Ţara minunilor sau de ce vrea să se înece Mihai Ghimpu

S-a ajuns la absurd deja (asta în cazul în care nu se ajunsese demult)! O nouă serie de gînduri la tema "nu pot trăi în ţara asta". Ascultînd discursurile preşedintelui interimar, dl. Mihai Ghimpu, mă întreb de fiecare dată - ce caută acest om la şefia statului? Nu fac afirmaţii de felul că ar fi o persoană rea sau mai puţin inteligentă - sunt date pe care nu le deţin, dar afirm cu tărie că este o persoană care nu poate închega două vorbe fără să bage acolo moldovenismul rustic, caracteristic liderilor de "kolhozuri" şi, în niciun caz, unui preşedinte de stat.

Ne-am bucurat prea devreme că am scăpat de unul, care nu dădeai două parale pe "vorba" sa, şi am "pus" altul acolo sus, tot cam din această tagmă, la capitolul "grai românesc". Hai săriţi acum pe mine, "ghimpiştilor" şi apostrofaţi-mă, aruncaţi cu pietre în "comunistu' de mine" care îndrăznesc să-l critic pe mult-iubitul şef de stat. Ultimul exemplu de "pierlă pură", ieşită din gura preşedintelui interimar, vă va contrazice imediat. Păi cum poate un "ditamai preşedintele" să afirme că "el mai bine se îneacă, decît să-i permită lui Voronin să devină preşedinte de parlament!"

Blendarencu scria că asta vine din dorinţa nestăvilită a preşedintelui (interimar) de a ne spune nouă ce e comunismul pentru el. Bine frate, dar nu în modul ăsta, că eşti şef de stat şi-ţi stau "cîinii turbaţi" cu microfonu'-n gură, 24/24, pentru ca milioane de oameni să ştie ce zici, şi rezultatu'....

Păi e Ţara minunilor, domnilor, doar noi avem toată mîndria şi consideraţiunea pentru un Pavel Turcu, carele şi-a închipuit peste noapte că e cîntăreţ şi alţii, foarte mulţi, de teapa sa (po prikolu sau po umu) îl susţin ca demenţii în intenţia sa de a ne reprezenta la Eurovision (concurs de rahat, dar unul european, totuşi). Chipurile aşa îşi satisfac necesitatea de etnogeneză maldaveneascî, diferiţi lideri de opinie din new wave. Brrrrr, că tare-i frustrat moldoveanul!

Numa' la noi, Nicu Timofti dă rezumatele meciurilor amicale desfăşurate în Europa, zilele trecute, menţionînd despre, cică ruşinea (personal am vizionat rezumatul de vreo 3 ori, s-o văd şi eu - dar n-am văzut-o!) Franţei, care a pierdut în faţa Spaniei cu 0:2, dar nu dă adevărata ruşine a selecţionatei lui Răzvănel, care a fost umilită de Israel. Ştirist sportiv, ******! Să meargă la şcolarizare la românaşii de la Publika, să vadă el acolo lucru - nu PRO TV.

Tot numa' la noi (ce-am mai rîs, ehe!) îşi pierd banii urmăritorii penali, iar unele naive îi duc la poliţie; poza prim-ministrului statului este postată într-o revistă economică rusească, la capitolul "Как делать деньги" (cu o valiză de bani la piept); ministru' a sportului este un june care a aflat ce-i ăla sport abia cînd i s-a spus că el îl va reprezenta la noi în ţară.

Şi cîte exemple de ăstea sunt..... mă doare faptul că pe alţii îi doare în cot de comunitate, iar cei care îşi exprimă nemulţumirile într-un mod radical, sunt imediat taxaţi. Un titlu' publicat pe basarabia91.net m-a amuzat, zilele trecute. Autorul, Dragoş Galbur, şi-a exprimat părerea sa despre articolul 13 din Constituţia noastră (Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldoveneasca), a făcut-o vulgar, utilizînd lexicon neacceptabil unui cetăţean demn de RM (ţ-ţ-ţ-ţ-ţ-ţ-ţ!!!) dar cît de sincer a spus-o! Şi pe şleau, spre deosebire de alţii.

P.S. din păcate presimt că, în scurt timp, voi avea noi surse tari de inspiraţie pentru o nouă serie de gînduri de acest gen. "Parafrazînd o frază" deja devenită celebră, a lui Mircea Badea - trăim în Moldova, şi asta ne ocupă tot timpul!