Da, eu protestez! Protestez împotriva lui "7 aprilie"! Nu împotriva evenimentului în sine, ci împotriva exploatării fenomenului de către toţi care cred că îşi vor putea atribui măcar un pic din popularitatea (chiar dacă e negativă) acestui subiect controversat. Sau încearcă să-şi promoveze imaginea personală în urma abordării temelor ce ţin de 7 aprilie şi de cauzele-consecinţele acestei tragedii.
Am avut şi eu tentaţia să scriu la acest subiect, să demasc, să acuz, să dau probe şi dovezi dar am considerat că nu am dreptul moral să fac şi eu nişte valuri în marea şi aşa învolburată de dicuţiile şi speculaţiile din jurul aşa numitei revoluţii. Şi rămîn şi astăzi la aceeaşi părere. Dar nu mai pot să rămîn indiferent la mizeria care ia amploare, cu atît mai mult, cu cît se apropie implinirea unui an de la tagicele evenimente.
Toate evenimentele de acest gen pe care le-a cunoscut istoria, indiferent de specificul, lor au stirnit polemici aprinse după consumarea situaţiei critice, şi au fost folosite de către tot felul de oportunişti pentru a-şi promova interesele personale şi imaginea. Iată şi acum, sîntem martorii unor fapte care nu provoacă decît greaţă şi dispreţ.
În primul rînd abordarea problemei respective de către politicienii moldoveni de toate culorile, care poartă CEA MAI MARE responsabilitate pentru cele întîmplate. Situaţia social-politică din aprilie 2009 a fost premisa protetestelor şi vina politicienilor iresponsabili care au înfierbîntat societatea pînă la punctul de explozie (despre politicieni iresponsabili vom vorbi altă dată).
Nu ştiu dacă a fost vre-o unul dintre "liderii" care în blestamatele zile de 6-7 aprilie ar fi lipsit de la evenimente. Cînd tinerii cereau libertate şi democraţie, ei se învîrteau ca nişte corbi deasupra mulţimii şi îşi "promovau" platformele şi partidele şi se gîndeau cam ce ar avea de cîştigat din ceea ce se întîmplă. Astăzi, după un an de "căutare a adevărului", indiferent de culoarea politică, ei fac acelaşi lucru: cîrîe a ploaie şi caută beneficii politice şi promovare de imagine de pe urma lui 7 aprilie.
Fiind obişnuiţi cu "specificul" politicienilor nu putem înţelege comportamentul jurnaliştilor care, după logică, ar trebui să fie de parte cetăţenilor care vor să cunoască adevărul. Nici pe departe!
Dacă politicienii aleargă după imagine şi profit politic jurnaliştii caută (şi dacă nu găsesc, inventează) SENZAŢII! Două posturi de televiziune apărute după "revoluţia tinerilor" au hotărît să se mai promoveze un pic şi au început să exploateze fără milă TOT ce ţine de 7 aprilie.
Cum se numeşte faptul cînd rezervezi lansarea unei televiziuni pentru o dată atît de simbolică a unei răni ce sîngeră încă? Ce inimă au cei care instalează panouri publicitare cu imagini din "ziua fatală" şi cu "7 aprilie" scris cu sînge? Cum contribuie emisiunile de "mozoleală" a temei respective cu tot felul de experţi şi oameni care nu au treabă cu cele întîmplate şi care lansează tot felul de prostii în care noi trebuie să credem?
Nu mai vorbesc de turmele de bloggeri, "unimedii", "experţi-analişti", "formatori de opinie" şi alte specii de oameni fără scrupule care "scriu" despre 7 aprilie de dragul scrisului, pentru promovarea imaginii şi mărirea numărului de vizitatori pe site.
Aceşti oameni chiar nu înţeleg că pun sare pe o rană necicatrizată? Subiectul "7 aprilie" este foarte fragil şi trebuie abordat cu mare atenţie, pentru că est efoarte dureros şi are un impact imens asupra societăţii. Noi, însă îl aruncăm dintr-o parte în alta, ca pe o mige... trist!
Hai să vă zic ceva care o să vă doară-afecteze-indispună-decepţioneze-înrăiască: ADEVĂRUL ADEVĂRAT DESPRE 7 APRILIE NU SE VA CUNOAŞTE NICIODATĂ!!!
