(...) In 271, sub presiunea barbarilor (goti, gepizi, heruli, bastarni), armata si administratia romana s-au retras la sud de Dunare. Din ceea ce fusese Dacia Romana au ramas castre, drumuri, temple, terme, arene, monumente funerare. Acestea toate au disparut sub stratul gros de namol si de cenusa al revarsarii spre sud a Slavilor. Ei au naboit Peninsula Balcanica incepand din secolul VI: au sătenizat civilizatia polis-urilor, au strivit sub senilele talpilor lor desculte si negrabite akademii si moneda, religii si filosofie, dezbateri in agora, teatre, stiinta de carte – si scrisuri.
Au supravietuit revarsarilor pornite din mlastinile Mazuriei de azi (pasnice… le zugravea istoriografia sovietica… - asa au ramas si in cea de dupa 1989) doar comunitatile originare de la munte sau care au avut inteligenta sa urce la… munte. Dintre urmasii Thracilor: Dacoromanii si Aromanii; dintre ai Illyrilor: Albanezii. In fin, Grecii: cei care nu au urcat sus-la-munte s-au refugiat in Sudul Peninsulei Italice, in Sicilia, in Africa si la Massilia/Marseille, colonie ionica, astfel salvandu-si nu doar limba, ci si scrisul; Albanezii, Dacoromanii, Aromanii «retragandu-se in sus», si-au pastrat, sub Slavi – si in ciuda lor – sufletul si limba (orala).
Se poate spune ca in fata tavalugului nimicitor al civilizatiei rurale slave, doar civilizatiile pastorale si limbile: greaca, albaneza, aromana (armana), dacoromana au supravietuit. Autohtonii din Tracia, din Dalmatia, din Illyria (cu exceptia Albanezilor si a Istroromanilor) au fost asimilati (lingvistic) de Slavi.
Slavii au fost alungati din Grecia dupa doua secole, dar ce performanta in materie de distrugere: analfabetizasera Elada! In schimb in actuala arie romaneasca navalitorii stabili(za)ti: Slavii, Cumanii, Pecenegii – au fost, ei, asimilati lingvistic de dacoromani.
Perenitatea limbii dacilor latinizati data de ale navalitorilor succesivi, simultani, deveniti si stapani sa constituie un mister istoric?; sa fie oare o revansa, peste timp, a celui supus prin violenta, altadata? (…)
Limba (română) a conferit, in spatiul unei «geopolitici» in perpetua modificare, o uluitoare unitate traitorilor numiti de straini: blac, blach, blas, balak, (olachi)-romani, olah, vlah, valah, valachen, voloh, boloh, vloh, ungro-vlah, ulak, ulaki, valaque, walat, walach – toti termenii semnificand “roman” (Francezii vor fi stiind bine acest lucru: termenul «gaulois» sub forma: «galois» vine din francicul «walhisk» = «roman»…)
(Sursa fragmentului: Paul Goma, «Saptamana Rosie», capitolul «O harta de cuvinte – capitol «imprumutat» din romanul Basarabia», varianta 2008)
Au supravietuit revarsarilor pornite din mlastinile Mazuriei de azi (pasnice… le zugravea istoriografia sovietica… - asa au ramas si in cea de dupa 1989) doar comunitatile originare de la munte sau care au avut inteligenta sa urce la… munte. Dintre urmasii Thracilor: Dacoromanii si Aromanii; dintre ai Illyrilor: Albanezii. In fin, Grecii: cei care nu au urcat sus-la-munte s-au refugiat in Sudul Peninsulei Italice, in Sicilia, in Africa si la Massilia/Marseille, colonie ionica, astfel salvandu-si nu doar limba, ci si scrisul; Albanezii, Dacoromanii, Aromanii «retragandu-se in sus», si-au pastrat, sub Slavi – si in ciuda lor – sufletul si limba (orala).
Se poate spune ca in fata tavalugului nimicitor al civilizatiei rurale slave, doar civilizatiile pastorale si limbile: greaca, albaneza, aromana (armana), dacoromana au supravietuit. Autohtonii din Tracia, din Dalmatia, din Illyria (cu exceptia Albanezilor si a Istroromanilor) au fost asimilati (lingvistic) de Slavi.
Slavii au fost alungati din Grecia dupa doua secole, dar ce performanta in materie de distrugere: analfabetizasera Elada! In schimb in actuala arie romaneasca navalitorii stabili(za)ti: Slavii, Cumanii, Pecenegii – au fost, ei, asimilati lingvistic de dacoromani.
Perenitatea limbii dacilor latinizati data de ale navalitorilor succesivi, simultani, deveniti si stapani sa constituie un mister istoric?; sa fie oare o revansa, peste timp, a celui supus prin violenta, altadata? (…)
Limba (română) a conferit, in spatiul unei «geopolitici» in perpetua modificare, o uluitoare unitate traitorilor numiti de straini: blac, blach, blas, balak, (olachi)-romani, olah, vlah, valah, valachen, voloh, boloh, vloh, ungro-vlah, ulak, ulaki, valaque, walat, walach – toti termenii semnificand “roman” (Francezii vor fi stiind bine acest lucru: termenul «gaulois» sub forma: «galois» vine din francicul «walhisk» = «roman»…)
(Sursa fragmentului: Paul Goma, «Saptamana Rosie», capitolul «O harta de cuvinte – capitol «imprumutat» din romanul Basarabia», varianta 2008)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: