Mulţumesc Jurnal TV, varianta online, care a difuzat recent filmul “Katyn”. Am fost pur şi simplu încântat şi impresionat de această producţie cinematografică. Bravo! Concluzia: propaganda comunistă şi-a făcut bine treaba, altfel nu-mi explic de ce nu am aflat mai devreme despre această tragedie. Mi s-a părut foarte ciudat să învăţ lucruri absolut noi referitor la un fapt istoric despre care crezusem că ştiu multe: ororile făcute de comunişti. Urmăream filmul şi mă gândeam: am fost minţit de către profesorii mei de istorie. Am fost minţit prin omisiune. Mi-au împănat capul cu ororile fasciştilor, ne-au povestit despre Auschwitz, despre exterminarea evreilor, dar nu au suflat niciun cuvânt despre ce au făcut comuniştii. Puteau, de exemplu, să ne zică şi câteva lucruri despre “Katyn”. Ţin minte că am trecut razant şi prin istoria despre deportările moldovenilor. Comunismul este un rău, un mare rău. Nu contează teoria, nu contează că-mi veţi spune ce se dorea şi ce luminos am fi trăit… Nu asta este important. Contează cu adevărat gropile comune, miile de morţi. Vor exista mereu săriţi de pe fix care îl vor glorifica pe Stalin. Noi, sănătoşii trebuie să ne dăm seama: partidul comuniştilor are încă mare influenţă în Moldova pentru că cei care au purtat acest nume până la ei nu stau pe stâlpul infamiei ca şi fasciştii. Veţi spune, comuniştii de azi nu sunt cei de ieri. Vă voi spune că nici fasciştii de azi nu sunt cei de ieri. Hai, atunci să legiferăm partidul fascist. Căci fascist este egal cu comunist. Nu am niciun dubiu.
Tot îi înfierez eu pe bătrâni că îi votează pe comunişti. Nu spun, însă, că există şi foarte mulţi susţinători tineri. De ce se întâmplă aceasta? Simplu, pentru că istoria nu ne-a fost predată bine la şcoală. Dacă aflam mai multe despre ce au făcut bolşevicii la Katyn, dacă ni se spunea că comuniştii au omorât şi deportat foarte mulţi evrei… dacă accentuam asupra acestor lucruri, altfel stăteau lucrurile şi în viaţa politică de astăzi. Iată că ajungem şi la cel mai important: generaţia bătrână este pierdută, este zombată dramatic, şi, din păcate, îi calcă pe urmă şi generaţia celor tineri. Tinerii parcă simt că nu e bine să fii comunist, dar întreabă-i: de ce? Nu o să ştie ce să-ţi spună. Nu au informaţiile necesare din şcoală. Profesorii de istorie sunt de vină.
Sursa: Blogul lui Vitalie Cojocari
1 comentarii:
Istoria nu e simpla si povestea cu Katyn-ul e doar un atom dintr-un univers. Ca sa nu ocup spatiul degeaba cu comentarii proprii mai mult sau mai putin inspirate ii dau cuvintul lui Tudor Arghezi:
Cum valabile sînt şi azi, pentru că se referă la o naţie, şi nu la un moment al acesteia, observaţiile din “Însemnări ruseşti”, iscălite de Arghezi în “Revista Fundaţiilor Regale”, nr. 8-9, 1 august - 1 septembrie 1941. Scriitorul adună aici, sub genericul dat de subtitlul “Dintr-un caiet din străinătate”, texte risipite prin reviste, disparat, despre experienţa sa din Elveţia. Aici, el a putut cunoaşte moravul rusesc în toată splendoarea bizareriilor sale, înainte de lovitura de stat bolşevică. “Însemnările” explică nu numai Rusia, dar şi Uniunea Sovietică, nu numai pe ruşi, dar şi pe comuniştii de peste Nistru, nu numai pe ţar, dar şi pe Stalin.
Adevărul este că între europeni şi ruşi e o diferenţă ca de la ied la hipopotam. E o lume de stupefacţii şi gigantisme. Definirea spiritului rusesc porneşte de la diferenţa cosmică faţă de spiritul european. A căuta să-l înţelegi după normele firescului e o întreprindere zadarnică.
Dacă mintea noastră merge la dreapta, mintea rusească o ia de-a-ndaratele şi săgeata ei de manometru tremură şi sare peste intervale. Au alte filozofii, chiar alte matematici. Ruseşte, una cu trei face între şapte şi nouă şi minusul e cubat. De două ori patru e unsprezece sau treizeci şi cinci. Conflictul de caracter ia la ruşi proporţii elefantiazis fantastice şi se tîrăsc (sic !) între Adam, Iov şi Apocalips. Capriciile rusoaicei au extravaganţa religioasă a unui asasinat, calm ca o binecuvîntare. Neamul ăsta, pe care îl cunosc în străinătate, în exemplarele lui princeps, poate să fie internaţional şi naţionalist şi şovin în acelaşi timp, pravoslavnic bigot şi ateu, de-a valma. La el, contradicţia se armonizează. Lucrurile ce se bat cap în cap îşi împletesc coarnele într-o logică înspăimîntătoare. Diametralele opuse duc la unicul oblic şi la sinteza neagră.
Ţarul te poate pofti la masă cu dragoste creştină şi respectuos de rangul şi de individualitatea omului poftit. La friptură, i se pare ceva şi te aruncă pe fereastră. Apoi, trage fum din lulea şi cugetă. Rîde la snoavele unui gîdilici de Curte. Face o metanie mare, cu închinăciunea dusă la frunte, din pămînt.
Surpriză ! Surprise ! Un literat român, prin talent şi artificii artistice, lămureşte mai multe decît nenumărate studii academice sau “pamflete” politice. Deşi asemenea lucruri, aşa cum spune maestrul, nu pot fi înţelese cu adevărat, cugetările de mai sus dezvăluie aberantele mecanisme politice ale uriaşului stat. Prin consecinţă, în faţa evenimentelor ulterioare, nu vom mai pierde vremea cu perplexităţi năuce.
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: