Emil Loteanu

Astazi, 6 noiembrie 2011, la ora 16.00, în scuarul cinematografului "Patria" din centrul Chisinaului, va fi dezvelit bustul regizorului, scenaristului şi scriitorului român Emil Loteanu.

Emil Loteanu (n. 6 noiembrie 1936, satul Clocusna, judetul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocnita, R. Moldova - d. 18 aprilie 2003, Moscova) a fost un actor, regizor, scenarist, poet și scriitor român.

Biografie
Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie 1936, în satul Clocusna. A învățat la școala din Clocușna. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama (Tatiana) la București.

A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din Bucuresti. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencauti. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică.

În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul artistic– «Viața învinge». A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins.

În anul 1952 a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, cu scopul de urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la București.

În perioada 1953-1954 este actor la Teatrul dramatic “A.S.Pușkin” din Chisinau.

"Într–una din zile, fiind cu mama la Cernauti, a intrat la un cinematograf și a văzut un film american. I-a plăcut atât de mult, încât a fost marcat pentru o viață. Când a susținut examenul la cinematografie, la VGIK, a scris anume despre acel film pe care l–a văzut cu mama la Cernăuți", își amintea fratele său, Marcel Loteanu.

A urmat cursuri de actorie la Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova (1954-1956) și de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) (1956-1962). După absolvirea Școlii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973-1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova.

În anul 1985 a revenit în RSS Moldovenească, îndeplinind în perioada 1987-1992 funcția de președinte al Uniunii Cineaștilor din Moldova. A avut un rol important în formarea a două promoții de regizori de film în cadrul Școlii superioare de regie.

A fondat "Asociația experimentală de creație Phoenix-M", revista de teatru și film "Lanterna Magică", fiind și autorul emisiunii televizate "Se caută o stea". De asemenea, a fost conducătorul cursului de actori de teatru și film la Institutul de Arte din Chișinău. Printre tinerii actori formați de Emil Loteanu amintim pe Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, fratii Victor si Mircea Sotchi-Voinicescu, etc.

Emil Loteanu a încetat din viață la data de 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovski din capitala Rusiei.

Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii. El a debutat în cinematografie în anul doi de studenție, semnând scenariul și regia la filmele documentare de scurtmetraj Hora mare (1959), Amintiri din copilărie (1960), Piatra, timpul, cântecul (1961).

Debutul său ca autor de filme de lungmetraj a avut loc în anul 1963, cu Așteptați-ne în zori (1963). Au urmat filme ca Poienele roșii (1966), Această clipă (1968) și Lăutarii (1971), cu care a obținut mai multe premii cum ar fi: Premiul Scoica de aur la Festivalul internațional de filme de la San Sebastian (1972), Marele Premiu la Festivalul internațional ce dezvăluie tema artei și folclorului (Italia, 1972), Premiul Nimfa de aur la Festivalul Internațional de filme din Neapole (Italia, 1972), premiul spectatorilor și al presei pentru cel mai bun film la Forul Cinematografic din Milano (1978).

Colaborarea sa cu studioul "Mosfilm" a fost marcată de regizarea a două capodopere: filmul Satra (1976), care a câștigat o mulțime de premii și anume Marele Premiu Scoica de aur la Festivalul Internațional de la San Sebastian (1976); premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Internațional al celor mai bune filme din lume din Belgrad (Iugoslavia, 1977); premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional din Praga (1977); premiul pentru rezolvarea plastică a secvențelor la Congresul XI al UNITEX din Paris și filmul Gingasa si tandra mea fiara (1978), care a participat la Festivalul celor mai bune fime din lume din Belgrad (1979).

Participă apoi la regizarea a două episoade a filmului Anna Pavlova (film distins cu Marele Premiu Pentru cea mai înaltă contribuție în arta cinematografică, Marele Premiu pentru cea mai bună coproducție, premiul Pentru cea mai bună lucrare de operator, Premiul Pentru cel mai bun film străin), realizat în coproducție cu cineaști din Anglia, Franța, Cuba, RDG. În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, el a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu.

În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film, intitulat Găoacea, în care are în distribuție numeroși interpreți din România, etc.

A fost profesor onorific al Facultății de Arte Hyperion din București, al cărei decan este regizorul Geo Saizescu, interpret în ultimul film al cineastului Emil Loteanu.

Emil Loteanu a realizat și filmele de scurt metraj: Frescă pe alb (1967), Academicianul Tarasevici (1970), Orașul meu alb (1973), Ecoul văii fierbinți (1974), Eugeniu Doga (1983), Svetlana Toma (1984), Grigore Grigoriu, Durerea (1985) etc.

Activitatea literară
Emil Loteanu s-a făcut cunoscut și ca autor de cărți de poezie și proză scurtă. El a debutat cu versuri în paginile revistei Contemporanul din București (1949). A publicat apoi volumele de versuri Zbucium (1956), Versuri (Ed. Lumina, Chișinău, 1970), Sufletul ciocârliei (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1974) și plachetele Chemarea stelelor (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1962) și Ritmuri (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1965).

De asemenea, a publicat și cărți de proză cum ar fi Vioara albă (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1963), Bucolica (1966) și Lăutarii (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1972), ultimele două fiind ecranizate de către el însuși. Deși versurile sale prevesteau un talent de poet, la sfârșitul anilor '60, Loteanu a renunțat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.

Filme de ficțiune
· A fost odată un băiat (1960)
· Așteptați-ne în zori (1963)
· Poienile roșii (1966)
· Această clipă (1968)
· Lautarii (1971)
· Satra (Mosfilm, 1975)
· Gingasa si tandra mea fiara (Mosfilm, 1978)
· Anna Pavlova (Mosfilm, 1983) - 2 episoade
· Luceafărul (1986)
· Găoacea (1993) - 2 episoade

Filme documentare
· Hora mare (1959)
· Piatra, timpul, cântecul (1961)
· Frescă în alb (1967)
· Academicianul Tarasevici (1970)
· Orașul meu alb (1973)
· Ecoul văilor fierbinți (1974)
· Eugene Doga (1983)
· Svetlana Toma (1984)
· Grigore Grigoriu (1985)

Scenarist
· A fost odată un băiat (1960)
· Așteptați-ne în zori (1963)
· Poienile roșii (1966)
· Lăutarii (1971)
· Satra (Mosfilm, 1975)
· Gingasa si tandra mea fiara (Mosfilm, 1978)
· Anna Pavlova (Mosfilm, 1983) - 2 episoade
· Luceafărul (1986)
· Miorița ("Telefilm - Chișinău", 1987)
· Durerea ("Moldova - film", 1989)
· Pițigoiul în picaj ("Telefilm - Chișinău", 1989)


Sursa biografie: wikipedia.org