Turnuri cu denumiri romantice din cetăţileŢării Moldovei

În Evul Mediu întâlnim adesea fenomenul de atribuire a unor calităţi umane amenajărilor fortificate. Astfel turnurile – elemente componente ale cetăţilor – pot fi “botezate” cu nume feminine sau masculine (Turnul Marincăi, Turnul lui Petru, ş.a), dedicate sfinţilor-ocrotitori (Turnul Sf. Gheorghe Purtătorul de Biruinţe, Turnul lui Ioan Înainte-Mergătorul, ş.a.), înzestrate cu trăsături umane („Turnul Lacrimilor”, ş.a.), dedicate personajelor biblice sau istorice (Turnul lui David, Turnul lui Ovidiu, ş.a). Ele pot căpăta nume de eroi mitici (Turnul lui Leandru, Turnul lui Hercule ş.a.), indica profesia sau ocupaţia (turnuri ale „bondarilor”, „cojocarilor”, „olarilor”, ş.a.), arăta postul sau gradul militar („turnul comandantului”, „turnul celor patru sergenţi” ş.a.), indica titlul de nobil sau rangul bisericesc („turnul cneazului”, „turnul episcopului” ş.a), beneficia de naţionalitate („turnul grecesc”, „turnul tătăresc” ş.a.).

Printre cele mai romantice denumiri apărute în aceste vremuri nesigure, pline de războaie şi conflicte, de multe ori figurează Turnul Fetei. Arealul de răspândire a turnului cuprinde Asia Mijlocie, părţile Caucazului, Iranul, Irakul, Turcia, Crimeea, Europa de Est, Vest şi Centrală. Băştinaşii îi atribuie diverse legende, uneori dramatice şi chiar tragice.

Astfel, este cunoscut un Turn al Fetei (Qiz Qalasi) din cetatea Içeri Şeher din Bakı (Azerbaidjan). Legenda spune ca demnitarul crunt, care a dorit să ia în căsătorie propria fiică, a împins-o spre sinucidere.

Exista un Turnul Fetei (Kız Kulesi) in Istanbul (Turcia), construit pe o mică insulă din centrul Bosforului, precum si Turnul Fetei din Sudak (Ucraina). O altă legendă este dedicată Turnului Fetei din Şamaxi (Azerbaidjan). Asemenea turnuri sunt răspândite pe întregul teritoriu al Azerbaidjanului.

La porunca cruciaţilor, orăşencele construiesc Turnul Femeii în cetatea Ashkelon (Israel). Drept Turn al Femeii poate fi calificat Turnul lui Suyumbike din Kazan (Rusia). Se povesteşte că ultima ţarină a Kazanului a preferat să se arunce din turn, decât să cadă prizonieră oştii lui Ioan cel Groaznic.

Este semnificativă legenda principesei Tamara, fiica voievodului moldovean Alexandru cel Bun. Făgăduind părintelui să construiască pe banii împrumutaţi un complex monastic, Tamara a edificat Cetatea Albă şi s-a proclamat regină independentă, protectoare a tâlharilor. Alexandru cel Bun a întemniţat-o într-un turn înalt al cetăţii, care de atunci poartă numele Turnul Fetei.

Turnul Fetei din cetăţile Ţării Moldovei
În amenajările de apărare ale Moldovei medievale este cunoscut Turnul Fetei din Cetatea Albă. El protejează colţul de sud-est al ansamblului fortificat şi poartă o a doua denumire de Turn al lui Ovidiu.

Turnul Fetei din Cetatea Albă, având un gol interior de plan pătrat cu două colţuri teşite, dispune de patru niveluri. Primul, prevăzut cu trei ferestre de tragere cu nişe pentru turnuri, era accesibil de la etaj printr-o deschizătură în planşeu, legătura între celelalte niveluri fiind realizată cu ajutorul unei scări de piatră. De la primul etaj, înzestrat cu două guri de tragere, se putea accede pe drumul de strajă printr-o trecere îngustă, cu mici metereze dreptunghiulare. Cele opt feţe ale Turnului Fetei păstrează diviziunea prin asize de cărămizi, grupate câte patru rânduri în fiecare asiză. Acest procedeu decorativ se întâlneşte încă la romani, dar capătă o largă răspândire în Imperiul Bizantin. Mai poate fi menţionată o nişă rectangulară pe faţa de sud-est, care, probabil, avea o lespede cu inscripţie. Se pare că Turnul Fetei apare împreună cu zidurile curţii civile, edificate din dispoziţia lui Ştefan cel Mare la 1469.

Din păcate, astăzi nu există dovezi concludente, care ar permite localizarea exactă a Turnului Fetei de la Bilhorod-Dnistrovski (Cetatea-Alba – n.n.).

Recent C. Finkel şi V. Ostapciuk au descoperit aici un al doilea nume de turn din arsenalul romantic. Este Turnul Prinţului, amplasat la extremitatea de sud-vest a complexului fortificat. Având forma cilindrică cu diametrul de 7 m, el era individualizat printr-o cornişă de maşiculi, asemănători cu cei de pe donjonul citadelei. În timpul atacurilor dinspre apă, Turnul Prinţului suporta, împreună cu turnul barbacanei, cele mai puternice lovituri ale artileriei inamice. Poate de aceea acest turn riveran a ajuns până în zilele noastre doar în stare de ruină.

Prezenţa Turnului Fetei şi a Turnului Prinţului la Cetatea Albă respectă tradiţia orientală de a zidi două turnuri puternice cu indici constructivi deosebiţi formând un cuplu defensiv romantic.

Cel de-al doilea Turn al Fetei din Ţara Moldovei a fost descoperit de noi la Chilia cu ajutorul unui document cartografic otoman, realizat la 1794 de inginerul francez François Kauffer la comanda sultanului Selim al III-lea.

Pe plan sunt desenate două fortificaţii suprapuse: cetatea medievală de piatră, existentă la acea vreme, şi cetatea bastionată, proiectată. Un turn vechi poartă denumirea de Kis Koulé. Astfel, cu ajutorul literelor franceze, inginerul Kauffer a indicat numele turnului, care din turco-osmană se traduce ca Turn al Fetei.

El se găseşte la intersecţia curtinelor liniei defensive de sud şi a zidului median, care separă curtea garnizoanei de cea civilă. Alături, în spaţiul intra-muros, se găseşte şanţul umplut cu apă. Având forma unui cilindru cu diametrul exterior de circa 8,4 m, el se înalţă pe un soclu masiv de plan pătrat cu latura de circa 12 m.

Turnul Fetei din Chilia apare şi în alte izvoare cartografice şi iconografice de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Pot fi menţionate planul rus al cetăţii din 1773, o serie de planuri din 1790 şi prospectul-perspectivă din 1770 şi 1790. Se observă că turnul dispune de 3-4 niveluri şi un acoperiş conic.

Turnul Fetei din Chilia apare şi în acuarelele consilierului de stat M. Ivanov, realizate la 1791. Acest turn este mult mai înalt decât turnurile alăturate curtinei de sud, doar două turnuri ale citadelei îl întrec ca înălţime, care poate ajunge la 16 m. Sub acoperiş se află meterezele pentru armele de foc. Alături de turn poate fi văzută „poarta mică” („Kutchuk Kapi” la Kauffer), prin care se circula din curtea civilă în spaţiul riveran.

În 1772-1773 militarii ruşi au construit aici un redan triunghiular cu un şanţ de apărare, care proteja atât Turnul Fetei, cât şi poarta de acces. Nu este exclus că turnul în cauză a fost folosit de otomani ca far – să ne amintim de notiţele de călătorie ale lui Evliya Celebi, unde este menţionat „Fener Culesi” (turn cu far – n.a.), unit cu fortificaţia cu un zid dublu chiar la cotitura Dunării. Se ştie că multe Turnuri ale Fetei serveau concomitent ca faruri.

Cetatea de piatră a Chiliei a fost distrusă de otomani la 1794, atunci când s-a construit o altă piesă defensivă, dotată cu bastioane şi adaptată la artileria grea. De la vechea fortificaţie au rămas doar citadela genoveză şi câteva turnuri de piatră, utilizate în noul complex ca magazii şi depozite de muniţii. Turnul Fetei dunărean a dispărut împreună cu cetatea moldovenească, considerată alături de Cetatea Albă „plămâni ai Moldovei” şi „poartă a creştinătăţii”.

Dar de unde a ajuns în Ţara Moldovei această denumire romantică?
Astăzi nu cunoaştem denumirile turnurilor în secolul al XV-lea, atunci când Ştefan cel Mare a ridicat centurile de zid la Cetatea Albă şi Chilia. Avem doar unele date din perioada otomană şi cea rusească. Totuşi ne pare verosimilă varianta „importării” acestei denumiri din spaţiul oriental prin intermediul meşterilor angajaţi de osmani, care au reconstruit turnuri vechi şi au inclus pe cele noi în zidurile de apărare. În perioada otomană apar şi alte denumiri specifice: Turnul lui Ahmed-paşa, „Turnul Agăi” ş.a.

Toate Turnurile Fetei sunt amplasate în noduri importante din punct de vedere defensiv: în zone de colţ ale cetăţilor sau pe linia de apărare cea mai expusă atacurilor. Ele se deosebesc de construcţiile apropiate prin înălţime, masivitate şi arhitectură. Nu este corectă nici afirmaţia că otomanii le-au utilizat ca harem: conform martorilor oculari, în cetăţile moldoveneşti – puncte de sprijin militar şi staţiuni ale garnizoanelor – nu se vedea nici urmă de femeie. Turnurile Fetei rămâneau pentru mulţi ani un simbol al protecţiei şi al credinţei în cauza dreaptă.

In baza articolului de Dr. hab. Mariana ŞLAPAC,
vicepreşedinte al AŞM

(Sursa: Litertura si Arta, 07.07.2011)