”Panglica sfântului gheorghe” – o armă a federaţiei ruse împotriva Republicii Moldova

Federaţia Rusă suferă din cauza lipsei unor mituri care ar defini rostul său pe plan internaţional, în actualul moment al istoriei. Spre deosebire de perioadele anterioare, Rusia medievală, Imperiul Rus, URSS avea „pe cont” un război de apărare naţională, care ar deveni un model al unităţii naţionale. Rusia de astăzi nu are nici o măreaţă victorie, ci doar o succesiune de umilinţe şi eşecuri.

În 1612 întreaga Rusie s-a ridicat împotriva invadatorilor polonezi, pentru a evita dispariţiei sale ca stat. La 4 noiembrie, printr-un efort colosal, Moscova este eliberată de invadatorii străini, pentru ca în timpurile noastre anume această zi să fie decretată drept „zi a unităţii naţionale a ruşilor”.

În 1812, cea mai mare putere continentală – Franţa declară război Imperiului rus, din nou întregul  popor se ridică la luptă împotriva agresorului. Trupele lui Napoleon sunt distruse. Războiul devine un simbol al măreţiei Rusiei şi stimulează expansionismul ţarului în alte zone ale lumii.

În 1941, URSS este atacat de Germania naţional-socialistă. Din nou forţa poporului şi a Bisericii Ortodoxe joacă un rol primordial în salvarea ţării. Aşa-numitul „război pentru apărarea patriei sovietice” devine un simbol în jurul căruia are loc construcţia mitului despre „măreţia Uniunii Sovietice”.

Precum spuneam mai devreme, astăzi Federaţia Rusă este o ţară lipsită de acel mit care ar unifica întregul popor. În pofida faptului că actuala Rusie pretinde a fi continuatorul de drept al URSS, victoria asupra Germaniei aparţine exclusiv Uniunii Sovietice, nu Federaţiei Ruse. Iată de ce actuala elită rusească încearcă să deconstruiască vechile mituri, pentru a construi „un mit al Rusiei contemporane”, de parcă războiul ar fi fost câştigat de Putin şi Medvedev, nu de Stalin.

Panglica „Sfântului Gheorghe”

După ce ziua de 4 noiembrie a fost „privatizată” şi compromisă de grupările de extremă dreapta, autorităţile ruse au proces la crearea unor noi simboluri naţionale. Atunci s-a propus lansarea campaniei „panglica Sfântului Gheorghe”. Paradoxal, dar acest element simbolic nu are nimic în comun cu cel de al doilea război mondial şi URSS, reprezentând doar o rămăşiţă a regimului ţarist împotriva căruia au luptat sovieticii. În epoca postmodernă astfel de „mărunţişuri” nu prea au importanţă. S-a procedat la sinteza unor elemente imperiale şi sovietice, pentru crearea, în final, a unui „produs nou”, a unui „mutant mitologic”, propriu Federaţiei Ruse. Ziua de 9 mai a fost transformată dintr-un mit sovietic, într-un mit al „Rusiei capitaliste-eliberatoare”.

Sensul mitului – redefinirea realităţii

Mitul este purtătorul unui metalimbaj, a unei gramatici ai realităţii. El defineşte ce este bine şi ce este rău, cine este duşmanul şi cine este aliatul, cine este străin şi cine este conaţional. Prin răspândirea mitului construit în interiorul Federaţiei Ruse, în spaţiul CSI şi în alte ţări ale lumii, inginerii sociali  încearcă impunerea a unei gramatici ai realităţii politice naţionale şi internaţionale. Chiar dacă panglica „negru-oranj” pare una „inofensivă”, în realitate aceasta reprezintă o armă eficientă în războiul de recucerire a fostelor zone de influenţă. În această gramatică, Republicii Moldova nu i se rezervă decât rolul de pion al Moscovei.

Vulnerabilitatea fostului spaţiu sovietic (inclusiv al Republicii Moldova) constă în lipsa unor mituri naţionale, care ar crea un sistem imun la agresiunile de acest gen. Republica Moldova (Basarabia) are nevoie de propriile sale mituri şi o doctrină naţională, fundamentate pe nişte realităţi istorice, care ar defini identitatea statului nostru şi calea pe care trebuie să parcurgă ţara noastră în viitor apropiat şi îndepărtat. Iată de ce actuala generaţie trebuie să depună un efort fizic şi intelectual enorm pentru redefinirea spaţiului fizic şi simbolic în care existăm.

de Octavian Racu