Carol II... pion al sionismului

CAROL II – AGENTUL REGAL AL SIONISMULUI

Elena Lupescu Grunberg,la data când l-a sedus pe Carol al II-lea,  era soţia maiorului Tâmpeanu (atunci se chema Elena Tâmpeanu), cel mai bun prieten al acestuia şi fost camarad de arme în timpul Primului Război Mondial. A divorţat de acesta. Fiica evreului industriaş Nuham Grunberg, era deosebit de inteligentă şi ambiţioasă.

Subjugat de frumuseţea evreicei, prinţul Carol a preferat să renunţe la succesiunea la tron şi la căsnicie, plecând cu amanta în străinătate.De la început, nu a ţinut cont nici de sfaturile Regelui Ferdinand al României,care a condamnat relaţia adulteră a celor doi.

Pentru evrei,Carol al II-lea s-a dovedit o speranţă,investind în el mulţi bani.Renunţarea la familie şi tron pentru una de-a lor era cea mai mare garanţie că le va servi interesele odată ajuns pe tron.Pentru aceasta s-au servit de lojile masonice din România,din cadrul cărora şi-au atras de partea lor personalităţi cu „greutate”: amiralul aghiotant regal Păiş,comandorul

Fundăţeanu,generalul Georgescu,colonelul V.Bădulescu,comandorul Bucholzer şi colonelul Matropol.Într-o notă informativă a unui agent al Siguranţei române, din mai-iunie 1929, rezultă că numeroşi ofiţeri din armată,în special din marină şi aviaţie,sunt recrutaţi în lojile masonice de către publicistul Mihai Negru (alias Mihai Zussman),secretar de redacţie al ziarului Universul, apoi „sunt luaţi în primire şi convinşi la ideea că prinţul Carol trebuie să vină în ţară,că sunt datori să lucreze camarazii spre a-i câştiga acestei idei întrucât starea rea de lucruri actuală nu poate fi înlăturată decât de un rege major şi energic care nu poate fi decât prinţul Carol(…)Zilele trecute comandorul Bucholzer,din Şcoala navală din Constanţa,a luat parte la o întrunire a membrilor lojii[masonice,Steaua Polară] cu care ocazie a ţinut un discurs înflăcărat pentru prinţul Carol.(…) Sunt mulţi evrei în această lojă şi convingerea(informatorului) este că evreii sunt aceia care au pus la cale totul pentru aducerea prinţului Carol,întrucât sunt siguri de el că-i va proteja în orice împrejurare şi că în caz că ar izbucni mişcarea violentă de răsturnare a bolşevicilor,evreii care vor cădea cel dintâi victime al pogromurilor ce vor avea loc [în Rusia] vor fi toleraţi a se refugia în masă în România”(1).Acelaşi Zussman prezida săptămânal,în aceeaşi perioadă,şi loja Cavalerii Steagului din Bucureşti,militând pentru aducerea lui Carol al II-lea în fruntea statului.

Marele gazetar Pamfil Şeicaru l-a vizitat pe Carol la Paris şi a pus problema unei eventuale campanii de presă în favoarea întoarcerii lui în ţară.L-a atenţionat că şansele sunt minime dacă nu renunţă la legătura cu Elena Grunberg.Carol a ripostat violent,afirmând că Elena era la fel de bună ca orice altă femeie.

-Sire,dintr-o zdreanţă murdară nu se poate face steag,a replicat influentul Şeicaru.

Asupra reginei-mamă-Regina Maria,a început o campanie agresivă de denigrare.Reprezenta o piedică în calea planurilor evreilor,deoarece după moartea regelui Ferdinand trebuia să preia şi să asigure regenţa ţării,alături de prinţul Barbu Ştirbei,prinţul Mihai(urmaşul legitim la tron) fiind minor.Simona Lahovary,care făcea parte din suita reginei,a consemnat în jurnalul său intim:”Campania de denigrare împotriva reginei este alimentată în primul rând de Grigore Filipescu(nota A)…apoi de ziariştii şantajişti…Confuzia domneşte şi în capetele oamenilor,în primul rând pentru că fiecare gândeşte,chiar dacă nu conştient:”de ce n-aş fi eu dictator sau regent?”Puterea supremă,în trecut regală şi de neatins,este acum obiectul tuturor poftelor,datorită poznelor principelui Carol…Cei care spun că virtual suntem o republică,continuă să-şi spună că am putea fi cu adevărat,ceea ce ar fi mai simplu şi mai puţin costisitor.Confuzia a pătruns şi în mintea lui Aristide Blank.O ridică în slăvi pe regină,dar finanţează mişcarea „Vlad Ţepeş”(nota B),condusă de Grigore Filipescu…”(2).

REGELE SACRIFICĂ ŢARA PENTRU AMANTĂ

În foarte scurt timp,societatea românească a devenit conştientă de faptul că „duetul” Carol-Elena Grunberg a venit la putere pentru a spolia ţara(Nota C)Vioara întâia era mânuită de evreică.În acest sens,deosebit de elocvente sunt pasajele de mai jos din scrisoarea pe care soţia generalului erou Eremia Grigorescu i-a adresat-o direct:

„Am luat hotărârea să-ţi scriu aceste rânduri copleşită de o imensă durere.Îţi scriu ca româncă care îşi iubeşte profund ţara…Toţi ţipă că orice se face în politica ţării,în economia ei,în schimbările de guvern,în cumpărarea de materiale pentru ţară,contracte pentru întreprinderi sau concesiuni etc.,etc.,toate trec numai prin oficina ta,care a ajuns să dirijeze întreaga viaţă a ţării,şi implicit te face să devii cauza tuturor mizeriilor,a sărăciei financiare…

Se spune că regele,în prima linie doreşte ca să-i aduni bani…că regele a venit în ţară decât să-şi refacă situaţia materială…că el ar fi venit în zile ca cele de azi să sacrifice ţara pentru o femeie…Tu,şi prin tine întreaga ta familie,pe care poporul nu vă poate admite ca factori influenţi în conducerea destinelor lui,atârnaţi ca plumbul de capul şi de braţele regelui”.

Şi presa internaţională era la curent cu jefuirea României de cele două lipitori.Iată ce scria revista Time în 1937:”În România,a cărei familie regală n-a fost considerată niciodată bogată ca să ţină un iaht de 1.350.000 dolari cu atât mai mult să cumpere unul,cumpărarea acestuia[a iahtului lui Eduard al VIII-lea] a dus la concluzia zdrobitoare că Elena Lupescu este cea mai şireată făcătoare de bani din România.Se spune că ea şi-a format capitalul de la oamenii care voiau să obţină ceva de la Carol al II-lea,că a început să-şi depună la băncile din Bucureşti averea mobilă şi,în sfârşit,să aibă participare la industria-cheie a României,în special cea controlată de guvern…Săptămâna trecută,abila fiică a negustorului de vechituri[Nuham Grunberg] părea să-şi realizeze o ambiţie măreaţă:o a doua croazieră!cu iahtul] „Nahlin”,care s-o facă cunoscută în întreaga lume.”

ROMÂNIA – CONDUSĂ DE MINORITARI

Foarte puţine persoane cunoşteau că Naham Grunberg locuia la Bucureşti.Prin fiica sa a profitat din plin de pe urma multor afaceri,devenind o persoană extrem de bogată.Casa acestuia a fost pusă la dispoziţia celor doi,unde se aranjau cele mai secrete afaceri politice şi economice.Din timp,Carol şi Elena au comandat construirea mai multor tuneluri subterane care uneau Palatul cu casa Elenei şi a tatălui ei.Prin ele cei doi se puteau deplasa în cel mai deplin secret.

Cea mai sinistră persoană care a pătruns în preajma regelui Carol al II-lea,a fost Ernest Urdăreanu,un „jidan” sadea,cum îi numeau românii pe evreii proveniţi din căsătorii mixte.La cererea amantei,regele l-a numit secretarul şi aghiotantul său personal,după care l-a propulsat ca şef al Palatului.De el nu putea trece nimeni fără a lăsa dijmă.”Pe bună dreptate-scria un comentator britanic-se spune că aurul strălucitor al Coroanei României este atât de pătat şi de şters încât abia dacă se mai vede.Că frumoasele mâini albe ale Elenei Lupescu ţin în ele viaţa şi moartea,iar ghearele lacome şi apucătoare ale lui Urdăreanu ţin destinul ţării.Încet dar sigur,Carol alunecă spre dezastru,trăgându-şi după el regatul.”

Evenimentele de mai jos au fost ţinute în secret de Casa regală.Însă,aceeaşi revistă Time a intrat în posesia informaţiilor şi le-a făcut publice.În România nu s-a scris nimic despre ele.Pe scurt.

Înainte de urcarea pe tron a lui Carol,România era pe cale de a fi guvernată prin regenţă de prinţul Nicolae,care se opunea cu înverşunare activităţii evreieşti în România şi făcea parte din mişcarea legionară.Din revista menţionată:”Ruptura finală dintre Carol şi Nicolae s-a întâmplat la o petrecere de familie,la Palatul Cotroceni,când Carol a propus un toast în cinstea roşcovanei intruse,madam Lupescu[Grunberg].Prinţul de 15 ani,Mihai,a scăpat paharul de şampanie.Carol i-a tras un picior.Nicolae a intervenit.O armă,se pare că a lui Nicolae,a detunat.Regina Maria,care a primit glonţul în piept,a început să scuipe sânge”.Se întâmpla în 1937.După un an,regina mamă Maria a încetat din viaţă,fără a se da publicităţii cauza morţii.

FALIMENTUL BĂNCII MARMOROSCH BLANK – SUPORTAT DE ROMÂNI

Elena Grunberg este cea care a deschis uşa palatului regal pentru magnaţii evrei Max Auschnitt şi Nicolae Malaxa(nota D).Spolierea României în folosul evreimii şi a Casei regale se făcea deja pe faţă.Voi reda doar cel mai mare gheşeft din perioada interbelică,care a desăvârşit această spoliere:falimentul deliberat al Marmorosch-Blank.

În perioada 1931-1932 s-a descoperit că această bancă avea un deficit de 1.600.000.000 lei.”Banca,banca cea mai mare bancă comercială din România,era tentaculul economic al B’nai B’rith,iar evreul Aristide Blank,patronul băncii se învârtea ca peştele prin apă la Palatul Regal,sponsorizând în dreapta şi în stânga.Ingineria pusă la cale mai făcea ca falimentul băncii să atragă şi falimentul mai multor întreprinderi în care Carol al II-lea şi Elena Lupescu-Grunberg fuseseră special cointeresaţi prin cedare de acţiuni.Pentru salvarea băncii a intervenit la Carol chiar tatăl roşcatei sale amante,Nicolae Lupescu[Naham Grunberg].Oricum,Carol al II-lea îi era însă obligat direct chiar lui Aristide Blank.De aceea,regele a obligat Banca Naţională a României să acopere deficitul(trebuie arătat că Mitiţă Constantinescu,guvernatorul BNR era în acelaşi timp şi ministru de finanţe,deci o marionetă perfectă în mâna lui Carol al II-lea),Primăria Bucureştiului să cumpere pentru o jumătate de miliard de lei un teren de la Otopeni al lui Aristide Blank,iar guvernul să concesioneze Regia Monopolului de Stat băncii evreieşti.”Cum molahul iudeu n-a fost sătul,regele dispune finalmente ca statul să preia activul şi pasivul băncii Marmorosch-Blank;asta însemnând că afacerile oneroase evreieşti să fie suportate de contribuabilii români”(1)…

NOTE:

A. Trebuie precizat că Grigore Filipescu era urmaşul unor masoni renumiţi.Dintre aceştia,Gheorghe Filipescu,aghiotant al domnitorului Cuza şi mareşal al Curţii regelui Carol I,avea gradul 94 în Ordinul de Memphis,supraveghetor al Lojii Steaua României şi venerabil al lojii Înţelepţii din Heliopolis,acestea de obedienţă evreiască,motiv pentru care evreul Aristide Blank îi finanţa organizaţia

B. Organizaţie „Vlad Ţepeş” era finanţată copios de evreul Aristide Blank.Mai târziu,când regele Carol al II-lea avea nevoie de o diversiune pentru a diminua puterea mişcării Legionare la alegeri,va fi transformată în Partidul Conservator.

C.În 1894 căpitanul Alfred Dreyfus,un ofiţer evreu din armata franceză,a fost pe nedrept acuzat de trădare,în mare parte din cauza atmosferei preponderent antisemite.Herzl a văzut mulţimi de oameni scandând „Moarte evreilor” în Franţa,patria Revoluţiei Franceze,şi a prevăzut o singură soluţie:imigrarea în masă a evreilor într-un loc pe care să-l numească „al lor”.Astfel,”Afacerea Dreyfus” a devenit determinantă în geneza sionismului politic.

