Moscova nu crede în lacrimi, dar varsă iute câte o lacrimă oridecâte ori are ocazia să se dea victimă. Partea cu lăcrimatul s-a întåmplat ieri, după ce MAE a anunţat că va expulza un diplomat rus de la Bucureşti, în contrapartidă cu expluzarea diplomatului nostru de la Moscova pe care ruşii l-au expulzat pe motiv că le-ar fi furat cică mega-secretele militare. Expulzarea unui diplomat rus din Romåina - Anatoly Akopov, secretar I în cadrul ambasadei Federaţiei Ruse la Bucureşti - este un gest neprietenesc, se arată într-un comunicat publicat pe site-ul Ministerului rus de Externe, care anunţă că îşi rezervă dreptul de a lua măsuri ca răspuns la această decizie.
MAE rus a precizat că a transmis un protest părţii romåne, „care va purta întreaga responsabilitate pentru posibilele consecinţe“. „Ne rezervăm dreptul de a lua măsuri“, se arată într-un comunicat dat publicităţii miercuri de Ministerul rus de Externe.
Anterior, MAE al României a condamnat, într-un comunicat public „încălcarea gravă“ de către autorităţile ruse a prevederilor Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice prin reţinerea, luni, a unui diplomat romån acreditat la Moscova, precum şi prin tratamentul „complet neadecvat“ aplicat acestuia.
Ruşii pretind că, „spre deosebire de secretarul I al ambasadei romåne la Moscova, surprins în flagrant delict avånd asupra sa materiale şi echipamente de spionaj, care îi demonstrau deplin activităţile ilegale, diplomatul rus nu a fost implicat în niciun fel de activităţi care să justifice o astfel de decizie. Luate împreună, acestea înseamnă înveninarea intenţionată a atmosferei în relaţiile ruso-romåne. Am avertizat Bucureştiul asupra unor astfel de acţiuni, dar, aparent, acolo nu a prevalat bunul-simţ. Partea rusă respinge categoric o astfel de abordare distructivă, care contravine intereselor de dezvoltare a parteneriatului între ţările noastre, aşa cum îndemnăm mereu partea romånă“, adaugă Ministerul rus de Externe.
Circoteca comunicatelor va mai continua probabil, deoarece pentru ruşi este un deliciu autovictimizarea, de regulă în timp ce îşi ţin victimele cu degetele prinse în tocul uşii, eventual curentându-le în acelaşi timp prin părţile sensibile.
MAE rus a precizat că a transmis un protest părţii romåne, „care va purta întreaga responsabilitate pentru posibilele consecinţe“. „Ne rezervăm dreptul de a lua măsuri“, se arată într-un comunicat dat publicităţii miercuri de Ministerul rus de Externe.
Anterior, MAE al României a condamnat, într-un comunicat public „încălcarea gravă“ de către autorităţile ruse a prevederilor Convenţiei de la Viena privind relaţiile diplomatice prin reţinerea, luni, a unui diplomat romån acreditat la Moscova, precum şi prin tratamentul „complet neadecvat“ aplicat acestuia.
Ruşii pretind că, „spre deosebire de secretarul I al ambasadei romåne la Moscova, surprins în flagrant delict avånd asupra sa materiale şi echipamente de spionaj, care îi demonstrau deplin activităţile ilegale, diplomatul rus nu a fost implicat în niciun fel de activităţi care să justifice o astfel de decizie. Luate împreună, acestea înseamnă înveninarea intenţionată a atmosferei în relaţiile ruso-romåne. Am avertizat Bucureştiul asupra unor astfel de acţiuni, dar, aparent, acolo nu a prevalat bunul-simţ. Partea rusă respinge categoric o astfel de abordare distructivă, care contravine intereselor de dezvoltare a parteneriatului între ţările noastre, aşa cum îndemnăm mereu partea romånă“, adaugă Ministerul rus de Externe.
Circoteca comunicatelor va mai continua probabil, deoarece pentru ruşi este un deliciu autovictimizarea, de regulă în timp ce îşi ţin victimele cu degetele prinse în tocul uşii, eventual curentându-le în acelaşi timp prin părţile sensibile.
Miezul cazului de spionaj: Transnistria
Cazul scandalului de spionaj se complică pe măsură ce apar elemente sifonate de autorităţile ruse, din care rezultă că tema principală a afacerii de spionaj include numele Transnistriei, zonă a Moldovei aflată sub control total rusesc, datorită intereselor militare ale Moscovei. Se aruncă astfel în horă, în contextul alegerilor din toamnă de la Chişinău, tema Moldovei, unde politica, datorită implicării Rusiei, devine geopolitică.
Redacţia „Curentul“ se află deja în posesia unor date militare dintre cele căutate probabil de James Bond-ul nostru dâmboviţean şi, întrucât nu suntem strategi militari şi nici cadre SIE, le oferim publicului larg, inclusiv vecinilor noştri de peste drum de redacţie, din strada Columbelor. Ruşii au spus că diplomatul romån Gabriel Grecu, suspectat de spionaj de autorităţile Federaţiei Ruse, colecta informaţiii compromiţătoare despre liderii formaţiunii separatiste din stånga Nistrului.
Potrivit Serviciului Federal de Securitate (FSB), predecesorul lui Gabriel Grecu, Dinu Pistolea, avea aceleaşi preocupări - adunarea informaţiilor despre unităţile militare ruse din Transnistria şi despre conducerea şi politicienii separatişti. Odată cu expirarea mandatului, Dinu Pistolea a plecat în Romånia şi i-a transmis „afacerile“ succesorului Gabriel Grecu, în 2008.
Însă datele respective le aveam şi noi, fără a fi încă arestaţi de FSBJ. Poate era mai bine pentru vecinii noştri de la SIE decât să-l sacrifice pe Grecu pentru a obţine aceste informaţii să traverseze strada şi să ni le ceară fără multe fasoane.
Redacţia „Curentul“ se află deja în posesia unor date militare dintre cele căutate probabil de James Bond-ul nostru dâmboviţean şi, întrucât nu suntem strategi militari şi nici cadre SIE, le oferim publicului larg, inclusiv vecinilor noştri de peste drum de redacţie, din strada Columbelor. Ruşii au spus că diplomatul romån Gabriel Grecu, suspectat de spionaj de autorităţile Federaţiei Ruse, colecta informaţiii compromiţătoare despre liderii formaţiunii separatiste din stånga Nistrului.
Potrivit Serviciului Federal de Securitate (FSB), predecesorul lui Gabriel Grecu, Dinu Pistolea, avea aceleaşi preocupări - adunarea informaţiilor despre unităţile militare ruse din Transnistria şi despre conducerea şi politicienii separatişti. Odată cu expirarea mandatului, Dinu Pistolea a plecat în Romånia şi i-a transmis „afacerile“ succesorului Gabriel Grecu, în 2008.
Însă datele respective le aveam şi noi, fără a fi încă arestaţi de FSBJ. Poate era mai bine pentru vecinii noştri de la SIE decât să-l sacrifice pe Grecu pentru a obţine aceste informaţii să traverseze strada şi să ni le ceară fără multe fasoane.
Conducerea Transnistriei - în exclusivitate formată din cetăţeni ruşi
Şeful aparatului de securitate al Transnistriei, generalul Vadim Sevtov-Antiufeev, provine din Siberia, de la Novosibirsc. El a fost dat în urmărire de Justiţia din Letonia şi Lituania, fiind acuzat de crime săvårşite acolo ca ofiţer al trupelor speciale sovietice, în timpul asaltului trupelor OMON asupra parlamentelor celor două state baltice.
În aceeaşi situaţie se află şi Vladimir Oncearenko, fost „ministru adjunct“ de Interne la Tiraspol. Tot din Novosibirsc provine şi Evgheni Sevciuc, unul dintre vice-preşedinţii Sovietului Suprem al Transnistriei. Alt vicepreşedinte al Sovietului Suprem transnistrean, Anatol Kaminski, provine din Cita, tot din răsăritul Siberiei.
Ministrul transnistrean al Apărării, generalul Stanislav Hageev, a sosit din Celiabinsk din munţii Urali. Ministrul de Externe al Transnistriei, Valeri Litkai, este din Tver, nu departe de Moscova.
Ministrul de Interne, Alexandr Korozlov, vine din Briansc, din vestul Rusiei. Prim-adjunctul ministrului Securităţii, generalul Oleg Gudima, provine din Alma-Ata, Kazahstan. Toţi sunt cetăţeni ai Rusiei.
În aceeaşi situaţie se află şi Vladimir Oncearenko, fost „ministru adjunct“ de Interne la Tiraspol. Tot din Novosibirsc provine şi Evgheni Sevciuc, unul dintre vice-preşedinţii Sovietului Suprem al Transnistriei. Alt vicepreşedinte al Sovietului Suprem transnistrean, Anatol Kaminski, provine din Cita, tot din răsăritul Siberiei.
Ministrul transnistrean al Apărării, generalul Stanislav Hageev, a sosit din Celiabinsk din munţii Urali. Ministrul de Externe al Transnistriei, Valeri Litkai, este din Tver, nu departe de Moscova.
Ministrul de Interne, Alexandr Korozlov, vine din Briansc, din vestul Rusiei. Prim-adjunctul ministrului Securităţii, generalul Oleg Gudima, provine din Alma-Ata, Kazahstan. Toţi sunt cetăţeni ai Rusiei.
Instrumentele Rusiei din fruntea Transnistriei
Igor Smirnov si sotia sa Janetta Nicolaievna sunt cetateni ai Federatiei Ruse si poseda pasapoarte ale Federatiei Ruse, acte care le - au fost inmanate de sectia consulara a Ambasadei Federatiei Ruse la Chisinau la 11 si 20 ianuarie 1999.
Principalul actor, primadona Rusiei este Igor Smirnov, de nationalitate rus. S-a nascut la 23 octombrie 1943, la Petropavlovsk, regiunea Habarovs in rasaritul indepartat al Siberiei, linga Oceanul Pacific.
Cariera de viitor presedinte si-a început-o în 1957, în orasul Zlatoustie, regiunea Celeabinsk, unde a absolvit scoala tehnico-profesionala nr. 11. A lucrat apoi, ca lacatus, la uzina „Elektromasina“.
La începutul anilor ‘60, tânarul Smirnov ar fi participat la câteva actiuni dezonorante (jafuri, furturi), pentru care a ajuns si la puscarie. Acolo a stabilit relatii cu agentii KGB si, în scurt timp, a fost racolat „la serviciu“, cu pseudonimul „Vasiliev“, dupa care a fost eliberat din detentie.
În 1963, Igor „Vasiliev“ a fost înrolat în Armata Sovietica, desi avea 22 de ani, cu antecedente penale, iar regulamentele de înrolare interziceau satisfacerea serviciului militar persoanelor cu o asemenea biografie. Tot în 1963 Igor Smirnov a devenit membru al PCUS, iar în 1966 începe sa lucreze la Uzina electromecanica din Kahovka, regiunea Herson, trecând în viteza toate etapele de la lacatus la inginer-sef.
Din 1987 a devenit director al „Elektromas“ din Tiraspol . În 1990 a fost delegat la Congresul al XXVIII-lea al PCUS, apoi a devenit presedinte al autoproclamatei republicii moldovenesti nistrene (r.m.n.), iar unul din fii - sef al comitetului vamal transnistrean. Agentul „Vasiliev“ cetatean al Federatiei Ruse detine imobile nu doar în Tiraspol ci si in Simferopol, regiunea Moscova si malul Lacului Baikal.
Între 1989 si 1990 s-a plasat în fruntea unei miscari conduse de nomenclatura administrativa si de partid locala de la Tiraspol, care s-a opus vehement schimbarilor în spectrul social-politic al RSSM, provocate de „perestroika“ lui Mihail Gorbaciov.
La 25 februarie 1990, Smirnov este ales, la primele alegeri cu nuanta democratica, deputat în sovietul orasenesc Tiraspol, devenind, apoi, presedinte al acestui organ al administratiei locale. În toamna, la 2 septembrie 1990, un congres al deputatilor transnistreni de la toate nivelurile a adoptat decizia de formare a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti Nistrene suverane, în cadrul Uniunii Sovietice. S-a format un soviet suprem provizoriu, care l-a numit pe Smirnov în functia de presedinte al acestuia.
Ulterior, a fost desemnat presedinte al Transnistriei, reales pentru a treia oara. Cu aceasta ocazie, în dreapta Nistrului a fost instituit un regim prezidential de guvernare, în care seful statului detine si functia de sef al guvernului, cu dreptul de a numi ministrii, fara a cere aprobarea legislativului. Amendamentele au eliminat restrictia constitutionala privind numarul de mandate pe care le poate detine o persoana.
În mai 2001 Smirnov a fost invitat la Moscova în calitate de laureat al premiului „Solohov“ acordat „pentru vitejie personala si eroism în apararea intereselor poporului Transnistriei“ si pentru cartea sa de memorii intitulata „Pentru dreptul de a trai pe pamântul Transnistriei“. Semnificativ, alti laureati ai acestui premiu au mai fost Radovan Karadjici, Fidel Castro si Aleksandr Lukasenko.
Unul dintre fiii lui Igor Smirnov este însarcinat cu administrarea vamilor. Cel de-al doilea fiu al liderului este patronul firmei Sheriff, un lant de magazine alimentare si restaurante, raspândite cam în tot spatiul ex-sovietic. Sheriff mai înseamna statii de service auto, telefonie mobila, canal TV, un post de radio si un ziar. La toate acestea se adauga si un club de fotbal, a carei echipa este multicampioana a Republicii Moldova si dispune de un stadion ultramodern. Firma Sheriff a mai ridicat si o biserica ortodoxa la Tiraspol .
