Cel mai bun fotbalist moldovean, Alexandru Epureanu, a acordat un interviu în exclusivitate site-ului Dinamo Moscova, preluat de divizianationala.com. Pe lângă întrebări fireşti din fotbal a fost întrebat şi de teme lingvistice, vezi mai jos răspunsurile.
Interviul a fost acordat în cadrul unui proiect al lui Dinamo Moscova intitulat „Numerologhia”, unde fiecare jucător vorbeşte despre viaţa sa personală şi cariera de fotbalist.
-Ai vreun număr preferat, ceva important pentru tine? Poate numărul de pe tricoul tău, 5?
-Eu nu acord o atenţie foarte mare numerelor, însă numărul 5 îmi place. La diverse cluburi am jucat cu numere diferite, însă anul trecut am evoluat la echipa naţională cu numărul 5. Când m-am transferat la Dinamo Moscova, am întrebat dacă este disponibil acest tricou.
-Se deosebeşte Dinamo de alte cluburi unde ai evoluat?
-Desigur! Dinamo este un club deosebit. Aici am simţit prezenţa profesionaliştilor care cunosc lucrul lor. Orice problemă este rezolvată pe moment. După destrămarea Uniunii Sovietice, Dinamo nu a mai obţinut rezultate, însă până atunci a reuşit să-şi facă un nume important. Acum muncim în scopul readucerii rezultatelor.
-Reaminteşte-le fanilor despre cariera ta de fotbalist.
-Tatăl meu a fost profesor de gimnastică, a jucat bine în multe tipuri de sport. El mi-a insuflat dragostea faţă de fotbal. Drept exemplu mi-a servit şi fratele meu Sergiu, care avea rezultate remarcabile în fotbal. El m-a adus la 12 ani la Zimbru Chişinău, unde am avut ca antrenor pe Nicoli Esin. Mai târziu a fost tineretul Zimbrului, după care am evoluat la „galben verzi”. A venit un moment dificil, unele probleme de contract şi am ajuns să accept propunerea lui Sheriff Tiraspol. Apoi au urmat trei ani la FC Moscova, iar acum sunt la Dinamo.
-Ce poţi să spui de cantonamentul echipei naţionale din Austria?
-Sincer? Când aud cantonament, îmi inchipui alergări fără meciuri. Totuşi sunt bucuros că avem un antrenor (Balint) care pune accentul pe posesia balonului. Chiar şi aşa oricum noi alergăm destul de mult, însă în schimb este mai interesant decât pur şi simplu să faci cercuri în jurul terenului.
-Te simţi mândru că eşti unul dintre titularii în apărare?
-Nu cred că am un loc sigur. Aşa s-a întâmplat ca în primele meciuri să joc cu Leo în apărare, fiindcă Colodin era accidentat. În ultimele etape deja Fernandes a fost accidentat. În general antrenorul nu a avut de unde alege. El pune în apărare pe cei care erau apţi de joc. Acum în schimb suntem cu toţii bine şi Miodrag Bojovic poate alege dintre mai mulţi.
-În naţionala Moldovei ai un rol deosebit având în vedere că ai primit banderola de căpitan la o aşa vârstă?
-Depinde. Gabi antrenează din această iarnă. El a hotărât să mă pună în această poziţie. Înaintea calificărilor pot interveni schimbări, însă eu deja am reuşit să simt pe pielea mea responsabilitatea să fii căpitan.
-Fotbalul moldovenesc, creşte sau descreşte?
-Cred că este în decădere. Tot mai puţini investesc în fotbalul nostru. În special şi criza este un fenomen. Doar Sheriff reuşeşte să menţină ştafeta. Au ajuns în sezonul trecut în grupele Ligii Europa, este ceva important pentru Moldova.
-Cu Ropotan cum te înţelegi? În ce limbă comunicaţi? Limba română se deosebeşte de cea moldovenească?
-Limbă moldovenească nu există. Limba moldovenească a fost inventată în perioada sovietică, există doar limba română. Doar în modul cum accentuăm unele cuvinte este diferenţă. Cu Ropotan bine, vorbim limba română.
-În ce limbă gândeşti?
-Mă aflu în Rusia, gândesc în rusă. Atunci când vorbesc cu familia, când sunt în Moldova, gândesc în română.
-Urmăreşti Cupa Mondială? Care sunt fundaşii preferaţi?
-Desigur. Brazilia este preferata mea. Nu prea pot alege, Terry, posibil.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: