Legăturile dintre Snegur si mafia rusă

Mircea Ivanovici Snegur este casatorit cu fiica unuia dintre generalii KGB care raspundeau de RSSM. Nascut in 1940, in satul Trifanesti, raionul Floresti, din nordul Basarabiei, a absolvit Institutul Agricol “Mihai Frunze” din Chisinau (un fel de scoala superioara de partid) in anul 1961. A lucrat apoi la Colhoz, intai ca inginer agronom, iar apoi ca presedinte (sef de CAP). In 1968 este numit director al Statiunii Experimentale din cadrul Institutului Mihai Frunze. In 1973 - director general in Ministerul Agriculturii din RSSM. In 1981 intra in organele superioare de partid: este ales prim secretar al comitetului raional Edinet al PCM. Dupa patru ani - secretar al CC al PCM. In iulie 1989 ajunge in functia de presedinte al prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, functie similara celei detinute la nivelul URSS de catre Gorbaciov.
Ascensiunea sa politica este in stransa conexiune cu implicarea in afaceri pe picior mare cu un important magnat al imperiului sovietic, totodata agent al unei puternice mafii evreiesti, Boris Birstein. Practic pivotul grupului Snegur este Boris Birstein, afacerist cunoscut in intreaga Rusie, apropiat, pe vremuri, de Leonid Brejnev si care a avut misiunea de a contribui la transferarea fondurilor PCUS in strainatate, cu o buna bucata de timp inainte de caderea regimului sovietic. Activitatile sale in Basarabia se desfasurau in principal prin firmele “Seabeco-Moldova”, “T.K.L.”, “Rosinte LTD”.
Societatea “Seabeco-Moldova” a fost infiintata prin asocierea dintre Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, care detinea o parte de 35 % si concernul “Seabeco International”. In actul de infiintare al “Seabeaco-Moldova”, Decretul guvernamental nr. 565 din 15 octombrie 1991, se precizeaza ca societatea s-a constituit in scopul exploatarii rationale a fostului hotel al PC al RSSM de pe str. Maria Ciubotaru nr. 37. Acest scop era insa doar un pretext de acoperire deoarece, in realitate, hotararea de guvern prevede ca Societatea poate desfasura orice tip de activitati economice fara a fi supusa vreunei impozitari, iar guvernul se angaja, in plus, sa asigure prin garantii financiare, juridice si administrative, toate interesele societatii, mijloacele financiare si bunurile.
Este un act guvernamental fara precedent in alte parti ale lumii prin care se consfinteste printr-un document oficial, pe fata, o evaziune fiscala si o privatizare frauduloasa. Statul a pierdut si cetatenii Moldovei au platit milioane de dolari, care au intrat in conturile firmei Seabeco. Boris Birstein a fost numit presedintele Consiliului Economic Superior al RM. Ginerele lui Mircea Snegur, Artur Gherman, a fost adus la conducerea Seabeco din ianuarie 1993. La vremea aceea Artur detinea functia de viceministru insarcinat cu relatiile economice externe.
Activitatea lui Boris Birstein a intrat si in atentia americanilor, fiind introdusa in raportul Comisiei pentru Securitate si Schimb a Statelor Unite in care este analizata activitatea financiara a concernului “Trimol Group Incorporated” si relatiile conducatorului acestuia, Boris Birstein, cu institutiile situate pe teritoriul Republicii Moldova.
Din 1994, Boris Birstein este director al Consiliului Director al al BCA “Export-Import” (”Exim”) cu sediul la Chisinau si cumpara 65% din capitalul actionar al Bancii pentru punerea in functiune si acumularea capitalului initial. Din acelasi an, el este principalul actionar in cateva companii din Republica Moldova, printre care un post de televiziune si o agentie de presa. Companiile detinute de el in Republica Moldova devin clientii sau debitorii Bancii “Exim”. In septembrie 1996, Birstein a cumparat pachetul de 35 % din actiunile Guvernului Republicii Moldova detinute in “Exim”.
Din 1997 devine director al Consiliului de directori si principalul actionar al “Global Telecom Group LTD”, companie particulara specializata in telecomunicatii internationale, iar din 1998, devine si directorul Consiliului Director al Companiei “Trimol Inc”. El mai detine inca doua companii foarte active la Chisinau - “Jolly Alon Limited” si “Exim Asint” S.A..
In aprilie 1996, Banca Comerciala “Exim” a incheiat un acord trilateral cu Dresdner Bank, Germania (DB) si “Tirex-Petrol” S.A. (Guvernul Republicii Moldova detinea 80 % din pachetul de actiuni al acesteia) privind finantarea importului de produse petroliere in Moldova. Un agent petrolier, numit de Dresdner Bank, a finantat tranzactii cu acreditive emise de “Exim”. Produsele petroliere erau apoi vandute pe piata moldoveneasca de catre Guvern, platile fiind acumulate in lei. Aceste mijloace erau apoi convertite de catre “Exim” in valuta pentru achitari cu Dresdener Bank. Guvernul a emis si o garantie, semnata de Ministerul Finantelor, prin care s-a obligat sa plateasca datoriile pentru Dresdner Bank, in cazul in care celelalte parti nu vor putea achita datoriile.
Banca “Exim” a mai investit in compania de asigurari “Exim Asint” si a creditat mai multe intreprinderi, acordandu-se preferinte benzinariilor, intreprinderilor vinicole de stat, supermagazinelor.
Gruparea “Snegur” era conectata financiar cu gruparea “Andronic” prin legatura “T.K.L.”-”Bancosind”. Nicolae Andronic, fost vicepresedinte al Parlamentului si actual Prim-viceprim-ministru, membru al PRCM, (Snegur) detine controlul Bancii “Bancosind” prin presedintele acesteia, Primak. “Bancosind” a acordat “T.K.L.” certificate false privind repatrierea valutei pentru productia exportata iar la randul sau “Bancosind” a primit credite preferentiale in valoare de mai multe milioane de lei moldovenesti din partea statului. Intre Snegur si Andronic au aparut, in timp, contradictii puternice si rivalitati de afaceri, pe care Lucinschi le-a speculat sustinandu-l pe Mircea Snegur, in scopul marginalizarii lui Andronic, care intersecteaza zona de operatii din sectorul energetic care se afla in interesul gruparii Lucinschi. Gruparea Lucinschi doreste sa obtina exclusivitatea comertului barter pe sectorul energetic.
O firma sora a firmei “T.K.L.” care apartine tot lui Boris Birstein si prin care se opereaza operatiuni financiare ilegale era “Rosinte” LTD cu sediul in Elvetia. Aceasta din urma achizitiona alcool de la Combinatul de sampanie Cricova, intocmea documente de expediere a marfii in Elvetia, dar de fapt alcoolul se imbutelia la Complexul Agroindustrial Chisinau si se exporta in Rusia. Sumele de bani erau varsate la City Bank, USA, Capital Bank - Letonia, Banko Espirito Santo - Portugalia sau erau introduse in cash inapoi in tara. Natalia Gherman, fiica lui Mircea Snegur, a carat dinspre Rusia spre Moldova sute de mii de dolari cu valiza. O data a fost chiar depistata pe aeroportul din Moscova de autoritatile rusesti, dar a fost eliberata imediat.
Unul dintre fondatorii “T.K.L.”, E. Leliakov, om de casa al lui Boris, a inregistrat la Moscova firma “Rostok” care a primit prin intermediul lui S. Cunev (gruparea Sangheli), fost vicepremier, privilegiul preluarii si exportului catre Rusia a unei mari cantitati de zahar produse de cele 8 fabrici de pe teritoriul Moldovei. Rostok nu a platit nimic furnizorilor. Tot prin intemediul unui membru al gruparii Voronin, Vladimir Iovv, fost ministru al Transporturilor, Rostok a obtinut dreptul de a stinge datoriile Directiei Cailor Ferate din RM catre caile ferate din Rusia, afacere in urma careia se estimeaza ca Rostok a administrat peste 10 milioane de franci elvetieni. T.K.L. este in legaturi de afaceri profilate mai ales pe alcool cu Societatea mixta moldo-germana “Germol”. Nicolae Andronic a primit in luna mai a anului 1996 un jeep Nissan Pajero de 52 000 de dolari de la firma Germol.
La 25 august 1999, in orasul canadian Toronto, a avut loc nunta fiului lui Boris Birstein bun prilej pentru o adunare a fartatilor. In calitate de oaspeti la aceasta nunta au fost Mircea Snegur, ex-presedintele R.Moldova, presedinte al PRCM, Nicolae Andronic, pe atunci prim-viceprim-ministru in guvernul Sturza, vicepresedinte al PRCM, Vadim Misin, membru al Partidului Comunistilor din R.Moldova, in prezent vicepresedinte al Parlamentului, alte cateva persoane din filiera gruparii moscovite mafiote “Solntevskaia”, una dintre cele mai puternice retele din Rusia coordonate de ofiteri de informatii. In realitate, adunarea a fost o reuniune criminala, iar nunta a fost doar un pretext de aranjat noi afaceri. Obiectul discutiilor a fost, nici mai mult, nici mai putin, situatia social-politica din R.Moldova, unde cei din “Solntevskaia” au interese mari.
Imediat dupa aceasta “nunta”, la sfarsitul lunii septembrie 1999, Victor Catan (PRCM), ministru al Afacerilor Interne, sub un fals pretext, il demite pe generalul Nicolae Alexei, seful Departamentului pentru Combaterea Crimei Organizate si Coruptiei, a carui activitate si mai ales iesiri publice i-au creat o popularitate care ameninta interesele de afaceri ale clanurilor politico-mafiote. In luna februarie 2000, gruparile lui Snegur, Diacov, Voronin si Matei s-au coalizat si au votat pentru demiterea lui Iurie Rosca din functia de vicepresedinte al Parlamentului, iar in locul lui este ales Vadim Misin. Al doilea vicepresedinte al Parlamentului, ales in aceeasi zi cu Misin, Vladimir Ciobanu, este unul dintre fruntasii PRCM...