Rusia este o mare putere geografică (17 milioane 75 mii 200 km2), iar acest lucru nu poate fi trecut cu vederea. Că cea mai mare parte a teritoriului ei, în special partea asiatică, de la Ural şi până la Pacific, a fost luată cu hapca, în secolele trecute, de la alte popoare (bureaţi, iacuţi, tuvini, ciuvaşi, başkiri, udmurţi etc.) e alt subiect de discuţie. De fapt, nici în partea europeană a continentului ruşii nu au fost mai paşnici, mai prietenoşi: “прорубили окно в Европу”, forţându-i pe finlandezi să-şi părăsească pământurile strămoşeşti, “прорубили окно на Кавказ и Чёрное море”, strămutând popoare întregi (abhazi, adâgei, ceceni şi inguşi, osetini, daghestanezi etc.). Şi tot aşa ... “одним махом за великую державу !”. Nu înzădar, pe plicuri ei scriu adresa în felul următor: ţara (subliniind, într-un fel, că mai important şi măreţ decât “держава” nu există nimic pe lumea asta), regiunea, raionul, oraşul, strada, blocul, apartamentul şi abia la urmă numele destinatarului sau expeditorului. În lumea civilizată, unde se acceptă că omul/familia este primordial/primordială, adresa, evident, se scrie în ordine inversă.
Rusia este o mare putere militară: 1 milion 200 mii soldaţi şi ofiţeri, 2800 avioane şi elicoptere, 9 mii tancuri, 500 rachete intercontinentale, 150 vapoare şi submarine etc. Nici acest lucru nu poate fi trecut cu vederea. Că pe vremea URSS-ului aproape toţi banii mergeau “на укрепление обороноспособности страны и всего социалистического лагеря”, iar tejghelele magazinelor erau goale-goluţe e alt subiect de discuţie. De fapt, nici astăzi ambiţiile militare nu au scăzut în intensitate, chiar dacă armata rusă demult nu mai este un monstru de temut. Americanii, spre exemplu, o ştie toată lumea, sunt cu două capete mai sus decât ei. Numai că pe americani, spre deosebire de ruşi, pe lângă tancuri, avioane şi submarine îi duce capul să producă şi alte bunuri de larg consum: televizoare, calculatoare, automobile etc.
Rusia este o mare putere economică, dar nu în sens de bunăstare, ci în sens de resurse: petrol, gaze naturale, metale preţioase etc. Evident, nici acest moment nu poate fi trecut cu vederea. Să nu uităm, însă, că zăcămintele naturale nu-s inepuizabile. Că există câteva oraşe mari (Moscova, Sankt Petersburg, Nijni Novgorod, Rostov pe Don, Ekaterinburg, Novosibirsk, Irkutsk, Habarovsk etc.) în care nivelul de trai este mai înalt şi oamenii de rând, inclusiv gastarbaiterii moldoveni, au posibilitatea să câştige salarii/prime onorabile este adevărat. Dar ce ne facem cu “глубинка” rusească unde oamenii leagă tei de curmei, înecându-şi amarul în vodkă ?
Că există câţiva zeci de miliardari şi alte câteva sute de milionari care au devenit peste noapte ultrabogaţi (falimentând proprietăţile statului, apoi privatizându-le la începutul anilor 90) este adevărat. Dar ce ne facem cu talpa ţării, cu oamenii simpli, salariul mediu al cărora abia le ajunge pentru produse alimentare ? Că există o elită care călătoreşte săptămânal de pe un continent pe altul, luând masa doar în restauranturi, cu vinuri şi coniacuri alese este adevărat. Dar ce ne facem cu cele 2 milioane 500 mii alcoolici, 6 milioane narcomani, 500 mii infectaţi HIV, 1 milion aflaţi în detenţie ?
Că există, în oraşele mari, hoteluri de lux, supermarket-uri de electrocasnice, centre de agrement etc. dotate conform ultimelor standarde este adevărat. Dar ce ne facem cu marea majoritate a ruşilor care nu au acces la aceste utilităţi ? Aţi auzit vreodată de un producător gigant (gen Sony, Philips, LG, Nokia, Ford, Mercedes, BMV, Toyota, Mitsubishi etc.) de marcă rusească ? În schimb ei au rachete balistice şi Gazprom-ul cu care şantajează vecinii şi jumătate de Europă. Că există, în aceleaşi oraşe mari, spitale performante, dotate cu medicamente şi aparataj de ultimă oră, accesibile 24 ore din 24 este adevărat. Dar ce ne facem cu întinsurile Siberiei, unde pentru a ajunge la medic trebuie să parcurgi sute sau chiar mii de kilometri ? Aţi auzit vreodată de un concern renumit (gen Bayer-Schering, Sanofi-Aventis, Pfizer, GSK, La Roche, Siemens, Olympus, Meditech etc.), producător de medicamente şi/sau tehnică medicală
cu sediul în Rusia ? Din câte ştiu eu, ruşii care se respectă preferă calitatea germană, engleză, franceză, japoneză, americană etc. În schimb ei au tancuri, avioane şi cazaci cu care au venit (şi nu s-au mai dus) în Transnistria, Crimeea şi Caucaz.
Că ruşii se bat cu pumnul în piept, daclarându-se apărători înverşunaţi ai drepturilor omului o ştie toată lumea. Dar ce ne facem cu minorităţile naţionale, care nici măcar grădiniţe, ca să nu mai vorbim de şcoli şi facultăţi, cu predare în limba maternă nu au ? Aţi văzut cu câtă grabă şi patos deschideau şcolile în oraşul Ţhinvali, Osetia de Sud (după ce tot ei le-au bombardat) în ajun de 1 septembrie 2008 ? Atenţie: şcoli cu predare în limba rusă ! Că la ruşi verbul “владеть” (a stăpâni) este sinonim cu verbele “дышать”, “существовать”, se vede de la o poştă.. Nu înzădar şi numele de localităţi, respectiv prenumele multora dintre ei derivă din această mentalitate: Vladivostok (владеть востоком), Vladicavcaz (владеть кавказом), Vladimir (владеть миром), Vladislav (владеть славой) etc.
“Că ...” -urile pot continua, dar mă opresc aici. Rusia, precum se vede, a fost şi rămâne un actor important pe arena internaţională. Poziţia şi rolul ei nu pot fi deloc neglijate. Există însă un adevăr crud: chiar dacă este o ţară mare, puternică şi bogată, Rusia NU ESTE ATRACTIVĂ . De ce se întâmplă acest lucru? Există mai multe explicaţii. Rusia suferă de o boală foarte gravă şi, posibil, incurabilă: grandomania pe de o parte şi complexul inferiorităţii pe de altă parte.. Grandoarea ruşilor vine din mentalitatea sovietică “velikoderjavnică”, dar şi din spiritul războinic moştenit de la popoarele nomade care i-au “călărit” în trecut (tătarii, mongolii etc.). Dar a fi mare şi important nu înseamnă a fi şi stimat. De aici vin frustrările, inferiorităţile: polonezii, cehii, ungurii, românii etc.. au optat clar pentru valorile civilizaţiei occidentale, balticii le-au întors şi ei demult spatele, ucrainenii (chiar dacă sunt slavi) nu-i agrează nici ei.. Cât priveşte Caucazul multinaţional, acesta întotdeauna a fost un “крепкий орешек” pentru “eliberatorii ruşi”. Nici moldovenii adevăraţi nu prea duc dorul fratelui mai mare”, chiar dacă manipulatorii te tot soiul au experimentat multe pe acest pământ: limbă moldovenească, popor moldovenesc etc. Aşadar, stereotipurile vechi, nostalgia trecutului, infracţionalitatea, corupţia, alcoolismul, narcomania, neputinţa sau poate nedorinţa de a trăi civilizat, de a reforma ţara în esenţă, nu la suprafaţă, atitudinea arogantă şi deseori ironică faţă de popoarele ex-sovietice (în special cele neslave) sunt doar câteva din metehnele Rusiei de astăzi. Ce-i de făcut ? Cu referinţă la ruşi, nu avem nimic de făcut. Pentru cu nu avem nimic împotriva unui popor, care este în drept să-şi croiască singur prezentul şi viitorul. Avem însă multe de făcut, de întreprins vizavi de politica unor cercuri şoviniste din Federaţia Rusă, cercuri care încearcă să ne menţină în continuare sub umbrela CSI – comunitate de state unde numai democraţie şi prosperitate nu există. Iată de ce Moldova, luând exemplul Georgiei, trebuie să se debaraseze de această structură învechită şi ineficientă. Iată de ce Moldova trebuie să facă paşi cât mai concreţi şi cât mai rapizi pentru integrare în NATO şi Uniunea Europeană. Chiar dacă pentru asta va trebui să modificăm unele prevederi ale constituţiei, chiar dacă pentru asta va trebui să pornim negocierile de aderare, având un teritoriu care nu este controlat de autorităţile centrale ale statului (să nu Vă faceţi iluzii că conflictul transinstrean va fi soluţionat în următorii 5-10 ani). Nici România nu a aşteptat la infinit trenul unirii, ci a mers îniante, oferindu-ne în acelaşi timp tot sprijinul moral şi material. Nici Georgia, precum am amintit mai sus, nu a rămas ancorată în republicile separatiste, Abhazia şi Osetia de Sud, ci bate tot mai insistent la porţile NATO şi Uniunii Europene.. Iată de ce comuniştii şi partenerii/complicii acestora, pepecediştii au fost înlăturaţi de la guvernare ! Iată de ce anul 2010 va fi hotărâtor pentru viitorul Republicii Moldova !
autor: Boris NEDELCIUC
2 comentarii:
Bine scris si puternic argumentat. Deci acum cu siguranta a venit timpul cind e mai usor sa scapam de Rusia, ori acum, ori niciodata. Ei stiu asta foarte bine si sunt pregatiti, ieri chiar si-au pus in jurul ambasadei sirma ghimpata, asta inseamna multe !
Rusia e ca un măr mare şi frumos pe din-afară,dar numai muşti din el şi îţi dai seama că e stricat şi plin de viermi.
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: