Despre revolta de la Tatarbunar

Revoltele populare ale taranimii romanesti au fost deseori rezultatul tratamentului opresiv, dar si al indiferentei asupra necesitatilor acestora.Din pricina acestui fapt rascoalele au venit ca un mijloc natural de a face auzite cererile lor, atunci cand orice alt instrument politic esua. Cateodata insa, rascoalele au fost planuite in afara tarii pentru a servi intereselor straine.

Rascoala de la Tatarbunar

In anii interbelici, Uniunea Sovietica a avut o lunga serie de actiuni menite sa destabilizeze statul roman. De la incercarea de asasinat la regelui Ferdinand in 1918, la ordinele lui Trotki si Lenin si primul atentat terorist din Romania in 1920 cand agenti rusi au explodat o bomba in Senat si culminad cu insurectia armata din Tatarbunar in 1924. (Nota Nationalist - este vorba de atentatul savarsit de Max Goldstein, terorist anarhist recidivist, provenit dintr-o familie de comercianti alogeni)

Principalul motiv al racirii relatiilor dintre Uniunea Sovietica si Romania era unirea cu Basarabia pe care rusii nu o recunosteau, desi insusi Lenin in 1917 oferise dreptul de autodeterminare al tuturor popoarelor de sub fosta stapanire tarista.

Rusii pentru a-si motiva actiunile impotriva romanilor au inceput sa clasifice statul roman ca unul imperialist expansionist si multinational care a ocupat prin forta teritoriile intre Nistru si Prut.

Vasil Kolarov, secretar general al Cominternului in 1922-1924 si membru al Federatiei Comuniste Balcanice a pus la punct detaliile planului. Acesta se baza pe taranii din Basarabia nemultumiti de reforma agrara romaneasca din 1921 ca fiind principalul si cel mai numeros grup ce se va ridica impotriva “stapanirii” romanesti.

Apoi, agentii sovietici infiltrati inainte de evenimente preiau conducerea rascoalei si cer unificarea cu Republica Socialista Ucraineana, moment in care Armata Rosie intervine pentru a proteja miscarea.

Incidente premergatoare

La 2 iunie 1924, un grup de oameni ce incerca sa traverseze Nistrul ilegal a fost somat sa se opreasca de catre granicerii romani. Au fost intampinati de focuri de arma nu numai din partea acestora, dar si din partea granicerilor sovietici de pe celalalt mal. Se consemneaza ca exista posibilitatea ca alte grupuri sa fi trecut fara a fi depistate de graniceri.

Se creaza comitete revolutionare in judetele Cahul, Ismail si Cetatea-Alba sub directiunile date de Andrei Kliusnikov, un comisar sovietic care reusise sa ajunga in Basarabia. Se impart manifeste si brosuri pro-sovietice care indeamna la revolta.

Desfasurarea

Pe 12 septembrie, un grup de de 27 de persoane au trecut Nistrul si au luat cu asalt localitatea Nicolaievka din judetul Ismail. Acestia au distrus orice metoda de comunicare a localitatii cu exteriorul si s-au dedat la crime si jafuri. Printre victime s-a numarat primarul, sotia lui si jandarmii.

In noapte de 15 septembrie incepe revolta si in Tatarbunar. La indicatiile lui Andrei Kliusnikov se intrerup comunicatiile, sunt ocupate institutiile principale, comandantul de post si alti doi soldati fiind ucisi, intrarile si iesirile erau pazite de oameni inarmati si s-au arborat drapele sovietice.

Andrei Kliusnikov proclama Basarabia republica moldoveneasca sovietica si cere satenilor sa se inarmeze si sa lupte impotriva armatei romane pana in momentul in care va veni si Armata Rosie.

In zilele urmatoare pica in mainile revolutionarilor comunisti satele Cismele, Achmanghit, Nerusai, Mihaileni si Galilesti, in acest moment numarul rasculatilor trecand de 5.000. Comandantul de post din Achmangit a reusit sa fuga in satul Sarata si acolo a recrutat 40 de voluntari alaturi de care a luptat impotriva rasculatilor.

Corpul III al Armatei Romane impreuna cu o unitate de marina au fost trimise pentru a innabusi revolta. Pe 17 septembrie s-au dat lupte in jurul comunei Tatarbunar si Andrei Kliusnikov a fost fortat sa se retraga cu oamenii sai in comuna spre seara.

Pe 18, armata romana a initiat un atac de artilerie asupra comunei si infanteristii romani au avansat fortandu-i pe rasculati sa se retraga din Tatarbunar. Andrei Kliusnikov impreuna cu cei aproape o suta de oameni pe care inca ii mai avea au incercat sa ajunga la Galilesti, dar au fost ajunsi in urma de o unitate militara romaneasca si aproape toti au fost capturati.

Alaturi de Andrei Kliusnikov mai ramasese doar Iustin Batiscev si cei doi reusesc sa fuga cu un automobil. Cei doi s-au ascuns intr-o porumbiste, iar cand Kliusnikov a adormit, Batiscev a luat cei 200.000 de lei furati de la tarani si a fugit. Andrei Kliusnikov moare impuscat de un jandarm in timp ce fugea spre mlastinile sarate de la malul marii iar Batiscev a fost capturat de armata.

Consecinte

In urmatoarele zile au fost innabusite si celelalte focare ale rascoale. Procesul in care au fost judecati participantii la rascoala poarta numele in presa vremii ca “Procesul celor 500″. Din numarul acestora majoritatea au fost achitati si numai 85 au fost condamnati. Nici unul dintre acestia nu era roman.

Dupa aceasta rascoala, partidul comunist roman a fost interzis definitiv si Uniunea Sovietica creaza pe partea cealalta a Nistrului Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca in incercarea de a isi legitima pretentiile asupra Basarabiei.

Este de observat faptul ca Uniunea Sovietica nu s-a implicat direct in rascoala de la Tatarbunar efectuand doar manevre militare la granita pentru a da impresia rasculatilor ca Armata Rosie ii va sustine. S-a incercat demonstrarea pe plan international ca Romania Mare a luat nastere prin expansiune militara si asuprind popoarele ce intra in componenta ei, validand viziunea sovieticilor asupra statului roman in celalalte tari.

Personalitati internationale ca Albert Einstein si Bernard Shaw au criticat guvernul roman pentru actiunile sale fiind pacaliti de aceasta mascarada a sovieticilor. Foarte putini observatori externi si-au dat seama de adevaratul caracter al evenimentelor din timpul Rascoalei de la Tatarbunar din 1924.

Sursa: Ziare.com