Am fost în Bucovina și da, e românească !

Bucovină, plai cu flori, unde sunt ai tăi feciori ?

Intarea în regiunea Cernăuți

Și uite așa fără a planifica nimic, fără a face mare zarvă, am luat cursul spre dulcea și biata soră Bucovina.

Până la vama de la Criva am făcut deplasarea cu o mașină de ocazie, ambele vămi, Criva și Mămăliga le-am trecut pe jos, nimic interesant și atrăgător deocamdată. De la Mămăliga am urcat în autocar și am mers la Vâncicăuți. În autocar limba română 100%, fără exagerare. La Vâncicăuți am mers la mormântul străbuneilor mei, am ținut câteva minute de reculegere apoi am plecat mai departe spre Noua Suliță. Aici deja româna a coborât la 80%. Menționez că de-a lungul traseului făcut în toate localitățile erau inscripții în română, mai ales pe școlile din aceste localități, un vechi și călduros ”Bine ați venit”. 

Biserica românească din
Cernăuți ”Trei Ierarhi”

De la Noua Suliță am mers direct la Cernăuți, unde am coborât exact lângă cimitirul vechi. Nu mă interesau pe acolo arhitecturile colosale, ochii îmi căutau mormântul lui Aron Pumnul, învățătorul și părintele spiritual al lui Mihai Eminescu. În preajma mormântului se ridica o bisericuță, m-am apropiat era preotul și 2 muncitori, români toți 3. Am mai stat de vorbă și mi-au zis că e unica biserică românească din Cernăuți, se numea Trei Ierarhi. Din păcate tot ei mi-au spus că așa zisele organizații românești din localitate și-au pierdut din funcționalitate, interes și chiar onoare.

Cernăuțiul e un oraș extraordinar, predominant cu arhitectura austro-ungară, niște clădiri fabuloase, chiar și cele simple. Am vizitat tot ce se putea de vizitat în centru istoric al Cernăuțiului. Da, aici din păcate limba română nu prea o întîlnești, se vede că au depus mare efort autoritățile ucrainene pentru a deznaționaliza localitate și a o ucrainiza. Dar, un mare dar mi-a apărut la orizont, eu ucraineana n-o vorbesc și normal am vorbit în rusă, păi din toate persoanele cu care am comunicat acolo, nici măcar una nu mi-a vorbit în rusă, categoric și dur. Absolut toți vorbesc ucraineana cu o intonație făloasă, patriotică. Din câte am mai aflat Bucovina este în mare parte împotriva actualului președinte V. Ianucovici.

În fine, am petrecut o noapte la Cernăuți, am avut timp să înțeleg că merită de trăit într-un așa oraș magnific.

Cetatea Hotin

A doua zi de dimineață am pornit cu un entuziasm sport spre Cetatea Hotin, un adevărat simbol al vechii Moldove și un imens teatru de luptă a creștinismului cu islamul (asta pentru cei ce cunosc istoria). Da, nu se compară cu Soroca sau Tighina, are o arhitectură aparte și o amplasare mai pitorească ca cele 2 vizitate de mine, deși ambele-s situate pe Nistru. Aici, la cetate, din păcate totul și toate-s puse sub drapelul ucrainean și prelucrat astfel încât cetatea cică a fost construită și apărată doar de ucraineni și că ucrainenii îs eroii lumii etc.

Inscripția de pe monumentul lui
Mihai Eminescu

Respectiv la Hotin româna se vorbește în proporție de 30% din câte m-am interesat. De la Hotin am venit direct la Mămăliga la vamă, am trecut iarăși vama și am venit acasă, deși, pe cât de mare îmi era entuziasmul, pe atât de mare îmi era și tristețea, durerea, regretul. Cum le spuneam și prietenilor mei, și înainte iubeam Bucovina, necunoscând-o, iar acum, când am cunoscut-o, mă autodistrug iubind-o.

Am ajuns la aceeași concluzie cu care am pornit într-acolo, am fost jefuiți în cel mai barbar mod de către sovietici, ni s-a furat totul, de la pământ, limbă și identitate până la literele de pe monumentul lui Eminescu din Cernăuți (în gr. chirilică).

Mai jos câteva poze din Bucovina:

Dragoș Galbur în scuarul teatrului O. Cobâleanschi

Biserica românească Trei Ierarhi, Cernăuți

  

Mormântul lui Aron Pumnul, învățătorul lui Mihai Eminescu

Biserica Sf. Nicolae, Cernăuți

 

Primăria orașului Cernăuți

Biserica armeană din Cernăuți

Centrul orașului

 

Vestita universitate din Cernăuți

 

monumentul lui Taras Șevcenko în centru orașului

Cetatea Hotin

PS: Fără supărare celor care au inițiat campania BPR, dar nu voi promova mai mult nicăieri și niciodată tricourile și imaginile cu așa zisa Românie Mare, căci adevărata Românie e alta, cu totul alta, m-am convins de aceasta singur.