Principalul actor, primadona Rusiei este Igor Smirnov, de nationalitate rus. S-a nascut la 23 octombrie 1943, la Petropavlovsk, regiunea Habarovs in rasaritul indepartat al Siberiei, linga Oceanul Pacific.
Cariera de viitor presedinte si-a început-o în 1957, în orasul Zlatoustie, regiunea Celeabinsk, unde a absolvit scoala tehnico-profesionala nr. 11. A lucrat apoi, ca lacatus, la uzina „Elektromasina“.
La începutul anilor ‘60, tânarul Smirnov ar fi participat la câteva actiuni dezonorante (jafuri, furturi), pentru care a ajuns si la puscarie. Acolo a stabilit relatii cu agentii KGB si, în scurt timp, a fost racolat „la serviciu“, cu pseudonimul „Vasiliev“, dupa care a fost eliberat din detentie.
În 1963, Igor „Vasiliev“ a fost înrolat în Armata Sovietica, desi avea 22 de ani, cu antecedente penale, iar regulamentele de înrolare interziceau satisfacerea serviciului militar persoanelor cu o asemenea biografie. Tot în 1963 Igor Smirnov a devenit membru al PCUS, iar în 1966 începe sa lucreze la Uzina electromecanica din Kahovka, regiunea Herson, trecând în viteza toate etapele de la lacatus la inginer-sef.
Din 1987 a devenit director al „Elektromas“ din Tiraspol . În 1990 a fost delegat la Congresul al XXVIII-lea al PCUS, apoi a devenit presedinte al autoproclamatei republicii moldovenesti nistrene (r.m.n.), iar unul din fii - sef al comitetului vamal transnistrean. Agentul „Vasiliev“ cetatean al Federatiei Ruse detine imobile nu doar în Tiraspol ci si in Simferopol, regiunea Moscova si malul Lacului Baikal.
Între 1989 si 1990 s-a plasat în fruntea unei miscari conduse de nomenclatura administrativa si de partid locala de la Tiraspol, care s-a opus vehement schimbarilor în spectrul social-politic al RSSM, provocate de „perestroika“ lui Mihail Gorbaciov.
La 25 februarie 1990, Smirnov este ales, la primele alegeri cu nuanta democratica, deputat în sovietul orasenesc Tiraspol, devenind, apoi, presedinte al acestui organ al administratiei locale. În toamna, la 2 septembrie 1990, un congres al deputatilor transnistreni de la toate nivelurile a adoptat decizia de formare a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti Nistrene suverane, în cadrul Uniunii Sovietice. S-a format un soviet suprem provizoriu, care l-a numit pe Smirnov în functia de presedinte al acestuia.
Ulterior, a fost desemnat presedinte al Transnistriei, reales pentru a treia oara. Cu aceasta ocazie, în dreapta Nistrului a fost instituit un regim prezidential de guvernare, în care seful statului detine si functia de sef al guvernului, cu dreptul de a numi ministrii, fara a cere aprobarea legislativului. Amendamentele au eliminat restrictia constitutionala privind numarul de mandate pe care le poate detine o persoana.
În mai 2001 Smirnov a fost invitat la Moscova în calitate de laureat al premiului „Solohov“ acordat „pentru vitejie personala si eroism în apararea intereselor poporului Transnistriei“ si pentru cartea sa de memorii intitulata „Pentru dreptul de a trai pe pamântul Transnistriei“. Semnificativ, alti laureati ai acestui premiu au mai fost Radovan Karadjici, Fidel Castro si Aleksandr Lukasenko.
Unul dintre fiii lui Igor Smirnov este însarcinat cu administrarea vamilor. Cel de-al doilea fiu al liderului este patronul firmei Sheriff, un lant de magazine alimentare si restaurante, raspândite cam în tot spatiul ex-sovietic. Sheriff mai înseamna statii de service auto, telefonie mobila, canal TV, un post de radio si un ziar. La toate acestea se adauga si un club de fotbal, a carei echipa este multicampioana a Republicii Moldova si dispune de un stadion ultramodern. Firma Sheriff a mai ridicat si o biserica ortodoxa la Tiraspol .
Complexul militar al Rusiei instalat in Transnistria
Unul dintre motivele pentru care Rusia si-a afirmat cu atata tarie controlul asupra acestei zone il constituie faptul ca in aceasta regiune se afla cel mai important complex militar-industrial de pe teritoriul Basarabiei. Practic, restul Moldovei nu dispune de o baza industriala comparabila. In zona se afla o uzina de producere a componentelor armamentelor nucleare, un centru de anvergura pentru controlul comunicatiilor. Nu trebuie neglijata nici locatia Armatei a 14 a, care chiar daca este mult diminuata, dispune de o logistica impresionanta. Este formata dintr-o divizie de infanterie motorizata, incartiruita la Tiraspol, doua regimente de artilerie, un regiment de tancuri, un regiment antitanc, doua regimente de genisti si pontonieri, un regiment de rachete si o escadrila de elicoptere.
Armata a 14 a este proiectata ca un esalon de interventie rapida, avand rolul de a aplica prima lovitura Occidentului. Schema ei de organizare permite ca in timp scurt sa cuprinda un numar mult mai mare de efective decat are acum (nimeni nu a avut de fapt posibilitatea sa verifice cati militari rusi sunt de fapt in Transnistria). O alta problema o constituie pensionarii Armatei Rosii. Majoritatea se afla in acest teritoriu, dar ei sunt raspanditi pe tot cuprinsul republicii Moldova . Dupa unele aprecieri numarul acestora s-ar ridica la aproape 150.000. Prezenta fostelor cadre militare si ale KGB, raportata la mia de locuitori este de cinci ori mai mare la Tiraspol fata de media pe republica. Ei sunt si principala osatura a mafiilor si brigazilor paramilitare care isi fac de cap pe tot teritoriul Moldovei.
Rusia a mentinut o tensiune constanta in zona de demarcatie a Nistrului prin livrarile deschise de tehnica militara, arme si munitii regimului secesionist, participarea directa a Armatei a 14-a de partea rebeliunii tiraspolene, trimiterea de mercenari si „voluntari“- cazaci.
In plus, pe langa factorul militar, Rusia a depus actiuni metodice in vederea vasalizarii economice a Republici Moldova, a extinderii dependentei energetice prin manipularea preturilor la carburanti si gaze, achizitionarea in contul datoriilor pentru energie a celor mai prospere intreprinderi din Transnistria si Moldova, manipularea accizelor si tarifelor vamale pentru a limita exporturile Republicii Moldova in Rusia.
Evaluarile în ceea ce priveste trupele arata ca practic potentialul fortelor militare din Transnistria este identic cu cel din 1992, operandu-se doar schimbari de denumiri treceri ale cadrelor ruse sub serviciul militar al unitatilor Transnistrene precum si a tehnicii din dotare la inzestrarea acestora.
In caz de necesitate, „autoritatile“ Transnistriei sunt apte sa puna sub arme peste 20 mii de oameni la care se mai pot adauga si 7-8 000 de membri ai unitatilor de cazaci din Rusia.
Structura fortelor paramilitare din Transnistria:
Armata a 14 a este proiectata ca un esalon de interventie rapida, avand rolul de a aplica prima lovitura Occidentului. Schema ei de organizare permite ca in timp scurt sa cuprinda un numar mult mai mare de efective decat are acum (nimeni nu a avut de fapt posibilitatea sa verifice cati militari rusi sunt de fapt in Transnistria). O alta problema o constituie pensionarii Armatei Rosii. Majoritatea se afla in acest teritoriu, dar ei sunt raspanditi pe tot cuprinsul republicii Moldova . Dupa unele aprecieri numarul acestora s-ar ridica la aproape 150.000. Prezenta fostelor cadre militare si ale KGB, raportata la mia de locuitori este de cinci ori mai mare la Tiraspol fata de media pe republica. Ei sunt si principala osatura a mafiilor si brigazilor paramilitare care isi fac de cap pe tot teritoriul Moldovei.
Rusia a mentinut o tensiune constanta in zona de demarcatie a Nistrului prin livrarile deschise de tehnica militara, arme si munitii regimului secesionist, participarea directa a Armatei a 14-a de partea rebeliunii tiraspolene, trimiterea de mercenari si „voluntari“- cazaci.
In plus, pe langa factorul militar, Rusia a depus actiuni metodice in vederea vasalizarii economice a Republici Moldova, a extinderii dependentei energetice prin manipularea preturilor la carburanti si gaze, achizitionarea in contul datoriilor pentru energie a celor mai prospere intreprinderi din Transnistria si Moldova, manipularea accizelor si tarifelor vamale pentru a limita exporturile Republicii Moldova in Rusia.
Evaluarile în ceea ce priveste trupele arata ca practic potentialul fortelor militare din Transnistria este identic cu cel din 1992, operandu-se doar schimbari de denumiri treceri ale cadrelor ruse sub serviciul militar al unitatilor Transnistrene precum si a tehnicii din dotare la inzestrarea acestora.
In caz de necesitate, „autoritatile“ Transnistriei sunt apte sa puna sub arme peste 20 mii de oameni la care se mai pot adauga si 7-8 000 de membri ai unitatilor de cazaci din Rusia.
Structura fortelor paramilitare din Transnistria:
I. „Ministerul apararii“:
1. Patru brigazi de infanterie, dislocate in Tiraspol , Tighina, Rabnita, Dubasari.
2. Batalionul de tanchisti, satul Hlinoaia
3. Unitatea antiinfanterie, Tiraspol
4. Unitatea de artilerie, Parcani
5. Unitatea de aviatie, Tiraspol
6. Unitatea de genisti, Parcani
7. Baza de reparatie a avioanelor, Tiraspol
8. Centre de instruire si reciclare (3): Tighina, Colbasna, Afanasiefca.
9. Depozitul de armament de la Colbasna.
„Ministerul Apararii“ dispune de: Tancuri T-64 - 18 bucati; TAB (diferite tipuri) - 69 bucati. Tunuri „Gaubits-122“ - 18; Tunuri 85mm - 12; „Alazan“ - 3; Lansatoare de mine - 69. Aviatia include: 6 elicoptere MI-8T, 2 - MI-2, un avion AN-26, 2 - AN-2, doua - IAK-18. Elicopterele MI-8T sunt dotate cu lansatoare de rachete. Personalul „Ministerului Apararii“ numara circa 4500 oameni pe timp de pace.
1. Patru brigazi de infanterie, dislocate in Tiraspol , Tighina, Rabnita, Dubasari.
2. Batalionul de tanchisti, satul Hlinoaia
3. Unitatea antiinfanterie, Tiraspol
4. Unitatea de artilerie, Parcani
5. Unitatea de aviatie, Tiraspol
6. Unitatea de genisti, Parcani
7. Baza de reparatie a avioanelor, Tiraspol
8. Centre de instruire si reciclare (3): Tighina, Colbasna, Afanasiefca.
9. Depozitul de armament de la Colbasna.
„Ministerul Apararii“ dispune de: Tancuri T-64 - 18 bucati; TAB (diferite tipuri) - 69 bucati. Tunuri „Gaubits-122“ - 18; Tunuri 85mm - 12; „Alazan“ - 3; Lansatoare de mine - 69. Aviatia include: 6 elicoptere MI-8T, 2 - MI-2, un avion AN-26, 2 - AN-2, doua - IAK-18. Elicopterele MI-8T sunt dotate cu lansatoare de rachete. Personalul „Ministerului Apararii“ numara circa 4500 oameni pe timp de pace.
II. „Ministerul de interne“:
1. Batalionul „Dnestr“ - circa 500 de oameni. 2. Noua sectii de militie - circa 450 oameni.
1. Batalionul „Dnestr“ - circa 500 de oameni. 2. Noua sectii de militie - circa 450 oameni.
III. „Ministerul securitatii de stat“:
1. Batalionul „Delta“ 2. Detasament de cazaci 3. Detasamente de graniceri - Tiraspol , Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tighina, Slobozia. 4. Posturi de frontiera - 44.
Batalionul „Delta“ se completeaza, in caz de necesitate, pana la 2000-2500 de oameni.
1. Batalionul „Delta“ 2. Detasament de cazaci 3. Detasamente de graniceri - Tiraspol , Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tighina, Slobozia. 4. Posturi de frontiera - 44.
Batalionul „Delta“ se completeaza, in caz de necesitate, pana la 2000-2500 de oameni.
IV. „Corpul Armatei populare“ - sapte batalioane, dislocate in Rabnita, Grigoriopol, Dubasari, Tiraspol , Chitcani, Tighina, Parcani. Batalioanele respective numara circa 2000 de oameni, dintre care circa 70% au experienta militara.
V. „Oastea cazaceasca“ de la Marea Neagra, reprezentata prin unitatea nr. 10: 7 detasamente, situate in Tiraspol , Camenca, Rabnita, Dubasari, Grigoriopol, Tighina, Slobozia.
Capitalul rus a privatizat obiectivele strategice iar investitiile sunt injectate in industria Transnistriei. Se deruleaza deja de mai multi ani procese de privatizare care consolideaza capitalul rusesc in regiunea transnistreana.
Principalele uzine intrate pe mana investitorilor rusi sunt:
Capitalul rus a privatizat obiectivele strategice iar investitiile sunt injectate in industria Transnistriei. Se deruleaza deja de mai multi ani procese de privatizare care consolideaza capitalul rusesc in regiunea transnistreana.
Principalele uzine intrate pe mana investitorilor rusi sunt:
Uzina mecanica din Bender
Produce in serie din anul 1995, sisteme de lansare a proiectilelor reactive cu 20 de ţevi(montate pe caroserii de automobile); aruncatoare de grenade antitanc pe afet (din anul 1995); aruncatoare de mine (de calibrul 82-mm, 120-mm) (din anul 1996); aruncatoare de grenade antitanc portative (din anul 1996); pistoale de calibrul 5,45 mm; instalatii de lansare a proiectilelor reactive de tip „Grad“. Un numar de cateva zeci de sisteme reactive au fost livrate in Abhazia prin Bulgaria , pe parcursul ultimilor doi ani, sub acoperirea unei firme rusesti.
ţinânand cont de dislocarea uzinei (malul drept al Nistrului, in interiorul zonei de securitate, regimul special al orasului Bender) liderii de la Tiraspol, in comun cu partea rusa, au impus conditia ca Postul de control si trecere al Trupelor de mentinere a pacii de pe podul de la Bender sa fie completat numai din militari rusi si transnistreni. (Din1992 prin decizia Comisiei Unificate de Control pe toate podurile de pe Nistru au fost instalate posturi tripartite de control.) Toate tentativele ulterioare ale reprezentantilor Chisinaului in Comisia Unificata de Control de a restabili statutul acestui post ca tripartit si de a efectua o vizita de inspectie la Uzina in conformitate cu prevederile Acordului din 1992 si statutul CUC au fost respinse.
Uzina metalurgica din Ribnita si cele afiliate.
Din primavara anului 1997, la uzina metalurgica din Ribnita, a fost inceputa producerea aruncatoarelor de mine de calibrul 82-mm. Utilajul de producere a aruncatoarelor de mine a fost achizitionat in 1995 din Federatia Rus si permite de asemenea producerea aruncatoarelor de mine de calibrul 120-mm. Testarea primelor aruncatoare si tragerile de control au fost efectuate la 17 mai 1997 in prezenta reprezentantilor din Rusia. Tot in prim vara anului 1997 la uzina a fost produs primul lot experimental (100) de mine antipersonal in carcasa de lemn. Ulterior s-a trecut si la producerea minelor antitanc.
ţinânand cont de dislocarea uzinei (malul drept al Nistrului, in interiorul zonei de securitate, regimul special al orasului Bender) liderii de la Tiraspol, in comun cu partea rusa, au impus conditia ca Postul de control si trecere al Trupelor de mentinere a pacii de pe podul de la Bender sa fie completat numai din militari rusi si transnistreni. (Din1992 prin decizia Comisiei Unificate de Control pe toate podurile de pe Nistru au fost instalate posturi tripartite de control.) Toate tentativele ulterioare ale reprezentantilor Chisinaului in Comisia Unificata de Control de a restabili statutul acestui post ca tripartit si de a efectua o vizita de inspectie la Uzina in conformitate cu prevederile Acordului din 1992 si statutul CUC au fost respinse.
Uzina metalurgica din Ribnita si cele afiliate.
Din primavara anului 1997, la uzina metalurgica din Ribnita, a fost inceputa producerea aruncatoarelor de mine de calibrul 82-mm. Utilajul de producere a aruncatoarelor de mine a fost achizitionat in 1995 din Federatia Rus si permite de asemenea producerea aruncatoarelor de mine de calibrul 120-mm. Testarea primelor aruncatoare si tragerile de control au fost efectuate la 17 mai 1997 in prezenta reprezentantilor din Rusia. Tot in prim vara anului 1997 la uzina a fost produs primul lot experimental (100) de mine antipersonal in carcasa de lemn. Ulterior s-a trecut si la producerea minelor antitanc.
Uzina de pompe
Produce aruncatoare de grenade antipersonal (cu fixare sub ţeava) GP-25 de calibrul 40-mm.
Uzina „Selihoztehnica“ din orasul Camenca.
Produce o parte din subansambluri pentru aruncatoarele produse la Uzina de pompe.
Uzina „Selihoztehnica“ din orasul Camenca.
Produce o parte din subansambluri pentru aruncatoarele produse la Uzina de pompe.
Uzina „Electromas“ ( Tiraspol )
Produce in serie: - pistoale mitraliera de 9-mm, pistoale Macarov de 9-mm, pistoale de 5,45-mm, arme de vanatoare si arme de lupta speciale fabricate in baza acestora. Subansamblurile (inclusiv amortizoare de zgomot) sunt primite din Federatia Rusa.
Uzina „Electroaparat“ ( Tiraspol )
produce subansambluri si blocuri de aparataj pentru diferite sisteme de armament care se asambleaza in Federatia Rusa. In cele mai dese cazuri Tiraspolul realizeaza contractele de export al armamentului cu concursul Rusiei care are reprezentanti comerciali cu titlu permanent.
Unul dintre obiectivele economice principale din regiune, uzina metalurgica din Ribnita, are un nou proprietar. 90% din actiunile societatii de tip inchis au fost cumparate de compania austro-ucraineana Hares Group. Aceasta a cumparat pachetul de actiuni de la uzina metalurgica de la grupul de companii „Itera“ si de la alte companii. Din pachetul de 90%, „Itera“ detinea 75% de actiuni. „Itera“ se va limita la gaze si petrol - exploatarea zacamintelor si livrarea de agenti energetici, de altfel alimentarea Rabnita tot „Itera“ o facea pana acum. Hares Group este specializata in comercializarea productiei metalurgice intre Ucraina si alte tari din anul 1982. Oficiul principal al companiei HARES Youssef Handels Ges.m.b.H. se afla la Viena ( Austria ). Compania comercializeaza productie de la combinatul metalurgic din Mariupol (regiunea Donetk), de la combinatul metalurgic „Krivorojstal“ (regiunea Dnepropetrovsk ) si de la uzina metalurgica „Petrovski“ din Dnepropetrovsk . Principalii consumatori ai productiei metalurgice se afla in Siria, Turcia, Liban, Algeria, Egipt, Iran, in Asia de Sud-Est, America Centrala si de Sud.
Pina in 2003, in zona transnistreana a Moldovei au fost privatizate 14 intreprinderi mari, iar pentru anul curent este preconizata privatizarea a 75 de obiective desi statul moldovean nu garanteaza dreptul de proprietate asuprta obiectivelor amplasate in localitatile din stinga Nistrului si in orasul Bender, privatizate fara acordul guvernului de la Chisinau.
Noul concept al politici rusesti neo-coloniale, este bazat pe extinderea capitalului rusesc si acapararea unor importante proprietati pe teritoriul fostelor republici sovietice, forma eficienta de mentinere a unui „control civilizat“ asupra lor.
Unul dintre obiectivele economice principale din regiune, uzina metalurgica din Ribnita, are un nou proprietar. 90% din actiunile societatii de tip inchis au fost cumparate de compania austro-ucraineana Hares Group. Aceasta a cumparat pachetul de actiuni de la uzina metalurgica de la grupul de companii „Itera“ si de la alte companii. Din pachetul de 90%, „Itera“ detinea 75% de actiuni. „Itera“ se va limita la gaze si petrol - exploatarea zacamintelor si livrarea de agenti energetici, de altfel alimentarea Rabnita tot „Itera“ o facea pana acum. Hares Group este specializata in comercializarea productiei metalurgice intre Ucraina si alte tari din anul 1982. Oficiul principal al companiei HARES Youssef Handels Ges.m.b.H. se afla la Viena ( Austria ). Compania comercializeaza productie de la combinatul metalurgic din Mariupol (regiunea Donetk), de la combinatul metalurgic „Krivorojstal“ (regiunea Dnepropetrovsk ) si de la uzina metalurgica „Petrovski“ din Dnepropetrovsk . Principalii consumatori ai productiei metalurgice se afla in Siria, Turcia, Liban, Algeria, Egipt, Iran, in Asia de Sud-Est, America Centrala si de Sud.
Pina in 2003, in zona transnistreana a Moldovei au fost privatizate 14 intreprinderi mari, iar pentru anul curent este preconizata privatizarea a 75 de obiective desi statul moldovean nu garanteaza dreptul de proprietate asuprta obiectivelor amplasate in localitatile din stinga Nistrului si in orasul Bender, privatizate fara acordul guvernului de la Chisinau.
Noul concept al politici rusesti neo-coloniale, este bazat pe extinderea capitalului rusesc si acapararea unor importante proprietati pe teritoriul fostelor republici sovietice, forma eficienta de mentinere a unui „control civilizat“ asupra lor.
Dosarul Transnistrean
In unele cercuri politice de la Chisinau, se sustine pe sest ca s-ar putea scapa de povara acestui conflict, prin recunoasterea independentei „Republicii moldovenesti nistrene“. Opinia, nediscutata public insa, este ca ar fi bine ca sa se renunte la incercarea de solutionare politica a conflictului transnistrean si, cedand Transnistria, sa se concentreze in intregime asupra apropierii de Uniunea Europeana.
Se afirma ca, pe termen mediu si lung, separarea Transnistriei de Moldova si declararea independentei sale ar fi in avantajul tarii. Argumentele in favoarea acestei politici ar fi urmatoarele:
- fara Transnistria, s-ar restabili controlul institutiilor de stat pe intreg teritoriul tarii si, o data cu acesta, s-ar obtine o mai mare securitate statala;
- Moldova ar putea astfel limita riscurile mai mari sau mai mici la adresa securitatii tarii ce provin din Transnistria;
- partea ramasa din teritoriul tarii ar putea profita mai mult decat pana acum de sprijin international, climatul economic s-ar putea imbunatati, ar putea fi atrase mai multe investitii, s-ar putea edifica nestanjenit structuri democratice si economice de piata, in felul acesta putandu-se indeplini mai usor promisiunile referitoare la prosperitate facute cetatenilor moldoveni;
- tara ar putea fi stabilizata durabil, presiunea migratiei ar scadea, astfel incat in vecinatatea Uniunii Europene s-ar afla in viitor, treptat, o entitate statala bine condusa si functionala;
- Transnistriei si cetatenilor sai li s-ar da dreptul de a opta pentru revenirea la Republica Moldova , in situatia unei schimbari de regim sau a unei alegeri populare in favoarea unei federatii.
„Inchiderea dosarului“ transnistrean s-ar mai putea realiza si pe varianta ucraineana formula in care Kievului i-ar reveni rolul principal prin cedarea teritoriilor transnistrene (3,7 mii km2) ale Republicii Moldova Ucrainei iar cele cinci raioane transnistrene ar urma sa aiba un statut identic cu cel al Crimeii. In schimbul acestei achizitii Ucraina ar putea oferi un statut similar Bucovinei si Bugeacului. Republica Moldova nu ar iesi in pierdere, din moment ce oricum nu detine controlul raioanelor transnistrene s-ar fi cistiga insa stabilitatea politica si economica, si controlul orasului Tighina. Deocamdata niciuna dintre aceste idei nu au devenit teme publice iar Dosarul Transnistrean ramane pe mai departe inchis intre copertile tinute strans de Moscova.
Se afirma ca, pe termen mediu si lung, separarea Transnistriei de Moldova si declararea independentei sale ar fi in avantajul tarii. Argumentele in favoarea acestei politici ar fi urmatoarele:
- fara Transnistria, s-ar restabili controlul institutiilor de stat pe intreg teritoriul tarii si, o data cu acesta, s-ar obtine o mai mare securitate statala;
- Moldova ar putea astfel limita riscurile mai mari sau mai mici la adresa securitatii tarii ce provin din Transnistria;
- partea ramasa din teritoriul tarii ar putea profita mai mult decat pana acum de sprijin international, climatul economic s-ar putea imbunatati, ar putea fi atrase mai multe investitii, s-ar putea edifica nestanjenit structuri democratice si economice de piata, in felul acesta putandu-se indeplini mai usor promisiunile referitoare la prosperitate facute cetatenilor moldoveni;
- tara ar putea fi stabilizata durabil, presiunea migratiei ar scadea, astfel incat in vecinatatea Uniunii Europene s-ar afla in viitor, treptat, o entitate statala bine condusa si functionala;
- Transnistriei si cetatenilor sai li s-ar da dreptul de a opta pentru revenirea la Republica Moldova , in situatia unei schimbari de regim sau a unei alegeri populare in favoarea unei federatii.
„Inchiderea dosarului“ transnistrean s-ar mai putea realiza si pe varianta ucraineana formula in care Kievului i-ar reveni rolul principal prin cedarea teritoriilor transnistrene (3,7 mii km2) ale Republicii Moldova Ucrainei iar cele cinci raioane transnistrene ar urma sa aiba un statut identic cu cel al Crimeii. In schimbul acestei achizitii Ucraina ar putea oferi un statut similar Bucovinei si Bugeacului. Republica Moldova nu ar iesi in pierdere, din moment ce oricum nu detine controlul raioanelor transnistrene s-ar fi cistiga insa stabilitatea politica si economica, si controlul orasului Tighina. Deocamdata niciuna dintre aceste idei nu au devenit teme publice iar Dosarul Transnistrean ramane pe mai departe inchis intre copertile tinute strans de Moscova.
Moldova - cheie strategică a Federaţiei ruse
„Moldova, în pofida dimensiunilor sale mici şi a posibilităţilor corespunzătoare, va fi pentru Rusia unul din punctele cheie în CSI.“ scria „Nezavisimaia Gazeta“, portavocea FSB, în August 2000.