În ziua de astăzi încă se repetă această minciună „oficială”.În realitate a fost o înscenare făcută de Moses Leeman,maiorul Esterhazy şi Maurice Weil(evreu),cel din urmă un intim al lui Rothschild.

D. Max Auschnitt era fiul evreului Osias Auschnitt,care deţinea o firmă comercială de import tablă,la Galaţi.După moartea tatălui,fiul a mutat afacerea la Bucureşti,fondând firma Magazinele unite de fierărie.În scurt timp,prin corupţie,a reuşit să deţină monopolul importului de tablă pe întreaga ţară.Cumpărând acţiuini peste acţiuni,pătrunde în comitetul de administraţia al Societăţii Reşiţa,alături de Malaxa.Cei doi au dat o grea lovitură industriei româneşti.Primul a reuşit să falimenteze toate întreprinderile româneşti care produceau tablă subţire,foarte solicitată pe piaţa internă,impunându-şi monopolul în acest domeniu.Malaxa şi-a dezvoltat uzinele sale de producţia de locomotive la Bucureşti,blocând-o pe cea de la Reşiţa.

Cei doi escroci i-au asigurat regelui Carol al II-lea 30-35% din totalul acţiunilor la uzinele Malaxa.

Surse:

1. http://bisericasecreta.wordpress.com;

2. Magazin istoric, mai 1974;

„COMUNISMUL STRÂNS LEGAT…DE PROBLEMA EVREIASCĂ”

După intervenţia armatei române în Ungaria şi înăbuşirea revoluţiei bolşevice (1919), România devenise principalul inamic al Rusiei bolşevice, în mod justificat, de ideile comuniste promovate de agenţii comunişti „strecuraţi” în ţară de conducerea Kominternului, în majoritatea lor evrei.

Împotreiva ofensivei comuniste s-a ridicat Legiunea Arhanghelului Mihail, organizaţie denumită şi Mişcarea Legionară sau Garda de Fier. A luat fiinţă în 1919, în pădurea Dobrina, din iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, care avea să devină „Căpitan”. Unii numesc Mişcarea Legionară „opoziţie naţionalistă”, alţii „opoziţie ultranaţionalistă”.

„Căpitanul” a format un front de luptă românesc împotriva celor două pericole: i-a demascat pe agenţii comunişti, semnalându-i în primul rând pe evrei şi declanşând furia mişcării iudeo-sioniste mondiale, dar şi a majorităţii masonilor din România şi a Casei Regale. Precizarea „Căpitanului” o consider deosebit de importantă: „Să nu vadă nimeni în noi nişte asupritori de evrei sau nişte mâncători de judani din ură religioasă…Minorităţile conlocuitoare urmează să se bucure de toate drepturile în măsura loialităţii de care vor da dovadă faţă de Statul Român”. O poziţie pe care o consider cât se poate de corectă, care ar trebui să-i anime pe toţi preşedinţiii şi guvernnaţii români de după decembrie 1989.

Iată sinteza „antisemitismului” legionar ce a fost prezentat chiar de Mişcarea Legionară:

„Intrând în luptă cu comunismul la noi şi studiindu-i problema, Căpitanul o găseşte strâns legată de problema evreiască…

Ajutorul evreiesc la pătrunderea marxismului la noi în ţară se canalizează pe mai multe direcţii:

- Economic. Acaparând pe îndelete, fiind deţinători de fonduri internaţionale, sfere importante din economia ţării, pe care apoi le exploatau nu în direcţia promovării unei economii sănătoase, cu participarea maselor româneşti la beneficiile ei, ci în direcţia pur egoistă, îmbogăţindu-se din ce în ce mai mult elementele evreieşti în detrimentul românului. Ba mai mult, cantităţi importante din acestă bogăţie a Statului erau deturnate şi expatriate pentru ajutorarea cauzei evreieşti în lume. Nedreptăţile sociale provocate astfel dădeau naştere nemulţumirii legitime la clasele nevoiaşe româneşti, care văzându-se neajutorate şi neapărate în faţa acestior abuzuri exploatatoare, cădeau pradă demagogiei marxiste.

- Politic. Deţinători ai bogăţiilor ţării puteau foarte uşor să influneţeze în toate domeniile de afirmare românească, în sensul vederilor şi intereselor lor. Prin corupere şi cumpărări de conştiinţe în artia politicianistă românească, evreii pun mâna, practic, pe conducerea politică a ţării pe care o dirijează prin acoliţii lor. Procesul se maturizează prin introducerea în palatul regal al ţării a nefastei Elena Lupescu, evreică şi ea. Prin care evreii pun stăpânire pe voinţa regelui Carol al II-lea.

- Cultură. Evreii promovau şi susţineau în România, printr-o bogată reţea de ziare şi reviste create de ei, ideile cele mai periculoase, atât din punct de vedere naţional, cât şi creştin şi moral.

- Prin activitate directă. Marea majoritate a agitatorilor şi a propagandiştilor comunişti, atât între studenţi, cât şi între muncitori, erau evrei” (1).

„Lupta care se apropie – spunea Codreanu – nu va fi numai o încleştare între două sisteme politice…Va fi mai mult decât atât. Va fi o luptă între două concepţii de viaţă, între două spriritualităţi antagonice. Pe de o parte, lumea noastră creştină, aruncată în Istorie de Naşterea, răstignirea şi învierea Mântuitorului, pe de cealaltă parte, lumea descreştinată prin lupanarele ateismului şi aruncată în luptă de forţele oculte ce s-au opus întotdeauna îndumnezeirii omului”.

Era împotriva ataşamemntelor internaţionale ale politicienilor, despre care spunea: „Detaşaţi de antenele namului lor, aceşti oameni rătăcesc stupid prin sălile organizaţiioilor internaţioonale ale epocii, luând contacte, încheind pacte ce nu vor funcţiona nicikodată”.

Prin cele prezentate în acest subcapitol aş dori să fiu bine înţeles. Nu ridic în slăvi Mişcarfea Legionară, pe „Căpitanul” ei. Ci prezint o scurtă filă din Istoria Neamului meu.

CONSTITUŢIA ROMÂNIEI „NĂŞITĂ” ÎN LABORATOARELE IUDEO-MASONICE

Mişcarea Legionară începea să devină incomodă.În 1933 s-a hotărât distrugerea ei,iar primul-ministru Ion Gh.Duca (Nota A) însărcinat cu ducerea la îndeplinirea planului.În cadrul unei deplasări la Paris s-a întâlnit cu reprezentanţi ai mişcării sioniste mondiale,în faţa cărora şi-a luat obligaţia să desfiinţeze Legiunea.Întors în ţară,la 1.12.1933 a hotărât dizolvarea Mişcării Legionare şi a interzis participarea acesteia la alegerile pentru Parlament.

La 29.12.1933,o echipă formată din trei legionari l-au asasinat pe I.Gh.Duca.Elena Lupescu-Grunberg a fost implicată direct în acest asasinat.La 1.12.1934,şeful serviciului de informaţii pe care şi l-a creat,Pitulescu,a adresat o scrisoare „Duduiei” Elena:”Guvernul Tătărescu,născut din voinţa dumneavoastră după asasinarea acelui temut duşman al dumneavoastră,Ion Gh.Duca,are o importare,mai ales în ultimul timp,stranie şi care se depărtează de aşteptările ce v-aţi manifestat”.

De unde reiese că amanta evreică a regelui se ocupa şi cu desfiinţarea şi formarea de guverne.Sprijinit de Palat,Tărărescu ajunge prim-ministru şi se implică direct în instaurarea dictaturii personale a lui Carol al II-lea.În 1936 acesta reuşise să devină unul dintre cei mai bogaţi regi din lume.Pentru schimbarea Constituţiei şi instaurarea dictaturii regale,acţiona cu precădere Jean Pangal,martele comandor evreu al Marii Loji Naţionale din România,şeful masoneriei române,aripa obedientă evreilor.Inspirându-se din Constituţia Japoniei lucra de zor la noua Constituţie a ţării.El este cel care l-a sfătuit pe rege cu formarea unui guvern în fruntea căruia să fie numit mareşalul Averescu.Siguranţa îi urmărea toate mişcările.Dintr-o notă a acesteia,iată cum s-a adresat Pangel masonilor în templul de pe strada Câmpineanu:

„Nu aveţi de ce vă teme,fiindcă nimeni nu ştie,s-a ţinut în secret faptul că guvernul Averescu va fi în realitate mason.Chiar dacă s-ar bănui prezenţa câtorva masoni,este dl mareşal care acoperă şi spulberă orice bănuială cu prestigiul său.Acela care va răspunde de schimbarea Constituţiei şi de tolerarea dictaturii noastre este regele şi,în cel mai rău caz,el va plăti oalele sparte.”

De unde se poate deduce uşor că,”la o adică”,masoneria l-ar fi scos vinovat!

Însă,mareşalul Averescu le-a încurcat socotelile.Nu a mai dorit să facă jocurile murdare ale masoneriei.Mai mult,a intrat în conflict direct cu Carol al II-lea şi amanta acestuia.

Alegerile au reprezentat o grea lovitură pentru regele Carol al II-lea:cei sprijiniţi de el nu au obţinut majoritatea necesară formării unui guvern,iar legionarii obţinuseră 66 de locuri de deputaţi.Ei s-au prezentat la alegeri reorganizaţi sub numele Partidul Totul pentru Ţară.Sub presiunea naţionalismului făţiş manifestat de popor,Octavian Goga,liderul Partidului Naţional

Creştin,a fost numit de către Carol prim-ministru la o guvernare legionară.Acest eveniment a determinat-o pe Elena Grunberg să plece urgent la Paris.Nu îl putea accepta sub nici o formă pe „antisemitul” Goga,cel care afirmase că dacă din România ar fi înlăturaţi cel puţin 500.000 de evrei,aceasta s-ar îndrepta spre propăşire.Goga l-a readus imediat pe generalul Ion Antonescu(Nota B)

Chiar în ziua în care noul prim-ministru promovase o legislaţie ce îi scotea pe evrei din numeroase funcţii şi profesii,Carol al II-lea l-a chemat la Palat şi l-a anunţat că guvernul este demis, iar el nu mai este prim-ministru. Încremenit pentru un moment, pentru a realiza adevăratul dezastru care se abătea supra ţării,Goga a plecat strigând:

„-Israel a triumfat!”

Evenimentele s-au desfăşurat cu repeziciune.Wilhelm Filderman,Mare Maestru al Lojii Americano-Române,preşedinte al Uniunii Evreilor din România,membru al Jewish Agency,nu putea permite ca România să scape din mâna iudeo-masoneriei.

La 11.02.1938 Carol al II-lea abrogă Constituţia,patru zile mai târziu interzice toate partidele politice,iar la 20 februarie proclamă Constituţia „năşită” în laboratoarele iudeo-masonice.”Dictatura masonică” era instalată.

MASONUL ARMAND CĂLINESCU – ASASIN ŞI VICTIMĂ

Corneliu Zelea Codreanu adresează o scrisoare noului guvern:”Întreaga luptă naţională,după 20 de ani,se termină printr-o Constituţie care nu numai că nu rezolvă nimic din problema vitală a vieţii noastre,ci vine să pecetluiască pentru totdeauna drepturile şi poziţiile furate de la români de năvălitorii jidani,împotriva cărora noua Constituţie nu ne mai deschide nici o posibilitate de apărare.”O altă scrisoare îi este adresată lui Nicolae Iorga,care atacase, în 1923,Mişcarea Legionară:”Când acum 15 ani în urmă tineretul manifesta zgomotos împotriva cuceririi iudaice(nu mai zgomotos decât dl.Iorga la 1906),domnii din guvernul de astăzi ne spuneau:”Nu aşa veţi rezolva problema!Apucaţi-vă de comerţ!Faceţi ca ei!”.Iată ne-am apucat…când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecţi,că suntem capabili, că munca noastră este binecuvântată de Dumnezeu,veniţi tot voi, şi distrugeţi acest început de comerţ românesc…Eu nu mă pot bate cu dumneata. N-am nici geniul,nici vârsta,nici condeiul şi nici situaţia dumitale.Dar din adâncul unui suflet lovit şi nedreptăţit îşi strig,şi îţi voi striga din adâncul gropii:eşti un necinstit sufleteşte care ţi-au bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate…”

Nicolae Iorga l-a dat în judecată pentru calomniere.Coaliţia iudeo-masono-regală a profitat de această situaţie.”Căpitanul” se dovedea un om periculos.Pentru calomnierea marelui istoric,pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale şi crima de răzvrătire,Corneliu Zelea Codreanu,împreună cu alţi 13 camarazi,au fost condamnaţi la 10 ani muncă silnică în lagărul de la Râmnicu Sărat.Terenul pentru asasinarea lui era pregătit.

În noaptea de 29 spre 30 Noiembrie 1938,”Căpitanul” împreună cu cei 13 camarazi sunt urcaţi într-o dubă pentru a fi transportaţi la închisoarea Jilava.Din ordinul special al lui Carol al II-lea,în pădurea Tâncăbeşti,toţi cei 14 au fost asasinaţi prin strangulare,împuşcaţi şi aruncaţi într-o groapă comună la Jilava peste care s-a turnat acid sulfuric şi s-a aşezat o placă uriaşă de beton.Planul a fost pus în aplicare de ministrul de Interne Armand Călinescu,care a anunţat oficial că cei 14 au fost împuşcaţi pe când încercau să fugă de sub escortă.O crimă monstruoasă,planificată cu sânge rece,pentru care Armand Călinescu a fost numit de către rege în funcţia de prim-ministru.

Iată cum prezintă istoricii legionari această crimă:”Nimeni nu se aştepta la un astfel de act barbar din partea regelui şi a guvernului.Mai ales că cei ucişi erau închişi,condamnaţi la ani grei de temniţă.Dar presiunile ocultei fuseseră atât de mari şi de convingătoare încât monstruozitatea actului nu mai avusese nici o influenţă asupra deciziei…Şeful suprem ucis,majoritatea celorlalţi şefi legionari în închisori împreună cu alte zeci de mii de luptători.Cei rămaşi liberi,trăind în totalitate clandestinitate,urmăriţi de autorităţi.Ţara sub stare de asediu,lumea îngrozită…Acesta este bilanţul măreţ al stăpânirii forţelor oculte în România…Regele inconştient era satisfăcut.Ocultele îşi frecau mâinile.[Armând] Călinescu veghea ca nimic să nu mişte în ţara suferinţelor şi a suspinelor.”

A urmat un val de asasinate.Pe 21.10.1939, primul-ministru Armand Călinescu este asasinat de către 9 legionari constituiţi în echipa autointitulată Răzbunătorii,după care aceştia ocupă postul naţional de radiodifuziune,anunţând Ţara:”Am pedepsit pe acela cu a cărui învoire a fost omorât cel mai mare român,Corneliu Zelea Codreanu.”Apoi se predă poliţiei.Fără nici o judecată toţi sunt schingiuiţi şi împuşcaţi pe loc,trupurile fiind expuse pe străzile Capitalei.

În aceeaşi zi,din ordinul regelui Carol al II-lea,au fost asasinaţi sute de legionari arestaţi,în toată ţara.Mai mult,au mai fost arestaţi câte 3-5 legionari în fiecare judeţ,asasinaţi pe loc de către Poliţie.Cadavrele au fost lăsate pe străzi trei zile.Exact ca în Evul Mediu!Pentru a înspăimânta populaţia.

O BĂTAIE DE MAHALA PE SĂLILE PALATULUI

Cer iertare cititorilor că nu insist asupra evenimentelor care au urmat.Doresc să folosesc din plin spaţiul tipografic pentru a prezenta faptul că „România a fost şi este o ţintă a sionismului mondial.”Dar să mai prezint o informaţie cunoscută de puţine persoane.

La 28 iunie 1940,după terminarea şedinţei Consiliului de Coroană prin care s-a hotărât cedarea Basarabiei către sovietici,generalul Ion Antonescu solicită o audienţă le rege..Cerere refuzată de Elena Grunberg.Nu putea să uite şi să ierte „umilinţa” primită din partea soţiei generalului.Cu un rânjet de triumf,Urdăreanu îi aduce la cunoştinţă că i s-a refuzat audienţa,el fiind cel care a hotărât acest lucru.În replică,generalul i-a spus:”Să nu te mai aşezi între Ţară şi rege” şi-i aplică o palmă sănătoasă peste obraz.Bazându-se pe sprijinul slujitorilor de la Palat,Urdăreannu n-are de lucru şi sare la bătaie.Toţi slujitorii au fugit în toate părţile,iar rezultatul a fost o bătaie de mahala,generalul aplicându-i o bătaie birjărească.

