Gânduri din tărâmul mioritic (I)

Din gândurile unor oameni simpli, români în toată firea, cuvintele cărora au străpuns timpul şi spaţiul ca să ajungă la noi.

Despre tradiţie: viaţă şi moarte

„Eram atât de pătrunşi de puterea datinei încât păstorul se supunea necondiţionat legii strămoşeşti şi primea pedeapsa – uneori chiar moartea – cu seninătate pentru ca păcatul să nu se perpetueze şi onoarea obştii să rămână neştirbită.” Costicea Petre, 81 ani în 1978 – Pleasa (Albania)

„Sunt baci la stâni. Ciobanii, cu breasla lor; ceata lor. Înainte aveau hora lor, jocurile lor. Purtau cârlig, tărchilă, cojoc, chimir de aramă şi cuşmă ţuguiată. Eu nu ştiu carte, dar am învăţat să citesc semnele pământului şi ale cerului. Cânt Ciobăneasca din gură şi din fluierul meu. Postesc miercurea şi vinerea; sâmbăta dau pomană frupt, pentru sănătatea oilor.” Untu Petrea, 70 ani în 1935 – Bârnova-Iaşi
„Noi păstorii ne facem la răscrucile drumurilor fântâni de pomană, ca să bea toţi trecătorii. Nu poate un om să nu lase în viaţă o urmă pentru pomenire.” Bahrin Teofan, 62 ani în 1929 – Izvoare-Floreşti (Basarabia)
„Strămoşii noştri au fost ciobani şi au venit din Ardeal. Unul din păstorii străbunicului a fost pustnic pe Rarău.” „Am căutat să fiu cinstit şi curat ca o lumânare. Înainte de Înălţare mergeam cu fraţii, cu vecinii, la mânăstire, pe jos prin munţi, ca să ne primenim sufletul înainte de a începe munca.” Cârşmari Ion, 75 ani în 1986 – Mânzeşti-Drăgoieşti –Suceava
„Mulţi din sihaştrii noştri au fost păstori.” Brădean Atanasie, 59 ani în 1938 – Cisnădia-Arad
„Am păstrat liniştea sufletului ca o sfinţenie.” Pană Ion, 73 ani în 1948 – Nehoiu-Buzău
„Mama mă învăţa să fiu bun ca vioreaua – care, călcată în picioare, răspândeşte de sub piatră, mirosul ei.” Diamandi Stere, 79 ani în 1978 – Aminciu -Epir
„Oaia te hrăneşte, privind-o te faci om bun. Dacă poţi, să faci numai bine!” Găluşcă Alexandru, 60 ani în 1928 – Izvoare-Floreşti (Basarabia)
„Umblu îmbrăcat în costum naţional, în alb şi negru, culorile vieţii. Lupta binelui cu răul e viaţa pământească. Avem zile bune şi rele. Mulţumim lui Dumnezeu şi de bine şi de rău.” Gagiu Nicolae, 72 ani în 1948 – Bezdead-Dâmboviţa
„Cerul e cu mine, mă ocroteşte. Merg cu oile tot înainte; de-o fi să mor, mor.” Vidraşcu Petre, 58 ani în 1943 – Doroţcaia (Basarabia)
„Viaţa e o luptă, moartea e o lege, de care nu poţi fugi când îţi vine ceasul.” Panait Varvara, 52 ani în 1942 – Brădeşti-Dolj
„Săracii oameni, viaţa e o luptă; învinge cel puternic cu sufletul.” Cârşmari Dominica, 78 ani în 1983 – Mânzeşti-Drăgoieşti –Suceava
„Am plecat de mic din Munţii Făgăraşului cu oile. Când am trecut Dunărea pe gheaţă, jumătate din ele s-au înecat. Eu şi cu un băiat care mergea în frunte, am scăpat. Am fost tare, totul e nimica faţă de veşnicia vieţii.” Brumă Nicolae, 82 ani în 1939 – Chilia Veche –Tulcea
„Noi suntem trecători ca iarba câmpului, numai munţii stau pe loc. Numai limba şi datinile rămân să vorbească despre trecerea noastră pe pământ.” Cutină Dumitru, 77 ani în 1975 – Pleasa (Albania)
„Timpul pentru cei vii e curgător, iar pentru morţi e încremenit. Moartea e o prefacere, un nou început. Nu este moarte, ci tot viaţă, dar în alt fel.” Axinte Ion, 79 ani în 1951 – Brazii –Ialomiţa
„Când voi ieşi din vremea curgătoare, care fuge, ca să intru în cea încremenită dincolo, noi nu ne vom mai întâlni, dar vorbele noastre se vor întâlni.” Gorea Niculai, 72 ani în 1943 – Balta –Bucovina de Nord
„Vii la nunta mea?”(înmormântare). Ciobanu Leanca, 90 ani în 1950 – Periş -Ilfov
„Nouă, păstorilor, ne place viaţa. Ea n-are sfârşit. Moartea e o prefacere şi n-are ce-mi face.” Poiană Neculai, 90 ani în 1978 – Bogdana –Vaslui
„Umblu cu oile prin Hunedoara, Haţeg, la Pui, Cârligei (Dolj), pe la cătune cu stâni, cu gospodării răsfirate pe Muncel. Lângă stână şi casă avem mormântul străbunilor.” Cozma Ion, 79 ani în 1970 – Stâna de Vale –Bihor
„Mioara e ca şi păstorul: vrea să fie îngropată la stână.” Popa Teodor, 79 ani în 1935 – Măgurele-Ungheni (Basarabia)
„Păstorii lăsau pomana pentru ciobanii morţi pe drum, sub un tufan rămuros. La locul numit Şapte Fraţi unde erau şapte tufani îngemănaţi, ardea o candelă în scorbură.” Nae Ion, 88 ani în 1965 - Periş-Ilfov
„N-avem coşciuge. Crucea şi-o făceau unii din coarne de capră încrucişate, fixate cu cuie de lemn.” „Tatăl meu n-a putut muri până nu s-a iertat cu turma, pentru că arsese - odată - o oaie bolnavă.” Tache Vrană, 43 ani în 1940 – Veria -Macedonia
„Ştiu istoria satului. Am luat parte la mutarea vetrei satului de către autorităţi, din Văleni în Buriaş, din cauza inundaţiilor provocate de Ialomiţa. Morţii îi duceam tot la Văleni. În 1926 am cerut să ne aducem morţii în sat. S-au adus osemintele în zece care, împodobite cu brad. Am bătut parul şi am spus: acuma suntem în satul nostru!” Bălan Ion, 100 ani în 1959 – Buriaş-Periş (Ilfov)

Despre păstorit şi neam