Întru nemurirea lui Victor Teleucă

Precedat de Simpozionul literar-filosofic dedicat poetului, desfăşurat cu mare succes la Casa de Cultură Mihai Ursachi de la Iaşi, manifestarea omagială Sfânt timp de regăsire de la Biblioteca O.Ghibu din Chişinău a întrunit mai multe componente, dorindu-se astfel ca Victor Teleucă să fie prezentat publicului larg în plenitudinea şi adevăratele sale dimensiuni, manifestare la care şi-au dat concursul Uniunea Scriitorilor din Moldova, Editura Universul în colaborare cu instituţia -gazdă.

Elena Vulpe, directoarea, în mesajul de salut a menţionat că sufletele celor prezenţi bate în unison cu spiritul poetului readus în actualitate prin efortul şi generozitatea unor oameni de bună credinţă. Chiar dacă a fost admirat şi apreciat în timpul vieţii, mai rămâne mult de spus despre Victor Teleucă, dar mai ales de studiat şi însuşit mesajul operei la care a trudit în mai multe iposteze de: poet, publicist militant, traducător, eseist. În completarea celor spuse au fost prezentate expoziţia de carte Teleucă-lirosoful, expoziţia de fotografii Eu am să vin(viaţa poetului în imagini) şi expoziţia de pictură Ion Daghi Filosofia eminesciană în imagini plastice, ultima nu întâmplător, căci anume aceste minunate lucrări au servit drept ilustraţii pentru poemul lui V.Teleucă Răsărit de Luceafăr, care a fost lansat alături de fundamentalul volum Victor Teleucă – un heraclitean transmodern şi romanul Timpul Teleucă de Arhip Cibotaru – toate, proaspăt apărute la editura amintită mai sus.
În continuare, actriţa emerită Ninela Caranfil de la Teatrul Naţional Mihai Eminescu, a susţinut un microrecital de versuri Ninge la o margine de existenţă din creaţia lirosofului V.Teleucă, apreciere justificată a academicianului Mihai Cimpoi, după care criticul literar Teodor Codreanu de la Huşi – moderatorul, dar mai întâi de toate exegetul operei integrale a omagiatului, a făcut o expunere esenţială a creaţiei celui trecut în eternitate, subliniind necesitatea cunoaşterii aprofundate a lucrărilor sale atât în Basarabia, cât şi în România. Din start Domnia sa şi-a exprimat bucuria de sala arhiplină, în care şi-a revăzut mai noi şi mai vechi prieteni din domeniul literaturii, regretând că de două decenii de când tot vine în Basarabia nu a avut fericitul prilej de a-l cunoaşte pe Victor Teleucă, în schimb, cunoscându-i poezia, a rămas frapat, dedicându-i câteva ample referinţe critice, motivându-l ca pe unul din cei mai mari scriitori ai generaţiei 60 din literatura română(fără graniţe), însă remarcând că după 89 el a fost marginalizat, din care cauză poetul a intrat într-o tăcere de 15 ani. Până la trecerea lui în nefiinţă din august 2002, V.Teleucă a avut parte doar de o singură carte editată în veşmântul ei firesc - grafia românească. După aceasta moderatorul a incitat o discuţie asupra celor trei cărţi, considerând romanul ca pe o oglindă a literaturii basarabene, poemul ca pe unul inedit de o certă valoare de inspiraţie eminesciană, remarcabil ilustrat de un mare pictor Ion Daghi, oprindu-se mai amânunţit la Victor Teleucă – un heraclitean transmodern, volum alcătuit din cinci secţiuni: Referinţe critice despre V.Teleucă; Medalioane, dedicaţii, interviuri; Victor Teleucă: eseuri, medalioane; Tabel cronilogic şi Viaţa poetului în imagini. Cu acest volum, - subliniază T.Codreanu, - posteritatea lui V.Teleucă(1932-2002) se întregeşte cu o dublă faţă. Mai întâi antologhează principalele aspecte ale exegezei, trebuitoare unui monograf, atât în ceea ce priveşte opera, cât şi viaţa, prin textele critice şi prin bogata iconografie finală. Apoi, îl surprinde într-o ipostază mai puţin familiară publicului cititor, de aceea de critic literar, înzestrat cu fineţea observaţiei şi cu profunzimea percepţiei estetice şi filosofice. Poetul este şi el prezent prin exelentul poem inedit închinat lui Eminescu. Nu încape îndoială, opera, întregită cu două veritabile capodopere postume (Ninge la o margine de existenţă şi Improvizaţia nisipului), îl plasează în rândul strălucitei pleiade şaizeciste, alături de Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Grigore Vieru, deschizând, totodată, drumul spre noua paradigmă culturală a transmodernităţii.
În discuţii criticul literar Ion Ciocanu s-a referit la conştientizarea singularităţii unui mare poet precum este Victor Teleucă, inspirat de un medalion a lui Ion Anton, spunând că are un studiu aprofundat la această temă, pe care-l va publica în viitorul apropiat.
Scritorul Spiridon Vangheli, cel care l-a cunoscut înde-aproape, a vorbit despre câteva Lecţii V.Teleucă, pe care trebuie să le însuţească toţi şi care ţin de coerenţa şi profunzimea gândurilor, de aspectul filozofic şi menirea poeziei întru cunoaştere şi ascensiune, a amintit de faptul că tocmai Domnia sa a luptat pentru a fi publicată minunata poezie O altă limbă mai frumoasă nu-i, care, fusese respinsă din precauţie de multe redacţii anterior, a propus, de asemenea, domnului D.Gabura, cel care s-a preocupat de editarea cărţilor lansate, să se ocupe şi de editarea unui manual de estietică şi filozofie, pe care foarte mult şi l-a dorit Victor Teleucă, în baza prelegirilor pe care le-a susţinut la Liceul de Creativitate şi Inventică Prometeu şi Liceul de Arte Plastice Igor Vieru, în calitatea-i de profesor din ultima perioadă a vieţii sale. Spiridon Vangheli a apreciat îndeosebi medalioanele şi eseurile lui Victor Teleucă, scrise altfel decât alţii dintre noi, a spus vorbitorul, căci el vine cu sufletul către Vitalie Tulnic, Gheorghe Vodă, Valentin Roşca, Petru Zadnipru ş.a.
Compozitorul Tudor Zgureanu a mărturisit, cum, fiind îndemnat de poetul Grigore Vieru şi de alţi scriitori a colaborat cu Victor Teleucă la crearea operei Decebal, pe care poetul a ascultat-o integral doar în variantă radiofonică, neajungându-i mai puţin de o lună de viaţă ca să fie prezent la premiera din 10 sepembrie 2002 din cadrul prestigiosului Festival Invită Maria Bieşu.
Criticul Mihai Dolgan a caracterizat cele trei cărţi lansate ca pe trei trepte de cunoaştere în detalii a lui V.Teleucă, trei cărţi model, apreciind mai ales poemul ca pe unul fără egal în literatură. A regretat că nu-s de faţă nici Victor Teleucă, nici Arhip Cibotaru, autorul romanului, şi de faptul că scriitorii, din păcate, nu se citesc unii pe alţii.
Moderatorul a ţinut să completeze că V.Teleucă poate fi considerat un Ion Barbu al basarabenilor, care, în ciuda faptului că cititorului de rând îi este foarte greu să-l pătrundă, poetul rămâne a fi deschis pentru cei iubitori de profunzime.
Plasticianul şi profesorul Victor Cobzac şi-a amintit de Victor Teleucă în postură de discipol, pe când acesta preda la Liceul de Arte Plastice Igor Vieru, argumentând că scriitorul merită a avea un bust pe Aleea Clasicilor din Grădina Publică Ştefan cel Mare şi Sfânt , propunerea a fost susţinută unanim de toţi cei prezenţi la manifestare.
Scriitorul Andrei Ţurcanu a accentuat că V. Teleucă este un poet absolut original, poeziile lui curgând ca nişte rugăciuni budiste –mantre. Noroc mare, a mai spus el, că s-a găsit un ginere şi o fiică, care au scos la iveală aproape toată opera scriitorului omagiat, dar şi pe un critic literar de talia lui Codreanu, care s-o sintetizeze, cu studii remarcabile.
Poetul Ion Anton a destăinuit despre fericitele ocazii care l-au apropiat de V. Teleucă, mai întâi când era student, apoi subaltern la revista Cultura, unde era redactor-şef şi apoi ca invitat să ţină o pagină filosofica – o adevărată catedră în acest sens, la revista Florile Dalbe, pe care a scris-o şi îngrijit-o timp de opt ani şi care este continuată în amintirea marelui dispărut. A mai vorbit despre atitudinea încurajatoare a lui Victor Teleucă faţă de tinerele talente, fiind chiar şi fondatorul unui cenaclu literar Dialog pe lângă revista pe care o conducea, ulterior cenaclul a fost înfiat de Uniunea Scriitorilor din Moldova. În acelaşi context de omagiere şi recunoştinţă a recitat poezia proprie Cuvintele – cai, dedicată regretatului V.Teleucă.
În încheiere Dumitru Gabura, cel care a editat deja şase cărţi de şi despre Teleucă, a mulţumit tuturor participanţilor, în special celor care au venit cu cuvântul şi fapta în promovarea operei teleuciene, a făcut o succintă trecere în revistă a activităţii poetului, accentuând unele aspecte mai puţin cunoscute, cum ar fi, de exemplu, scrisoarea celor şapte, perioadă când scriitorul a deţinut funcţia de redactor-şef la săptămânalele Cultura şi Literatura şi arta. Atunci Victor Teleucă a fost învinuit de la tribuna Plenarei şi Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist al RSSM de românizare a ziarelor menţionate şi de naţionalism. Astfel, de pe urma unui joc pe faţă şi din culise ale puterii, în care au fost antrenaţi unii colaboratori ai ziarelor menţionate şi colegi de condei(un grup de scriitori au scris, semnat şi trimis o scrisoare colectivă preşedintelui M.S.solomenţev al Comisiei de Revizie şi Control al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice prin care cereau demiterea lui) Victor Teleucă a fost distituit din funcţie în 1983 şi din acel moment nu i s-a oferit nicun post, timp de 15 ani nu i-a fost editată nicio carte. La începutul anilor 90 poetul este învinuit de aceeaşi colegi de condei, deja, precum că el ar fi fost slujitor al regimului comunist. Aceste învinuiri false l-au marcat foarte mult, totuşi, el i-a iertat. D. Gabura considerâ că sunt nişte indivizi care nu ştiu pe ce lume se află, exprimându-şi nemulţumirea şi faţă de prezentarea incorectă a lui V.Teleucă în Dicţionarul celor 1500 de scriitori români a lui Boris Crăciun, afirmând că e cazul să se facă lumină în această privinţă şi datele să fie corectate.
După părerea mea, confirmată de acad. M.Cimpoi, toţi cei care fac în Ţară diverse dicţionare sau antologii cu prezentarea autorilor basarabeni, ar trebui să coordoneze cu persoane competente în materie sau să apeleze la surse credibile din Basarabia.
Vorbitorii despre care am amintit, dar şi alţii, au fost unanimi în părearea că V.Teleucă, în pluridemensiunea sa, mai rămâne a fi descoperit, iar activităţile de evocare şi prezentare vor continua, dovadă că aceeaşi organizatori îşi propun în viitorul apropiat să desfăşoare ample dezbateri cu referinţe critice, care se vor publica mai apoi în culegere separată.

Raia Rogac

Şi pentru ce ar fi putut fi interzisă această poezie?

O ALTĂ LIMBĂ
MAI FRUMOASĂ NU-I

Mai dulce şi mai bună decât toate
e pentru mine limba mea
şi pentru tine limba ta,
şi pentru dânsul – limba lui –
o altă limbă mai frumoasă nu-i
din care omul cântecul îşi scoate.

Auzi? În limba mea
pe cer răsare prima stea,
şi-n toate limbile la fel
Luceafărul răsare clar, fidel,
izvoarele vorbesc moldoveneşte,
moldoveneşte fiica îmi zâmbeşte,
moldovenesc e viitorul meu
ca şi trecutul tatălui ateu.

Aici, pe acest picior de plai,
vin rodnici ani în evantai
şi-n limba mea ca-ntr-un izvor
e-un cer răsfrânt multicolor.
Şi limba asta dacă-o ştiţi,
pământul, pâinea i-o sfinţiţi,
şi truda omului ce-o face.
Cu ea cântăm frăţia pacea.

Când spune unul că-i săracă,
sărac îi el, nu-s limbi sărace,
lui poate limba să nu-i placă,
dar mie orice limbă-mi place
şi pentru mine limba mea
e-n lumea cerului o stea.

Atingi o frunză-n codru ei
şi frunza scapără scântei,
când vii în codrul ei umbros,
te faci mai tânăr, mai frumos;
când bei din apa ei adâncă,
se prinde rod de vârf de stâncă.

E limba mea, pe care mama
me-a pus-o-n suflet pentru drum
şi-aşa-i de nouă şi bogată,
că n-o ştiu bine nici acum.

NINGE LA O MARGINE DE EXISTENŢĂ

Am venit să răstorn lumea. Dar lumea era plăzmuită de la început răsturnată. Meritul meu constă în faptul că, spre deosebire de alţii, mi-am dat seama de acest lucru. Aşa m-am corectat, am venit nu să răstorn lumea, dar s-o văd cum este, dar nici asta nu a fost tema mea. Şi m-am gândit că misiunea mea este nu de a vedea lumea cum este, ci de ce este. Cu asta aş putea să-mi justific venirea mea pe lume?
În toate este o goană motivată sau nemotivată de motivul nonmotivării abstractului prin concret. E o fugă de sine spre sine prin sine pe circumferinţa ecuatorială a sferei. Aici cercul se închide şi în nisipul său broaştele ţestoase ale memoriei ies din Pacificul fierbinte să-şi depună ouăle din care vor ieşi din nou veşnicia.
Veş-ni-ci-a
Oceanul încruntat şi veşnic.
Orgoliu şi nemurire.
Trimiteri şi neajungeri la punctul vamal al acesteia.
În timp ce eu şi tu ca formă centripetă a fulgerului ieşit de pe orbita circum+veşnică a întoarcerii spre mai departe.