Basarabia a avut parte de multi si diversi colectionari. Marea lor majoritate si-au facut colectii in zona imprimarilor, adica: filatelie, carti postale, carti, dar din acest sir de colectionari, sunt cateva nume de referinta, fara colectiile carora nu ne putem imagina Basarabia.
Atunci cand vorbim despre carte, gandul merge imediat la colectia Petre Draganov si la muzeul cartii organizat de el la Comrat. Cand vorbim de colectia de poze, gandul ne duce la Emanoil Poleak, cand vorbim despre o colectie de antichitati ne apare in minte arheologul Ion Suruceanu si muzeul Pontului Scitic, fondat de el. Iar in acest sir un loc distinct il ocupa o colectie de unicat: grafica, pictura, sculptura – colectia lui Gheorghe Bezviconi.
Valoarea acestei colectii este inestimabila din cauza ca arta basarabeana interbelica aproape ca nu s-a pastrat. Colectia muzeului de stat, care inglobase in sine colectiile pinacotecii municipale, fiind evacuate in 1941, au disparut.
S-au pastrat accidental unele lucrari in familiile creatorilor ori la rude si prieteni, si cea mai bine intocmita colectie ramane a fi cea a lui Gheorghe Bezviconi, insumand circa 100 de piese.
La ora actuala acest tezaur se pastreaza la Iasi, intr-un depozit al Academiei de Stiinte a Romaniei. Prin testament, Tatiana Bezviconi a stabilit cateva conditii principiale care, daca ar fi indeplinite, colectia ar ajunge la Chisinau. Actualmente ea se afla in posesia istoricului Stefan Gorovei, care legal o detine.
(…) Gheorghe Bezviconi s-a nascut la 14 aprilie 1910, in oraselul Jitomir. La 14 ani debuteaza in presa franceza. La 17 ani publica primul articol in presa de limba rusa. La 23 ani, cu contributia financiara a mamei sale, Sofia, incepe editarea in limba romana a unei reviste de istorie «Din trecutul nostru», fara precedent in istoria publicisticii noastre.
A colaborat la toate publicatiile basarabene, incepand cu cele mai prestigioase – Viata Basarabiei, Cuvant Moldovenesc – si terminand cu cele mai putin cunoscute, inclusiv cele de limba rusa. Semna materialele Bezviconi, Gh. Bezviconai, George Bezviconi, G.B., Gh. Bohus, Alexis Gurji, Gh. Moldovan, Nicolae Pandaru, Nicolae Straja.
Si-a tiparit scrierile si in presa din regat: Adevarul literar si artistic, Convorbiri literare, Revista istorica, Revista Fundatiei regale, Cetatea Moldovei, etc.
A publicat la Chisinau studiile: Carturarii basarabeni (Chisinau, 1940), Educatie si cercetasie (Chisinau, 1932), Manuc-Bey (Chisinau, 1938), etc.
In 1937 a plecat din Basarabia, stabilindu-se la Iasi, apoi la Bucuresti, dar a continuat sa tipareasca lucrari solide si importante la tema preferata: Din alte vremi (Bucuresti, 1940), Romancierul D. Moruzi (Iasi, 1940), Boierimea Moldovei dintre Prut si Nistru (vol. I-II, Bucuresti, 1941-43), Cimitirul Bellu din Bucuresti (Bucuresti, 1941), Manastirea Japca (Bucuresti, 1942), Costache Stamati, familia si contemporanii (Iasi, 1942), Zamfir Ralli-Arbore (Iasi, 1943), Profiluri de azi si de ieri (Bucuresti, 1943), Puskin in exil (Bucuresti, 1947) (in colaborare cu Scarlat Callimachi), Despre haiduci (Bucuresti, 1947), Seghei Lazo (Bucuresti, 1947), Calatori rusi in Moldova si Muntenia (Bucuresti, 1947), Manuscrisele rusesti ale Academiei RPR (Bucuresti, 1949), Contributie la istoria relatiilor romano-ruse (Bucuresti, 1962), Necropola capitalei (Bucuresti, 1962; Chisinau, 1997), etc.
Nostalgia dupa Basarabia a retopit-o intr-un roman pe care nimeni nu indraznea sa il editeze si care, scris de autor in 1952, abia in 1990 a vazut lumina tiparului in revista Kodri sub denumirea «Poslednii lisnii celovec» (Ultimul om de prisos).
Tanarul autor-editor s-a invrednicit de distinctiile: Medalia mare de aur a Institutului francez de Istorie si Heraldica (1935), Medalia aurita a Societatii Academice «Arta-stiinta-literatura» (1936), premiul Nasturel (1948) al Academiei Romane, etc.
A disparut din lumea noastra aproape anonim, la 30 aprilie 1966, la Bucuresti.
Tatiana Bezviconi, sotia lui Gheorghe Bezviconi, a fost cea care pana la moartea ei s-a ingrijit de pastrarea integrala a colectiei, si a avut grija sa intocmeasca toate actele legale, ca aceasta colectie nici intr-un caz sa nu fie dispersata sau depozitata pur si simplu in fonduri si expusa doar ocazional. Principialitatea ei a salvat acest patrimoniu, moment curios in istoria noastra, cand o straina venita din Rusia se ingrijeste de avutia spirituala a unui alt popor.
Un devotament mai rar intalnit la populatia autohtona si ca exemplu negativ pot fi date doua cazuri:
- cand colectia lui Ion Suruceanu, 12 mii de monede antice au fost vandute in parti la diferite muzee si colectionari particulari, pierdere irecuperabila pentru cultura si patrimoniul nostru. O parte din piese a nimerit la muzeul din Odessa, o parte din biblioteca muzeului a nimerit la Iasi si astazi e foarte greu sa-ti faci o inchipuire clara despre colectia lui Suruceanu, despre muzeul Suruceanu.
- un alt caz il reprezinta colectiile de documente si carti ale lui Paul Gore pe care urmasii le-au vandut pe parti la cateva biblioteci si persoane particulare. Astazi a vorbi despre colectia lui Paul Gore este imposibil.
Testamentul Tatianei Bezviconi este scris cu aceeasi demnitate cu care a stiut sa slefuiasca fiecare clipa pe care a trait-o:
«Catre Academia R.S. Romania
Iasi
Subsemnata TATIANA G. BEZVICONI, domiciliata in Bucuresti, str. Emil Bodnars, 45, bloc T 7, et. I, apt. 15, Va aduc la cunostinta urmatoarele:
«Am pastrat timp de 19 ani arhiva ramasa de la sotul meu, istoricul Gheorghe G. Bezviconi (1910-1966); azi, sunt in situatia de a dori ca aceasta arhiva sa se afle, spre buna pastrare, intr-un loc unde sunt oameni care pot pretui valoarea si insemnatatea ei.
Intrucat sotul meu a fost istoric al Moldovei intregi, la sugestia prietenilor si sfatuitorilor mei I. Radutiu, dr. Dan Berindei si Stefan S. Gorovei, depun la Filiala Iasi a Academiei R.S.R. aceasta arhiva, compusa din manuscrise, fise, insemnari, etc., rugand pe toti cei care vor folosi informatii din arhiva G. Bezviconi sa mentioneze acest lucru in studiile lor. Insarcinez pe Stefan S. Gorovei sa vegheze la folosirea corecta si cinstita a manuscriselor, notelor, insemnarilor si fiselor sotului meu.
In afara acestora, de la sotul meu a ramas si o colectie de arta, alcatuita din cateva zeci de tablouri si cateva sculpturi de Milita Patrascu (catalogul este anexat). Dorinta expresa a sotului meu a fost ca aceasta colectie sa fie donata Muzeului din Chisinau, atunci cand acest lucru va deveni posibil. In asteptarea acestui moment, doresc ca Filiala din Iasi a Academiei R.S. Romania sa pastreze in depozitul sau aceasta colectie de arta. Singurele conditii pe care le am in legatura cu aceasta colectie de arta sunt urmatoarele: 1) sa nu fie imprastiata si 2) sa nu fie expusa.
De indeplinirea celor de mai sus se va ocupa istoricul Stefan S. Gorovei.»
Tatiana G. Bezviconi
Bucuresti, 14 aprilie 1985»
«Catalogul este intocmit de mine, Tatiana Bezviconi, si daca unele imprejurari ma vor impiedica sa predau inca in timpul vietii mele aceasta pretioasa mostenire orasului Chisinau, atunci acest lucru va fi facut de catre persoanele mentionate in testament. Colectia se va preda oficial si cand executorii testamentari vor hotari acest lucru. Pictorii – sunt nascuti pe acest teritoriu dintre Prut si Nistru sau legati de acest pamant.
Colectia nu va putea fi niciodata si nicaieri transportata din orasul Chisinau. Ea va ramane intotdeauna acolo. De asemenea nu poate fi despartita (imprastiata) pe la diferite sectiuni si trebuie pastrata in intregimea sa.
Nimeni nu trebuie sa faca pe desteptul si sa ia dispozitiuni. Numai in asemenea conditii aceasta colectie va pastra toata valoarea sa originala. Iar daca cu timpul si la Chisinau va fi infiintat Muzeul sau Casa lui Bezviconi (despre aceasta se gandesc si vorbesc multi) atunci toata aceasta colectie va ocupa acolo locul sau cel mai nimerit.
Deci, ea trebuie sa formeze o sectiune speciala si sa ramana totdeauna si numai la Chisinau. Istoricul roman Gh. Bezviconi a petrecut la Chisinau copilaria si adolescenta. El a tinut mult la acest oras. Acolo el a inceput sa publice. Acolo sunt mormintele parintilor sai.
Tatiana Bezviconi
12.V.1971
Bucuresti»
A decedat la Bucuresti, la 4 august 1985 si a fost inmormantata la Cimitirul Bellu, alaturi de omul pe care l-a venerat si langa care, chiar fiind o emigranta, s-a simtit atat de fericita.
(…) In cateva randuri am insistat la conducerea municipala si la cea republicana ca sa ne ajute sa aducem la Chisinau colectia lui Gheorghe Bezviconi. Am avut intrevedere in acest sens cu Stefan Gorovei, care pastreaza colectia, cu Elena Uta Chelaru, nepoata colectionarului, artist plastic. Toti sunt de acord sa predea colectia la Chisinau, unica conditie pe care ei o pun este ca institutia care preia acest patrimoniu sa indeplineasca exact prevederile testamentului, adica colectia sa fie expusa integral, aratandu-se exact cine sunt posesorii ei.
(…) La ora actuala cand se renoveaza Muzeul National de Arta, apare aceasta posibilitate de expunere a acestei colectii, adica in cadrul muzeului trebuie sa existe cateva Sali – Gheorghe Bezviconi – si in acest caz ar fi mai usor de indeplinit conditiile testamentului.
Totul depinde de viziunile conducerii, in primul rand ma refer, la Ministerul Culturii RM, care pana in prezent a fost destul de reticent la propunerile de solutionare a acestei probleme de interes national. Cand zic interes national o spun foarte diplomatic, fiindca in fond este o crima cand un patrimoniu de unicat se afla la depozit, iar noi nu ne putem face o imagine clara asupra creatiei plastice intr-o epoca intreaga – epoca interbelica.
A venit timpul ca drama acestei colectii sa-si gaseasca un deznodamant fericit.
Iurie Colesnic
(Sursa: Basarabeni in lume, Chisinau, 2010)
- cand colectia lui Ion Suruceanu, 12 mii de monede antice au fost vandute in parti la diferite muzee si colectionari particulari, pierdere irecuperabila pentru cultura si patrimoniul nostru. O parte din piese a nimerit la muzeul din Odessa, o parte din biblioteca muzeului a nimerit la Iasi si astazi e foarte greu sa-ti faci o inchipuire clara despre colectia lui Suruceanu, despre muzeul Suruceanu.
- un alt caz il reprezinta colectiile de documente si carti ale lui Paul Gore pe care urmasii le-au vandut pe parti la cateva biblioteci si persoane particulare. Astazi a vorbi despre colectia lui Paul Gore este imposibil.
Testamentul Tatianei Bezviconi este scris cu aceeasi demnitate cu care a stiut sa slefuiasca fiecare clipa pe care a trait-o:
«Catre Academia R.S. Romania
Iasi
Subsemnata TATIANA G. BEZVICONI, domiciliata in Bucuresti, str. Emil Bodnars, 45, bloc T 7, et. I, apt. 15, Va aduc la cunostinta urmatoarele:
«Am pastrat timp de 19 ani arhiva ramasa de la sotul meu, istoricul Gheorghe G. Bezviconi (1910-1966); azi, sunt in situatia de a dori ca aceasta arhiva sa se afle, spre buna pastrare, intr-un loc unde sunt oameni care pot pretui valoarea si insemnatatea ei.
Intrucat sotul meu a fost istoric al Moldovei intregi, la sugestia prietenilor si sfatuitorilor mei I. Radutiu, dr. Dan Berindei si Stefan S. Gorovei, depun la Filiala Iasi a Academiei R.S.R. aceasta arhiva, compusa din manuscrise, fise, insemnari, etc., rugand pe toti cei care vor folosi informatii din arhiva G. Bezviconi sa mentioneze acest lucru in studiile lor. Insarcinez pe Stefan S. Gorovei sa vegheze la folosirea corecta si cinstita a manuscriselor, notelor, insemnarilor si fiselor sotului meu.
In afara acestora, de la sotul meu a ramas si o colectie de arta, alcatuita din cateva zeci de tablouri si cateva sculpturi de Milita Patrascu (catalogul este anexat). Dorinta expresa a sotului meu a fost ca aceasta colectie sa fie donata Muzeului din Chisinau, atunci cand acest lucru va deveni posibil. In asteptarea acestui moment, doresc ca Filiala din Iasi a Academiei R.S. Romania sa pastreze in depozitul sau aceasta colectie de arta. Singurele conditii pe care le am in legatura cu aceasta colectie de arta sunt urmatoarele: 1) sa nu fie imprastiata si 2) sa nu fie expusa.
De indeplinirea celor de mai sus se va ocupa istoricul Stefan S. Gorovei.»
Tatiana G. Bezviconi
Bucuresti, 14 aprilie 1985»
«Catalogul este intocmit de mine, Tatiana Bezviconi, si daca unele imprejurari ma vor impiedica sa predau inca in timpul vietii mele aceasta pretioasa mostenire orasului Chisinau, atunci acest lucru va fi facut de catre persoanele mentionate in testament. Colectia se va preda oficial si cand executorii testamentari vor hotari acest lucru. Pictorii – sunt nascuti pe acest teritoriu dintre Prut si Nistru sau legati de acest pamant.
Colectia nu va putea fi niciodata si nicaieri transportata din orasul Chisinau. Ea va ramane intotdeauna acolo. De asemenea nu poate fi despartita (imprastiata) pe la diferite sectiuni si trebuie pastrata in intregimea sa.
Nimeni nu trebuie sa faca pe desteptul si sa ia dispozitiuni. Numai in asemenea conditii aceasta colectie va pastra toata valoarea sa originala. Iar daca cu timpul si la Chisinau va fi infiintat Muzeul sau Casa lui Bezviconi (despre aceasta se gandesc si vorbesc multi) atunci toata aceasta colectie va ocupa acolo locul sau cel mai nimerit.
Deci, ea trebuie sa formeze o sectiune speciala si sa ramana totdeauna si numai la Chisinau. Istoricul roman Gh. Bezviconi a petrecut la Chisinau copilaria si adolescenta. El a tinut mult la acest oras. Acolo el a inceput sa publice. Acolo sunt mormintele parintilor sai.
Tatiana Bezviconi
12.V.1971
Bucuresti»
A decedat la Bucuresti, la 4 august 1985 si a fost inmormantata la Cimitirul Bellu, alaturi de omul pe care l-a venerat si langa care, chiar fiind o emigranta, s-a simtit atat de fericita.
(…) In cateva randuri am insistat la conducerea municipala si la cea republicana ca sa ne ajute sa aducem la Chisinau colectia lui Gheorghe Bezviconi. Am avut intrevedere in acest sens cu Stefan Gorovei, care pastreaza colectia, cu Elena Uta Chelaru, nepoata colectionarului, artist plastic. Toti sunt de acord sa predea colectia la Chisinau, unica conditie pe care ei o pun este ca institutia care preia acest patrimoniu sa indeplineasca exact prevederile testamentului, adica colectia sa fie expusa integral, aratandu-se exact cine sunt posesorii ei.
(…) La ora actuala cand se renoveaza Muzeul National de Arta, apare aceasta posibilitate de expunere a acestei colectii, adica in cadrul muzeului trebuie sa existe cateva Sali – Gheorghe Bezviconi – si in acest caz ar fi mai usor de indeplinit conditiile testamentului.
Totul depinde de viziunile conducerii, in primul rand ma refer, la Ministerul Culturii RM, care pana in prezent a fost destul de reticent la propunerile de solutionare a acestei probleme de interes national. Cand zic interes national o spun foarte diplomatic, fiindca in fond este o crima cand un patrimoniu de unicat se afla la depozit, iar noi nu ne putem face o imagine clara asupra creatiei plastice intr-o epoca intreaga – epoca interbelica.
A venit timpul ca drama acestei colectii sa-si gaseasca un deznodamant fericit.
Iurie Colesnic
(Sursa: Basarabeni in lume, Chisinau, 2010)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: