Germania ar datora României 18 miliarde de euro !

Controversa unei datorii din perioada nazistă a Germaniei Stăm sau nu cu fundul pe o creanţă de 18 mld. euro?, se întreabă public parlamentarul Iulian Urban, vicepreşedintele Comisiei juridice a Senatului, ridicând controversa unei datorii de 18 miliarde de euro, o datorie neachitată a Germaniei către BNR la un alt nivel decât cel al disputei online.

Pe fond întreaga discuţie pleacă de la o interpelare din data de 16 august 2010 adresată Guvernului Germaniei de parlamentara germană Ulla Jelpke, care a solicitat un punct de vedere oficial asupra unui posibil sold neachitat de Casa de Compensaţie din Germania către România, reprezantată de BNR.

Răspunsul Guvernului german, prin Ministerul de Finanţe de la Berlin, a venit neaşteptat de repede, chiar în aceeaşi zi (!). Un răspuns previzibil, prin care Ministerul Finanţelor de la Berlin spune că România a renunţat la orice pretenţie materială faţă de Germania, prin semnarea Tratatului de Pace de la Paris, din 10 februarie 1947.

Analistul economic Dan Popa comentează pe larg subiectul datoriei Germaniei către BNR şi susţine că răspunsul Ministerului de Finanţe al Germaniei „este total incorect deoarece art. 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede că «România renunţă la orice pretenţii faţă de Germania, cu excepţia celor rezultând din contracte şi alte obligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată».

Deci motivaţia Ministerului de Finanţe din Germania nu stă în picioare, ba chiar aş putea spune că însăşi prin motivaţia aceasta lipsită de logică s-au împotmolit şi mai tare şi vor trebui să accepte, într-un final previzibil, că au de plătit o sumă imensă României“.

Investigaţia experţilor: valoarea totală a datoriei - peste 18 miliarde de euro

Investigaţia lui Dan Popa a pornit de la o adevărată bombă de presă - şi nu numai - dezgropată din anii războiului de cercetătorii Radu Golban şi Mihaela-Brånduşa Tudose, ambii doctori în ştiinţe economice, într-un prim articol din „Săptămâna Financiară“, apărut încă din 17 mai: O soluţie pentru ieşirea din criză: recuperarea datoriilor Germaniei din relaţiile comerciale nerespectate cu România şi urmat de numeroase corespondenţe oficale ale celor doi, cu autorităţi din România, dar şi de o interpelare în Bundestag, menţionată mai sus, în data de 16 august.

Documentarea celor doi experţi arată că, la jumătatea anului 1944, soldul activ pentru România al cliringului româno-german ajunsese la 57,8 miliarde de lei, respectiv circa un miliard de mărci, conform lucrării lui C. Kiriţescu „Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui“, vol. 2, p. 503. Conform lucrărilor de specialitate străine, respectiv „Rieder“, „Maximiliane“, „Deutsch-italienische Wirtschaftsbeziehungen: Kontinuitäten und Brëche 1936-1957“ (Relaţiile economice germano-italiene: continuitate şi întreruperi 1936-1957), p. 41, soldul activ pentru România al cliringului româno-german (la sfârşitul anului 1944) era de 1.126,4 milioane de mărci imperiale. Plecându-se de la aprecierea că 1 reichsmark este evaluat, în prezent, la 3,3 euro, se poate calcula, estimativ, valoarea cuantumului datoriei: 3,717 miliarde de euro, fără a adăuga şi dobânda aferentă celor 66 de ani - din 1944 până în 2010; fără a ne lansa într-un calcul matematic costisitor de actualizare, ci doar dacă am calcula o dobândă moderată de doar 2,5% pe an, se poate aprecia că valoarea totală a datoriei (suma iniţială şi dobânda capitalizată) se ridică la 18,88 miliarde de euro.

Cine a colaborat cu nemţii după 1939 nu mai primeşte nimic înapoi

Senatorul Iulian Urban comentează la rândul său răspunsul Ministerului de Finanţe german astfel: „Ideea este că cine a colaborat cu Germania după 1 sept 1939 nu mai primeşte nimic înapoi.

Soldul a crescut de la an la an. Mai ales în 1944 soldul net a crescut conform raportului nr. 14 din anul 1944 al Băncii pentru Reglementări Internaţionale cu o sumă mult mai considerabilă decât de 200 mil. reichsmark (din aprilie până în septembrie 1944) dar datorită diferitelor instrumente financiare germane, precum plata staţionării trupelor în România sau răscumpărarea unor datorii ale Romåniei tot din contul soldului curent, creştere ce nu a fost chiar aşa de accelerată.

Dacă studiezi tratatul o să afli că România, deşi a trecut în tabăra câştigătoare, a fost inclusă în tabăra perdantă şi a trebuit să plătim tribut de război Rusiei (adică tezaurul şi tot aurul ce l-au luat ruşii plus implementarea comunismului la noi) şi singurul lucru recunoscut pozitiv a fost folosirea celor peste un milion de români (luaţi prizonieri) în armata rusă în corpul de armată Tudor Vladimirescu, care au fost linia întâi şi au dus cele mai grele lupte de pe frontul de est. Şi pentru acest simplu fapt am primit Ardealul înapoi. Nu pot spune că documentul este real sau fals. Poate să fie o diversiune să ne stricăm relaţiile cu Germania acum când Moscova a început să îşi scoată ghearele la adresa noastră. Să presupunem că este real. În acest caz, nu ar trebui să avem vreo jenă să ne cerem banii înapoi. Suedezii, dacă mai ţineţi minte, ne-au cerut o datorie veche fără nicio jenă acum câţiva ani de zile tot dintr-un contract comercial internaţional neonorat de România.

BNR are datoria să intervină public

Dacă Germania datorează BNR suma de 18 miliarde de euro atunci problema se schimbă la nivel de conducere a BNR. Domnul Mugur Isărescu răspunde de nerecuperarea banilor şi în acest caz este o mică neglijenţă în serviciu. Domnul Isărescu şi domnul Vasilescu în acest caz ar trebui să o lase mai uşor cu datul de păreri prin presă şi să se apuce de recuperat banii. Suma ce se vehiculează e aproape împrumutul de la FMI. În acest caz situaţia domnului Isărescu este periculoasă, am redus salarii, tăiem din pensii, din alocaţii pentru copii pentru că domnul Isărescu nu şi-a făcut treaba? Dar totul cred însă că se limitează la speculaţii apărute în presă, aşa că putem să ne oprim aici să vedem ce urmeză. Nu aş dori să fiu în pielea lui Isărescu dacă totul este adevărat. Dacă este adevărat, atunci cred că parlamentul României îl va altoi cu o Comisie de Anchetă.

Norocul nostru că prin parlamentul german mai sunt şi parlamentari corecţi, fiindcă noi, respectiv BNR, nu ştim să ne apărăm interesele statului, care transced regimurilor politice, războaielor etc.“

Germania a ştiut să-şi recupereze proprietăţile

„Îmi aduc aminte - mai scrie Iulian Urban - că prin 1996, când statul german solicita restituirea clădirii din Calea Victoriei 174, în care funcţionase Teatrul C.Tănase, pe care o cumpărase prin 1912, dacă nu mă înşel, pentru a-şi dovedi dreptul de proprietate, a produs, prin Ambasada germană de la Bucureşti, ORIGINALUL contractului de vânzare-cumpărare a respectivului imobil. Ştiu asta pentru că tatăl meu a lucrat la Constantin Tănase vreo 30 de ani. Şi clădirea respectivă s-a retrocedat statului german. Trecuseră între timp peste Germania două războaie mondiale, dintre care ultimul a pus Berlinul la nivelul solului, dar au ştiut să îşi conserve titlurile de proprietate originale, care atestau drepturile statului german şi le-au valorificat atunci când condiţiile au permis-o.

Aş putea face pariu pe „10 Euro“, că BNR nu va mişca un deget în această problemă, în ciuda evidenţelor şi a recunoaşterilor chiar a părţii germane şi a unor foruri internaţionale a acestor datorii ale statului german. Păcat că noi nu avem nemţi la nevoie, vorba lui Arghezi!! Cât despre interpretarea Art. 28 din Tratatul de pace de la Paris, aceasta ar fi o treabă relativ uşoară, chiar şi pentru dl. Adrian Vasilescu, binecunoscutul prim-consilier al guvernatorului BNR, doar a făcut Facultatea de drept!“

Acide şi amare, totodată, observaţiile făcute de senatorul Urban, până una alta aşteptăm cu interes de la BNR o replică, o desluşire a temei, mai mult decât interesantă mai ales în momentele acestea de criză când se recomandă României să stea cu mâna întinsă la FMI, de către tot felul de „specialişti“, când de fapt România are de recuperat valori imense de la cei care au furat-o, fie ei străini sau băştinaşi de teapa Vântu, Patriciu şi restul clicii profitoare a clasei politice care au jefuit, au jefuit, au jefuit…