Dezmembrarea U.R.S.S., retragerea strategică, de 1.400 km, a trupelor sovietice din Europa Centrală şi de Est, izbucnirea valului de revoluţii din 1989, procesul de redefinire a raporturilor internaţionale, dispariţia bipolarităţii şi apariţia de noi centre de putere a creat un adevărat haos geopolitic ce are încă implicaţii directe asupra securităţii europene şi mondiale. Imperiul Moscovei s-a fărâmiţat Rusia traversând una dintre cele mai delicate etape ale istoriei sale. în timp ce Uniunea Sovietică era o superputere cu interese globale, Rusia este nevoită sa-şi rezume pretenţiile la statutul de mare putere cu interese regionale, statut diminuat considerabil, odată cu evadarea recentă a Ucrainei din sfera sa directă de influenţă.
Războiul din Kosovo şi izgonirea Rusiei din regiunea sud-est europeană a determinat Rusia să caute măsuri de contracarare a puterii hegemonică a Statelor Unite. încheierea unor alianţe cu China şi cu Iranul restabilirea relaţiile sale cu Coreea de Nord şi cu Vietnamul „împrietenirea“ cu Uniunea Europeană în speranţa că această nouă entitate va intra, cum s-a şi întamplat deja, în coliziune cu anumite interese economice şi politice al Statelor Unite au fost măsuri la scară globală. Rusia urmărea crearea unor pârghii de presiune asupra Vestului în regiuni de importanţă globală: Golful Persic, triunghiul China-Coreea-Japonia şi de-a lungul rutelor navale din sud-estul Asiei. în plan regional, pe continentul european Rusia a reuşit crearea şi menţinerea unor enclave pe linia fundamentală de demarcaţie geopolitică a istmului ponto-baltic, în Kaliningrad şi în sud, pe teritoriul Republicii Moldova, în Transnistria.
Obiectivul major urmărit de Rusia a fost şi este reţinerea Republicii Moldova sub tutela politică a fostului centru decizional post-sovietic, utilizând regiunea nistreană. După desprinderea Ucrainei, pierderea Odessei şi a importantelor porturi militare la Marea Neagra, a Azerbaidjeanului, intrat sub influenţa Turcia, una dintre cele mai mari puteri NATO, a Georgiei unde urmează instalarea bazelor militare americane, acum, mai mult ca niciodată, pentru Rusia păstrarea Tiraspolului poartă o semnificaţie strategică covârşitoare, rămânând singurul cap de pod către Europa sud-estică.
Doctrina de Securitate a Rusiei arată că Federaţia Rusă examinează cu îngrijorare concentrarea la flancul sudic al C.S.I. a unor state care sunt pe cale de a deveni baze NATO. Moldova , aflată în flancul sudic şi considerată zonă tampon deopotrivă de NATO şi de Rusia se afla vrând nevrând comprimată între două puternice câmpuri de forţă, cu puţine şanse de a-şi gasi o cale de ieşire fără suportul României. Intersecţia unor noi câmpuri de forţă în zona istmului ponto-baltic a creat premise favorabile independenţei faţă de Moscova. Simţind că se apropie momentul desprinderii Moldovei din sfera sa de influenţă, odată cu dispariţia fizică a generaţiei de foşti bolşevici şi rusofili, fideli Rusiei prin educaţie şi interese, Moscova a pregătit o nouă variantă de menţinere a Chişinăului în sfera sa politică.
Primul eşec major al lui Putin a avut loc, culmea, în Moldova , în 2003, la debutul propriei campanii electorală. Acesta, urma să aterizeze în data de 24 noiembrie 2003 la Chişinău pentru a forţa semnarea „Memorandumului Kozac“ ce ar fi consfinţit, la reuniunea de la Maastricht din 1-2 Decembrie 2003, anexarea Moldovei de către Transnistria, respectiv de către Rusia. Scopul principal al memorandumului Kozak era obţinerea consimţamântului din partea Chişinăului de rămânere a armatei ruse în Transnistria şi asigurarea controlului asupra legislativului de la Chişinău prin deputaţii ruşi care ar fi urmat să fie aduşi din partea Tiraspolului în spaţiul politic al Moldovei. Refuzul semnării de către Voronin a acestui document crucial pentru Rusia este cel mai important fapt de politică petrecut în preajma graniţelor româneşti în ultimul deceniu, care caracterizează circumstanţele perspectivei politice în această zonă.
Putin a fost umilit ca niciodată în întreaga sa carieră (venise inclusiv cu un cadou personal - un avion - pe care a trebuit să şi-l ia înapoi) şi de atunci jocul rusesc a fost de-jucat într-o manieră fără precedent pentru primul kaghebist al Rusiei.
Momentul respectiv marcheză debutul evident al crizei dintre Rusia şi restul lumii, deoarece ca urmare a atitutinii Rusiei, SUA (şi Uniunea Europeană) au anunţat că nu vor ratifica Tratatul privind Forţele Convenţionale în Europa (FCE) daca Federaţia Rusa nu îşi va respecta angajamentele de evacuare integrală şi necondiţionată a trupelor şi muniţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova şi Georgiei. Urmarea a fost că la Maastricht nu s-a reuşit adoptarea vreunei declaraţii a miniştrilor OSCE, iar Rusia, a refuzat, în cadrul consiliului ministerial al OSCE de la Sofia, din decembrie 2004 semnarea „Declaratiei de Stabilitate si Securitate pentru Moldova“ şi totodată a refuzat şi confirmarea angajamentului de retragere a trupelor sale de pe teritoriul Moldovei.
Prezenta Rusiei in Transnistria ii permite sa exercite presiune asupra flancului sudic al Ucrainei. Insecuritatea pe Nistru, care separa Transnistria de restul Moldovei, inseamna securitate pe Prut, frontiera intre Republica Moldova si Romania ce va deveni in 2007 o frontiera a Uniunii Europene. Transnistria s-ar putea transforma intr-un „Kaliningrad pe Marea Neagra“, altfel spus, o enclava rusa ce ar permite Moscovei sa perturbe buna functionare a Europei.
Rusia vrea impartirea teritoriului actualei Republici Moldova, in Moldova propriu-zisa, eventual integrata in Romania si Transnistria, ceea ce implica aparitia unei noi frome statale - Federatia Moldoveneasca - cu trei subiecti geopolitici: Basarabia, Transnistria si Gagauzia. Rusia doreste deci crearea unui stat nou si nu transformarea actualei Republici Moldova .
………………………
Mai avem inca multe materiale dintre cele cautate pe coclaurile Moscovei, dar ne oprim aici pentru a nu obosi excesiv cititorii nostrii de la Ambasada Rusiei la Bucuresti, care au examinat cu interes si alte materiale recent plasate pe site-ul Curentul.