Aşa cum nu se ştie nici pînă astăzi adevărul despre Revoluţia Franceză, Revoluţia din Octombrie, Revoluţia Română, etc. Vor mai apărea diverse date, martori, probe. Se vor mai face multe declaraţii dure. Vor apărea multe acuzaţii si acuzaţi. Vor fi găsiţi şi ţapi ispăşitori. Dar lumea nu va cunoaşte NICIODATĂ cu adevărat ce s-a întîmplat pe 7 aprilie.Am avut şi eu tentaţia să scriu la acest subiect, să demasc, să acuz, să dau probe şi dovezi dar am considerat că nu am dreptul moral să fac şi eu nişte valuri în marea şi aşa învolburată de dicuţiile şi speculaţiile din jurul aşa numitei revoluţii. Şi rămîn şi astăzi la aceeaşi părere. Dar nu mai pot să rămîn indiferent la mizeria care ia amploare, cu atît mai mult, cu cît se apropie implinirea unui an de la tagicele evenimente.
Toate evenimentele de acest gen pe care le-a cunoscut istoria, indiferent de specificul, lor au stirnit polemici aprinse după consumarea situaţiei critice, şi au fost folosite de către tot felul de oportunişti pentru a-şi promova interesele personale şi imaginea. Iată şi acum, sîntem martorii unor fapte care nu provoacă decît greaţă şi dispreţ.
În primul rînd abordarea problemei respective de către politicienii moldoveni de toate culorile, care poartă CEA MAI MARE responsabilitate pentru cele întîmplate. Situaţia social-politică din aprilie 2009 a fost premisa protetestelor şi vina politicienilor iresponsabili care au înfierbîntat societatea pînă la punctul de explozie (despre politicieni iresponsabili vom vorbi altă dată).
Nu ştiu dacă a fost vre-o unul dintre "liderii" care în blestamatele zile de 6-7 aprilie ar fi lipsit de la evenimente. Cînd tinerii cereau libertate şi democraţie, ei se învîrteau ca nişte corbi deasupra mulţimii şi îşi "promovau" platformele şi partidele şi se gîndeau cam ce ar avea de cîştigat din ceea ce se întîmplă. Astăzi, după un an de "căutare a adevărului", indiferent de culoarea politică, ei fac acelaşi lucru: cîrîe a ploaie şi caută beneficii politice şi promovare de imagine de pe urma lui 7 aprilie.
Fiind obişnuiţi cu "specificul" politicienilor nu putem înţelege comportamentul jurnaliştilor care, după logică, ar trebui să fie de parte cetăţenilor care vor să cunoască adevărul. Nici pe departe!
Dacă politicienii aleargă după imagine şi profit politic jurnaliştii caută (şi dacă nu găsesc, inventează) SENZAŢII! Două posturi de televiziune apărute după "revoluţia tinerilor" au hotărît să se mai promoveze un pic şi au început să exploateze fără milă TOT ce ţine de 7 aprilie.
Cum se numeşte faptul cînd rezervezi lansarea unei televiziuni pentru o dată atît de simbolică a unei răni ce sîngeră încă? Ce inimă au cei care instalează panouri publicitare cu imagini din "ziua fatală" şi cu "7 aprilie" scris cu sînge? Cum contribuie emisiunile de "mozoleală" a temei respective cu tot felul de experţi şi oameni care nu au treabă cu cele întîmplate şi care lansează tot felul de prostii în care noi trebuie să credem?
Nu mai vorbesc de turmele de bloggeri, "unimedii", "experţi-analişti", "formatori de opinie" şi alte specii de oameni fără scrupule care "scriu" despre 7 aprilie de dragul scrisului, pentru promovarea imaginii şi mărirea numărului de vizitatori pe site.
Aceşti oameni chiar nu înţeleg că pun sare pe o rană necicatrizată? Subiectul "7 aprilie" este foarte fragil şi trebuie abordat cu mare atenţie, pentru că est efoarte dureros şi are un impact imens asupra societăţii. Noi, însă îl aruncăm dintr-o parte în alta, ca pe o mige... trist!
Hai să vă zic ceva care o să vă doară-afecteze-indispună-decepţioneze-înrăiască: ADEVĂRUL ADEVĂRAT DESPRE 7 APRILIE NU SE VA CUNOAŞTE NICIODATĂ!!!
Problema constă în faptul că nu există doi poli de interes, aşa cum se vrea să se creadă. TOŢI actorii implicaţi în evenimentele din aprlie 2009 erau COINTERESAŢI să se întîmple ceva...
Ce a fost- a fost şi toţi au obţinut ceva din asta. "Revoluţia" din 7 aprilie a fost Bureta Udă care a trecut peste Tabla Legitimităţii şi toţi au interesul să înceapă a scri ceva nou pe această Tablă... Nu să caute urmele literelor şterse.
Indiscutabil, persoanele care au bătut şi au ucis trebuie pedepsite. Cei care au ordonat şi au organizat evenimentele trebuie să răspundă în faţa legii. Cei care au aruncat cu pietre trebuie să plătească pagubele provocate. Procuratura, Poliţia, Ministerul Justiţiei trebuie să INVESTIGHEZE şi să caute Adevărul. Jurnaliştii trebuie să INFORMEZE cetăţenii despre evoluţia anchetei.
Dar "7 aprilie" nu trebuie să devină "piatra legată de gît" care să ne înece în marea provocărilor, speculaţiilor, minciunilor şi polemicilor nesfîrşite. Cei care au cerul libertate şi democraţie în acea zi au de trăit o viaţă, au de crescut copii, au de construit o societate în care astfel de evenimente să nu se mai repete. Cei care au murit atunci pentru idealuri trebuie să fie pomeniţi şi să li se respecte memoria. Cei care au profitat de puterea oferită de epoleţi pentru a-şi compensa asupra oamenilor nevinovaţi frustrările personale trebuie să răspundă în faţa legii.
Pe 7 aprilie 2010 nu trebuie să lansăm televiziuni şi să facem emisiuni tematice. Nu trebuie să facem delaraţii şi pedepse publice....Trebuie să comemorăm cu pietate victimele, să ne rugăm pentru iertarea călăilor şi , cel mai important, să ne gîndim. Să ne gîndim că tot ce facem azi, miine poate să se întoarcă împotriva noastră şi a copiilor noştri. Şi să nu mai repetăm greşelile vechi.
Timpul va pune toate la locurile lor. Noi putem să contribuim pentru ca acest lucru să se întîmple mai repede sau să tergiversăm şi să "mozolim" la nesfîrşit cele întîmplate...
Ce a fost- a fost şi toţi au obţinut ceva din asta. "Revoluţia" din 7 aprilie a fost Bureta Udă care a trecut peste Tabla Legitimităţii şi toţi au interesul să înceapă a scri ceva nou pe această Tablă... Nu să caute urmele literelor şterse.
Indiscutabil, persoanele care au bătut şi au ucis trebuie pedepsite. Cei care au ordonat şi au organizat evenimentele trebuie să răspundă în faţa legii. Cei care au aruncat cu pietre trebuie să plătească pagubele provocate. Procuratura, Poliţia, Ministerul Justiţiei trebuie să INVESTIGHEZE şi să caute Adevărul. Jurnaliştii trebuie să INFORMEZE cetăţenii despre evoluţia anchetei.
Dar "7 aprilie" nu trebuie să devină "piatra legată de gît" care să ne înece în marea provocărilor, speculaţiilor, minciunilor şi polemicilor nesfîrşite. Cei care au cerul libertate şi democraţie în acea zi au de trăit o viaţă, au de crescut copii, au de construit o societate în care astfel de evenimente să nu se mai repete. Cei care au murit atunci pentru idealuri trebuie să fie pomeniţi şi să li se respecte memoria. Cei care au profitat de puterea oferită de epoleţi pentru a-şi compensa asupra oamenilor nevinovaţi frustrările personale trebuie să răspundă în faţa legii.
Pe 7 aprilie 2010 nu trebuie să lansăm televiziuni şi să facem emisiuni tematice. Nu trebuie să facem delaraţii şi pedepse publice....Trebuie să comemorăm cu pietate victimele, să ne rugăm pentru iertarea călăilor şi , cel mai important, să ne gîndim. Să ne gîndim că tot ce facem azi, miine poate să se întoarcă împotriva noastră şi a copiilor noştri. Şi să nu mai repetăm greşelile vechi.
Timpul va pune toate la locurile lor. Noi putem să contribuim pentru ca acest lucru să se întîmple mai repede sau să tergiversăm şi să "mozolim" la nesfîrşit cele întîmplate...
2 comentarii:
bine spus... totusi, calaii trebuie sa raspunda pentru fiecare picatura de sange varsata...
nu cainii blestemati de politai au ucis oamenii ci vladimir voronin care acum vrea sa scape la ordinul acestuia si acum vrea sa arunce vina pe politai de aceea au ucis cind erau filmati sa nu se zica de voronin ,au ucis intentionat in fata camerelor de filmat
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: