O nouă teorie istorică: Stalin l-a otrăvit pe Lenin

Fondatorul rus al comunismului, Vladimir Lenin, a murit după ce a fost otrăvit de succesorul său politic, Iosif Stalin, arată o nouă teorie istorică.

Istoricul rus Lev Lurie susţine că Lenin se afla deja într-o stare precară de sănătate, după ce a suferit multiple accidente vasculare cerebrale, însă Stalin i-a grăbit sfârşitul.

Motivul? Lenin a susţinut iniţial venirea la putere a lui Stalin, însă apoi a încercat să se alieze cu Troţki. În notele dictate înainte de moartea sa, Lenin critica manierele grosolane ale lui Stalin şi ambiţia dovedită de acesta. El chiar a sugerat că Stalin ar trebui să fie eliminat din poziţia de secretar general al Partidului Comunist.

Otrăvirea se va dovedi, mai târziu, a fi metoda preferată prin care Stalin scăpa de adversarii politici.

"Creierul lui Lenin este conservat încă la Moscova, aşa că putem investiga", spune Lev Lurie, pentru Daily Mail.

Teoria acceptată susţine că Lenin ar fi murit de sifilis, o boală cu transmitere sexuală, pentru care la momentul respectiv nu exista tratament adecvat.

Trupul îmbălsămat al lui Lenin se află în mausoleul din Piaţa Roşie, la aproape 20 de ani după prăbuşirea statului comunist.

Istoricul Lurie şi neurologul de la UCLA dr. Harry Vinters au analizat înregistrările lui Lenin pentru o conferinţă pe tema deceselor celebrităţilor. Totuşi, dr. Vinters a dus mai departe o teorie care arăta că stresul sau un anume istoric medical provenit din familie ar fi putut contribui la moartea lui Lenin.

Starea sa de sănătate se deteriorase mult timp înainte, el fiind paralizat şi în imposibilitatea de a vorbi. O autopsie a constatat că vasele de sânge din creierul lui deveniseră foarte rigide, susţine dr. Philip Mackowiak, care organizează evenimentul anual privind moartea celebritatilor.

"În primul rând, el era tânăr şi, în al doilea rând, nu existau factori de risc importanţi", susţine Mackowiak. Lenin avea 53 de ani când a murit şi nu fuma, nepermiţând altor persoane să fumeze în preajma sa. El nu avea diabet, nu era supraponderal şi autopsia nu a scos la iveală că ar fi avut hipertensiune arterială.

Nu au existat suspiciuni demne de luat în seamă în rândul ruşilor, care au crezul că pe Lenin l-a ucis sifilisul. El a fost tratat de această boală, folosindu-se metodele primitive ale momentului, iar boala poate provoca accidente vasculare cerebrale, dar nu există dovezi care să arate că ar fi fost şi cazul său.

Pe de altă parte, dr. Vinters, care a analizat înregistrările autopsiei şi istoria clinică a liderului sovietic, şi-a dat seama că teste toxicologice care să fi scos la iveală o posibilă otrăvire nu a fost făcute.

Rapoartele arată, de asemenea, că Lenin a fost activ şi a vorbit câteva ore înainte de moartea sa. "Apoi el a avut o serie de convulsii puternice, ceea ce este neobişnuit pentru cineva care are un accident cerebral", mai spune Vinters.