Dezmembrarea U.R.S.S., retragerea strategică, de 1.400 km, a trupelor sovietice din Europa Centrală şi de Est, izbucnirea valului de revoluţii din 1989, procesul de redefinire a raporturilor internaţionale, dispariţia bipolarităţii şi apariţia de noi centre de putere a creat un adevărat haos geopolitic ce are încă implicaţii directe asupra securităţii europene şi mondiale. Imperiul Moscovei s-a fărâmiţat Rusia traversând una dintre cele mai delicate etape ale istoriei sale. în timp ce Uniunea Sovietică era o superputere cu interese globale, Rusia este nevoită sa-şi rezume pretenţiile la statutul de mare putere cu interese regionale, statut diminuat considerabil, odată cu evadarea recentă a Ucrainei din sfera sa directă de influenţă.
Războiul din Kosovo şi izgonirea Rusiei din regiunea sud-est europeană a determinat Rusia să caute măsuri de contracarare a puterii hegemonică a Statelor Unite. încheierea unor alianţe cu China şi cu Iranul restabilirea relaţiile sale cu Coreea de Nord şi cu Vietnamul „împrietenirea“ cu Uniunea Europeană în speranţa că această nouă entitate va intra, cum s-a şi întamplat deja, în coliziune cu anumite interese economice şi politice al Statelor Unite au fost măsuri la scară globală. Rusia urmărea crearea unor pârghii de presiune asupra Vestului în regiuni de importanţă globală: Golful Persic, triunghiul China-Coreea-Japonia şi de-a lungul rutelor navale din sud-estul Asiei. în plan regional, pe continentul european Rusia a reuşit crearea şi menţinerea unor enclave pe linia fundamentală de demarcaţie geopolitică a istmului ponto-baltic, în Kaliningrad şi în sud, pe teritoriul Republicii Moldova, în Transnistria.
Obiectivul major urmărit de Rusia a fost şi este reţinerea Republicii Moldova sub tutela politică a fostului centru decizional post-sovietic, utilizând regiunea nistreană. După desprinderea Ucrainei, pierderea Odessei şi a importantelor porturi militare la Marea Neagra, a Azerbaidjeanului, intrat sub influenţa Turcia, una dintre cele mai mari puteri NATO, a Georgiei unde urmează instalarea bazelor militare americane, acum, mai mult ca niciodată, pentru Rusia păstrarea Tiraspolului poartă o semnificaţie strategică covârşitoare, rămânând singurul cap de pod către Europa sud-estică.
Doctrina de Securitate a Rusiei arată că Federaţia Rusă examinează cu îngrijorare concentrarea la flancul sudic al C.S.I. a unor state care sunt pe cale de a deveni baze NATO. Moldova , aflată în flancul sudic şi considerată zonă tampon deopotrivă de NATO şi de Rusia se afla vrând nevrând comprimată între două puternice câmpuri de forţă, cu puţine şanse de a-şi gasi o cale de ieşire fără suportul României. Intersecţia unor noi câmpuri de forţă în zona istmului ponto-baltic a creat premise favorabile independenţei faţă de Moscova. Simţind că se apropie momentul desprinderii Moldovei din sfera sa de influenţă, odată cu dispariţia fizică a generaţiei de foşti bolşevici şi rusofili, fideli Rusiei prin educaţie şi interese, Moscova a pregătit o nouă variantă de menţinere a Chişinăului în sfera sa politică.
Primul eşec major al lui Putin a avut loc, culmea, în Moldova , în 2003, la debutul propriei campanii electorală. Acesta, urma să aterizeze în data de 24 noiembrie 2003 la Chişinău pentru a forţa semnarea „Memorandumului Kozac“ ce ar fi consfinţit, la reuniunea de la Maastricht din 1-2 Decembrie 2003, anexarea Moldovei de către Transnistria, respectiv de către Rusia. Scopul principal al memorandumului Kozak era obţinerea consimţamântului din partea Chişinăului de rămânere a armatei ruse în Transnistria şi asigurarea controlului asupra legislativului de la Chişinău prin deputaţii ruşi care ar fi urmat să fie aduşi din partea Tiraspolului în spaţiul politic al Moldovei. Refuzul semnării de către Voronin a acestui document crucial pentru Rusia este cel mai important fapt de politică petrecut în preajma graniţelor româneşti în ultimul deceniu, care caracterizează circumstanţele perspectivei politice în această zonă.
Putin a fost umilit ca niciodată în întreaga sa carieră (venise inclusiv cu un cadou personal - un avion - pe care a trebuit să şi-l ia înapoi) şi de atunci jocul rusesc a fost de-jucat într-o manieră fără precedent pentru primul kaghebist al Rusiei.
Momentul respectiv marcheză debutul evident al crizei dintre Rusia şi restul lumii, deoarece ca urmare a atitutinii Rusiei, SUA (şi Uniunea Europeană) au anunţat că nu vor ratifica Tratatul privind Forţele Convenţionale în Europa (FCE) daca Federaţia Rusa nu îşi va respecta angajamentele de evacuare integrală şi necondiţionată a trupelor şi muniţiilor de pe teritoriul Republicii Moldova şi Georgiei. Urmarea a fost că la Maastricht nu s-a reuşit adoptarea vreunei declaraţii a miniştrilor OSCE, iar Rusia, a refuzat, în cadrul consiliului ministerial al OSCE de la Sofia, din decembrie 2004 semnarea „Declaratiei de Stabilitate si Securitate pentru Moldova“ şi totodată a refuzat şi confirmarea angajamentului de retragere a trupelor sale de pe teritoriul Moldovei.
Prezenta Rusiei in Transnistria ii permite sa exercite presiune asupra flancului sudic al Ucrainei. Insecuritatea pe Nistru, care separa Transnistria de restul Moldovei, inseamna securitate pe Prut, frontiera intre Republica Moldova si Romania ce va deveni in 2007 o frontiera a Uniunii Europene. Transnistria s-ar putea transforma intr-un „Kaliningrad pe Marea Neagra“, altfel spus, o enclava rusa ce ar permite Moscovei sa perturbe buna functionare a Europei.
Rusia vrea impartirea teritoriului actualei Republici Moldova, in Moldova propriu-zisa, eventual integrata in Romania si Transnistria, ceea ce implica aparitia unei noi frome statale - Federatia Moldoveneasca - cu trei subiecti geopolitici: Basarabia, Transnistria si Gagauzia. Rusia doreste deci crearea unui stat nou si nu transformarea actualei Republici Moldova .
………………………
Mai avem inca multe materiale dintre cele cautate pe coclaurile Moscovei, dar ne oprim aici pentru a nu obosi excesiv cititorii nostrii de la Ambasada Rusiei la Bucuresti, care au examinat cu interes si alte materiale recent plasate pe site-ul Curentul.
George Roncea
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: