Poveşti-româneşti

Firimiturile de paine n-au voie sa cada pe jos si de cad se ridica, caci e pacat sa calci darul lui Dumnezeu in picioare. (Gorovei)

In ziua de Sf. Haralambie (10 februarie), se face coliva, din care se pastreaza spre a se da paserilor cand mor, sa nu mai moara. (Gorovei)

Atat usturoiul de toamna cat si cel de vara il intrebuinteaza româncele in diferite leacuri, descantece si vraji. Insa cel de toamna, dupa cum afirma femeile stiutoare, e cu mult mai bun in leacuri si vraji. (Marian)

Poitra se zice la pranzul din a doua zi dupa praznic. Cinisoara se zice cina din ajunul unui praznic la care se cheama vecinii si li se da o masa. Praznice cu cinisoara si poitra sunt: Vinerea Mare, Sf. Andrei, Sf. Dumitru si Sf. Nicolae. (Sperantia)

Cand mananci cu palaria sau caciula pe cap, atunci dracul râde si Dumnezeu plange. (Gorovei)

Cine mananca cu stanga, Dumnezeu nu-i va primi crucea cu dreapta. (Gorovei)

Cand vine cineva si te gaseste la masa, sa-l chemi, ca e manat de Dumnezeu. (Gorovei)

Capul de rata nu se mananca, crezandu-se ca respectivul va bea spitoase asa cum a baut rata apa. (Gorovei)

Mancarea taranului se alcatuieste din mamaliga ori paine, malai, chitan (paine de faina si tarate) si din udatura, care cuprinde toate felurile de mancari si gateli, si sorbitura, care cuprinde toate borsurile, ciorbele. La placinte, alivenci li se mai zice si cocaturi. (Radu Anton Roman)

Randul bucatelor românesti este acesta: bors (zama ori ciorba) sau branza cu mamaliga, si apoi galuste (sarmale-n.n.) ori plachie (tocana-n.n.). Friptura ca se da. Cine poate da vin, cine nu – apa, in cana ori in cofa de pe laita de langa blidar. E pacat sa se scoale cineva flamand de la masa. Bune sau rele, bucatele trebuie sa fie cu indestulare pe masa sateanului. (Lupescu)

Cand manaci, scurge strachina, sa nu ramana picatura macar, ca sa i se scurga lumii ochii, uitandu-se dupa tine. (Gorovei)

La oaspeti masa se pune in odaia cea curata, pe masa se pune fata de masa, apoi scoate talgerile si farfuriile cele bune si cei mai multi pun si furculite, lingurite si linguri de metal. De n-au, imprumuta de la vecinu cu dare de inima, ca sa-si spele obrazul. (Lupescu)

Nu e bine ca barbatul sa cante, sezand la masa, c-apoi femeia lui va innebuni. (Gorovei)

Mihai Viteazul era poreclit (de sasi) Malaiu Voda, deoarece ostenii sai, fie ei din Valahia, din Moldova sau din Ardeal, se hraneau zilnic cu mamaliga din malai de mei.

In 1868 aparea la Brasov cartea «Infricosatele stricaciuni ale beuturii de vin ars» unde se aratau multe, inca si faptul ca românii au inceput a crede ca nu pot trai fara tarii de abia dupa mijlocul mileniului trecut. (Radu Anton Roman)

In Moldova, evreii sciu sa mascheze gustul cel reu si reua calitate a basamacului prin introducerea in el de substante mirositoare; aceste mirosuri insa nu slabesc putere otravitoare a spirtului (basamacului). (Dr. Manolescu, 1895)

Au românii obicei sa puna in seara spre San-George ramurele verzi de tradafir de camp la ferestrele caselor si-n glii pe stalpii portilor si-a portitelor, pe capetele stresinilor de la case, pentru ca de dansul si, prin urmare de casa nu se poate apropia nici un spirit necurat. Vrajitoarele intrebuinteaza ramurelele acele tinere ale acestui trandafir si la o multime de vraji, mai ales cand voies sa desfaca cuiva de ursita, si in contra ceasului cel rau. (Marian)

In aceste zile (Inceputul Postului Craciunului) se fierbe porumb si se imparte prin vecini turta coapta in vatra. Copiii n-au voie sa manance boabe de porumb, ca sa nu se bubeze (sa nu se imbolnaveasca de varsat). (Pamfilie)

Cand imbuci de doua ori mamaliga, fara a gusta din udatura, e belsug. (Gorovei)

In obiceiurile de nunta, «ulciorul de rachie» este folosit pentru invitarea nuntasilor si alegerea nasului. Ca si paharul de vin in ritualul petitului, cand primirea sau refuzarea lui inseamna acceptarea sau nu a casatoriei, «ulciorul de rachie» capata valentele unui limbaj codificat de comunicare – primirea sau refuzarea lui inseamna acceptarea sau nu a calitatii de nas sau a participarii la nunta. (Vaduva)

N-ai nici tu, nici Zarathustra
Bani sa-mi cumpere zacusca (zis-a prof. Aurel Manolescu)

Cine n-are iarna popusoi, varza, fasole si ceapa, greu o duce. (Lupescu)

La 1 februarie se serbeaza Sf. Mucenic Trifan. Este hramul zarzavagiilor. Il tin pentru ca zarzavaturile sa fie ferite de lacuste, purici (insecte) si mana. (Ion Creanga)

Daca cineva va impusca un cuc, pe care-l va frige si-l va manca fara paine si sare, iar capul i-l va purta cu sine, va fi indragit de toata lumea. (Pamfilie)

Masa are randuieli: intre altele, trebuie neaparat sa sezi, ca sa ti se aseze viata si gospodaria, ca sa te iubeasca oamenii, ca sa nu fi furat. (Salageanu de Bulbu, reformat in rezerva)

La Sfanta Marie se impart prune si struguri de sufletul mortilor. (Pamfilie)

Melcii s’or mancat mai da mult. Broastele se mananca in Clopotiva, dar numa broaste de apa si numa’n luna lu Mart. Ceea ce se foloseste dintr-o broasca e numa dricu din napoi. Ala se spala, sa puie in labos (cratita – n.n.) si-l frigi cu uloi, nu cu alta unsoare. Or il gatesti cu moare da curechi. Le mananca tat omu, dar mai ales bogatanii. S-or mancat si-nainte vreme. (Conea)

Poporul crede ca nu e bine a manca din bucatica de pane din locul de unde a muscat altul, ca la din contra acei doi se vor musca pe aceea lume. (Gorovei)

Femeilor care vor sa faca copii li se da sa manance malai macinat la o moara nou-nouta, la care nu s-a mai macinta. (Ciuasanu)

Sari Dragaica, sa sarim,
Ca stii iarna ce patim,
Ca rasnim pana murim
Si mancam pana crapam! (Cantec popular)

Nu e bine a manca la spatele cuiva, caci atunci cel de pe urma ar duce pe cel dintai pe ceea lume in spate. (Gorovei)

Nu este obicei a manca ceva din poale, caci acela care ar face aceasta si-ar manca mintea. (Gorovei)

Sa nu mananci nespalat, ca nu cresti mare si te innegresti. (Gorovei)

Cine vrea sa stie greutatea unui porc, sa-i cantareasca numai capul, restul de carne va fi de zece ori mai greu decat capul. (Pamfilie)

In ziua de Sf. Gheorghe incep unii a manca carne de miel, iar nu la Paste. (Ispirescu)

Racii si scoicile se prind din ape cu mana si cu volocul. Ei se mananca fierti – ciorba de scoici. Culbecii ori cobelcii (melcii) se culeg primavara de pe campuri – numai acei mari, cu gaoacea nuculie – si se mananca fierti ori fripti pe tigla, cu mujdeu. In jud. Teleorman colbecii se toaca, se pun cu orez, se ung cu untdelemn si se dau la masa. (Lupescu)