Primit a doua zi în audienţă,Ion Antonescu îi cere regelui să-l lase să apere graniţele ţării.În încheiere a spus:”Vreau doar să salvez ceea ce se mai poate salva din Coroana Majestăţii Voastre,din ţară şi graniţele noastre.Vă implor,Maiestate,să mă ascultaţi în această clipă îngrozitoare a istoriei noastre…Vă implor să nu-i mai ascultaţi pe cei a căror credinţă a fost cumpărată de politicienii de dincolo de graniţele Românie.”

După câteva minute de meditaţie Carol al II-lea,uitându-se ţintă la general,îi răspunde:

-„Vă admir curajul de a veni să-mi spuneţi toate acestea.N-am să vă uit cuvintele.”

Şi nu le-a uitat.A doua zi,membrii gărzii personale a regelui s-au deplasat la domiciliul generalului,l-au săltat şi i-au stabilit domiciliul forţat la Mănăstirea Bistriţa.Nici asupra evenimentelor care au urmat nu insist.

La 6 septembrie 1940,orele 6.10,regele Carol al II-lea l-a chemat pe generalul Ion Antonescu şi i-a declarat că renunţă la tron în favoarea fiului său Mihai.Iată actul abdicării:

„Români,

Vremuri de adâncă tulburare şi îngrijorare trec peste scumpa mea Ţară.De acum zece ani,când am luat locul de adâncă răspundere de a fi cârmaciul Patriei mele,fără răgaz,fără odihnă şi cu cea mai desăvârşită dragoste,m-am străduit să fac tot ce conştiinţa mea îmi poruncea pentru binele României.

Azi,zile de vitregie nespusă îndurerează Ţara,care se găseşte în faţa unor mari primejdii.Aceste mari primejdii vreau în marea mea dragoste pentru acest pământ,în care am fost născut şi crescut,să le înlătur,trecând azi fiului meu,pe care ştiu cât de mult îl iubiţi,grelele sarcini ale domniei.

Ţara mea să fie păzită de Dumnezeul părinţilor noştri care să-i hărăzească un cât mai falnic viitor.

Trăiască România!

Carol R.”

După ce a spoliat România,regele trădător a abdicat,dovedindu-se un fariseu în actul pe care l-a citit Românilor.Măsluitorii istoriei noastre îi dau o importanţă extraordinară.Oare pentru că a reuşit să obţină o rentă anuală de 20 milioane de lei?Nimeni nu pomeneşte că,la plecarea din Palat,mult iubita sa evreică Elena Grunberg,hoţeşte,a încercat să-l ia cu ei şi pe Mihai,moştenitorul tronului.Datorită prezenţei de spirit a unui aghiotant regal,tentativa a eşuat.

NOTE:

A. Ion Gh.Duca era om de afaceri şi a făcut parte şi din consiliul de administraţie al băncii Marmorosch-Blank,fiind racolat de iudeo-masoneria mondială.S-a acredidat ideea că numirea lui în funcţia de prim-ministru s-a datorat amantei regale.Alţii au fost de părere că,de fapt,Duca a fost atras într-o cursă care avea să-l „ducă la pieire”.Cei din urmă au avut dreptate,deoarece el a fost „racolat,folosit şi aruncat”

B. La o petrecere privată la Palat,din iarna anului 1934,a fost invitat şi generalul Ion Antonescu,şef al Statului Major al armatei române,împreună cu soţia sa.Dânsa făcea parte din vechea aristocraţie românească,familia ei fiind cunoscută pentru aversiunea faţă de evrei.Văzând-o pe Elena,”ea se plânse cu glas tare soţului ei de insulta ce i se adusese prin invitarea la aceeaşi masă cu o evreică,îşi ceru haina,iar soţul ei nu mai putu face altceva decât să o ducă acasă” (2).

Generalul Antonescu a fost demis imediat din funcţie şi trimis la o garnizoană de pe graniţă,fiind înlocuit cu evreul Samsonovici.

Teodor Filip

Surse:

1. Revista „Carpaţi”, noiembrie-decembrie 1978, Madrid

2. http://bisericasecreta.wordpress.com