Femeia, între grație și putere

Femeia – simbol al gingășiei, delicateții și frumuseții. Firavă sau puternică, își ascunde cu discreție toate dezamăgirile și suferințele în spatele un zâmbet discret în colțul gurii, zâmbet colorat ușor cu dezamăgire sau dispreț, în funcție de stare prin care trece. Ființă sensibilă, uneori e suficient un cuvânt sau o privire care s-o bulverseze și s-o facă să plângă cu amărăciune. Alteori e mai puternică, decât un perete din piatră. Nepoatele Evei au fost și încă sunt modele și surse de inspirație pentru mulți bărbați.

Azi cu siguranță imaginea femeii nu mai este ce era acum 100 de ani. Regăsim în viața de zi cu zi, mama iubitoare, femeia puternică ce e în stare să țină în spate o întreagă fermă, femeia scriitoare, medic, filosof, prostituată... Orice categorie socială.

Eh! Femeia de azi este puternică, poartă costume elegante sau cizme de cowboy. Poate fi autoritară sau din contra timidă. Stă în capul mesei, conducând ședințe, firme și vorbind autoritar, cu asprime. Seara își dă jos armura și redevine ființa grațioasă și fragilă în brațele unui bărbat. Nouă ne place să cochetăm cu puterea și grația, pendulând între ele, alegând mereu câte ceva care o face să fie deosebită, niciodată la fel cu vecina sau prietena ei.

Ați putea voi, bărbații, să viețuiți singuri, fără femei? Închipuiți-vă o zi banală în care veniți acasă, dar nu mai găsiți iubita/soția fiind la bucătărie, citind o carte tolănită pe canapea, cu ochelarii pe vârful nasului sau făcând orice altceva. Închipuiți-vă că n-o mai găsiți acolo și știți că nu va mai reveni nici mâine, niciodată. Ați simți că o bucată din voi a fost luată, pierdută sau, din contra, ați simți o puternică nefericire...?

Toți reprezentanții sexului puternic (cică!) sunt invitați să răspundă, să-și spună părerea...

Autor: Lilia Cazacu