Dumitru Matcovschi la 70 de ani!

Dumitru Matcovschi

Născut pe 20 octombrie 1939 în satul Vadul-Raşcov, raionul Şoldăneşti, Dumitru Matcovschi a intrat în literatură spontan, ca un bolid. În 1963, la Editura „Cartea moldovenească” îi apare primul volum de versuri „Maci în rouă”. În 1965, devine membru al Uniunii Scriitorilor din URSS. În 1966, vede lumina tiparului cartea de versuri „Univers intim” şi este numit redactor-şef adjunct al săptămânalului „Cultura”. În 1968, îi apare „Casa părintească”, iar în 1969 – al patrulea volum de poezii, „Descântece de alb şi negru”. Anume de la acest volum încep „surprizele”: în decembrie 1969, cartea „Descântece de alb şi negru” este dată la cuţit. Momentul semnalat constituie nu doar o reacţie a oficialităţilor, ci o reală schimbare în evoluţia literară din perioada respectivă a Moldovei. Generaţia şaizeci a sesizat apropierea unei epoci a schimbărilor. Ea a început să pledeze pentru repunerea în drepturi a adevărului istoric. În această perioadă a „dezgheţului spiritual” au apărut cărţile lui Dumitru Matcovschi „Melodica” (1971), „Grâul” (1974), „Axa” (1977). În continuare, numele Matcovschi apare tot mai des în presa moldovenească şi cea a URSS. Devine cunoscut ca poet, apoi şi ca textier al celor mai admirate cântece, ca prozator, autor al unor romane, ca dramaturg, piesele căruia se montau pe scenele teatrale din Chişinău şi Bălţi, Moscova şi Tambov, şi ca publicist, articolele căruia sunt aşteptate de cititori. Interesul faţă de scriitor creştea. Apariţia articolului său „Hoţ în rezervaţie”, publicat în „Литературная газета” (4 februarie 1987) şi în „Literatura şi arta” (17 mai 1988), a stârnit discuţii aprinse atât la noi, cât şi în presa moscovită.Pe 17 mai 1989, s-a întâmplat tragedia – Dumitru Matcovschi a fost strivit de un autobuz a treia zi după ce câştigase alegerile în Sovietul Suprem al URSS, avându-i contracandidaţi pe Lavranciuk, şeful KGB-ului din RSSM, şi pe Belitcenko, unul din viitorii lideri separatişti din Transnistria. Viaţa scriitorului şi politicianului era pusă în pericol, acesta aflându-se în comă cinci luni sub ocrotirea doctorilor chişinăueni, în special a neurochirurgilor Glavan şi Raţă. L-au ajutat să-şi revină medici din România şi din întreaga Europă. Oameni de bună credinţă stăteau de gardă la geamurile spitalului, se rugau Domnului să-i dea sănătate, să-l ocrotească. Era o durere a întregului neam. După accident, scriitorul a dăruit publicului numeroase creaţii: volumele „Imne şi blesteme” (1991), „Măria sa Poetul” (1992), „Floare Basarabie” (1992), piese de teatru, articole publicistice. În 1995, i s-a conferit titlul de membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei; în 1996, a devenit cavaler al „Ordinului Republicii”. Iar din partea publicului scriitorul se bucură de o dragoste şi o preţuire constantă.În preajma aniversării a 70-a a scriitorului-academician, Editura „Ştiinţa” şi biblioteca AŞM vor lansa două lucrări de prestigiu. Prima e un volum care conţine compartimente din opera poetică şi publicistică a lui Dumitru Matcovschi, precum şi o bună parte din materialele scrise despre jubiliar. A doua este o biobibliografie amplă, care va înlesni munca celor îndrăgostiţi de opera matcovschiană.