ROMÂNISMUL - mod de viaţă sau boală?

Fraţilor, astăzi am realizat că sunt grav bolnav. Din când în când mă doare, altedăţi îmi provoacă isterie, obsesie, iar cel mai des mă face să plâng. Da, am devenit paranoic şi obsedat faţă de propria-mi maladie. Această boală ce-mi scurmă sufletul şi întregul organism nu este alta decât - românismul, totul ce-i legat de termenul de românism, Romania Mare, Basarabia pământ românesc şi cele trei culori, albastru, galben, roş. Unde nu m-aş duce, ce n-aş face, ce discurs n-aş ţine, românismul mă cuprinde şi-mi afectează pozitiv întreaga gândire şi întreg cîmpul vizual. Merg pe drum ca un fraier, în loc să mă uit la fundurile apetisante ale fetiţelor basarabene, privirea-mi caută ca scaneru combinaţia şi juxtapunerea roş-gaben-abastru. Dacă privirea găseşte acel punct tricolor, poţi să-mi vorbeşti, să mă loveşti, să mă scuipi, să te pişi pe mine, că zâmbetul şi mândria românească nu-mi dispare de pe chip. Mă sperii zinic de gândurile şi expresiile româneşti, mă sperii de dezinteresul faţă de mediu, societate, e tragic, e alarmant, sunt bolnav, sunt prea român, am nevoie de ajutor, dezromanizaţi-mă. Vine o găgică 4x4 la mine să-mi spună ceva, poftim? nu vorbeşti româna? la revedere! Basarabia nu e română? da ce-i? la revedere! Am undeva 4 luni de când n-am mai privit nici-un film nou, de ce? pentru că la dracu cu ele, n-au nici-o legătură cu românismul. Mă bucur şi totodată mă alarmez pentru că românismul inundă Basarabia de după independenţă, devine totul tricolor şi românesc în jur, însă mă tem deoarece românismul ca orice boală, fie nocivă, fie favorizantă, dar în exces dăunează sănătăţii. Azi priveam televizorul, mă gîndeam, hai să mut pe alt post TV, să nu mă mai gândesc la românism, zic să pun ceva în rusă, să mă amuzezm dau pe PRIME TV alias ORT şi scap sub masă barba, stare de şoc. Logo-ul cu cifra 1 din colţul stâng e tricoloră, e roş-gaben-albastră. Mă consolez, bine, e "moldovenesc", dar nu, e fără embema republicii, e tricolor curat, e românism din nou, aoleu, ce bucurie patologică. Ies repede din casă, merg la meci, Zimbru - Steaua, poate scăp de românism. Dar ce văd, în peluză stă Alex cu tricolorul românesc în spate, am din nou o criză de românism. Ies de pe stadion, mă îndrept spre casă, surpriză, Dumnezeu ştie că sunt român şi a instalat un panou în faţa casei, e Moldova, dar e română de tot. Intru în casă, mănânc, beau o bere şi scriind acest articol acum realizez că sunt bolnav incurabil de românism, plâng, mă mândresc şi sufăr.