Semnificaţia numelui Basarabia

Termenul "Basarabia", atestat din sec. al XIV-lea, derivă direct de la numele dinastiei fondată de voievodul Basarab I, in Ţara Românească. După vechiul obicei de a desemna un stat prin numele dinastiei fondatoare, "Basarabia" sau Principatul lui Basarab sau Ţara Basarabilor, denumea întreaga Ţara Românească, ce se întindea, in a doua jumătate a secolului al XIV-lea, până la Marea Neagră şi Gurile Dunării.

În secolul al XV-lea, regiunea Dunării de Jos a făcut obiectul unui litigiu între vechiul Principat al Ţării Româneşti, căruia îi aparţinuse iniţial, şi mai noul principat, al Moldovei, care căuta să-şi extindă graniţele către sud, atingând deja gura de vărsare a Nistrului şi ţărmul mării în dreptul Cetăţii Albe.

Rivalitatea celor două state româneşti era determinată, de fapt, de rivalitatea celor două suzerane ale lor, Ungaria şi Polonia.

În 1465, Ştefan cel Mare cucereşte Cetatea Chiliei, şi implicit, braţul septentrional al Deltei Dunării. Acest teritoriu, de la Nordul Mării Negre şi al Gurilor Dunării, ca parte a Basarabiei, ţara lui Basarab I, şi-a păstrat şi el numele Basarabia.

În secolul al XVI-lea, după cucerirea de către otomani a fortăreţelor de la Chilia şi Cetatea Albă, Basarabia începe a desemna teritoriul mărginit de cursurile inferioare ale Prutului şi Dunării, de Marea Neagră şi de Gura de vărsare a Nistrului. Otomanii creează din cele 2 cetăţi o zonă de aprovizionare şi de supraveghere startegică, numită raia, căreia ii adaugă, la 1538, cetatea Tighinei, pe care o rebotează Bender. Întreaga regiune astfel creată şi transformată in raia va fi denumită Bugeac, şi dăruită de turci tătarilor, ca plată pentru supravegherea militară a zonei de graniţă a Imperiului Otoman.

Basarabia devine echivalentă cu Bugeac şi desemnează partea de sud a Moldovei, anexată de otomani şi stăpânită de tătari, întinsă între limanul Nistrului şi braţul Chilia al Deltei Dunării, până la gura Prutului.

Acest teritoriu, rupt şi anexat de Imperiul Otoman, apoi de cel rus, va fi transformat în armă împotriva dezvoltării economice a Moldovei, prin blocarea accesului rutelor sale comerciale la Marea Neagră, aşa cum, simetric, va deveni Dobrogea cucerită şi ea de otomani, pentru Ţara Românească.

-- [ nn: După revoluţia română, se va întâmpla ceva similar, prin răsturnarea de către ucrainieni a unei nave pe braţul Chilia, care va fi blocat timp de mai bine de un deceniu, tăind accesul navelor comerciale şi provocând pagube inestimabile economiei româneşti.]

Din secolul al XVI--lea, poate şi datorită prezenţei tătarilor de o parte şi alta a Nistrului, se ajunge la situaţia în care, teritoriul situat la stânga Nistrului până la vărsarea Bugului în Mare, să fie numit tot Basarabia.

Astfel, numele Basarabia desemna, în acelaşi timp, posesiunile hanatului tătăresc Edisan, dintre Nistru şi Bug, dar şi zona denumită şi Bugeac, dintre Prut, Dunăre şi Nistru, locuită de alte neamuri de tătari.

Coincidenţa de nume va oferi un pretext în plus expansiunii ruseşti care se va servi de confuzii geografice intenţionate.


## Gheorghe I. Brătianu - Basarabia, drepturi naţionale şi istorice. Ed. Tritonic, Bucureşti, 2004