Populaţie românească neadaptabilă comunismului

Vicisitudinile istoriei au vrut ca românii să fie înglobaţi în Uniunea Sovietică, iar începând din 1924 să fie destinaţi de către guvernanţii acelei Uniuni pentru a forma o pepinieră pentru creşterea şi cultivarea unei noi generaţii de români comunişti cu scopul de a-i aruca apoi la momentul oportun în contra fraţilor lor din statul român, distrugerea căruia Uniunea Sovietică o urmăreşte. Această pepinieră poartă denumirea de "R.A.S.S.M. " sau "Republica Moldovenească", cu capitala provizorie la Tiraspol. Potrivit scopului urmărit, sovietele au înfiinţat şcoli moldoveneşti, în care se predau copiilor moldoveni doctrinele comuniste intr-o limbă stâlcită numită moldovenească de către profesori, adunături de ocazie, căci moldoveni pentru acest scop nu se pot găsi.

În acelaşi timp sovietele urmăresc metodic distrugerea religiei, obiceiurilor şi familiei moldovenilor. Li se confiscă produsul muncii lor, li se sechestrează averea, oricît de mică ar fi ea şi îi silesc cu forţa de a se înscrie în gospodăriile colecvite "colhozuri", unde ei sunt sortiţi unei existenţe de sclavi, muncind toată viaţa sub conducerea unor comitete şi neprimind în schimb nici măcar atât cât trebuie omului pentru a nu muri de foame. În modul acesta sovietele storc toată vlaga din populaţia moldovenească cu scop de a o întrebuinţa pentru răsturnarea "lumii capitaliste", prin propaganda comunismului în lumea întreagă şi organizarea rebeliunilor. De la o vreme încoace însă, Sovietele şi-au dat seama că truda lor pentru creşterea generaţiei de români, propagatori ai comunismului, nu dau roadele la care se aşteptau şi că din contra, moldovenii sunt inadaptabili în realizarea doctrinelor comuniste preconizate de Soviete. Atunci guvernul comunist al republicii a dispus ca moldovenii să fie deportaţi treptat în Siberia şi în regiunea Arhanghelsk din nordul Rusiei unde nu-i aşteptă decât moartea. De trei ani încoace durează deja aceste deportări, la început în cazuri separate, iar de la o vreme încoace în mase compacte. Toţi refugiaţii scăpaţi cu viaţă din R.M. declară, că în ultimul timp moldovenii sunt zilnc îmbarcaţi în vagoane şi trenuri întregi şi expediaţi în Siberia,bărbaţii separat de femeile lor şi acestea separat de copiii lor. Aceasta nu este decât aducerea la îndeplinire a planului infernal sovietic de a extermina completamente această populaţie românească neadaptabilă comunismului. În asemenea împrejurări moldovenii cu nădejde îşi îndreaptă privirile şi gândurile lor spre România liberă, spre fraţii lor unde, cu toate accesele grele ale crizei economice, domneşte ordinea, legile şi libertatea. Neavând din ce alege, ei îşi părăsesc pământurile şi căminele strămoşeşti şi în disperarea oarbă de a-şi salva singura avere ce le-a mai rămas pe lume, darul lui Dumnezeu, viaţa, se aventurează în fugă spre Nistru, în Româia. Această disperare oarbă a românilor a ajuns la gradul când ei nu mai au ce alege: ori moartea în Siberia ca sclavi la lucrările forestiere, depărtaţi de ai lor, ori moartea imediată pe malul Nistrului, având totuşi în ultimul caz o mică speranţă, că vor reuşi în întunericul nopţii să se furişeze neobservaţi prin cordoanele grănicerilor sovietici şi vor scăpa astfel cu viaţă. Regimul sovietic, însă nu ştie de milă...Şi astfel moldovenii fugari sunt împuşcaţi în masă cu zecile, cu sutele, fără nici o cruţare pe tot lungul Nistrului.