frumoasă de la Realitatea TV din România, ne-a mai luat la întrebări, m-a filmat pe mine în tricoul în care eram, pe care scria naţionalist român. Ora 17.00 am plecat de la Chişinău spre Tiraspol, organizaţi, în 8 autocare. Ăstea pe lângă celelalte 4 plecate din altă parte. A fost vesel drumul spre Tiraspol. La vamă, pentru a evita aglomerarea şi rândul interminabil de maşini şi autocare, am strâns de la cei 600 oameni care eram câte 10 lei şi am dat şpagă şefului de post vamal Tighina 6000 lei, domnului Evghenii nu ştiu cum, am trecut deci fără rând şi am mers spre stadion. La stadion am fost primiţi ca Al Quaeda la Washington. Ni s-au interzis tricoloarele atât româneşti, cât şi moldoveneşti, ni s-au interzis banerele, tobele, la fete li s-a interzis cu genţi să intre. În sfârşit am intrat la peluza sud, cca 800 oameni, la început cam speriaţi şi plini de entuziasm iar apoi spre sfârşitul primii reprize parcă a intrat duhul lui Lăcătuş în noi. Mulţimea a devenit roş-albastră şi s-a început... La un moment dat, mă gândeam că Gigi Becali o să organizeze transport Chişinău - Bucureşti la fiecare meci al Stelei, asta la cât de înflăcăraţi stelişti eram. Ei şi meciul ca meciul, egalul a fost scorul echitabil, incidente la peluză nu s-au înregistrat. Vreo 2 miliţieni transnistreni au ţinut şi ei tonul la cântecele noastre, ceea ce ne-a amuzat foarte tare, era un nene acolo care ne păzea, apoi ştia cuvintele la cântece mai bine ca mine. S-a încheiat meciul, am cântat Deşteaptă-te Române în peluză, apoi am strigat România şi desigur Becali eşti o mizerie , fără care nu se putea. La ieşirea de pe stadion am observat-o printre noi pe frumoasa şi curajoasa Oxana Iuteş de la ProTV, am început vreo doi să o aclamăm dar ne-am dat seama că poate se ruşinează dumneaei şi am început vreo 200 oameni să strigăm ProTV, cred că Oxana a remarcat acest lucru. Ieşind afară sub cordonul miliţienesc spre autocare, câţiva fani ai Şerifului au început să ne înjure şi să ne arate fundul şi chiar organele genitale (din păcate nu aveam microscopul la noi, se vede că-s mai aproape de Cernobâl). Tot ei ne-au strigat: "идите к себе домой молдаване ебучие, здесь русская земля" şi "румыны фашысты" ei şi multe alte prostii pe care n-am chef să le scriu. Apoi noi desigur le-am mai reproşat câte ceva şi s-a început, sticle, sticle, sticle. Eram câţiva ultraşi şi huligani de la Zimbru Chişinău şi când am început a scanda Zimbru, suporterii tiraspoleni au muţit pur şi simplu, he he, nu s-au aşteptat la aşa ceva, căci de Zimbru se tem ca dracu de tămâie, apoi s-a început o învălmăşeală şi deja a intervenit miliţia ! Ei, în fine, am plecat spre Chişinău, drumul parcă era de pe la Las Vegas, luminiţe şi beculeţe la tot pasul, maşini - câteva mii. Uite aşa s-a mai scurs o zi din viaţa mea, o zi, de neuitat, pe care n-o voi uita încă mult timp, de altfel ca şi bara lui Kapetanos.