Familia Kazimir

Kazimirestii se stabilesc in Moldova in sec. XVII. Gh. Bezviconai scrie despre Kazimir Kazimirski (zis si Costache sulgerul) al blazonului Birstein, emigrat la 1662 din Polonia in Moldova.

Ascendentii ramurii basarabene a familiei Kazimir sunt fratii Grigoras si Costache, ambii vtori-paharnici, fiii lui Ionita postelnic si Anastasia Malai, nepotii lui Costache Kazimir sulgerul. Prima linie a Kazimirestilor din Basarabia porneste de la feciorii lui Grigoras – Panait (n. 1759) si Gheorghe (n. 1779).

Panait Kazimir a avut trei feciori: Iordache, ramas in Moldova; Grigore (n. 1791) si Mihai (n. 1793), stabiliti in Basarabia. Ultimii doi n-au lasat urmasi. Despre Mihai cunoastem foarte putin. Referitor la Grigore stim ca era trecut ca nobil in 1818-1821 si ca a avut gradul de consilier titular. In anii 1833-1834 se gasea la Peterburg de unde trimite mai multe scrisori lui Iordache Catargi.

In scrisoarea din 29 mai 1834 scria: «Staruiti-va a va alege un bun Maresal si ma indatoresc in cata vreme voi afla aici sa-i tin corespondente, sa-i scriu ce sa faca ca sa indrepteze lucrurile. Se poate face de aici ca si ispravnicii sa fie pamanteni… si celelalte locuri, ce se tin de la coroana de cinovnici sa se dee tot de coroana pamantenilor…»

In aceeasi scrisoare Grigore Kazimir il previne pe Iordache Catargi ca Peterburgul este informat despre ceea ce se face in cercurile nobilimii basarabene de o persoana careea ii cunoaste numele si roaga «ca aceste ce va scriu sa nu le vorbiti in publica, ca eu va scriu ceva din cele politicesti, cari poate a-mi pricinui nepriinte». Aceste fragmente de scrisori ne permit sa-l situam pe Grigore Kazimir in randul patriotilor, care intentionau sa-si apere neamul de valul rusificator ce venea asupra Basarabiei.

Arborele liniei de la Orhei a Kazimirestilor se ramifica si din fratele spatarului Panait Kazimir, spatarul Petrache Kazimir – proprietar a mai multe mosii in judetul Vaslui, proprietar de case la Iasi, ctitor in 1805 al bisericii Sf. Petru si Pavel la Vadul-lui-Voda, proprietar al mosiei Gotesti din Basarabia.

Urmasii basarabeni ai spatarului Petrache provin din al doilea fiu al sau, caminarul Costache, care in 1834 si 1850 isi revendica dreptul sau la noblete ereditara. In 1824, Costache Kazimir locuia in judetul Hotin si era proprietar a unei parti de mosie. In judetul Orhei stapanea mosia Gaureni si partial Milesti si Balanesti, toate trei – zestrea sotiei sale Profira Kalmutki. In acelasi an este inscris in lista nobililor ereditari din acest judet cu drept de a participa la alegerile nobilimii.

Gh. Bezviconai afirma ca Costache Kazimir a locuit si la Milesti, unde a construit in 1864 o biserica, iar ca proprietati ale boierului numara mosiile Vadul-lui-Voda si Gorodistea.

Din casatoria cu Profira Kalmutki a avut ca feciori pe Nicolai (n. 1833) si Petrache (n. 1835); ca fiice pe Elena, maritata cu Vasile Kalmutki (proprietar al mosiilor Sangerei de langa Balti si Mitocul-Nou din judetul Dorohoi), pe Maria maritata cu Miticov, primarul orasului Odessa, pe Pulheria maritata cu capitanul de husari Mettercampf, pe Victoria maritata cu consilierul de stat Artamovski (si Zenovia – o fiica ce a suferit de o boala mintala).

Caminarul Costache aplica cu succes pe mosiile sale o inalta cultura agricola, fiind urmat de fiul sau Petrache, care facuse o scoala de viticultura si horticultura in Franta. A fost un om de o culura inalta si un bun gospodar. A aplicat pe mosiile sale tot ce a gasit mai bun in Apus. Ca viticultor s-a facut renumit prin plantarea vitei-de-vie franceze. A fost si activist al zemstvei, ocupand chiar functia de presedinte al zemstvei din Chisinau.

Dar au fost nu numai buni gospodari acesti Kazimiresti de la Milesti. Au fost mari patrioti si luptatori pentru cauza nationala a romanilor basarabeni. Atunci cand in 1863 noua nobilime din Basarabia si-a propus sa trimita o scrisoare imparatului in legatura cu evenimentele din Polonia, gruparea boierilor vechi moldoveni se situeaza in opozitie fata de fortele de sustinere a tarismului. Printre fruntasii acestei grupari era si Costache Kazimir cu fiul sau Petrache.

Intr-o scrisoare a general-guvernatorului Novorosiei si Basarabiei, trimisa guvernatorului la Chisinau, cu referire ca conflictul dintre boierii moldoveni si noua nobilime, datata 28 mai 1863, se relateaza urmatoarele: «… nobilimea basarabeana, pregatindu-se a redacta o adresa imparatului cu prilejul evenimentelor din Polonia, este impiedicata de opozitia partidului boierilor, care viseaz sa restabileasca natiunea moldoveneasca in Basarabia, in vederea apropierii imprejurarilor care ar da natiunii dreptul de a cere unirea cu Moldova».

Nu le-a fost sortit Kazimirestilor sa-si vada realizat visul. Costache moare in 1882, fiind inmormantat la Milesti. Despre feciorul mai mare a caminarului, Nicolae, nu cunoastem nimic. Petrache trece pragul vietii in 1895. Din casatoria cu Elizaveta N. Iurkevici a avut o singura fiica, Elena, casatorita cu un ofiter de marina rus.

O realitate a Basarabiei sec. XIX exprima cuvintele: «… nobilimea pamanteana din Basarabia parte s-a stins, parte s-a inrudit cu familiile nobilimii rusesti, dand nastere unui stat de nobili pur rusesc». Istoria Kazimirestilor de la Orhei vine sa confirme aceasta afirmatie.

(Maria Hasnas)