Basarab al III-a și Basarab al VI-a

Basarab al III-a Laiotă „cel Bătrân”

Basarab III Laiotă „cel Bătrân” (data nașterii nu se cunoaște – d. ante 22 decembrie 1480, Transilvania), domn al Ţării Româneşti (24 noiembrie – 23 decembrie 1473; ante 10 august – post 4 septembrie 1474; între 1 şi 4 (5) – 20 octombrie 1474; ante 1 iunie 1475 – ante 8 noiembrie 1476; ante 10 ianuarie – ante 10 decembrie 1477).

Fiu al lui Danciu şi nepot al lui Dan al II-lea (al cărui fiu el susţinea că este) (prin urmare, strănepot al lui Mircea cel Bătrân), este ajutat să ocupe tronul de către Ştefan cel Mare, care a înfrânt o importantă oaste otomană, pe 28 noiembrie 1473 şi l-a alungat pe Radu cel Frumos, interpusul turcilor. La sfârşitul lui decembrie este obligat, însă, să fugă în Moldova, deoarece Radu revine cu ajutor otoman.

Domnia sa este caracterizată, în cea mai mare parte, de luptele pentru tron purtate cu pretendenţii Radu cel Frumos, Basarab cel Tânăr sau Vlad Ţepeş, la care s-au adăugat şi incursiunile lui Ştefan cel Mare.

A participat, de partea otomanilor, la invazia Moldovei din vara anului 1476, ce s-a soldat cu victoria acestora de la Valea Albă (26 iulie). După retragerea armatei otomane, Laiotă Basarab este înlocuit cu Vlad Ţepeş printr-o acţiune comună a domnului moldovean, a regelui Ungariei şi a voievodului Transilvaniei, care reuşesc să zdrobească orice rezistenţă a acestuia şi-l obligă să treacă Dunărea la turci (noiembrie 1476).

Reuşeşte să mai ocupe pentru o scurtă perioadă tronul, după care se refugiază în Transilvania de unde organizează mai multe atacuri asupra Ţării Româneşti, soldate cu confiscarea visteriei şi răpirea familiei lui Basarab Ţepeluş. Este ultimul domn care bate monedă proprie, ducaţi asemănători cu cei emişi de Radu cel Frumos. Moare în Transilvania unde, se pare, că a şi fost înmormântat.


Basarab al IV-a cel Tânăr „Ţepeluş”

Basarab al IV-lea cel Tânăr „Ţepeluş” (data nașterii nu se cunoaște – m. ante 13 iulie 1482, Glogova), domn al Ţării Româneşti (20 octombrie 1474 – ante 10 ianuarie 1475; ante 9 ianuarie 1478 – iunie 1480; ante 7 noiembrie 1480 – 8 iulie 1481; ante 16 august 1481 – între 23 martie şi 13 iulie 1482).

Fiu al lui Basarab al II-lea, porecla i se trage de la pedeapsa pe care o aplica, imitându-l pe Vlad Ţepeş. Este ajutat să ocupe tronul, pentru o foarte scurtă perioadă, de către armatele voievodului Transilvaniei. Revine cu ajutorul lui Ştefan cel Mare, care urmărea să impună în Muntenia un aliat împotriva Imperiului Otoman. După instalare încheie foarte repede pace cu sultanul şi, în luna iunie 1478, a negociat pacea dintre unguri şi otomani.

A participat, la porunca Porţii, la campania din Transilvania finalizată cu înfrângerea de la Câmpul Pâinii, din 13 octombrie 1479. În lipsa sa, Laiotă Basarab pătrunde în capitală răpindu-i familia şi vistieria. Participă la atacul întreprins de otomanii conduşi de Ali beg asupra Moldovei, încheiat cu victoria lui Ştefan la Râmnic şi fuga lui Basarab la sud de Dunăre.

Revine, pentru o scurtă perioadă, pe tron cu ajutor otoman, dar este ucis de boierii din Mehedinţi, unde se retrăsese din faţa armatei lui Laiotă Basarab. Nu i se cunoaşte mormântul.

Sursa: Enciclopediaromanii.ro